232 matches
-
condiția oricărei forme, cu lumina deci. Însă până și această primă faptă, care e doar o condiție a delimitării, apare aici ca produs al ei: Dumnezeu desparte lumina de întuneric. El se comportă asemenea unui hotarnic: în materia vastă și indistinctă a Creației, el hotărăște despărțind, hotărnicind. În primele trei zile, Creația nu este altceva decât delimitare: în prima zi lumina este despărțită de întuneric, în a doua apele se despart pentru a face să apară cerul, în a treia operația
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
curți mari și pustii, abandonate unei vegetații haotice. Curtea lui Moș Costache este un veritabil parc, cu chioșc și copaci numeroși, iarbă netunsă și cărări improvizate. Deși la stradă casele sunt apropiate, fundurile de curte par să fie depărtate și indistincte între ele, separate eventual formal. Nu altfel stau lucrurile în Casa cu Molii a mătușilor lui Jim din Cartea nunții. Clădirile sunt scunde și înconjoară un teren comun, fiind construite prin adițiune aleatorie. Și Moș Costache Giurgiuveanu, când vrea să
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
i se cunoaște deznodământul. Intimitatea nu trebuie, prin urmare, limitată la forma ei pasivă, la ceea ce primește din exterior. Ea poate fi socotită, Înainte de orice, o forță dinspre care Încep să se organizeze temporal secvențele realității. Măruntele Întâmplări atât de indistincte, repetitive, Încep să se particularizeze abia după ce s-au scufundat În atotcuprinzătoarea intimitate a textului. Echilibru și stabilitate În ordine strict existențială, intimitatea propune o mai bună Înțelegere a propriului sine. O propune prin investigații făcute aproape la Întâmplare și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
urmă, o poveste a timpurilor. Cu titlu prescriptiv (manualul) sau anecdotic (literatura parașcolară), ea rămâne cea mai abilitată formă de educare a reprezentărilor temporale culte. Firește, în aceste pagini, timpul supraviețuiește prin faptele actorilor săi, cei care întrerup curgerea lui indistinctă și ni-l transmit sub formă de trecut. Misiunea povestitorilor-educatori rămâne deci administrarea cât mai abilă a celor trei mari dimensiuni narative: durata, faptul istoric, protagoniștii. Construirea unui oarecare fir cronologic cum ar fi cel invocat de Dumitru Almaș nu
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
mai departe într-o ordine mai trează". Nonsensurile fac legea! Intenția (repetată) de a înțelege lumea, "ridicând-o în dreptul ochiului", îndrăzneala de a întâmpina fără aprehensiuni moartea individualizează vădit un spirit lucid și paradoxal. Dintr-un Orgoliu picură lent o indistinctă mâhnire: Fii bun, vom trăi / copleșiți de neînțelegerea lumii cu lumea..." Mai temperat decât la Cezar Ivănescu și Ileana Mălăncioiu, spectrul dispariției neliniștește; în Fervoare (1972) starea de reflux existențial împresoară: "Numără, numără, numără, / astăzi este ai ce număra / mâine
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
la care am fost nevoiți să reacționăm, măcar din instinctul nostru celebru de supraviețuire. Ceea ce am cultivat mereu, în întreg ethosul românesc, a fost paradoxul, în forme mai vechi sau mai noi, un defect dar și o calitate, un "murmur indistinct" pe care Sorin Alexandrescu îl numea inspirat "paradoxul român". 5.9. Domnul Marelui Cuvînt "El este moartea morții și învierea vieții!" (Mihai Eminescu) Universul e plin de semnificație și are o menire. Ele scapă științei, poate și religiilor, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
singuratic și fantomă, cei doi o apucă fiecare pe drumul lui; sărmana nebună dispare iarăși ca o nălucă, întorcând capul pentru ultima oară, ca să arunce vieții cea din urmă privire a ei. Vocea i se stinge treptat, e tot mai indistinctă, muzicianul orb abia o mai aude în timp ce se îndepărtează. Iar Sakagami „se mai întoarce o dată ca să-l vadă” și „se despart plângând, plângând”... Astfel, de la no „cu fantome” la no „din lumea reală”, reprezentația se cantonează constant în spațiile-frontieră, la
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
a căpăta o formă. To shape, în sensul său inițial, înseamnă „a fasona”, „a modela lutul”, „a ciopli piatra”; așadar, este un termen care trimite la realizarea unei statui. Într-un sens derivat, termenul shape desemnează și o formă vagă, indistinctă, apropiindu-se astfel de sensul lui shadow. Shakespeare apelează, prin urmare, la un cuvânt ce acoperă întreaga arie de înțelesuri ale formei, de la cel mai material (referința la statuar) la cel mai imaterial (referința la nălucire). O arie care înglobează
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
pentru evaluarea sumativă în cadrul unui modul încadrat într-un portofoliu sau independent. Trebuie menționat faptul că acest instrument este pretabil la clasele mari și pentru motivarea elevilor cu potențialuri înalte. Există riscul ca elementele de conținut să fie „copiate”, translate indistinct, fără nici o intervenție sau resemnificare personală. 4.3.2. Investigațiatc "4.3.2. Investigația" Se prezintă ca un instrument ce facilitează aplicarea în mod creativ a cunoștințelor și explorarea situațiilor noi sau foarte puțin asemănătoare cu experiența anterioară. Investigația este
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
și o depășire a înțelesului acțiunii de a cunoaște. Cu cât se îndrăznește să se ridice perspectiva sau să se lărgească orizontul, cu atât se simplifică sarcina sintezei, ceea ce se observă din înălțimile și cuprinderile amețitoare fiind tot mai omogen, indistinct, unificat, complet. Detaliile dispărând ca nesemnificative, nu rămâne de operat decât cu concepte mari, abstracte, care codifică fluxurile de coerență și consistență ale lumii ca întreg, structură și funcțiuni globale, principii ordonatoare. Într-un fel ce revelează ontologic se reintră
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
nu colectivitatea. Supravegherea este personalizată, intimă, imediată. Nefiind atât de dependentă de performanțele tehnologice, ea rămâne fizică și concretă: o supraveghere exercitată de unii semeni de-ai noștri, de oameni apropiați nouă, pe teritoriul unor „insulițe” omogene, refractare la maleabilitatea indistinctă proprie societăților de control. Odată în plus, teatrul face parte din mișcarea de rezistență, fie și numai prin raportare la supraveghere. Căci îl interesează mai mult micile zone tensionate unde se joacă soarta unor indivizi, decât marile suprafețe globale explorate
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de la Tată și de la Fiu66. La prima vedere, sistemul controverselor trinitare e simplu și pare a fi organizat În baza a trei dihotomii principale: o „persoană” În Mintea lui Dumnezeu versus mai multe „persoane”, egal versus subordonat și distinct versus indistinct. Fiecare element al acestor dihotomii poate funcționa virtual ca piesă de construcție În orice combinație (o situație diferită În raport cu dihotomiile ierarhice din sistemul cristologic). Este, În acest fel, posibil să avem o teologie care este monarhiană, subordinaționistă și nu distinge
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de-a lungul timpului", prin amintire și alcătuiesc o "unitate de viață" (Lebenseinheit): Conștiința unei trăiri și natura sa, existența-ei-pentru-mine și ceea ce există în ea pentru mine, sunt una: trăirea nu se opune ca obiect subiectului aprehensiunii, ci existența-ei-pentru-mine este indistinctă de ceea ce există în ea pentru mine" (s.n.). Printr-o formulare foarte plastică: "Nu există nici un fel de locuri în spațiu din care s-ar putea vedea ceea ce există în spațiu", Dilthey diferențiază încă o dată imaginea de trăire, subliniind imposibilitatea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și a conținuturilor experienței", cât și "a liniilor de delimitare dintre diferite clase ale cunoștinței, pe care logica și teoria cunoașterii tradiționale le-au instituit într-un sistem de enunțuri admise științific"152. Bineînțeles, Riedel are aici în vedere reunirea indistinctă sau contopirea reprezentărilor, evaluărilor și scopurilor 153 în "conexiunea dobândită a vieții psihice", adică la nivelul acelei structuri secundare despre care am mai vorbit și a cărei origine se află în categoriile "reale" ce alcătuiesc structura primară a trăirii (vezi
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
religie", iar reprezentările sale (mentale, lingvistice și plastice) concurează, la modul serios, reprezentările și credințele unor religii tradiționale (Islamul, Mozaismul, Creștinismul). Un soi de ritualizare publică și solemnitate discursivă traversează sexul modern, transformant și transformator (de energii umane în plăceri indistincte). Foucault comenta cu umor această reorientare discursivă 69 a predicării sexului în era revoluțiilor sexuale. Sexualitatea ca religie dă frâu liber instinctelor, pasiunilor, (libidoului, ar spune Freud) într-un contrast evident cu cele trei religii monoteiste. Sexualitatea creștinului medieval și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de demnități, autorități și simboluri social-politice, imagini fabricate și neînțelegeri de sensuri, idei preconcepute, clișee, cercuri închise de cunoaștere-putere, liderisme, dogme, infatuări, conflicte sociale și politice, războaie civile, națiuni eșuate, refaceri hidoase de sisteme cameleonice ale "reprezentării", speranțe deșarte, perpetuări indistincte de forme ale unui comportament civic/politic pe un același fond problematic: Cine ne reprezintă? Cum suntem reprezentați? Dinamica formării celor două entități stat național, societate civilă -, a raporturilor de cooperare dintre acestea, dezechilibrează posibilitatea unor relații sociale fundamentate pe
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de generație și de valoare profesională o găsesc "intoxicată" cu factori ideologico-politici; cu platforme-program politice, altoite pe cercetări și pe discursuri istorice, cum, de altfel, se întâmplă în spațiul intelectual românesc. Istoria și politica au mers împreună într-un mod indistinct de a spune și de a gândi între un trecut (istoric) și prezent (politic) de a fi în putere, de a exercita putere politică. E foarte greu și ingrat, după peste 150 de ani de politizare modernă a istoriei, dar
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
poezia stănesciană s-a situat mereu dincoace sau dincolo de conștiință, dincoace sau dincolo de simțul identității și responsabilității. Ea nu este doar impersonală, ci entuziastă în ceea ce privește fuga de personalitate, implicând o haideți să-i spunem fobie a eului extrem de acuzată. Sinele indistinct sau proiecțiile astrale sunt preferate dreptului la propria imagine, la propria persoană". Mai mult ca sigur, negativarea eroului liric nichitian, ca un "dublu artificial al realității", va deranja pe monografii mai vechi și mai noi ai poetului. Mai aproape de comuniunea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
cu lumea...Prea multă teorie pentru a defini propensiunea națională spre petrecerea colectivă nu este necesară. O știa prea bine Caragiale, îmbătat de plăcerea de a privi și de a fi în posesia adevărului uman cuprins în pornirea spre existența indistinctă, ce acordă gregarității, in-diferenței, un loc categorial. Cine crede că autorul și-a făcut o profesiune de credință din "simt enorm și văz monstruos" pare a scăpa din vedere tocmai apetitul enorm al scriitorului pentru situațiile cocasse, pentru ceea ce este
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
constituită de faptul că relația dintre individ și societate începe să se inverseze. Supunerea completă a individului față de tabuurile convenționale nu este practic decît un vestigiu al copilăriei omenirii (apropiată de animalitate, în care individul nu este decît un membru indistinct al speciei). Este foarte evident că soarta societăților evoluate alcătuite dintr-un număr tot mai mare de indivizi depinde în primul rînd de integritatea vieții intime a fiecărui individ și a tuturor indivizilor. În faza a doua a politeismului, care
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
încercănați enorm/ și buzele palide de femeie/ și glasu-i moale ca o deschidere de petale / am întrebat-o: cine ești? tu ești?/ și mi-a răspuns: eu sunt!" (La Nymphette). În altă parte, moartea (tot feminizată!) apare ca o siluetă indistinctă, împleticită, dar feroce: "iată-n această dimineață o formă feminină ivită/ din față: ovalul ei e exact, or merge împleticit, lent,/ cu siguranța lucrurilor moarte ca un soare placid/ închizându-se-n boltă, dezvirginarea ei s-a întâmplat/ în noaptea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
absolută; pe de altă parte, zidurile întunecate, porțile ferecate, dalele în formă de tablă de șah, fluturii, așadar simboluri ale închiderii, ale hazardului funest și ale agoniei, la care Doru Maximovici apelează cu aceeași frecvență. Forme și maniere în fond indistincte de tratare simbolică, prin care se materializează grafic tema de adâncime a creației sale: obsesia destinului torturat al artistului, convins de faptul că propria operă este adjuvantul esențial, dacă nu cumva chiar singurul echilibru ce îi rămâne accesibil într-o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
acesteia cu mediul general din realitatea economică evidentă, care nu pot fi reduse la un mobil absolut (interesul propriu) și la o unică dimensiune (funcția de producție sau funcția de consum). Excesului de pozitivism și formalizare din mainstream economics aplicarea indistinctă a metodelor științelor naturii la studiul fenomenelor și acțiunilor sociale pe care Hayek îl numea scientism sau pretenția de știențificitate îi sunt contrapuse reflecția logică și analiza critică din tradiția umanioarelor. Frag-mentării individului și compartimentării acțiunii economice din actualele științe
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
felul, practicile intertextualității se repertoriază ușor și se lasă descrise 34 (Samoyault: 2001, 5). Autoarea studiului asupra intertextualității apreciază rolul jucat de Gérard Genette în trecerea noțiunii din lingvistică în poetică. Scriitorul Palimpsestului a diferențiat două tipuri de relații altădată indistincte și confuze, conform celor două categorii, de intertextualitate și hipertextualitate, separate pe considerentul că prima desemnează coprezența a două texte, iar cealaltă arată când un text derivă din altul (vezi supra). Capitolul dedicat memoriei literaturii actualizează tipologia practicilor intertextuale în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
avînd obligația să-și organizeze istoria după principiile ei. Spuneam că, tematic vorbind, asemenea lui Bartleby, Benito Cereno este o alegorie despre contrariile absolute, care sfîrșesc prin a se combina. În Bartleby, învinsul (copistul) și învingătorul (avocatul) ajung să fie indistincți la analiza detaliată. Aici, stăpînul și sclavul, chiar după modelul interpretării hegeliane (nu demonstra oare Hegel, în Fenomenologia spiritului, că, prin dezvoltarea "conștiinței de sine", sclavul îl vede pe stăpîn ca pe o anexă a propriei lui existențe, identitățile celor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]