408 matches
-
obiecte religioase, un pat pliant, aragaz de voiaj, o pătură, mai multe lanterne agățate de tavan, chiar și un generator de curent electric aruncat într-un colț. Doresc să fotografiez această veritabilă Arcă a lui Noe, dar proprietara a sesizat indiscreția mea, așa că închide ușa cu un gest grăbit, nervos chiar. Poate că ar mai trebui spus că pe parbrizul microbuzului era poziționat un carton pe care era scris, cu creioane colorate, „ofer înmatriculare rapidă Bulgaria, telefon XXX”. față de trecut, dar
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
din cauza contrastului între aspirațiile nobile și modalitățile derizorii alese spre a le împlini - condiția ascezei, lupta între spirit și trup. Acolo unde prozatorul abandonează asemenea personaje, propice scrisului său, zâmbetul face loc satirei brutale, cinice, cu apel la șarjă, la indiscreție, iar rezultatele sunt modeste, acuză lipsa de gust, vulgaritatea. De valoare mai scăzută se arată și scrierile pe subiecte laice. Spre a-și asigura existența, sub pretextul criticării unor moravuri, S. produce în serie cărți superficiale, cultivând comicul ieftin, trivial
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289882_a_291211]
-
și-odată. Altfel n-ar avea nici un farmec. Așteptăm cum ai mei în sat așteptau porumbeii. Ăsta e tot efortul, să găsești pretexte pentru așteptat. Acum s-a apucat să-l întrebe pe Pif ce mai face prietena lui. O indiscreție ca asta ei trebuie să-i fie tolerată. Dacă îl întreba Bălănescu, l-ar fi repezit să nu se bage ca musca în partea posterioară a calului. - Am fost acasă și se strâng colegele ei de paișpe-cinșpe ani acolo. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
delicate, liliacul încovoiat sub greutatea florilor, lalelele și crinii la timpul lor, personajele cu pardessus care au devenit inutile. Au devenit inutile, prin demodare, și comportamentele legate de o primăvară normală. Vara aceasta, brutală, generează și moravuri, speciale, începând cu indiscrețiile vestimentare și cu limbajul violent al unor personaje supraîncălzite și "stresate". (Ce bun termen este acest "stres" care scuză atâtea trivialități puse, subsidiar, pe seama "stresului".) Un anunț discret, pe o ușă discretă și ea, îmbie cu aforismul "orice stres dispare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Erau Ion Negoițescu, Sănducu Dragomir și Dinu Manoil, a cărui soție - fiica lui Mociorniță - urma tocmai să nască. Acum nu se mai punea problema unor opțiuni teoretice. Se punea problema unei acțiuni rapide, a unui contraatac eficace, care să paralizeze indiscreția anchetatorului, să-i înghețe întrebarea pe buze. Aceasta era prima scrisoare care i se oferea pe tavă și, întâmplător, cea mai importantă, cea mai dureroasă, dat fiind că implica distrugerea unor prieteni, a unor ființe tot atât de nevi no vate ca
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
trei ani, peste o mie de telefoane. Da, supraviețuiesc. Che sarà, sarà. Whatever will be, will be. „Îmi imaginam că aș fi una dintre doamnele de Guermantes“ R.P. Ați evocat ceva mai devreme o pătimașă idilă adolescentină din timpul războiului. Indiscreția mă târcolește în cercuri tot mai mici. Cum era adolescenta Antoaneta Ralian? Retractilă sau înfiptă? Sarcastică sau îngăduitoare? Capricioasă sau statornică? A.R. Ei, aici e-aici. Adolescenta Antoaneta Ralian nu era în nici un caz înfiptă, ci o mare timidă
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
din rutină și care nu-i tolera decât pe aceia care consimțeau întotdeauna la părerea stăpânilor vremii, într-o lume care considera absența părtinirii și independența judecății proprii drept ostilitate, incapacitatea și lipsa de caracter drept virtuți, succesul drept o indiscreție. Renunțasem să mă ridic împotriva politicii nebunești a Triplicei, constatând că orice rezistență era zadarnică, iar avertismentele mele erau resimțite drept austrofobie, o idee fixă a cărei victimă căzusem. Politica, atunci când nu este nici acrobație și nici sport, ci arta
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
și nu voiam de fapt) să-l ascund. Căci ascuns, el mă apăsa îngrozitor. Faptul că încă cineva știa acum de existența lui, fără a ști, și a dori să știe în ce anume constă, deci fără nici un strop de indiscreție, mi-a făcut bine. Tata, după cum mi-a și spus-o, m-a cunoscut atunci după privire, mi-a citit necazul în ochi. * Îmi mai amintesc de câteva șederi la Snagov în doi, numai cu tata, mai ales de cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
s-o văd din biroul meu, era dotată cu două umbrele, două mese și mai multe scaune. Întreaga proprietate era împrejmuită de un zid înalt de aproape doi metri, care ne asigura securitatea misiunii diplomatice, dar ne și ocrotea de indiscrețiile localnicilor. Cartierul era unul select, locuit de protipendada Perului și controlat de poliția orașului la intervale mici de circa o jumătate de oră. Magazia misiunii nu era prea dotată cu fotografii și alte materiale consacrate evenimentului pe care eram obligat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
dacă aș fi avut habar, poate că aș fi iubit-o - atunci - și mai mult) se vede și din împrejurarea candidă că, îndată ce a rămas văduvă, m-am arătat intens preocupat să-i caut un nou soț, punând - cu aceeași „indiscreție“ - celor ce-mi ieșeau în cale și aflam că nu sunt căsătoriți întrebarea fatală: „Nu vrei să te însori cu tanti Elenuța?“ - spre hazul, penibil adeseori, al celor astfel atacați și spre necazul părinților mei, care nu izbuteau să-și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Piticu și les Negulescu azi dimineață. Vreo treizeci de „vilegiaturiști“ mai stau tolăniți pe plaja mică ?, ? ca niște popice căzute. Eu am cartierul general în barca nouă a lui Riza, unde nu am nici nisip, nici frig, nici prea mare indiscreție. Am izbutit, pentru prima oară, să fac nudism aproape integral. Marți și miercuri a venit în barca de alături Ina și uneori Alecu, și vorbeam din fundul bărcilor respective, cu impresia unei intimități ce mi lipsește acum iar. Cum stau
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
lucru și prezentele volume de memorii atestă aceasta, spre dezamăgirea multora care se așteptau probabil la un plus de detalii biografice, sentimentale, la o mai vivace luare de poziții - nu numai sociale! -, la o mai radicală dezgolire a persoanei autorului, indiscreții și portrete În vitriol, dezvăluiri infamante, reglări de conturi, văicăreli personale, reproșuri făcute societății, secolului și zeilor! Eul meu, dacă vreți, mai ne-inhibat, cu adevărat liber, se află În cărțile mele de ficțiune. Am vorbit mai sus, pe larg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
omenească îngăduie”, minus cîteva alunecări în divertisment și „pitoresc”, pe gustul timpului nostru. Dar, în ciuda tuturor aproximărilor, limitele sincerității rămîn incerte, fluide. Unii vor susține că le-am depășit, alții că nu le-am atins. Primii mă vor acuza de indiscreții, ceilalți de parti-pris-uri. Ambelor tabere le voi opune un NU solid în față: nu am obținut nimic din ceea ce am notat prin pîndă, prin deschiderea intempestivă a unor uși, prin urmăriri; nu am cerut nimănui declarații, nu am forțat confidențe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fundurile aparențelor, mecanismul și secretul intereselor și entu ziasmelor sale. În cruzimea cu care l-au demascat nu vom tăgădui că intră o anumită eleganță; eleganța rezidă în expresie și în stil, nu în forța observației și în analiză. Dacă indiscreția lor nu cruță misterul nimănui este tocmai pentru că, în ochii lor, nimeni nu este înves tit cu nici un mister, vreau să spun cu misterul acela esen țial care ne leagă cu absolutul și care face din noi altceva decât niște
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
căsătoria lui cu altcineva i-a fost cu atât mai neplăcută în acel moment. Exista între ei o legătură de mare drag. El nu pierdea prilejul de a-și lua un aer cu totul părintesc cu drăgălașa copilă care avea indiscreția de a aminti toate vorbele sale de spirit. Îmi aduc aminte îndeosebi de una dintre zilele acelei vremi. Ne-am dus cu toții să cinăm la Domnul de Boigne, la Buissonrond, lângă Chambéry. El invitase tot ce putea fi mai distins
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
integra în societate, în pofida dificultăților pe care le întâmpină. Dreptul la solitudine, dreptul la intimitate, ca aspecte care circumscriu dreptul individual la privatitate (Anne Philips, 1992), pot fi afectate într-o comunitate ce a dezvoltat practici persuasive, de o anumită indiscreție privitoare la viața privată a membrilor săi, ori, dimpotrivă, în alte tipuri de comunități, constituind repere de raportare civilizată, axate pe respectul acordat persoanei. Raportată la acest context, familia monoparentală se află într-o situație aparte. Prin sprijinul oferit la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
întărea prin următoarea întorsătură neplăcută: "Spre a nu suscita comentarii în situația delicată în care se află, regele vă cere să veniți la miezul nopții. Nu va trebui să intrați în castel. Nu vor fi nici servitori și nici alte indiscreții. Maiestatea sa vă va primi în parc. Vă va aștepta pe o bancă de pe aleea principală de la intrare, îmbrăcat într-o mantie de catifea, cu un felinar la picioare!". Dacă momentul nu ar fi fost atît de grav, acest scenariu
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Se întorceau saturați de spirit critic, purtători de cuvînt ai ofițerilor superiori aflați în poziții subordonate, nemulțumiți din motive personale sau profesionale de măsurile luate de înaltul comandament, și creau, chiar la Roma, o atmosferă de suspiciune, de deplîngere și indiscreții asupra operațiunilor militare de care profitau agenții inamicului. Cadorna era foarte jenat de toate acestea. Prestigiul său era deja puțin știrbit de faptul că armata bătea pasul pe loc (prin capitală circulau caricaturi și anecdote care îl ridiculizau pe generalisim
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
nici un caz, să se-ndrepte spre Bizanț). Nu mai era, prin urmare, vorba de a arma corpuri întregi de armată, ci de a fi prezenți, rapid, cu o singură brigadă, alături de flota care va forța strîmtorile. Din nefericire, printr-o indiscreție, ceea ce i-am comunicat regelui a ajuns la urechile atașatului naval german de la Legația din Atena, care a telegrafiat de urgență generalului Liman von Sanders. Acesta a luat imediat măsuri: comandanții turci au fost ridicați și înlocuiți, improvizîndu-se o nouă
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
celebrități din ce în ce mai problematice... Antipatică, nu știu exact de ce, poate că venea din „activul UTM” sau pentru că se ocupa cu „treaba” doctrinară, ce nu avea legătură cu literatura „pură” etc. Dar antipatia noastră s-a accentuat când am aflat printr-o indiscreție a unuia dintre șefii de secție (Sami Damian sau Dolfi Solomon sau redactor-șef-adjunct, amabilul, finul Milo Petroveanuă, care aveau dreptul de a participa la ședințele „conducerii”, că drăguța de Tita, abia sosită în redacție, recomandată probabil de unul din „forurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în Ardealul meu natal, am ales cu grijă un frumos fragment din Animale și l-am înmânat lui Rău. A trecut o lună, apoi încă una - Steaua era, cum e și azi, o revistă lunară - și am aflat, printr-o indiscreție a lui Petre Stoica, că fragmentul meu de roman nu putea să apară deoarece... se opusese categoric D.R. Popescu, sub motiv că era... un text slab! Cred că mai ales acest „reproș” m-a scos din sărite și, impulsiv, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nu mă simt deloc vinovat. Melodia e, în genul ei, foarte bună, iar cântărețul e excelent. Ar fi ofensator pentru toată lumea să mă socotesc vinovat pentru opțiunea mea. Interlocutoarea mea vrea însă mai mult; vrea, mă-nțelegi, ceva picant, vreo indiscreție buclucașă, un mic iz de telenovelă: „De ce vă place? Vă amintește ceva? Se leagă de vreo trăire inavuabilă? De vreo persoană? De vreo împrejurare anume?“ Simt că devin materie primă. Trebuie să livrez: confesiuni suculente, ohtături, rele. Mă enervez. De
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ca spectator (dar și ca trăitor, când e cazul) între iubire și idolatrie? Ce anume îl separă pe omul îndrăgostit de omul idolatru?“ Dl Stângă schițează și un început de răspuns. Îl transcriu, în speranța că nu-l va supăra indiscreția mea: „Din postura spectatorului, îmi vine să spun că diferența o face aici felul în care obiectul acestor afectee potențat, respectiv obnubilat de percepția, discursul și faptele admiratorului său. Iubită, femeia e mântuită de accesoriu, de penumbre incomode, de tușele
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
la vârf și să fie invitat la televiziune. Nu pot nici măcar să-l somez să-și ceară scuze public. Mârlănia la acest nivel e ireparabilă, ineducabilă și impardonabilă. România în chiloți Toată presa din lume e sensibilă la scandal, telenovelă, indiscreție picantă, senzațional și vulgaritate. Numai că, în țările cât de cât normale, tematica aceasta e preluată de publicații specializate, numite tabloide, „presă de supermarket“, „junk-food news“. Uneori, și ziarele „serioase“ lasă să se strecoare, în josul câte unei pagini marginale de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
foștii mei elevi de odinioară. Ceva asemănător s-a întâmplat când am împlinit 70 de ani. Atunci, Gh. Balaeș (din seria 1942, azi director general în Ministerul Transporturilor) mi-a trimis o telegramă, deosebit de caldă. Socotesc că n-ați făcut o indiscreție luând data nașterii din buletinul de identitate, deoarece acesta se putea lua din Monografia Liceului Pedagogic Bârlad, pagina 84, cum a procedat Balaeș. Ar fi trebuit să răspund, cu vii mulțumiri, după sosirea în Iași, dar n-am putut, deoarece
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]