2,126 matches
-
al ordinii juridice”, cu unica misiune de a asigura aplicarea dreptului și a Împiedica violarea lui. Acest concept kantian se exprimă prin formula „Stat de Drept” (În opoziție cu aceea a tipului anterior „Stat Providență” sau „Stat de poliție”). De individualismul lui Kant, se apropie acela al lui Spencer, care Însă, va merge mai departe, ajungând să conceapă Statul ca un rău necesar, care trebuie deci să fie conținut În limitele cele mai restrânse posibile (a se vedea Herbert Spencer, Omul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
rezolvarea problemelor economice și sociale, În genere a fost susținută, de asemenea, de „Școala socialismului de catedră” etc. Giorgio del Vecchio remarca faptul important că această autoritate, care este esențială oricărei organizații juridice, poate fi amenințată: 1. atât de un individualism greșit și strâmt, cât și de: 2. un concept eronat al socialului („socialismul” de orice tip). Prima ar greși printr-o opoziție empirică a individului contra Statului, ca și când acesta ar fi ceva străin și dușman omului. A doua greșește, afirmă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
umanității, căreia totul trebuie să i se subordoneze. Individul cultivat, liber, conștient de sine însuși, precum și națiunea nu sunt decât trepte culturale ale umanității. Prin urmare „baza etică a întregii vieți este umanitatea. Revoluția brutală poate trezi în suflete idealul individualismului și al anarhiei etice, ducând la rezultate funeste, distrugătoare. Mulți dintre revoluționari, proclamînd sfințenia personalității umane, au ajuns la un adevărat negativism social,căci au înfățișat ca un ideal distrugerea statului și a oricărei ordini sociale” . Iar „progresul se face
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
a lungul drumurilor, o concentrare de investiții în unități cu mai bune perspective economice. Aceasta în condițiile în care satul mic reprezenta dimensiunea normală pentru țărănimea română. Casa unei familii și comunitatea rurală restrânsă sunt cele două modele esențiale ale individualismului țăranilor. Sistematizarea rurală prevedea reamplasarea gospodăriilor din satele mici și risipite, considerate ca fiind lipsite de perspective de dezvoltare. [...] Primăria, școala, unitatea medicală, magazinele și cinematograful urmau să fie plasate în centrul satului. Loturile din jurul caselor nu trebuiau să depășească
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
făcute europene din capul locului? Din nou intervine «comisionul», de data aceasta politic. Cum ar mai fi obținut unii capital electoral, clamând «originalitatea»?” Societatea românească a fost scufundată după 1990, ca de altfel și înainte de Revoluție, în sărăcie, demagogie și individualism sălbatic. S-a acreditat ideea atât de „profundă” că „numai proștii rămân săraci” sau „dacă n-ai bani miroși a prost”. Cu alte cuvinte, nu deranja pe nimeni care s-a „descurcat” să vadă și pe altul făcând la fel
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
întâlnite la unii dintre conaționalii noștri. Adaptarea presupune eforturi, flexibilitate în gândire și chiar luptă (cu ajutorul voinței). Trebuie să luptăm mereu, fiindcă însăși viața este în sine o luptă între trecut și viitor. Așa cum au remarcat mulți oameni de cultură, individualismul reprezintă cel mai mare pericol real pentru civilizația actuală. Reprezintă cealaltă variantă a adaptării, dusă la extrem și lovind în libertatea altora. A devenit chiar un adevărat curent în societate, care trage după sine tot mai mulți oameni, preocupați mai
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mulți oameni, preocupați mai mult de avantajele materiale decât cele spirituale. Dar decadența afectivității, moralității și spiritualității, conduce la o inevitabilă prăbușire a civilizației, care în felul acesta poate să se autodistrugă. Iată unde poate duce și oportunismul, formă a individualismului în politică. În fața unui asemenea impact cu răsunet planetar, există oameni care trag în permanență un semnal de alarmă, și în special preoții, acești mentori ai spiritualității. Individualismul, acest stil de viață independent și egoist, este capabil să declanșeze un
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
poate să se autodistrugă. Iată unde poate duce și oportunismul, formă a individualismului în politică. În fața unui asemenea impact cu răsunet planetar, există oameni care trag în permanență un semnal de alarmă, și în special preoții, acești mentori ai spiritualității. Individualismul, acest stil de viață independent și egoist, este capabil să declanșeze un război acerb al tuturor împotriva tuturor pentru acapararea resurselor existente (aflate într-o continuă scădere). Individualiștii sunt în realitate niște solitari, care dezvoltă relațiile social-umane într-un mod
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și spirituale. Exemplul cel mai grăitor este nepăsarea față de amploarea pe care o capătă fenomenul infracțional în România (uneori trecând mai departe deși am fost martori la un incident, vreun furt sau o altă infracțiune). În locul solidarității sociale observăm un individualism tot mai accentuat și degradant. Românii nu vor să se implice în viața publică sau în astfel de evenimente, din teamă sau pragmatism, din comoditate sau lașitate. În fond, nu prea văd ei ce au de câștigat. Tot Emil Cioran
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cele rele cât și pe cele bune.” În România există încă mulți români cinstiți și cu bun-simț. Dar lipsa conștiinței civice cvasi generale, ca să nu folosesc un termen demonetizat și combătut - patriotismul -, trădează totuși deficiențe morale. Ca și comoditatea, lașitatea, individualismul (egoismul) rămâne o trăsătură negativă a personalității. Stresul cotidian și lipsa de timp nu sunt motive plauzibile, pentru că dezinteresându-ne de problemele comune din societate, rămânem la periferia vieții publice și la cheremul celor care își aplică propria lege iar
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
tip diplomat. Poate că e vorba de dezbrăcarea comuniștilor individualiști (cei care s-au folosit de oamenii care credeau sincer în valorile comunismului) de mantia lor marxist-leninistă. Numai oportuniștii lipsiți de scrupule sunt cu adevărat pragmatici. Cred că la originea individualismului zilelor noastre, întâlnit atât de des s-ar afla principiul machiavelic (aplicat cândva și acum în politică și nu numai), conform căruia „scopul scuză mijloacele”. Cred că până și extremiștii și teroriștii l-au adoptat. Pragmatismul e o concepție utilitaristă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
e lider de sindicat. Sarabanda reflectărilor N u oricui îi este dat să îl simtă pe celălalt de Dincolo. Harul acesta de comunicare reciprocă, pașnică, armonizează viața amândurora, iar în clipa în care unul dintre ele e lovit incurabil de individualism sau de boala unicatului, dezechilibrează acest du-te-vino de informații pe autostrada care leagă cele două lumi. Mi-aduc aminte se trezi o Voce da, regii Franței spuneau noi Ludovic al XIV-lea și la noi, Io, Mircea Voievod. Dă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de ierarhizat, dar din care probabil fiecare a jucat un rol mai mult sau mai puțin important în reducerea precoce a fertilității. Să amintim în mod special "prefeminismul" prețioaselor 2 din secolul al XVII-lea (transformarea mentalităților și atitudinilor feminine), individualismul filosofic, politic și economic care s-a dezvoltat în secolul al XVIII-lea (pretenția individului de a-și stăpâni propriul destin și propria sa descendență), diversele opțiuni juridice și instituționale care au marcat trecerea de la secolul al XVIII-lea la
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
trăiești viața, cum să scapi? Dincolo de toate astea, se pune problema conservării: toți accedem din instinct către nemurire, pe care o căutăm cu disperare. În India, spre exemplu, integrarea în absolut se face bineînțeles prin descoperirea sinelui adevărat, renunțarea la individualism, un fel de abandonare a fricii pentru a fi în siguranță, totul sub nobila și relaxanta idee că toți suntem același lucru (atunci, de ce frică?! ). Pericolul pentru un om nenăscut hindus ar fi ca , prin meditație, în loc să descopere intuitiv legăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de plăcere pură care atinge sublimul lasă mintea clară pentru o experiență absolută. Momentele de fericire trebuie trăite cu orice preț; sunt atât de rare. Fericirea e efemeră. Apare mereu ceva care să ne arate că am visat lumea greșit. Individualismul e cu atât mai apreciabil cu cât lumea nedând un ban pe tine , trebuie să te prețuiești tu și să te cultivi. Până și cu Dumnezeu nu poți avea o relație decât după ce te-ai conștientizat pe tine. Altfel, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nevoie de ambele, dimensiunea seculară și religioasă. De un singur lucru nu are nevoie: de fanatism. Seculariștii fanatici greșesc la fel de mult ca și fundamentaliștii religioși. Desigur, știu că astăzi nu se poate reflecta la etică fără a lua în considerare individualismul și pluralismul, două procese specific postmoderne ce se desfășoară în același timp în societate. Nu este un obicei al meu să dau acestor procese o interpretare în mod exclusiv negativă și să le consider simboluri ale decăderii sau decreștinizării, precum
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
postmoderne ce se desfășoară în același timp în societate. Nu este un obicei al meu să dau acestor procese o interpretare în mod exclusiv negativă și să le consider simboluri ale decăderii sau decreștinizării, precum fac unii oameni ai Bisericii. Individualismul și pluralismul ne-au oferit multe în termeni de libertate individuală, chiar dacă trebuie admis faptul că au contribuit la pierderea orientării. În această criză de orientare psihologia și psihoterapia pot fi de mare ajutor. Încă din 1987 am dedicat lui
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
impuls acelor economiști ce nu împărtășesc încrederea oarbă în matematica americanilor și gândesc mai puțin în termeni de numere și statistici și mai mult conform regulamentelor, valorilor și contextelor sociale. Pentru cei din urmă sensul economiei este o compensație între individualismul pieței și al dreptății sociale, este o ordine liberală demnă de om, o economie de piață ecologico-socială fondată pe etică. Întrebarea despre sensul vieții individului trebuie să fie deci considerată în raport cu sensul societății, naturii și umanității. Dar acum, după ce am
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ceea ce astăzi numim "Statul Providență", avînd ca obiective justiția socială și reglarea economică. Pentru Wagner, în lucrarea sa Fundamentele economiei politice (1876), Statul poate asigura în mod legitim redistribuirea veniturilor prin vărsarea de "salarii indirecte". Wagner încearcă o conciliere a individualismului cu socialismul. Pentru el, cheltuielile și intervențiile publice cresc mai repede decît producția (Legea lui Wagner) datorită: unei ameliorări a nivelului de trai ce antrenează o creștere a cheltuielilor de educație; dezvoltării economice care implică cheltuieli publice suplimentare în materie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
piață la un moment dat. Mi se pare, de pildă, destul de surprinzător că un partid care în principiu se revendică de la teze social-democrate (PSD), deci ar opta prin tradiție pentru un discurs de solidaritate, de prioritate a interesului general asupra individualismului, a construit o campanie centrată pe supraevaluarea egoistă a destinatarului, prin sloganurile "Tu înainte de toate", "Meriți mai mult" (cu diverse variante, dintre care cea mai caracteristică mi se pare "Meriți mai mult respect"). Opțiuni semnificative sînt adresarea directă și individuală
Publicitate electorală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7853_a_9178]
-
să ofere cel puțin spiritului nostru un avans pe drumul dobândirii libertății". Criticul realizează racorduri rapide și suple între literatură și ideologie, între literatură și mentalitatea din secolul al XIX-lea, decupând particularitățile esențiale ale acestui veac: romantismul, sfărâmarea universalității, individualismul, "gustul netăgăduit pentru formă", "pasiunea feroce pentru frumos", tentația iraționalului ("Mentalitatea baudelairiană sau cea mallarméeană nu pot fi înțelese în afara recrudescenței iraționalismului în sistemele metafizice închegate, ca și în filosofia comportării cotidiene"). Desigur, tot acum își face simțită prezența reducționismul
Cealaltă față a criticii literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7020_a_8345]
-
Blanchot scrie memorabil, și-mi face plăcere să-l citez, fiind vorba aici de o "convorbire" de natura banchetului: "Singurătatea operei - operei de artă, operei literare - ne dezvăluie o singurătate esențială. Ea exclude izolarea ce se complace în sine a individualismului, ea ignoră căutarea diferenței (...) Opera este solitară: aceasta nu înseamnă că rămâne incomunicabilă, că este lipsită de cititori. Dar cine o citește intră în această afirmare a singurătății operei, după cum acela care a scris aparține riscului acestei singurătăți". O "pedagogie
Arta de a admira literatura by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7285_a_8610]
-
anilor '50 în Rabbit Run (Fugi, Iepure, 1960) trecând prin radicalismul explozivilor ani '60 zguduiți de războiul din Vietnam, de avântul mișcărilor de protest ale afro-americanilor, femeilor și studenților și de asasinate politice în Rabbit Redux (1971) și prin exacerbarea individualismului și alienării în America narcisistă a anilor '70 în Rabbit is Rich (Iepure este bogat, 1981. Premiul Pulitzer ) și ajungând la neoconservatorism, adâncirea inegalităților sociale și ascensiunea multiculturalismului în America anilor '80 din ultimul roman al tetralogiei, Rabbit at Rest
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
În ultima secundă, Ahmad renunță să declanșeze bomba, dovedind că umanismul său e mai puternic decât fanatismul îndoctrinării religioase. Cartea se încheie cu imaginea mulțimilor de pe străzile New-York-ului, un oraș unde chiar și reacția față de terorism este marcată de tradiționalul individualism și materialism american, un oraș unde oamenii din mulțime, asemănați cu o mare de insecte, nu-și aruncă unul altuia nici măcar o privire, prinși cum sunt în goana existenței cotidiene: "metropola e plină ochi de oameni... Toți reduși de construcțiile
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
titlul simfoniei sale dedicate morților în războiul mondial pentru ca cenzura s-o interpreteze, nu ca pe un recviem, ci ca pe o glorificare a eroilor leningrădeni. Și poeziei i se cerea o atitudine asemănătoare. Modernismul poetic, bazat pe muzică, pe individualism și pe obscuritate, a fost condamnat ca burghez și decadent, iar poezia silită să se întoarcă la exprimarea unor sentimente obștești, limpezi și festive. Oarecum neașteptat este să constatăm că o critică aproape la fel de severă la adresa muzicii a venit dinspre
Muzica înainte de toate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6301_a_7626]