1,108 matches
-
istorie. Atâta vis al spiritului compensează trivialitatea de secole a gândirii și a vieții. Romantismul german este autoextazul spiritului în finit. Procesul "normal" al unei culturi o face să treacă în mod inevitabil prin perioada inițială a naivității. Nediferențierea și indiviziunea împrumută culturii, într-o astfel de fază, un caracter de tot concret. Separația de natură este în curs, fără ca totuși cultura să constituie o totalitate autonomă. Câtă natură este în cultură indică gradul ei de naivitate. Ritmul ascendent al unei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pe cote-părți și proprietatea comună în devălmășie"24. De asemenea, într-o lucrare recentă, se afirmă că dreptul de proprietate comună în devălmășie este o "modalitate a dreptului de proprietate comună" și că devălmășia "trebuie socotită ca o stare de indiviziune forțată pentru că ea există în afara voinței soților pe toată durata căsătoriei, în sensul că nu poate fi sistată cât timp subzistă scopul pentru care a fost constituită, dar în același timp, vremelnică, temporară, putând înceta prin partaj la desfacerea sau
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
poate fi sistată cât timp subzistă scopul pentru care a fost constituită, dar în același timp, vremelnică, temporară, putând înceta prin partaj la desfacerea sau încetarea căsătoriei"25. Dreptul de proprietate comună în devălmășie nu poate fi o formă a indiviziunii, deoarece însăși indiviziunea este o formă a dreptului de proprietate comună, pe de o parte, iar pe de altă parte, între indiviziune și dreptul de proprietate comună în devălmășie există deosebiri de esență sub aspectul trăsăturilor de structură, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
cât timp subzistă scopul pentru care a fost constituită, dar în același timp, vremelnică, temporară, putând înceta prin partaj la desfacerea sau încetarea căsătoriei"25. Dreptul de proprietate comună în devălmășie nu poate fi o formă a indiviziunii, deoarece însăși indiviziunea este o formă a dreptului de proprietate comună, pe de o parte, iar pe de altă parte, între indiviziune și dreptul de proprietate comună în devălmășie există deosebiri de esență sub aspectul trăsăturilor de structură, pe care le prezintă fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
la desfacerea sau încetarea căsătoriei"25. Dreptul de proprietate comună în devălmășie nu poate fi o formă a indiviziunii, deoarece însăși indiviziunea este o formă a dreptului de proprietate comună, pe de o parte, iar pe de altă parte, între indiviziune și dreptul de proprietate comună în devălmășie există deosebiri de esență sub aspectul trăsăturilor de structură, pe care le prezintă fiecare din aceste forme de proprietate comună, al conținutului lor juridic, precum și al posibilităților de a se înfățișa ca modalități
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
practica judecătorească, s-a considerat, în mod just, că dreptul de proprietate comună pe cote-părți și dreptul de proprietate comună în devălmășie sunt forme ale dreptului de proprietate comună, fiecare cu o fizionomie proprie, și nu forme ale coproprietății ori indiviziunii, termeni sub care mai este desemnat, uneori, în literatura juridică și practica judecătorească, dreptul de proprietate comună pe cote-părți. Ca și dreptul de proprietate comună pe cote-părți, dreptul de proprietate comună în devălmășie este o modalitate a dreptului de proprietate
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
această denumire într-un înțeles strict juridic, ca un fel de a fi a dreptului de proprietate, ci mai degrabă într-un sens derivat și extensiv, oarecum figurativ, pentru a desemna nu o modalitate a dreptului de proprietate, ci o indiviziune sui generis, care asemenea indiviziunii de drept comun poate cuprinde, atât drepturi, cât și obligații, dar care, spre deosebire de aceasta din urmă, nu comportă cote-părți"33. Pe linia aceleiași idei, un alt autor, după ce arată că în conținutul comunității de bunuri
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
strict juridic, ca un fel de a fi a dreptului de proprietate, ci mai degrabă într-un sens derivat și extensiv, oarecum figurativ, pentru a desemna nu o modalitate a dreptului de proprietate, ci o indiviziune sui generis, care asemenea indiviziunii de drept comun poate cuprinde, atât drepturi, cât și obligații, dar care, spre deosebire de aceasta din urmă, nu comportă cote-părți"33. Pe linia aceleiași idei, un alt autor, după ce arată că în conținutul comunității de bunuri intră, atât drepturi, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
trebuie ca denumirii de proprietate comună în devălmășie să i se atribuie un înțeles cu mult mai larg decât cel strict juridic de evocare a dreptului de proprietate"34. În ceea ce ne privește, nu credem că este vorba de "o indiviziune sui generis" ori de atribuirea noțiunii dreptului de proprietate comună în devălmășie a unui "înțeles cu mult mai larg decât cel strict juridic de evocare a dreptului de proprietate", ci de accepțiunea ce trebuie să i se dea termenului de
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
proprietate comună în devălmășie a unui "înțeles cu mult mai larg decât cel strict juridic de evocare a dreptului de proprietate", ci de accepțiunea ce trebuie să i se dea termenului de devălmășie. Explicarea noțiunii de devălmășie prin intermediul noțiunii de indiviziune nu este posibilă, datorită deosebirilor de esență existente între aceste două noțiuni, iar lărgirea înțelesului dreptului de proprietate comună în devălmășie poate produce serioase confuzii între acest drept real și toate celelalte drepturi reale, pe de o parte, precum și cu
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
număra la acea vreme în jur de 80 familii, un număr destul de mare pentru timpul respectiv. Împărțirea pe bătrâni de la începutul secolului al XVII-lea nu a reprezentat efectiv și o împărțire pe teren între familii și ieșirea totală din indiviziunea impusă de regulile devălmășiei, ci, așa cum a demonstrat istoricul P. P. Panaitescu în lucrarea sa privitoare la obștea românească, doar „subdiviziuni ale drepturilor și veniturilor satului”. Abia confirmarea primei împărțiri prin reînoirea ei din 1817 pare să fi fost însoțită
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
delimitare și o punere în ordine pe teren a bătrânilor, dovadă numerotarea lor, dar care s-a aplicat practic numai pentru locurile din vatra satului și pentru suprafețele cultivate. Devălmășia a continuat să existe atât în interiorul fiecărui bătrân stăpânit în indiviziune de către alcătuitorii spiței de neam „care au dat sama” în 1817 pentru întreaga avere imobilă, mai puțin casa cu anexele, cât și la nivelul întregii obști sătești pentru pădure, imaș, fâneață, crâșma satului și alte structuri și venituri ale obștii
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de pe moșia Sinești, a căror devălmășie este și mai bine ilustrată când cer judecătoriei să-l oblige pe Ioniță Racoviță „a-și arăta dovezile și supt ce cuvânt se face neam cu noi”. Încă un caz în care se oglindește indiviziunea majorității structurilor din teritoriul obștii umbrăreștene răzeșești ne este sugerat de cererea unui cumpărător de pământ local, polcovnicul Sandu Avram. El solicita în martie 1852 Judecătoriei ținutului Tecuci să dispună a i „să alegi și a stâlpi” niște cumpărături, pe
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
nouă linie despărțitoare, iar trei optând pentru păstrarea celei vechi, domnitorul Mihail Sturza intervine cu instrucțiuni pertinente pentru cazul în speță și lămurește mai bine situația și calea de urmat, așa după cum se întrevedea înainte și la data ieșirii din indiviziune a celor două părți. El explică, pe baza actelor vechi (acum pierdute), cum în anul 1704 s-au ales „două giumățăți, partea din sud s-au ales lui Manolachi Costachi, iar partea din gios s-au lăsat răzășilor băștinași din
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
ajung să dețină un număr de părți disproporționat de al celorlalți. În cadrul acestui proces de diferențiere pe număr de părți, intervin și cele derivate din căsătorii, moșteniri, danii, cumpărări. Într-o asemenea situație, ajunsă disproporționată, se recurge la ieșirea din indiviziune a acelora cu părți consistente cantitativ, fenomen semnalat corect de către păstrătorul tradiției când definește calitatea de megieș. Al. I. Gonța face aici o amplă divagație cu privire la originea și sensul noțiunii de megieș, scoțându-l din contextul și sensul dat în
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
cazul obștei arhaice umbrăreștene se pretează a fi considerat ilustrativ din punctul de vedere al deosebirii ce există între conținutul noțiunilor de răzeș și megieș, cât și în privința categoriilor sociale ce recurg la dreptul separării din obște, al ieșirii din indiviziunea numită devălmășie. Că așa s-a produs ruperea succesivă a Bozieștilor și Torceștilor din marea întindere umbrăreșteană ne stă mărturie apa râului Bârlad, devenit hotar între marea stăpânire boierească și obștea Umbrăreștilor devălmași, ceea ce nu era permis în străvechime, când
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
iar să fie a surori-me, Tudosăicăi” (subl. n.), rezultând clar că părțile nu fuseseră separate încă, și așa vor rămâne până la 1 septembrie 1704 (început de an la vremea respectivă), când stăpânul părților neamului Costachi de atunci va ieși din indiviziunea Umbrăreștilor. Actul hotarnic prin care se face separarea nu s-a păstrat, ori n-am dat noi de el, dar conținutul său de bază se află menționat într-un document ce relatează o judecată purtată între răzeșii din Umbrărești și
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
condamnare cu pedeapsa confiscării, a dobândit un drept de proprietate asupra bunurilor soțului inculpat, s-a substituit acestuia, și prin aceasta a devenit coproprietar cu soțul inculpat asupra bunurilor comunității. Se vor aplica dispozițiile Codului civil referitoare la ieșirea din indiviziune în acest caz. Indiferent de ipoteză, împărțirea bunurilor comune în timpul căsătoriei se poate face pe calea unei acțiuni principale sau în cadrul contestației împotriva urmăririi bunurilor comune pentru a limita urmărirea numai la bunurile proprii ale soțului urmărit. Hotărârea judecătorească de
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
divorț și până la rămânerea ei irevocabilă, au tot caracterul de bunuri comune. Proprietatea comună continuă a-și păstra caracterul devălma și după desfacerea căsătoriei prin divorț până la data împărțirii, neprefăcându-se de drept în proprietate pe cote-părți. Regimul juridic al indiviziunii de drept comun primește în aplicarea sa, unele particularități când este vorba de proprietatea foștilor soți în perioada mai sus amintită. *Efectele împărțirii bunurilor comune Hotărârile de partaj sunt, prin natura lor, declarative de drepturi și retroactivează, în sensul că
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
14 ani. Curatorul va trebui să fie prezent atât în cursul procedurii succesorale notariale cât și în instanța judecătorească, în cazul în care litigiul succesoral a ajuns în fața ei. Numirea curatorului este necesară și în orice litigiu de ieșire din indiviziune, chiar dacă acesta nu provine din succesiune, dacă printre coindivizari, alături de copilul minor, figurează unul sau ambii părinți ai acestuia. Dacă sunt mai mulți minori care au între ei interese contrare, pentru fiecare se va numi un curator. În cazul conflictului
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
vârstă. Noțiunea de "interes contrar" trebuie privită nu numai în prezent, atunci când conflictul este declanșat, dar și în viitor la posibilitatea intrării în conflict a unor interese concurente. Cele mai frecvente situații se produc în cazul litigiilor de ieșire din indiviziune, fie că indiviziunea rezultă din succesiune sau alt mod. Numirea curatorului este necesară chiar în cursul procedurii succesorale notariale, 332 care deși nu are caracter contencios, totuși existența unor interese contrare este evidentă atunci când copilul vine în concurs cu părinții
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
interes contrar" trebuie privită nu numai în prezent, atunci când conflictul este declanșat, dar și în viitor la posibilitatea intrării în conflict a unor interese concurente. Cele mai frecvente situații se produc în cazul litigiilor de ieșire din indiviziune, fie că indiviziunea rezultă din succesiune sau alt mod. Numirea curatorului este necesară chiar în cursul procedurii succesorale notariale, 332 care deși nu are caracter contencios, totuși existența unor interese contrare este evidentă atunci când copilul vine în concurs cu părinții sau tutorele la
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
și II, Edit. Did. și Ped., București, 1965. 332; Trib. Sup., decizia de îndrumare a Plenului nr. 6 din 23. IV. 1959, în legătură cu numirea unui curator pentru minor în moștenirile (succesiunile și procesele civile care au ca obiect ieșirea din indiviziune în care au calitatea de parte alături de minorul sau ambii părinți ai copilului), în C. D. 1959, p. 27. (Intre aceste prevederi ale deciziei fostului Trib. Sup., sunt înscrise cele privitoare la numirile prin decizie administrativă a unui curator de către
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
copilului), în C. D. 1959, p. 27. (Intre aceste prevederi ale deciziei fostului Trib. Sup., sunt înscrise cele privitoare la numirile prin decizie administrativă a unui curator de către autoritatea tutelară atunci când, in faza notarială sau în litigiile privind ieșirea din indiviziune, dacă alături de minor, cu interese proprii succesorale apare unul sau ambii părinți). 333 Când la moștenire, copilul minor vine în concurs cu ambii părinți, trebuie să se numească de către autoritatea tutelară un curator spre a reprezenta, respectiv asista pe minor
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
să se numească de către autoritatea tutelară un curator spre a reprezenta, respectiv asista pe minor. Prezența curatorului este necesară atât în cursul procedurii succesorale notariale, cât și în instanța judecătorească. Numirea este necesară și în orice litigiu de ieșire din indiviziune, chiar dacă indiviziunea nu provine din succesiune, dacă printre coindivizari, alături de copilul minor figurează unul sau ambii părinți ai acestuia. Dacă sunt mai mulți copii minori care au între ei interese contrare, pentru fiecare se va numi un curator. Plen Trib
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]