205 matches
-
în forme invariabile și fixe de conduite și se autorizează o înțelegere nuanțată. Acest lucru explică de ce concretizarea alegerilor androginice se face mult mai ușor în grupurile masculine, unde este activată o schemă a diferențelor individuale, identică modelului occidental de individuație. Bărbatul nu resimte astfel nevoia permanentă de a se gîndi că este bărbat. Poziția sa socială îi amintește mai des femeii statutul său sexual. Această psihologie a dominației furnizează un cadru interpretativ al semnelor sociabilității, precum surîsul, atingerea și toate
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
filosofice și politice ale modernității. 2.2.1. Proiecția individualistă asupra socialului În termeni relativ simpli, ideea de bază a individualismului ca tipar ideologic de construcție a realității sociale este aceea potrivit căreia societatea modernă este rezultatul unui proces de individuație. Acest proces conține două laturi, dintre care una vizează dezvoltarea forței eului, iar cealaltă are în vedere creșterea singurătății specifice omului modern, ce decurge din faptul despărțirii de "o lume care, în comparație cu existența individuală, este copleșitor de puternică și deseori
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
de neputință și angoasă"286. Dintr-o perspectivă care se apropie de ceea ce ar putea fi numit "existențialism psihologic", se sugerează că, odată cu neliniștea specifică modernității, la care individul ajunge în urma ruperii legăturilor sale originare, apar două posibile rezultate ale individuației. Este vorba, mai întâi, despre "supunerea, însoțită de ostilitate, față de o autoritate"287 și, în al doilea rând, de o "relație spontană cu omul și natura, care leagă individul de lume fără a-i distruge individualitatea"288. Din înțelegerea pe
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
felul de a fi al receptorului și ar trebui înțeleasă în termeni diferiți de cei în care am formulat întrebarea, iar cheia acestei reformulări se regăsește în înțelegerea rolului de individuator pe care materia îl joacă. Deoarece materia este principiul individuației, receptorii materiali, cum sunt spre exemplu organele de simt, vor recepta doar individualul, nu și universalul, chiar dacă îl vor recepta în mod imaterial, adică fără materia cu care acesta este amestecat în compusul hilemorfic. Pe aceeași linie, intelectul, fiind imaterial
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
simte și înțelege. Dar trebuie să fie diferite grade ale acestui mod de a fi imaterial. Căci este un grad în acord cu care lucrurile sunt în suflet fără materia proprie, dar totuși în acord cu singularitatea și condițiile de individuație care țin de materie. Acesta este gradul simțului care este capabil de a primi speciile individuale fără materie, dar totuși într-un organ corporal. Iar intelectul, care receptează fără un organ corporal speciile abstrase cu totul din materie și de
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
rămăsese deschisă. Așa cum se desprinde din fragmentele (I.11.) și (I.12.), nivelul intermediar aparține simțurilor. Ceea ce are un mod de a fi particular și material în obiectele din natură poate fi tot în mod particular a cu condiții de individuație, însă fără materie a într-un organ de simt, pentru ca, mai apoi, să atingă în intelect un grad sporit de imaterialitate și universalitate. Extremele acestei ierarhii a imaterialității sunt modul de a fi sensibil și cel inteligibil. Ceea ce se află
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
în definirea unui cunoscător. Între gradele de imaterialitate și gradele de perfecțiune pe care o formă le poate avea există o relație de proporționalitate: cu cat o formă are un mod de a fi mai imaterial (separată de condiții de individuație, de organ corporal, de particular), cu atât este mai inteligibila, iar cu cât este mai inteligibila, cu atât este mai aproape de perfecțiunea de a fi universală, adică de a putea fi aplicată mai multora. În De veritate, Toma spune că
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
informează puterile cognitive cu for mele din obiectul extramental, și proprietatea acestora de a fi numeric diferite în diferiți subiecți cunoscători pare a fi imposibil de rezolvat, soluția este simplă și face recurs la ceea ce Toma din Aquino numește principiul individuației. Materia care se află sub anumite dimensiuni clar determinate, materia signata, este cea care individualizează compusul: (ÎI.2.27.) Anima autem intellectiva [...] eo modo individua tur secundum materiam corporalem ut dictum est, în quan tum scilicet habet habitudinem ut sit
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
habet habitudinem ut sit formă huius cor poris (De spirit. creat., a. 9, ad 15). Sufletul intelectiv [...] este individualizat, cum s-a spus, în funcție de materia corporală, adică în măsura în care are dispoziția de a fi formă acestui corp. Luând în calcul principiul individuației, constatăm că X și Y diferă, printre altele, și datorită materiei din care sunt alcătuiți, ceea ce mai departe înseamnă că, în momentul în care roșeața cubului este receptata de X, SX va fi automat individualizata de materia lui X. Același
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
lor], în măsura în care [această din urmă] are o relație cu forma. Dar cum orice formă este în ea însăși universală, relația cu forma nu ne face să cunoaștem materia decât prin cunoașterea universală. Dar cum materia astfel considerată nu este principiul individuației, ci [este principiul individuației] în măsura în care este considerată în [obiectul] singular, care este materia desemnată, [adică materia] care există sub dimensiuni determinate: de fapt, prin această [materie], forma este individualizata. De aceea spune filozoful în Metafizica VII că părțile omului sunt
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
urmă] are o relație cu forma. Dar cum orice formă este în ea însăși universală, relația cu forma nu ne face să cunoaștem materia decât prin cunoașterea universală. Dar cum materia astfel considerată nu este principiul individuației, ci [este principiul individuației] în măsura în care este considerată în [obiectul] singular, care este materia desemnată, [adică materia] care există sub dimensiuni determinate: de fapt, prin această [materie], forma este individualizata. De aceea spune filozoful în Metafizica VII că părțile omului sunt formă și materia luate
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
doi se gandesc la un cotlet, forma cotletului care va fi în mintea lui Asterix și cea care va fi în mintea lui Obelix vor fi individualizate datorită materiei determinate a fiecăruia dintre cei doi gali. Deoarece materia este principiul individuației și orice minte umană este unită cu un trup, rezultă că tot ceea ce va fi perceput de o minte umană va fi individualizat datorită unirii cu materia determinată. Aceeași idee poate fi exprimată prin următorul argument: (1) orice lucru este
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
nu sunt identice între ele, rezultă că nu sunt identice cu quiditatea obiectului. De această data Claude Panaccio ignoră nu unul, ci două aspecte ale teoriei cunoașterii: dublă existența a speciilor inteligibile, despre care am vorbit mai sus, și principiul individuației. Principiul individuației spune că orice obiect este individuat, este diferit de un altul, prin materia signata a materia determinată care se află sub anumite dimensiuni și care are caracteristici determinate. Această materie determinată este cea care își pune amprenta asupra
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
identice între ele, rezultă că nu sunt identice cu quiditatea obiectului. De această data Claude Panaccio ignoră nu unul, ci două aspecte ale teoriei cunoașterii: dublă existența a speciilor inteligibile, despre care am vorbit mai sus, și principiul individuației. Principiul individuației spune că orice obiect este individuat, este diferit de un altul, prin materia signata a materia determinată care se află sub anumite dimensiuni și care are caracteristici determinate. Această materie determinată este cea care își pune amprenta asupra oricărui obiect
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
mitul care îi corespunde repunându-ne în contact cu sinele profund, restabilind contactul cu "forțele inteligente lăuntrice".103 Doar ascultând mesajele acestea criptate ale visului, descifrabile numai prin mit, putem să ne realizăm pe deplin viața individuală completă (proces denumit "individuație"), și nu doar ca persoană, care e o identitate falsă, o mască socială (nu din întâmplare originea etimologică a cuvântului "persoană" e latină și desemnează masca prin care vorbește un actor).104 O altă contribuție importantă la studiul mitului, tot
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
pierde capacitatea de a fi trăit și devine literatură).439 Pentru David Adams Leeming, în viziune psihanalitică, eroul este persoana noastră, "reprezentantul nostru în lumea visului care este mitul", metafora universală pentru căutarea umană a conștiinței de sine, precum și a "individuației"; eroii apar când este nevoie de ei, în perioade întunecate (adesea simbolizate prin solstițiul de iarnă), necesitatea psihologică fiind cea care determină procesul apariției eroului în noi înșine, și prin care acceptăm călătoria "șamanică" în subconștientul nostru pentru a descoperi
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Bioetica În Pediatrie” pe care am avut cinstea să o recenzez imediat după apariție, este un unicat În literatura noastră medicală, pentru că abordează pentru prima dată problemele etice legate de patologia copilului, extrem de actuale astăzi prin prisma drepturilor copilului, a individuației și libertăților individuale. A doua carte „Bioetica, Între mărturisire și secularizare” plasează problemele etice ale vieții Între valorile morale ale credinței și pseudovalorile pe care societatea secularizată le promovează În Încercarea obsedantă de a le impune. Aceste preocupări constante cu
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
medicală. Afirmația cred că este valabilă mai ales astăzi când lumea modernă În plin avânt al secularizării, are tendința de a demola și a reclădi opțiuni și atitudini fondate pe principii noi, bazate În mod deosebit, dacă nu exclusiv, pe individuație și autonomie. Aceste noi principii conduc pe nesimțite la Înstituirea acelui egoism și narcisism care ajunge să se manifeste ostentativ la nivel individual, devine contestatar și refractar la tot ceea ce poate să Însemne; cutumă socială, principiu moral, interes obștesc, obiectiv
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
produsul dintre ansamblul caracteristicelor individuale, condițiilor obiective de viață și satisfacția pe care individul o resimte față de ele. Calitatea vieții În general apare ca o problemă extrem de dificilă, mai ales astăzi când datele problemei sau schimbat foarte mult În contextul individuației și autonomiei persoanei. De aici și Încercarea de a cuantifica calitatea vieții ce nu poate să apară decât ca un rezultat al echilibrului Între latura subiectivă, adică percepția intimă a persoanei și latura obiectivă a existenței, În fapt contextul social
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
oricând aproapele nostru și este efectiv În suferință”. Rămâne de văzut cum va rezolva viitorul imediat marea dilemă pe care o ridică filosofia socială a zilelor noastre dominată pe de o parte de principiile liberale care guvernează societatea, În care individuația, autonomia și dezavuarea oricărei autorități formează coloana vertebrală a liberalismului, iar pe de altă parte, de economia de piață, care nu ține seama decât de cerere și profit, sacrificând În acest scop oricare alt principiu rațional. 2009 O altă formă
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
devine acum regula. De rândul acesta, nici Unul nu primează, nici Multiplul, ci Unu este de la început multiplu, distribuindu-se fără să se împartă. Nici o clipă însă Unu multiplu nu poate fi asimilat lui Unu în Multiplu al panteismului, în care individuația a degradat părțile și doar reintegrarea lor le salvează; în care lumea este una singură, prin primatul Unului, în timp ce Unul multiplu se răspândește în lumi și câmpuri; în care Unu nu se preface în unități, pe când în cultura europeană Unu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
precum și multiplele provocări ale vieții moderne, tânărul adult trebuie să probeze o bună capacitate adaptativă, pentru a face față frecventelor schimbări cu care se confruntă și, implicit, stresului existențial pe care îl presupune dobândirea statutului de adult. Detaliind conceptul de individuație, Jung (apud Hughes, 1996) consideră că maturizarea persoanei implică un fericit aliaj între structurile externe și interne ale vieții. Concret, este vorba, pe de o parte, despre împlinirea în profesie, dobândirea unui partener stabil și a rolului de părinte etc.
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
precum și multiplele provocări ale vieții moderne, tânărul adult trebuie să probeze o bună capacitate adaptativă, pentru a face față frecventelor schimbări cu care se confruntă și, implicit, stresului existențial pe care îl presupune dobândirea statutului de adult. Detaliind conceptul de individuație, Jung (apud Hughes, 1996) consideră că maturizarea persoanei implică un fericit aliaj între structurile externe și interne ale vieții. Concret, este vorba, pe de o parte, despre împlinirea în profesie, dobândirea unui partener stabil și a rolului de părinte etc.
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
prin intermediul simbolicului. Compoziția imaginii conduce la asociații cu mitologia, la înțelegerea jocului și a tehnicilor creației, la cogniția operei de artă, precum și la interpretarea limbajului artei sau la înțelegerea comunicării sale prin dimensiuni non-verbale. În această situație, ochiul devine mecanismul individuației și organul ce face posibilă conexiunea dintre artă și conștiință. Dar, prin intermediul organului văzului imaginea nu se limitează doar la ceea ce există în opera de artă. Prin intermediul simbolului și al imaginației imaginea se transpune pe fundalul psihicului, devenind o imagine
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
baza muzicalității ideea poate fi transmisă cu ușurință cu scopul de a emoționa, forma versului liber aduce cu sine o idee sau un sentiment, fiind diferită de proză prin forma sa. Putem vedea, astfel, cum tropii ontologici duc la o individuație și o executare a poeziei, în alte cuvinte, ele arată mecanismul intern de funcțiune pe baza căruia poezia este prezentă. Alte elemente și artificii artistice pot lua parte la compoziția poetică. Astfel, prezentarea vizuală ține de modul de aparență al
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]