195 matches
-
al individualismului a supraviețuit pînă la începutul anilor ^90. Instituțiile occidentale au continuat să-l ofere cetățeanului occident drept prototip de identitate personală și culturală. Nici n-au apucat odgoanele să tragă de statuia lui Lenin, ca în Occident, modelul "individualist" de identitate a început să crăpe pe la încheieturi. că și est-europeanul, occidentalul a intrat într-o criză de identitate. Obligat să acționeze într-un environment mondializat, cetățeanul din clasa de mijloc, acel stîlp al democrației occidentale, se simte din ce in ce mai marginalizat
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
decente. Nu-mi explicam diferența frapantă între felul în care românii înțeleg igiena la ei acasă și cum o înțeleg „în deplasare" decât prin refuzul ideii de comunitate. Popor de singuratici, cum ar spune Cioran, suntem cât se poate de individualiști. Cultul gardurilor, al împrejmuirilor, al separării proprietăților își are, probabil, originea într-o lungă experiență istorică traumatizantă. Ne-am comportat, cel mai adesea, rău ca națiune, incapabili să ieșim din carapacea izolării, și doar când primejdiile erau iminente am înfrânt
Cu mîinile curate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13890_a_15215]
-
estetice" (Daniel Bell) și a spiritului critic. Scrie, Ovidiu Hurduzeu: "Realitatea ca și arta își pierd caracterul obiectiv, devin prelungiri fantasmatice ale unui «eu» pasiv, incapabil să mai iasă din propria carapace pentru a iniția acțiuni de transformare a realității. «Individualistul» artei postmoderne nu acționează, ci reacționează la evenimente exterioare pe care nici măcar nu încearcă să le mai controleze" (pp. 11-12). Tendința artei postmoderne este aceea de a transmite imagini "plăcute", reconfortante. De aceea imaginea sa artistică este una "emoțională, evazionistă
Pledoarie pentru irealizat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14194_a_15519]
-
geam, cartea analizată, ci geamul însuși, givrat sau de-a binelea mat. Dl Protopopescu se pune admirabil în pagină pe dsa, dar înțelegem mai greu ce e cu Ușa interzisă a dlui Liiceanu. Narcisism critic? Să fie aerul timpului nostru individualist și egocentric? DA crește în sondaje Primul sondaj de opinie făcut după apariția alianței dintre PNL și PD spune că peste 25% dintre alegători vor să dea votul tandemului Stolojan-Băsescu. E adevărat că în acest sondaj, realizat de IMAS, PSD
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13429_a_14754]
-
imaginație morală și știe că poate fi plasată cu prea multă ușurință la originea unui act sau a unui fapt o motivație inventată ce se poate constitui într-o acuzație. De pildă: scrii un jurnal, deci ești un intimist, un individualist, separat de sufletul mulțimii, gândești subversiv, pe ascuns, deci ești vinovat. Dacă arăți și altora ceea ce ai scris, e și mai grav: te faci vinovat de agitație publică și propagandă dușmănoasă împotriva regimului. Dacă iei apărarea colegei Estera Mușon, care
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
Ion Vitner) reflectă toate obligațiile epocii: caracterul antiburghez, glorificarea luptei de clasă (ca în Imn pumnului ridicat), modelul eroismului sovietic, imnuri partidului, republicii, femeilor antifasciste etc. - vehiculare a tuturor clișeelor. Jelania poetului evazionist caricaturizează vechea poezie: "Sunt spectrul vechiului poet -/ Individualist estet,/ Suprarealist, obscurantist,/ Hermetist, evazionist -/ În sfârșit, Ťfostulť scriitor,/ Sedentar bugetivor,/ Cântând ce se plătea în piață:/ Moartea, neantul, sila de viață,/ și obligatoria oroare/ De națiunile conlocuitoare". Epoca s-a schimbat și norodul a lichidat "moșierimea, ciocoimea, bancherimea, profitorimea
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
Isărescu citind cu împleticiri radicalul său program de asanare economică. Aparenta claritate a textului era fatal contrazisă de înghițiturile în sec și privirile timide aruncate, peste ochelari, spre ipoteticul telespectator ocupat cu îndeletnicirile de mai sus. într-o țară a individualiștilor și a meschinăriei, rareori mi s-a întâmplat să văd un om mai singur! Noroc, totuși, că imediat după aceea s-a ivit, priapic-electoral, dl. Constantinescu și a tradus pentru tot românul mesajul isărescian. Acum, la sfârșit de mandat, aflăm
Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n Canada! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17313_a_18638]
-
pentru a demantela relația dintre magistru și discipol în toată complexitatea ei. Imposibil de reprodus aici analizele ideologice ale romanului De două mii de ani, absolut remarcabile prin atenția la nuanță. La capătul lor, scriitorul se recomandă într-adevăr drept un „individualist”, marcat, însă, de prea multe nesiguranțe și „ambiguități” explicabile și ele în context. Dincolo de clarificările punctuale cu privire la personalitatea lui Mihail Sebastian (absolvită odată pentru totdeauna de acuzația nedreaptă a extremismului), studiul tânărului Mihai Iovănel e menit să demonstreze că interpretarea
Corozivitatea interogației by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3947_a_5272]
-
e singură. Fiecare și-o are pe a lui". Astfel, printr-o asemenea însumare a solitudinilor, se obține imaginea unui rău al secolului., marcat de "o neliniște, de o fierbere", de unde "conștiința suspendării, plictiseala, scîrba". Totuși, oricît de "egoist", de "individualist" se simte, Arșavir Acterian admite o "apăsare a socialului", acceptată în înțeles generaționist: "Atmosfera, creată de alții, trece din-coace de obloanele pe jumătate lăsate, amestecîndu-se indiscret în treburile mele intime. Nu cred că e tocmai stupid și fără sens cînd
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
Căpitanul Nemo, vampira Mina Harker, omul invizibil Rodney Skinner, agentul secret american Tom Sawyer, Dorian Gray și dr. Jekyll/Mr. Hyde. Toți acești temerari au fost recrutați în Ligă de un personaj misterios, cunoscut ca „M“. Membrii Ligii sunt niște individualiști veritabili, cu trecuturi pline de evenimente neplăcute, fiecare având un har care le este în același timp calitate și povară. Ei trebuie să învețe să aibă încredere unul în altul și să coopereze ca o adevărată echipă, pentru binele omenirii
Agenda2003-41-03-17 () [Corola-journal/Journalistic/281570_a_282899]
-
fidelă cititoare a mea, nu numai pentru că m-ați citit cum trebuie, dar ați făcut din romanul meu l'Hiver lucide o iarnă românească! Vă datorez recunoștința mea. Iar cititorilor curioși de a cunoaște povestea unei pasiuni târzii între doi individualiști elvețieni fără pereche - lectură plăcută! M.P.M.: Și în loc de concluzie? F.Ch.: Mă felicit din tot sufletul că am venit în România. O carte tradusă nu e abstracție, ea înseamnă întâlnirea cu cititorii, cu țara străină, cu limba ei, cu peisajele văzute
Françoise Choquard - "Apariția unei cărți e pentru autor un fel de miracol" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/15118_a_16443]
-
constați printr-o palpare concretă a privirii. Individualitatea era singura exaltare pe care și-o îngăduia Lovinescu, singurul relief pe care îl impunea percepției celorlalți. Era unicul său imperativ social. O viață întreagă Lovinescu a fost și a rămas un individualist. Un individualist de incontestabilă majoră calitate. Individualismul său avea prestanța pasului imperial care calcă peste așteptările supușilor. Aflându-mă în 1943 în camera sa de lucru într-una din după-amiezile când își primea vizitatorii mi-a fost dat să surprind
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
o palpare concretă a privirii. Individualitatea era singura exaltare pe care și-o îngăduia Lovinescu, singurul relief pe care îl impunea percepției celorlalți. Era unicul său imperativ social. O viață întreagă Lovinescu a fost și a rămas un individualist. Un individualist de incontestabilă majoră calitate. Individualismul său avea prestanța pasului imperial care calcă peste așteptările supușilor. Aflându-mă în 1943 în camera sa de lucru într-una din după-amiezile când își primea vizitatorii mi-a fost dat să surprind o discuție
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
e nici aceea a sătucului din La Mancha, nici aceea a cavalerilor rătăcitori din romanțurile picarești), cu ajutorul lecturilor sale necritice și neselective, este ea însăși sublima, o lume a altruismului, curajului, dezinteresului și onoarei. Efectul quijotic de lectură este idealist, individualist, cu urmări pe planul imaginației fiecăruia dintre noi, fără implicații sociale sau pragmatice, nu ne ajută să trăim mai bine, dar ne revelă adîncă frumusețe ascunsă în sufletul oamenilor, ne învață să visăm și să iubim visele, pe scurt, este
Două efecte ale citirii cărtilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18129_a_19454]
-
artistic cu o evidentă continuitate. ,,Fiziologia" sa este ușor de aproximat și nici nu pune prea mari probleme de înțelegere. Prin fire, prin educație, prin practică, prin filosofie și prin morală el este: adversar al conservatorismului și dușman al experimentului, individualist cu simțul proprietății, dar cu un puternic instict al solidarității și cu un remarcabil respect pentru profesie, rezervat în fața zgomotului însă comunicativ în intimitate și gata oricînd să transmită fără emfază ceea ce știe, în raporturi bune cu lumea vizibilă și
Decalogul artistului de mijloc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7303_a_8628]
-
contradictorii. De ce mi-am dat eu seama, bunule Dumnezeu! nu puteam să păstrez pentru mine această neplăcută remarcă? Iată-mă discreditat pentru totdeauna; și acum este înțeles că sunt un om fără inimă și fără simțăminte, un filozof sec, un individualist, un burghez și, pentru a spune totul într-un cuvânt, un economist de la școala englezească sau americană. Oh! Iertați-mă, scriitori sublimi, pe care nimic nu vă oprește, nici măcar contradicțiile. N-am dreptate, fără îndoială, și mă retractez cu toată
Frédéric Bastiat - Statul by Bogdan C. Enache () [Corola-journal/Journalistic/7395_a_8720]
-
artistic cu o evidentă continuitate. "Fiziologia" sa este ușor de aproximat și nici nu pune prea mari probleme de înțelegere. Prin fire, prin educație, prin practică, prin filosofie și prin morală el este: adversar al conservatorismului și dușman al experimentului, individualist cu simțul proprietății, dar cu un puternic instinct al solidarității și cu un remarcabil respect pentru profesie, rezervat în fața zgomotului însă comunicativ în intimitate și gata oricînd să transmită fără emfază ceea ce știe, în raporturi bune cu lumea vizibilă și
Decalogul artistului de mijloc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14503_a_15828]
-
realizează că nu putea fi decît... agent sub acoperire, altminteri n-ar fi devenit angajat, din anii ’50, la Agerpres și „Lumea” (unde scria editoriale pe linie sub pseudonimul Miron Moldovan)... Este, altminteri, un deliciu să urmărești duelul dintre liberalul individualist Ivănescu și conservatorul moralist Liiceanu. Primul - apărînd adaptarea la mediul toxic al comunismului prin concesii ce fac posibilă supraviețuirea în nișă; al doilea - pledînd pentru o etică puristă a împotrivirii (pe care, schimbînd ce e de schimbat, n-a urmat
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
lume care se schimbă atît de repede încît doctrina liberală nu mai are obiect de referință. Pentru Ilie Catrinoiu, liberalismul e pură utopie, Raymond Aron ar fi un gînditor sofist care ar fi eșuat în aporii, iar Rousseau, un biet individualist fără orizont de gîndire. Nu e oare cu exagerare? Doar Tocqueville trece examenul, căci pare să fi nimerit o profeție plauzibilă atunci cînd a spus că: „democrația liberală sfîrșește în socialism”. Perspectivă care îl îngrozește pe autor, dar și pe
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4833_a_6158]
-
psihologia sa. E ceea ce Occidentul știe de mai bine de 60 de ani, asociind criticii sociale o componentă psihanalitică. 7. Nimic nu exprimă mai contradictoriu fuga de realitate decât clasificarea observației psihologice ca fugă de realitate. Cheful de viață 8. Individualistul naiv care se afirmă de la o vreme nu cunoaște relaxarea și odihna care i-ar permite alianțe mai largi și mai suple de interese. El este permanent frustrat, infantil și, contrar pozei, se dovedește supusul temător al circumstanțelor. Restul constă
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
Și Băsescu joacă un rol care nu-i e propriu în această campanie: calm, „tehnic”, cu un aer superior, nu atacă în stilul grobian cu care ne-a obișnuit, cu toate că sunt convins că îl mănâncă limba la fiecare două-trei minute. Individualistul feroce, rinocerul politic solitar care aproape și-a strivit propriul partid, vrea să se arate altruist, cloșcă peste candidații PD la primăriile altor orașe mari, pe care a încercat să-i promoveze trimițându-l pe Emil Boc la... Constanța și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Livius Ciocarlie Sunt, pare-se, un individualist ratat, judecând după o definiție a lui Todorov (în Grădina nedesă vârșită). Cunosc singură- tatea esențială (din când în când), sunt și dispersat. Nu prea lupt să mă afirm. Liber de constrângere morală nu sunt, ceea ce-mi permite să
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4936_a_6261]
-
Arriagada, 2005). În cadrul acestei secțiuni mă voi referi la diferite răspunsuri oferite întrebării: Cine sunt exclușii și de la ce sunt ei excluși? Literatura de specialitate s-a grupat, în principal, în trei modele: cel al dezintegrării relațiilor sociale (francez), cel individualist (anglo-saxon) și modelul economic extins. Ceea ce trebuie remarcat este faptul că acest concept a fost adaptat structurilor și contextelor sociale existente, precum și instituțiilor și ideologiilor respective. Astfel, dezbaterile cu privire la rolul statului, la importanța pieței sau la tipul de drepturi sociale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1990_a_3315]
-
nu participă la piață pentru că sunt discriminați sau pentru că nu au abilitățile necesare și cei care decid în mod liber să nu participe în societate (Ambrosio, xe "Papadopoulos"Papadopoulos, xe "Tsakloglou"Tsakloglou, 2002, p. 1). Astfel, modelul anglo-saxon este unul individualist, el abordează exclușii ca pe indivizi care se confruntă cu anumite bariere instituționale sau cu discriminări, datoria societății fiind de a înlătura acele bariere (xe "Daly"Daly, Saraceno, 2002, p. 91). Un alt model analizat în cadrul lucrării este cel al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1990_a_3315]
-
liceului” (Akerlof, 1997, p. 1021). Astfel, într-o prezentare asumat simplificată a modelelor teoretice privind excluziunea socială, ele diferă în principal prin ceea ce adaugă la dimensiunea de stare financiară precară 1. Modelul dezintegrării relațiilor sociale adaugă prezența relațiilor sociale, cel individualist (anglo-saxon), nediscriminarea pe piață, iar modelul lui Akerlof, externalitățile sociale (vezi figura 1). Figura 1. Modele teoretice ale excluziunii sociale Pentru a rezuma, modelul dezintegrării relațiilor sociale (francez) teoretizează excluziunea socială ca pe o absență a relațiilor cu societatea/comunitatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1990_a_3315]