474 matches
-
ales cu doamna Aduța, căreia i-ar recomanda să-și ia niște chiloți cu pulă să stea mereu cu ceva tare înăuntru. Stă pe calorifer și își privește haremul. Mascul dominant. Din cauza unora ca ăsta expresia „fii bărbat“ m-a indispus întotdeauna. V-am mai spus, e normal să ne probăm aici virilitatea. Ne-am blegit în așa hal încât interpretăm orice gest ceva mai energic al cuiva ca pe o dovadă de violență, o agresiune. Ei, de fapt, agresivii ăștia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ca să nu-l apuce melalcoolia. Dacă nu venea aici, se ducea la o cârciumă la el acolo, la Bomboana, pe unde-și face veacul. - Am auzit că aveți probleme pe la facultate. Într-adevăr, aveam cu un idiot care m-a indispus, Manole. Un asistent în stil hip-hop, care vorbește doare cu „așea“, „chestie“, „OK“. A fost la Oxford, cel puțin așa pretinde el, „așea“ pretinde el, dar niciodată nu am avut o părere prea bună despre ăștia cu studii în străinătate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
vin să dau și examen, chiar dacă nu pot crede în minuni. De ani de zile visez două lucruri. E imposibil să devină realități amîndouă acum. Mă gîndesc că pot reuși, dar depinde și de temele de tratat, unele mă pot indispune tocmai prin conținutul revendicat de titulatură, ceea ce m-ar face să scriu fără convingere. Nu cred că mă gîndesc serios la examen, dar învăț atît cît pot și după ce pot. Poate că dacă se anunțau mai de mult rezultatele, puteam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
zece mese, Și de ești țivil, servește un chil." Sigur, aceste versuri sunt atât de idioate, încât ar putea constitui textul unui cântec pentru o formație contemporană care evoluează la televiziune. Dar nu aceasta m-a șocat; discriminarea socială mă indispune. Ce să înțelegem? Că militarul cu multe trese poate bea oricât, în timp ce un țivil este supus restricției, putând "servi" doar "un chil"? Armata, la români, a fost totdeauna o forță, în timp ce despre "țivilism" se spune că a fost o forță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o întâlnire pentru după-amiaza următoare; dar amândoi speram că este o vorbă în vânt... * Ne-am întâlnit a doua zi după-amiază, pe o bancă, pe faleză. "Am impresia că sunteți psihiatru", mi-a spus. Această convingere a lui m-a indispus. Nu am niciodată chef de mărturisiri profesionale, meseria mea mă obligă la meditație; cred că îmi interzice exuberanțele și mărturisirile. A simțit îndată reacția mea. Așa că am tăcut, un timp, amândoi. Priveam la marea liniștită, diafană, albăstrie, ca într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de politologi profesioniști. Știu că mottoul pe care l-am pus pe prima pagină a Kakistocrației: „Mă tem că, în decembrie 1989, românii au ieșit din casă revoltați, au ajuns în stradă revoluționari și au intrat în istorie fraieri”. a indispus multă lume. L-am scris cu mare durere și, teamă îmi este, că nu m-am înșelat prea mult. Unul din multele lucruri pe care nu le-am prevăzut însă a fost cât de repede se va încropi o industrie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
Evident, dl Dan C. Mihăilescu nu a primit bursa. Habar nu am dacă ea a fost oferită ori nu dnei Mungiu. Nu știu nici dacă dna Mungiu este de stânga ori de dreapta. Și nici nu contează. Cum nu mă indispune ori nu mă face fericit faptul că dl Mihăilescu ar fi de dreapta ori de stânga. Știu însă că sila mea față de multe „echidistanțe” occidentale nu este mai mică decât cea față de măcelurile politice și culturale românești, multe importate - vezi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
nu toți cei amintiți), aceasta nu-i cobora în ochii noștri de acolo de unde îi înălțase, în aceiași ochi, importanta lor operă literară sau critică. Le observam, desigur, cedările, actele de obediență, excesul pus câteodată în conformism, lucruri care ne indispuneau, ne dureau chiar, dar și înțelegeam că din prețul acesta, plătit de ei, noi trăgeam un folos. Simplul fapt că existau public arunca punți peste o prăpastie, peste hăul creat de comunism între noi și spiritul vechii lumi dispărute. Erau
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
sa din cartierul Văcărești, azi demolat în între gime. Îi recenzasem în Gazeta literară romanul GablonzMagazin Universel, apărut în 1961, și ar fi vrut, dacă ideea nu mă indis pu nea, să vorbim mai pe larg despre el. Nu mă indispunea, din contră, mă atrăgea, doritor cum eram să-l cunosc cât de cât pe omul a cărui prezență, în circumstanțele amintite, mă intri gase. Era un prilej oferit chiar de el. Marea surpriză pentru mine, la acea primă întâlnire, a
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
tăcere și relua de la început toată fraza, o relua cu ostentație, rărind intervalul dintre cuvinte, cu ochii țintă pe imprudentul călcător în străchini, făcându-le astfel tuturor foarte clară ideea că întreruperile nu i erau deloc plăcute, ba chiar îl indispuneau foarte mult. După ce discursul brebanian era dus până la capăt, până la ultimul cuvânt, se putea, mă rog, interveni, puteau fi aduse și amendări, dacă își lua cineva inima în dinți să o facă, dar numai după ce Breban încheia, sau, mai exact
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
bucureștene Spre deosebire de mulți scriitori ardeleni contemporani, pentru care soarele românilor, spiritual vorbind, nu mai răsare la București, Mircea Zaciu a fost un iubitor al marelui oraș din sud, cu toată decăderea lui postbelică și mai ales din ultimele decenii. Îl indispuneau și pe el, de bună seamă, aspectele degradării vieții bucureștene, câinii vagabonzi, cerșetorii, gropile, gunoaiele, întunericul și toate celelalte, îl revoltau distrugerile și nepăsarea față de ele, dar nu le punea, ca alții, pe seama unor metehne eterne ale locului („dâmbovițene“), ci
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
manevră pentru a ieși din situația penibilă și pentru a face să scadă tensiunea. Eu însumi, de altfel, nu știam prea bine în acea clipă dacă „aveam dreptate“ sau dacă eram ridicol și nelalocul meu... știam doar că eram foarte indispus și că simțeam teribil nevoia să plec chiar din prima clipă. Am rezistat acestui impuls, dar în silă și cu eforturi dintre cele mai penibile, pentru a nu „dramatiza“ lucru rile (știi că detest „dramatismul“), pentru a fi „rezo nabil
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cameră. Nu ne rămânea decât să încercăm la Poiană. Obosiți și enervați, am pornit-o pe jos pe vechiul drum al Scheilor ce urca spre Postăvaru... Norocul nostru a fost că și această zi se nimerise deosebit de frumoasă. Incidentul ne indispusese însă și oricum era sfârșit de vacanță, sfârșitul Jocului... O existență cu totul nouă mă aștepta, cu grijile și cu preocupările ei necunoscute, despre care însă nu îndrăzneam să vorbesc cu Mihai, dat fiind că el nu vedea cu ochi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nu aveam încredere în mine. Lipsa asta de încredere în mine mă bântuie și astăzi. Nu am curaj să-mi citesc traducerile apărute, adică realizarea vieții mele, de teamă să nu găsesc în ele exprimări și soluții care să mă indispună și să-mi clatine și mai tare încrederea în mine. Nu mă iubesc tocmai din pricina com plexelor și susceptibilităților mele, precum și a nevoii avide de confirmări din afară. Orgoliu am cât cuprinde, dar e vulnerabil și se lasă foarte ușor
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
mă dezvinovățesc, dar omul în halat alb mă întrerupe, ridică vocea: „Să-i spui celui care ți-a spus așa că e un bou” (îmi spusese tata. I-am transmis aprecierea și mama a făcut haz pe socoteala lui). Bolnav, amărât, indispus de complicațiile obținerii acelui nenorocit de certificat medical, din cauza căruia eram azvârlit de colo-colo, ca o minge de ping-pong, și, în general, încă neadaptat noii mele condiții de salahor, sigur că nu arătam prea bine așa cum stăteam acolo, pe un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
că am preluat-o eu. De la o vreme, nici mie nu-mi prea mai place să mă tot îmbrac, să mă tot dezbrac. Ce rost are? * Mamei nu-i plăcea să bolească, să stea în pat. O simplă răceală o indispunea grozav, se posomora, nu mai vroia să scoată o vorbă. Parcă s-ar fi supărat pe toată lumea... Parcă i-ar fi sunat ceasul din urmă... (Când acesta i-a sunat cu adevărat a suportat cu mult mai bine boala, cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
România literară dreptul de a scoate un asemenea număr, cu câte „indicații” fusese bombardată, câți colaboratori nedoriți, scriitori și pseudoscriitori compromiși, fusese ea obligată să accepte etc. Era evident pentru oricine că un număr comemorativ Eminescu nu putea decât să indispună, să supere cuplul. Drept urmare, tot ce s-a putut face, prin ordin și presiuni de sus, pentru ca, stricând cât mai mult cu putință acest număr, măcar să se atenueze indispoziția și supărarea celor doi, s-a făcut (publicarea, pe prima pagină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de umiliri, pentru că este vorba de a ieși în întâmpinarea unei lumi pline de prejudecăți împotriva noastră și uneori chiar de ură și de amenințări, de răzbunare. Este neapărat nevoie să ne eliberăm de demnitatea exterioară și arogantă, pentru că ea indispune și se prestează criticii și imaginii false despre poziția noastră socială privilegiată, comparându-ne cu cei care dețin puterea și onorurile. De la casă la îmbrăcăminte, de la masă la post, totul să vorbească în noi despre renunțarea la lux și la
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
împreună. În ultimele luni se dedică cu seriozitate vindecării sale. Ceruse sfatul unor medici faimoși și era necesar să se dedice consecvent unui tratament mai amplu. Carlina îl trata cu meticulozitate și nu-i adresa nici un cuvânt care să-l indispună. Oferea permanent o atmosferă agreabilă și protectoare. Încerca mereu să-i rispească îndoielile cu privire la sănătatea lui. Ea știa cel mai bine că acum, sănătatea lui era crucială și răbdarea ei era pusă la grea încercare. Toți suntem uneori îndreptățiți să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
bântuia de ceva vreme, cum că ar fi uitat-o Nicky. Își scutură capul involuntar ridicânduși bărbia mai sus, vrând cu tot dinadinsul să se debaraseze de astfel de gânduri negre care o torturau de ceva vreme. Aceste stări o indispuneau total. Cu cât reflecta mai mult asupra supărării ei, cu atât se simțea ca un milog într-o situație dificilă. Se gândi să îl viziteze, să îl caute acolo unde este. Începu să vorbească cu ea însăși: - Încă nu știu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
sfințenie toate ordonanțele și deciziile autorităților de stat; să-și impună o disciplină severă, la fel pentru toți, fără deosebire, să fie cu permanentă luare aminte către năzuințele țării și nici vorbă, nici în atitudini, nici în faptă să nu indispuie populația autohtonă, să-și impuie o viață aleasă și ordonată, să respecte hotărârile și sfaturile Conducerii Centrale. La 30 ianuarie 1942, apare Regulamentul pentru organizarea și funcționarea Centralei evreilor din România. Centrala evreilor din România este recunoscută ca singurul organism
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
iar prin ele un acut sentiment al mutației. Timpul care, până mai ieri, curgea molcom în vechea lui albie se umple acum de lucruri neașteptate, multe din ele de-a dreptul surprinzătoare, apte prin ineditul lor să seducă sau să indispună, în orice caz să reclame adoptarea unei atitudini și să creeze situații polemice. Tot ce poartă sigiliul noutății, începând - să zicem - cu moda vestimentară și terminând cu formulele de adresare în societate, generează reacții diverse, de la îmbrățișarea entuziastă până la respingerea
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
sine, cu ilimitate puteri transfiguratoare și cu o tot atât de uriașă putere a umilinței și autoflagelării. Erotica lui atinge cosmogeneza, fără a pierde nici o clipă concretul carnal. Doctorul Voiculescu restaurează în deplinele ei drepturi virtutea creatoare a imitației (sau, dacă termenul indispune, a „emulației”). Imitarea modelelor supreme a fost totdeauna și rămâne testul declanșator al adevăratei vocații creatoare, contrar meschinei prejudecăți a „originalității”. Să nu confundăm noțiuni aparent învecinate : pastișa, de pildă, e un exercițiu de atelier, valabil ca atare ; contrafacerea, mai
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
filmăm momentul. Am făcut poze cu homarii vii, i-am filmat, apoi am ales doi din care urma să ne înfruptăm. A fost veselie la masă. Vinul și homarii ne-au binedispus, dar și străduința fiecăruia de a nu-l indispune pe celălalt. Le-am mulțumit, Cristinei și lui Shinya, chiar și lui Dimi, pentru efortul făcut de a ne asigure o vacanță de neuitat. Eram fericită la gândul că fiica mea și nepoțelul și-au găsit locul într-o țară
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
reprezentare asupra fondului nostru ideatic și asupra primelor noastre scrieri. Tipică pentru el a fost relația cu mine: În primii trei ani, Între ’58 și ’61, deși asaltat de prietenul comun, Nichita, să se apropie efectiv de mine, ardeleanul-bănățean care indispunea pe nu puține „spirite fine, bucureștene” prin judecățile sale provinciale, probabil juste În esența lor, dar exprimate prea brutal și În forme absolut ne-canonice, Matei, deși ne vedeam extrem de des și petreceam Împreună sute de ore - legați și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]