148 matches
-
bei den Kurden und im Avesta”, OS IX (1960), pp. 7-10. În Arhiva SW se mai află manuscrise nepublicate, conținând asemenea texte transcrise. Pentru cea bună orientare în câmpul larg al cercetărilor asupra dialectelor și folclorului iraniene, vezi Georg Morgenstierne, Indo-Iranian Frontier Languages, Oslo, 1929-1956 (4 vol.). Vezi și Introducerea în volumul de față. 4. Vezi articolul lui Wikander, „Histoire des Ouranides”, Cahiers du Sud XXXVI (1952), nr. 134, pp. 9-17, o încercare de sinteză a corespondențelor structurale (omogenități și discontinuități
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
de detaliu, ci identitatea secvențelor întregi ale temei organizate și utilizate paralel, în cadrul mitului celor trei zei-regi ai lumii. Aceste coincidențe nu ar fi fortuite și faptul că cele mai multe dintre ele se întâlnesc în miturile antice grecești și în tradițiile indo-iraniene nu mai puțin antice exclude orice șansă de împrumut în timpurile istorice” - cf. Stig Wikander, op. cit., p. 17. 5. Arne Furumark (1903-1982): arheolog și istoric al religiei grecești. Vezi The Mycenian Pottery, 1941; The Chronology of the Mycenian Pottery, 1941
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
isteria arctică”. Vezi și „Arktischer Schamanismus und altnordischer Seidr”, ARW 36 (1939), pp. 171-180. Concepția sa despre șamanism a contaminat, în epocă, exegeza religiilor Iranului antic, deturnate parțial, cel puținprin persoana iranistului Walther Wüst, către mize politice ale tratamentului Antichității indo-iraniene, i.e. indo-germanice. În Die Religionen Irans, H.S. Nyberg propusese, prin comparație cu dimensiunea extatică a ritualurilor șamanice sau ale dervișilor persani, interpretarea șamanică a figurii fondatorului zoroastrismului, Zarathustra. Curând după apariția lucrării lui Nyberg (1936 în suedeză și 1938 în
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
făurarului și simbolismului metalelor în tradiția religioasă iraniană se pot găsi în Pierre Sauzeau și André Sauzeau, „Le symbolisme des métaux et le mythe des races métalliques”, RHR 219 (2002), 3, pp. 259-297, și Touraj Daryace, „K³ve the Black-Smith: An Indo-Iranian Fashioner?”, Studien zür Indologie und Iranistik 22 (1999), pp. 9-21. 6. Poul Tuxen (1880-1955): indolog și tibetanist, specialist în filologie indiană, filosofia și istoria religiilor Indiei. Între 1903 și 1928, angajat la Royal Library Copenhaga, iar între 1928 și 1951
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
vezi scrisorile lui Lucien Gerschel către Wikander în Addendum II, volumul de față. Pentru anumite confirmări ale ipotezelor arheologice ale lui Wikander, vezi recent C. Lo Muzio, „The Dioscuri at Dilberjin”, StIr 28 (1999), pp. 41-71. Pentru extensia tematicii dioscurilor indo-iranieni în ansamblul operei lui Wikander, dar și ca detaliu al cercetărilor lui Vasile Pârvan, vezi Introducerea în volumul de față. 2. Prietenia lui Eliade cu John Nef, fondator și președinte al „Committee on Social Thought”, se materializează prin numirea sa
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
care ați binevoit să-i vedeți pentru mine pe Rudbeck și ceilalți! Dar mai întâi de toate, vă rog să-mi permiteți să vă vorbesc despre dvs., despre al dvs. „Nakula și Sahadeva”, despre admirabilele dvs. cercetări privind preistoria religioasă indo-iraniană. Dl Dumézil mi-a transmis șpalturile pe care i le trimiseserăți și ceea ce vreau să vă spun este în cunoștință de cauză: nu, nu regretați nimic! Dacă ați vedea ce plăcere i-ați făcut dlui Dumézil, doar atâta și v-
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
religiilor. Lăsați câinii să urle în deșert și duceți-vă până la capăt caravana bogată a ideilor dvs. De ce n-ați face o carte mare de istoria religiilor, o asemenea carte încât, pe viitor, nimeni să nu poată vorbi despre zeii indo-iranieni fără să vă citeze? Nu vă ocupați de nimic și de nimeni, nu vă spuneți „va fi prea imperfectă” sau „nu vreau să mai fac istoria religiilor”. Căci atunci când cartea dvs. va fi apărut, veți vedea că va impune admirație
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
o autoritate internațională o dată cu catedra sa de la Chicago. Wikander rămâne omul proiectelor entuziasmante, dar neîmplinite sau rămase în stadiul de schiță. Patru cărți dense, apărute una după alta în anii de tinerețe, promiteau totuși un foarte mare specialist în studiile indo-iraniene: Der arische Männerbund (1938), Vayu (1941), Feuerpriester in Kleinasien und Iran (1946), Études sur les mystères de Mithra, I (1950). Dar, după apariția lor, Wikander s-a lăsat învins de o inhibiție de a scrie, despre care corespondența publicată aici
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
grație corespondenților lor, ale căror câteva scrisori sunt atașate dosarului, în sfârșit, grație travaliului exemplar al editorului, vedem retrăind acest neîncetat du-te-vino de oameni, scrisori și cărți între Uppsala, Chicago, Paris, Roma și Ascona, în acei ani când cunoașterea religiilor indo-iraniene se reînnoia profund. În epoca Internetului altele sunt căile pe care le împrumută comunicarea științifică, dar schimburile au pierdut astfel în densitate, dacă nu în calitate. Cu toate acestea, nu ne este interzis să visăm că ceva echivalent ar putea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
spre exemplu, în triada divină, zeul Malakbel, v. fig. 20) cu trăsăturile creștine pe care le va "instituționaliza" panegiricul lui Eusebiu din Cesareea. Odată cu acest reper, introdus în vocabularul politic roman de Septimius Sever în urma preluării lui din cultul solar indo-iranian (influență venită prin cultura de origine a soției sale), împăratul roman își însușește o trăsătură majoră a puterii autocrate. Constantin I menține atributele Sol invictus și victor, continuând tradiția de la sfârșitul secolului IV și începutul secolului III î.Ch. de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
nord-pontice, din sudul Republicii Moldova de azi, întinzându-se spre câmpia Donului în Federația Rusă, luând locul cimerienilor așezați aici din timpuri preistorice. i considerați a fi cei adevărați, erau sciții regești de care vorbește Herodot, sau „socoloți” (scoloți) de rasă indo-iraniană, amestecați într-o oarecare măsură cu alte neamuri asiatice. “ În fața pământului scit, spre mare, se întinde Tracia. a începe acolo de unde acest ținut formează un golf. Istrul se varsă în mare, îndreptându-se spre sud-est. Voi înfățișa țărmul Sciției de la
Sciți () [Corola-website/Science/301535_a_302864]
-
stepelor a dus la apariția unor culturi hibride, zise culturi „"kurganizate"” după termenul folosit de Marija Gimbutas, cum ar fi cultura amforelor globulare spre vest. Aceste culturi hibride sunt la originea emigrării protogrecilor spre Peninsula Balcanică și a culturii nomade indo-iraniene, spre est, în jurul anului 2500 î.Hr. Imposibilitatea lui J. P. Mallory de a demonstra migrarea indo-europeană spre vest a fost citată de lingvistul Kortland ca argument pentru a conchide că evidențele arheologice sunt inutile dincolo de ceea ce poate fi motivat dintr-
Ipoteza kurgană () [Corola-website/Science/301531_a_302860]
-
svastica a avut conotații pozitive în istoria timpurie a omenirii, cu excepții mai ales în Africa și America de Sud. Descoperirea grupului de limbi indo-european în anii 1790 a întețit efortul arheologilor de a lega preistoria popoarelor europene de cea a arienilor (indo-iranieni). Ca urmare a descoperirii, printre ruinele Troiei a unor obiecte purtând svastică, Heinrich Schliemann s-a consultat cu doi sanscritologi proeminenți din vremea sa, Emile Burnouf și Max Müller, ajungînd la concluzia că svastica a fost un simbol specific indo-european
Svastică () [Corola-website/Science/298729_a_300058]
-
Domnia Gaznevizilor; incursiuni de jaf musulmane 1398 - 1399: Timur Lenk pradă India de Nord 1526: Fondarea Imperiului Mogulilor Ahimsa - Doctrină religioasă care promovează nonviolența Arian, arieni - ("aici") Denumire dată în trecut popoarelor care vorbeau limbi indo-europene, iar în prezent popoarelor indo-iraniene Ascet - Sihastru, pustnic; persoană care își impune o viață simplă, aspră și retrasă, deși trăiește în societate Ascetism - Renunțarea la binefacerile vieții de zi cu zi Brahman - Membru al castei sacerdotale, considerați prima dintre cele patru caste indiene; preot al
Subcontinentul Indian () [Corola-website/Science/308301_a_309630]
-
nu este invincibil, înfrângerile suferite la Marathon, Salamina și Plateea umilindu-l pe Regele Regilor în fața întregii lumi. După cucerirea Imperiului Persan de către Alexandru cel Mare, vastele sale teritorii încep să facă parte din lumea elenistică. Perșii sunt un popor indo-iranian stabilit în Iran (Persia) în jurul anului 1000 î.Hr. Triburile perșilor sunt unificate, potrivit tradiției, către 700 î.Hr., de Achaemenes, întemeietorul dinastiei Ahemenizilor. Succesorul său, Teispes, extinde posesiunile Persiei spre apus. Cyrus I recunoaște suzeranitatea Asiriei, iar Cambyses I (600 î.Hr.
Imperiul Persan () [Corola-website/Science/302127_a_303456]
-
este o limbă indo-europeană, ramura indo-iraniană, vorbită în regiunea Kurdistan (Țară Kurzilor sau Pământul Kurzilor), situată în mai multe state: Iran, Irak, Siria și Turcia. În cadrul limbilor indo-europene, locul limbii kurde este în familia limbilor iraniene, ramura occidentală a acestora, care cuprinde la rândul sau o
Limba kurdă () [Corola-website/Science/304139_a_305468]
-
găsesc talismane cu reprezentări de lupte între șerpi și dragoni care aveau o atitudine agresivă, cu ochi enormi și gura mare deschisă. Era o reprezentare primitivă de luptă între lumină și întuneric, între viață și moarte, trăsătură care caracteriza religia indo-iraniană și care zoroastrismul va conserva. Cultura bactro-margiană pare să fi fost indo-ariană. De-asemenea avea un substrat cultural care nu era indo-european foarte dificil de a fi definit, cum demonstrează construcția templelor, adevărații indo-iranieni au preferat mult timp sanctuarele în
Zoroastrism () [Corola-website/Science/304336_a_305665]
-
și moarte, trăsătură care caracteriza religia indo-iraniană și care zoroastrismul va conserva. Cultura bactro-margiană pare să fi fost indo-ariană. De-asemenea avea un substrat cultural care nu era indo-european foarte dificil de a fi definit, cum demonstrează construcția templelor, adevărații indo-iranieni au preferat mult timp sanctuarele în aer liber. După unificarea imperiilor Persan și Mediu în 550 î.Hr., Cir II și mai târziu fiul lui Cambies II au redus puterea magilor. În anul 522 Î.Hr. magii s-au revoltat și
Zoroastrism () [Corola-website/Science/304336_a_305665]
-
contribuit la progresul lumii si prin impresionanta lor cultură. Grecii vorbesc limba greacă, o limbă indo-europeană ce reprezintă o categorie în sine, care se pare că are o legătură cu limba armeană (vezi de asemeni limba greco-armeană) precum și cu limbile indo-iraniene. Literatura greacă are o continuitate istorică de aproximativ 3.000 de ani, iar alfabetul grec este utilizat în scriere încă din secolul IX î.Hr. Limba greacă are unele trăsături lingvistice comune cu limba română, limba albaneză și limba bulgară (vezi
Greci () [Corola-website/Science/305272_a_306601]
-
epoca bronzului. Deși fierul le era necunoscut, erau buni meșteșugari în prelucrarea bronzului, argintului și aurului cu care fabricau diverse ornamente și obiecte de artă. În anii 2300-1000 i.en., se remarcă cultură Andronovo din sud-vestul Siberiei, influențată de cultură indo-iraniană, a cărei indivizi creșteau căi, vaci, capre și domesticeau cămilele și locuiau în așezări din lemn de cedru și pin. Între secolele VII-III i.en., sciții indo-iranieni au prosperat în regiunea Altai, punând bazele culturii Pazyryk, influențând toate imperiile stepice
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
2300-1000 i.en., se remarcă cultură Andronovo din sud-vestul Siberiei, influențată de cultură indo-iraniană, a cărei indivizi creșteau căi, vaci, capre și domesticeau cămilele și locuiau în așezări din lemn de cedru și pin. Între secolele VII-III i.en., sciții indo-iranieni au prosperat în regiunea Altai, punând bazele culturii Pazyryk, influențând toate imperiile stepice târzii. În primul mileniu dinaintea erei noastre , bunuri de lux precum matasea erau transportate în Siberia pe celebrul “drum al mătăsii”. Fragmente ceramice, decorații, obiecte de artă
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
capitală, Haran, în 608 î.Hr. Peste mai mult de jumătate de secol atât Asiria cât și Babilionul au devenit provincii persane. Deși, asirienii au distrus civilizația elamită, cultura asiriană a influențat la rândul său imperiile succesoare medic și persan, popoare indo-iraniene dominate de asirieni.
Imperiul Neo-Asirian () [Corola-website/Science/321297_a_322626]
-
maxima sa întindere în 180 î.Hr. teritorii vaste din Afganistan, Iran, Kârgâzstan, Pakistan, Tadjikistan, Turkmenistan și Uzbekistan se aflau în componența regatului elenistic. Limbile oficiale erau greaca și bactriana, utilizate pe întregul teritoriu al regatului. Limba bactriană este o limbă indo-iraniană moartă. Diodotus , satrap al Bactriei, secesionează de Imperiul Seleucid, autoproclmându-se regele Diodotus I al Bactriei. Anul independenței este incert, existând două date 255 î.Hr., în timpul domniei lui Antioh al II-lea sau 246 î.Hr., conteporan cu al treilea război sirian
Regatul Greco-Bactrian () [Corola-website/Science/326887_a_328216]