229 matches
-
umană, se apropie de Ahură Măzdă și anticipează în concreta înnoirea universală. E greu de lămurit dacă această concepție eshatologică a cultului era deja în întregime formulată în epoca lui Zarathustra. Dar ea era, desigur, implicată în funcția sacrificiului la indo-iranieni. Din perspectivă proprie, autorii Brahmane lor împărtășeau o concepție similară: lumea era periodic restaurată, i.e. "recreată" de puterea nelimitată a sacrificiului. Dar funcția eshatologică a cultului în mazdeism reunea, ca să ne exprimăm astfel, promovarea supremă a sacrificiului, realizată în Brahmana
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și tot în calitate de Magus îl vor evoca filosofii Renașterii italiene, în fine, reflexe ale celui mai frumos mit al său se regăsesc în Faust-ul lui Goethe. 105. Religia Ahemenizilor Opoziția dintre Ahură Mazda și dacva se preciza deja în epoca indo-iraniană, întrucât India vedică îi opunea pe devi asurilor. Cu deosebirea că în India valorile religioase ale acestor două grupuri au evoluat în sens contrar celui din Iran: devii au devenit "adevărații zei" triumfând asupra clasei de zeități arhaice, asum, care
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lui Zarathustra, dintre mesajul Profetului și religia tradițională. Totuși, dacă e adevărat că Zarathustra accepta în fond cultul lui Haoma, condamnându-i doar excesele, nu mai este vorba de sincretism, ci de o promovare solemna a valorilor vechii "religii cosmice" indo-iraniene. Găthă ale lui Zarathustra și Găthă-celor-șapâe-capitole fac parte din liturghia sacramentală, yasna, care constă în mare parte din invocații monotone, adresate Ființelor divine. Yast-ele sunt imnuri adresate, fiecare în parte, unor zeități deosebite. Este vorba de unii zei pe care
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
mitico-ritual: un urmaș dobândit, ca urmare, și prin puterea unui sacrificiu (partea a Il-a). Remarcăm că Yima și ritul plantei haoma sunt exaltați în mazdeism în strânsă legătură cu sacrificiile sângeroase (Yast, 11:4-7). O asemenea promovare a moștenirii indo-iraniene a trezit evident puternice rezistențe: 41 în textele Yasna posterioare - I; 11; 3: 13; 7: 13 - Soarele va fi numit ochiul lui Ahură Măzdă, l'apt ce indica reactualizarea unei idei indo-iraniene arhaice, căci încă în Rig Veda (I, 50
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Yast, 11:4-7). O asemenea promovare a moștenirii indo-iraniene a trezit evident puternice rezistențe: 41 în textele Yasna posterioare - I; 11; 3: 13; 7: 13 - Soarele va fi numit ochiul lui Ahură Măzdă, l'apt ce indica reactualizarea unei idei indo-iraniene arhaice, căci încă în Rig Veda (I, 50, 6) soarele este ochiul lui Varuna. 42 R. C. Zaehner, Dawn. P. 64. 43 După cum remarcă R. C. Zaehner (Dawn., p. 65), în textele ulterioare, Apele sunt uitate: soția lui Ahură Mă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
puterea creatoare a riturilor și a liturghiei, prezentându-1 pe Ahură Măzdă în funcția sa sacerdotală 49. Oferindu-i un sacrificiu, Ahurâ Măzdâ înzecește forța magico-religioasă a destinatarului. Ceea ce reiese din imnuri este mai ales importanța excepțională a sacrificiului, concepție, desigur, indo-iraniană, dar care se dezvoltă mai ales în Brahmana, și care va deveni tot mai centrală în mazdeism. Ca și la alți indo-europeni, focul ritual joacă rolul capital. Yasna "este esențial mente un sacrificiu haoma îndeplinit înaintea focului" (Duchesne-Guillemin, p. 71
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
un lac și un râu, pătrunde într-o cetate și ajunge înaintea lui Brahman care-1 întreabă: "Cine ești?"61 Nici o aluzie la Podul Cinvat în Hădoxt Nask. Totuși Zarathustra vorbește pe larg despre aceasta (§ 103). E vorba de o concepție indo-iraniană, cunoscută de alte popoare indo-euro-pene, și atestată și în alte părți în istoria religiilor. Descrierea clasică 62 relatează cum sosește dăenă împreună cu câinii ei și însoțește sufletul celui bun până la Podul Cinvat, peste Hara 55 H. S. Nyberg, Die Religionen
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
material lexical, sa făcut în manieră proprie care distanțează limba română atât de latină cât și de celelalte limbi romanice. 6) Constituirea locală a limbilor indoeuropene pe baza materialului aglutinant continuu în spațiul euro-afro-asiatic a creat impresia familiilor de limbi (indo-iraniene, germanice, romanice, slave) descendente din câte o limbă comună, iar pentru toate limbile comune s-a imaginat un început comun, o protolimbă. Această construcție se risipește dacă punem în locul ei continuitatea originii naturale a limbajului în formula silabică de limbă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
mon-, -on etc. exprimă ideea de unitate, ca rom. un, ins, lat. unus (oinos, oenos), vgr. en, gen. enos și monos, celt. unig „unic”, oen, oin „unu”, an-, în germanice ein, an, one, un-, în baltice ains, vienas „unu”, în indo-iraniene oen, aina, ekah „singur, unu”, ena„el, acela, acesta”, in-, an-; în slave ino „mono”, arm. anetc. În această serie se înscriu și ban, pan, han, hun, bina, partea a doua a unor cuvinte ca ju-pân, stă-pân, cio ban ș.a.
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și aici atenția cititorului. Urmărind descoperirea unui "discours sousjacent" ce-și primește sevele dintr-o mitologie inconștientă, Culianu identifică în imaginea Orbului care-l poartă pe Olog în spate, din romanul Zahei Orbul, "un simbol vechi și adânc al lumii indo-iraniene" (p. 9), în timp ce în Moara cu noroc, descoperă că autorul reconstituie și adaptează, fără a-l cunoaște, marele mit al maniheismului, nuvela, sub aspectul ei "realist", reprezentând o "variantă localizată a unui vechi mit dualist" (p. 151). În cazul lui
Fantasmele textului literar by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9583_a_10908]
-
limba avestică, și cea dintâi poetică religioasă indo- iraniană. Cele 17 cânturi (g³thas) cuprinse în secțiunea Yasna și atribuite lui Zarathustra însuși constituie partea cea mai veche și sacră din Avesta. Pentru a înțelege exact întâietatea acestor imnuri în interiorul tradițiilor indo-iraniene, e suficient un scurt excurs cronologic: în 1200 î.Hr., Zarathustra primește revelația și sunt compuse Cânturile divine G³tha, Yasna Haptanghaiti și altă literatură avestică: din secolul al XIII-lea avem primele atestări ale lui Moise, profetul și legiuitorul evreilor; 1100-500
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
coif special ce joacă rolul de capac, datorită aripilor sale metalice rotunde, late. Asemenea țiparului, este greu de atins, în schimb poate țâșni repede pentru a-și lovi adversarul. Missus: din latinescul mitto, „liber“, „eliberat“. Mithra: zeul Mithra, de origine indo-iraniană, este identificat în epoca romană cu soarele (Sol Invictus) și este zeul luptei împotriva Răului. Cultul misteric al lui Mithra s-a răspândit în Imperiul Roman în secolul I, mai întâi în provinciile danubiene, printre soldați și funcționari. Adepții trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
verbale, perifrastic etc.). 5.2. Relația dintre ergativ și pasiv Comrie (1973: 251) analizează relația dintre ergativ și pasiv din punct de vedere atât sincronic, cât și diacronic. Autorul arată că există date istorice care demonstrează că ergativul din limbile indo-iraniene moderne este rezultatul unei transformări pasive originare. Comrie (1973: 250) înregistrează, cu destule rezerve, și asemănările dintre pasiv și ergativ, asemănări care au condus la numeroase confuzii între cele două concepte: ● în construcțiile ergative, ca și în cazul pasivului, obiectul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pasiv la ergativ, frecvent invocată în literatura de specialitate, a fost pusă sub semnul întrebării și chiar contestată cu argumente istorice. Analizând originile ergativității în zona sud-asiatică, Klaiman (1987) compară construcțiile ergative și cele pasive pornind de la sanscrită, trecând prin indo-iraniană și terminând cu limbile sud-asiatice de azi. Acest autor adoptă o clasificare a limbilor ergative aparținând lui Trask (1979)79: tipul A (limbi ergative care au partiții ergativ−acuzativ, determinate de ierarhia nominală − vezi supra, 3.1.3. (b) −, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cazul tipului A, nu pasivul a stat la originea construcției ergative (specifice perfectului), ci o combinație de proprietăți morfologice (marcarea cazuală nominală, comportamentul cliticelor pronominale, acordul verbului plin și al verbelor auxiliare). Mai mult, datele din sanscrita clasică și din indo-iraniană îl conduc pe Klaiman (1987: 64) la concluzia că, în aceste limbi, construcția ergativă a precedat și, poate, a și influențat dezvoltarea pasivului. Aldrige (2007a) analizează problema ergativității în limbile austroneziene de vest, demonstrând că acestea nu aparțin aceleiași clase
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
limbi de mai jos trebuie luată cu rezervă, ca, de altfel, întreaga genealogie a limbilor australiene. Limbile din Alaska și din nordul Canadei sunt foarte greu de descris unitar, din cauza numeroaselor neconcordanțe terminologice. Dintre limbile indo-europene, ergativitatea caracterizează numai ramura indo-iraniană, grupul occidental. În aceste limbi, construcția ergativă este adesea limitată la timpul trecut sau la aspectul perfectiv (Van de Visser 2006: 203). Ergativitatea acestor limbi constituie un fapt de originalitate tipologică în familia indo-europeană (Montaut 1998b: 139, 2006). Grierson (1903
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Turcia) în mileniile III−II î. Cr., după care a fost asimilată de limba HITTITĂ. Asemănări cu limbile caucaziene. HAYU (WAYO, WAYU, VAYU) Limbă ergativă din familia tibeto-birmană, vorbită în Nepal. Circa 2 000 de vorbitori. HINDI Limbă indo-europeană din familia indo-iraniană, grupul indic central, vorbită în India. 790 de milioane de vorbitori, dintre care 490 de milioane sunt nativi. Considerată a cincea limbă din lume ca număr de vorbitori. Limbă aglutinantă, cu urme de flexiune, componentă polisintetică. Partiție morfologică acuzativ/ ergativ
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Spre deosebire de georgiană și de svan, în limbile zan, complementizatorul ocupă întotdeauna poziția finală în subordonată. În toate limbile din această familie, cu excepția vechii georgiene, adjectivele sunt antepuse, indiferent de proprietățile lor morfologice și semantice. KAȘMIRIANĂ (KASHMIRI) Limbă indo-europeană din ramura indo-iraniană, grupul indic, subgrupul pamir, vorbită în India și Pakistan. 4 600 000 de vorbitori. Partiție morfologică ergativ/ acuzativ determinată de timp: marcarea de tip absolutiv−ergativ apare numai la timpurile trecute. KATXÚYANA Limbă din familia CARIB(AN). Evoluție rapidă a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sunt fixe, iar A are posibilitatea de a se mișca/limbă head-final. KUKU-YALANJI − Vezi GUGU-YALANJI. KÜRI Limbă ergativă din familia caucaziană, ramura de nord-est, subgrupul lezghic, înrudită cu LEZGHINA, TABASSARAN, UDI. KURDĂ Limbă/grup de limbi din familia indo-europeană, ramura indo-iraniană, grupul iranian, vorbită în Turcia, Armenia, Iran, Irak, Siria, Azerbaidjan. Circa 26 000 000 de vorbitori, mulți bilingvi. Numeroase dialecte − două grupuri: KURMANJI (KURMANCÎ) și SORANI. Limbă ergativă morfologic, cu partiție determinată de timp: sistemul ergativ apare numai la timpurile
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
un sufix de detranzitivizare și o sursă pentru marca antipasivă. PONAPEANĂ Familia austroneziană, ramura oceanică de est, grupul micronezian. Limbă vorbită în Arhipelagul Micronezia. Limbă înrudită cu TONGANA. 15 000 de vorbitori. PUINAVEAN − Vezi MAKU. PUNJABI Limbă indo-europeană din ramura indo-iraniană, grupul indic central, vorbită în regiunea istorică Punjab, aflată la granița dintre India și Pakistan (80 de milioane de vorbitori) și în India (30 de milioane de vorbitori). Numeroase dialecte. Partiție ergativă. Construcția ergativă este restrânsă la anumite timpuri. De
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
antipasiv absolutiv și altul numit antipasiv focus/agentiv. Pivot S/O. Topică VOA. Subiect nul. Pronumele independente apar rar, marcând emfaza. Se pare că nu apar niciodată în același enunț A și O realizate pronominal. RAJASTHANI Limbă indo-europeană din familia indo-iraniană, grupul indic central, vorbită în India. 80 de milioane de vorbitori. Partiție morfologică acuzativ/ ergativ determinată de aspect: nominalul primește cazul ergativ numai dacă verbul e la aspectul perfectiv. REMBARRNGA (KALTUY, RAINBARGO, RAINBARNGO, REMBARRANGA, REMBARRNGA, REMBARUNGA) Limbă australiană înrudită cu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
propozițiile subordonate, marcarea, realizată prin acord, este întotdeauna de tip ergativ. Marcarea de tip ergativ apare numai în prezența particulei aspectuale stative, iar marcarea de tip acuzativ, în prezența particulei aspectuale active. SHURIWAI − Vezi NADËB. SINGHALEZĂ Limbă indo-europeană din ramura indo-iraniană, grupul indic, vorbită în Sri Lanka. 15 milioane de vorbitori. Limbă cu marcare sintactică. A primește cazul nominativ (nemarcat). O primește, de regulă, nominativul (nemarcat), dar, dacă nominalul este [+ Animat], poate primi și acuzativul (marcat). În anumite structuri intranzitive, subiectul are
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
subiectului intranzitiv, marcată cazual și prin acord verbal. So este o clasă închisă, cuprinzând numai 12 verbe al căror prefix (marcând acordul) este omonim cu cel pentru O din structurile tranzitive. Sa este o clasă deschisă. YAZGULYAM Limbă indo-europeană, ramura indo-iraniană, grupul iranian, subgrupul Pamir, vorbită în Tadjikistan. 4 000 de vorbitori. Marcare tripartită numai la timpurile trecute. YIDINY Limbă din nordul Australiei. Partiție cazuală complexă: pronumele primesc nominativul/acuzativul. Numele primesc absolutivul/ergativul. Prin cazul ergativ este marcat constituentul A
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
unește cele două lumi religioase, Iranul și India antică, Își poate avea originea, În cele mai multe cazuri, Într-un fond unitar de idei și credințe sau În practici rituale care, cel puțin teoretic, Își pot avea rădăcinile Într-o Îndepărtată antichitate indo-iraniană sau ariană. Unii cercetători, mai ales din școala scandinavă (H.S. Nyberg, S. Wikander, G. Widengren), au descoperit În tradiția zoroastriană anumiți „Hochgötter”, mari divinități oarecum concurente cu Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>", „Domnul Înțelept” al zoroastrismului, absorbite de noua religie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
special prin relația sa cu Așaxe "Așa", „Adevărul”, emanația sa și, În același timp, unul dintre cele două principii contrare Între care aleg cele două spirite (Gershevitch, 1964, pp. 12 sqq.; cf. mai jos, subcapitolul 2.6). Căutarea unor origini indo-iraniene pentru Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>" al lui Zoroastru - un *Vouruna iranian paralel cu Varuña indian sau un *Asura indo-iranian (P. Thieme și, asupra problemei, Boyce, 1975a, pp. 37 sqq.) - nu trebuie să ignore recunoașterea originalității sale indiscutabile. În orice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]