16,142 matches
-
istoriilor personale, în care adolescența, vârsta critică la propriu și la figurat, aduce o apropiere pe alte baze decât cele strict biologice. Contează, acum, nu atât legătura de sânge, cât solidarizarea în jurul unor valori comune, pe care părinții le-au indus copiilor într-o pedagogie paralelă cu cea comunistă, oficială. La școală și în lumea exterioară bine controlată de ochiul vigilent al Partidului, educația ,permanentă" urmează turnantele înjosirii și îndobitocirii micului cetățean: pe rând, șoim al patriei, pionier, utecist, membru de
Decrețeii (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11518_a_12843]
-
decât la valurile mării și crestele munților. Ca oamenii responsabili măcar față de propria lor imagine, poate că mai-marii Alianței vor folosi acest interbal al concediilor pentru a-și evalua realist, departe de intoxicările serviciilor secrete și de sigurața de sine indusă de sicofanții din imediata apropiere, șansele. Și poate că vor lua singura decizie folositoare cu adevărat României în acest moment: declanșțarea de urgență a procedurilor pentru alegerile anticipate. Altminteri, degeaba se vor dăuli peste un an c-au comis o
Țara împăraților goi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11553_a_12878]
-
în ape tulburi? De șase luni, PSD-ul nu mai conduce, pe față, România. Dar asta nu înseamnă că spiritul acestui hoit politic nu e la fel de activ în absolut tot ce mișcă (sau, mai precis, stagnează) în România. Înțepeneala înspăimântătoare indusă de mafia pesedistă a sclerozat, de sus până jos, mecanismele sociale. Aduși la limita sărăciei, ei dau impresia că nu sunt decât niște mulaje de ghips dintr-un muzeu al ororilor. Cum poate trăi un redactor la o publicație culturală
Fantomele nu au crampoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11576_a_12901]
-
iar dintre acestea cea mai insidioasă este anihilarea memoriei. O atenție toropită poate confunda lesne un paradis provizoriu cu scopul însuși. În Odysseia, navigatorii nimeresc pe o insulă ai cărei locuitori se hrănesc numai cu flori de lotus, ce le induc o stare de fericire deplină și permanentă. Prețul cu care ei plătesc această fericire este ștergerea memoriei și viețuirea într-un prezent continuu: ,Iară oricine din el va gusta, flori din lotusul dulce,/ Nu va mai ști nici de veste
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
regizor bun îmbătrânește în maniera vinului. Nu că Godard ar fi mai slab ca scenarist, adaug după vizionarea acestui film. Cred că e cel mai bun scenariu pe care l-am "auzit" în ultima vreme: beneficiază de un umor incisiv, induce tensiune în situații cotidiene și complet nedramatice, exudă poezie și demonstrează un grad de cultură pe care l-ar invidia și unii academicieni, fără a fi livresc. Unica tragedie din film nu e arătată, ci relatată la telefon în timp ce camera
European și nu chiar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11681_a_13006]
-
viață, televiziunea oferă simulacre ale realității chiar mai presus de imaginație, în timp ce societatea subjugă economic ("ne risipim/ între programe zapăm corporațiile își dispută/ puterea noastră de cumpărare", "televizorul s-a golit și acum trăim în el"), celibatul femeii îi este indus de către prejudecățile comunității ca o slăbire a identității de gen ("trădătoarea speciei/ sucombată pe altarul stării civile"), în fine, cultura nu face decât să mascheze, să întârzie sau chiar să întrerupă comunicarea și confruntarea cu realul dezvăluind mecanismul superficial al
Femeia la 30 de ani by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11785_a_13110]
-
fost observat în legătură cu ins, individ, dar e cel mai bine ilustrat în română de deprecierea grecismului ipochimen, la origine un perfect sinonim al lui persoană. Se adaugă probabil, în cazul cuvîntului personaj, și influența sensului său principal din limba actuală, inducînd ideea de inautenticitate și de ficțiune. Un personaj este în mod fundamental o invenție dintr-un roman, un film, o piesă de teatru; transferat pe scena publică (altă metaforă uzuală), evocă peripeții, spectacol, dar și lipsă de consistență, de realitate
Persoane, personaje, personalități... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11794_a_13119]
-
lui Timofte și Fulga, n-a prea comis greșeli majore. Mi-e teamă, însă, că e pe cale să le comită. Ca de pildă, îndepărtarea tot mai mare de presă. Nu știu dacă ideea îi aparține sau dacă i-a fost indusă, dar încep să cred că poate să-i fie fatală. Ceva-mi spune că indivizii versați din serviciile secrete au știut să-i prezinte situația în așa fel încât în criza ostaticilor din Irak ei să iasă eroi, iar jurnaliștii
Ciupitura, avantajul, tunul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11782_a_13107]
-
laolaltă creația, ființa, cultura, credința, în creuzetul discursului său de-o melodioasă omogenitate, însuflețit de convingerea unei "taine" a vieții, irezolvabile, tatonate prin înmănunchierea mijloacelor interdisciplinare pe care le are la îndemînă, mijloace care-și depășesc segregarea grație fiorului sacru indus de autor în plăsmuirile sale. La împlinirea a șapte decenii de viață, îl salutăm cu emoție ca pe una din figurile cele mai atașante ale scrisului românesc contemporan.
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
un canal de comunicare religios! De altfel, într-un scurt eseu teoretic, poeta însăși vede misticul funcționând strict după regulile gândirii logice. Fugi postmoderne (Vinea, 2000) mi se pare cel mai reușit volum al poetei (în ciuda titlului inexact și care induce în eroare), ăn sensul în care exacerbarea influenței bolii, convulsiile (terapeutice?) ale confesiunii exhibiționiste, fără rest și obsesiile sexual-carnale, fără a-și pierde din tensiunea adeseori agonică, s-au mai curățit de culorile prea tari, căutate și artificiale uneori, din
Poeme retrospective în două variante by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12869_a_14194]
-
științific a unor informații inițiale ce aveau un caracter personal (într-un alt loc, o numea „arheologia terorii”), și o interpretare cât se poate de obiectivă a sensurilor politice născute de acele evenimente. Structura cronologică a expunerii nu trebuie să inducă în eroare: autorul nu-și propune o istorie factologică a comunismului românesc (deși, pe de altă parte, Stalinism for All Seasons este cea mai complexă și sistematică expunere atât a dedesubturilor, cât și a contextului internațional ce-a creat și
Demonii (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12996_a_14321]
-
o operație de „filaj” a Securității: imaginea lor a fost captată de sus, de jos, din lateral, din spate, ba chiar și printre treptele de tablă ruginită ale instituției. Odată pătrunși în arhive, lumina tulbure, insuficientă, spațiul strâmt dintre rafturi induceau un sentiment de claustrofobie ce se accentua pe măsură ce discuția atingea chestiuni din ce în ce mai fierbinți. Sigur, intrarea într-o arhivă, și încă una militarizată, nu trebuie să arate ca holul unui teatru, iar decorația, podelele sau covoarele n-au de ce să rivalizeze
Preumblare pe lângă dosare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13033_a_14358]
-
și în formula de expunere a subiectului: „istoria” propriu-zisă e o poveste narată progresiv, dar, în contrapondere, există un fabulos joc al notelor bibliografice și al comentariilor parantetice. Această dialectică a „nocturnuluiu” și a „diurnului”, a vizibilului și a invizibilului induce la lectură o tensiune suplimentară. Fără a reabilita neapărat — așa cum se întâmplă adeseori în istoria culturală sau în istoria pur și simplu — virtuțile imaginarului în studiul unei perioade turbulente, Vladimir Tismăneanu nu refuză speculațiile de natură contra-factuală: ce-ar fi
Demonii (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13018_a_14343]
-
al său: strada londra nu mai dă-n strada paris... Surprinsă în formulări relativiza(n)te, și statutul morții rămâne definitiv incert, deși putem reține o oarecare gradație a percepției. Moartea apare, inițial, ca o convenție socială, o ireală deprindere indusă în care nu este cuprinsă „nici o metafizică”. Fără a pierde din tragism și din puterea de iradiație nocivă, sensul morții se amână, așadar, indecis. Într-un fel, poezia lui Ioan Es. Pop câștigă aici un fatal surplus de luciditate. De unde
Tablou cu poet suprimat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13054_a_14379]
-
este de bon ton de a dezvolta precizarea că editorul trebuia (și trebuie!) să fie un intelectual specializat, rafinat și civilizat În toate demersurile lui - imediat practice sau de durată. Un asemenea protocol de indicatori atribuiți editorului mi-au fost induși de apariția unei cărți sobre, de ținută științifică indubitabilă, semnată Ion Nistor (București 2009, 304 pagini). Absența mea din țară În timpul ajungerii cărții În Str. Crișului 10, din Craiova, nu mi-a dat posibilitatea să cunosc pe de-a-ntregul temeinicia
Clasicii – contemporanii lui Ion Nistor. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1447]
-
Povestea vorbei, a lui Anton Pann, a pătruns până departe În Țările Române, ca și culegerea de folclor În cele 10 volume a lui Iuliu Zanne (apreciată de Eminescu și Lucian Blaga). Dată fie puterea de sinteză pe care o induce termenul aforism, el a fost agreat și impus În toate limbile europene, de la greci citire, conținutul fiind apodictic. Cu alte cuvinte, aforismul rămâne o piatră de hotar În cultura unei națiuni, pe care nu numai cercetătorii vor s-o dezlege
IDEI DE ARHITECT ÎN AFORISMELE LUI BRÂNCUȘI. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1448]
-
univ. Titus Bărbulescu, trăitor la Paris de 50 60 de ani, În exil. Ediția a fost Îngrijită de cei doi profesori, apărând sub egida Fundației „Petre Ionescu - Muscel” din Domnești, Argeș. Atmosfera a fost calmă, pentru că cei doi protagoniști au indus o stare de relaxare și bună dispoziție, ei Înșiși fiind calzi și modești, oricât de multe cărți au scris, cu talent și substanță pură. Romanul „Așa le-a fost datul”, o construcție armonioasă, curge liniștit, Împletind viețile unor personaje care
PRIMĂVARA SCRIITORILOR DIN DOMNEȘTI LA BIBLIOTECA JUDEŢEANă ARGEŞ. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Catrinel Popescu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1551]
-
anormal, înclinațiile publicului actual se îndreaptă spre epocile „revolute” din istoria Euterpei, preferințele sale - în funcție de repere - ghidându-se spre creația neoclasică, clasică sau romantică. Formulele recente sunt încă greu accesibile. Înțelegând fundătura, unii artiști au încercat gesturi reparatorii, care să inducă o apropiere de rigorile și capacitățile de „tolerare” ale beneficiarilor. După părerea mea, în mare măsură, ceea ce încearcă postmodernismul ține de această intenție de redobândire a unui contact susținut și extins între autor și destinatar, prin operă. Identific, pornind de la
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
iar dacă îl scot pentru uz extern, îl expun, îl prezint spre delectarea unor receptori, e alta. Mai mult, într-o societate supramediatizată cum este societatea noastră, atari confecționări pot fi preluate și transmise către milioane de oameni. Indirect, se induce maselor percepția falsă, că au de-a face cu reușite. De aici trauma recunoscută a prostului gust planetar. Ceea ce definește acest tronson de preocupare este exact căderea pe panta lucrului neprofesional, adesea jenant și neplăcut sub aspectul fizionomiei. Prin reproducere
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
încropite în grabă de procurori improvizați, aceste texte, în marea lor majoritate comandate, se depărtau de la litera și spiritul originalului. Am arătat că citatele trunchiate pot falsifica sensul; la fel și ignorarea epocii în care au avut loc evenimentele, poate induce în eroare. Ca să impresioneze, ziarele centrale cu tiraj de masă publicau incriminarea cu litere de-o șchioapă: " Cine știe, spre exemplu, că Eliade și Cioran se aflau la București, în 1941, în timpul crimelor sângeroase, făcute de Garda de Fier." (Evenimentul
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
faptul că la turații reduse, sub 300 rpm, regiunea cu cea mai slabă amestecare este situată în zona inferioară a bioreactorului, datorită acumulării prin depunere a biomasei. Odată cu creșterea turației agitatorului, biomasă este distribuită în volumul lichidului de fermentație, ceea ce induce o micșorare a eficienței amestecării în regiunea superioară, mai îndepărtată de cele două agitatoare. Pentru anumite valori ale turației, în funcție de cantitatea de biomasă din lichid, timpul de amestecare are aceleași valori pentru pozițiile 1 - 3 ale senzorului de pH, apropiate
STUDIUL DISTRIBUTIEI INTENSITATII AMESTECARII IN BIOREACTOARE PENTRU CULTURI DE SACCHAROMYCES CEREVISIAE by ELENA FOLESCU () [Corola-journal/Science/84118_a_85443]
-
totdeauna dispus să acorde circumstanțe atenuante pentru limitările unora și nu se aștepta nu aștepta nimic de la tine și nu îți cerea nimic când îl întâlneai. Firește, felul meu că romancier este să fac pe ceilalți să vorbească, să-i induc, să-i atrag să vorbească, ceea ce era foarte usor cu Eliade pentru că el era totdeauna dornic să-și împărtășească ideile. Eu cred că a exclude spiritualitatea din viața umană deformează, distruge ființele omenești. Eu cred ca Mircea a înțeles foarte
Mircea Eliade,Destinul și Opera pe Ecran. In: Editura Destine Literare by Francisc Dworschack () [Corola-journal/Science/76_a_294]
-
sintaxei muzicale în 4 categorii: monodie, omofonie, polifonie, eterofonie. Ele sunt configurabile în raport cu două aspecte/principii fundamentale de expunere temporală - succesivitatea și simultaneitatea - cărora li se adaugă relațiile cele mai generale între obiecte: repetarea și schimbarea. Socotindu-le categorii, autorul induce și accepțiunea că aceste tipuri sintaxice sunt elementare, fiind ireductibile între ele. Ca atare sau prin diferite combinări, ele pot genera însă o multitudine de chipuri formale, unele dintre acestea statuându-se în timp ca genuri muzicale. Dacă pe principiul
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
prin care să fie cuprinsă generic toată OS, în continuitatea sa. Aceasta poate implica uneori și un aspect de redundanță, atunci când OS este forțat categorisită, doar printr-o clasă/paradigmă de pulsație. Pe de altă parte, orice fapt de instrumentalizare induce condiția de corporalitate, respectiv a unui suport (de orice natură - conceptuală/teoretică ori concretă/materială), prin/din care OS să se poată afla ca posibilitate (de redare). Analogăm acestui suport instrumental conceptul de volum. În general, volumul de pulsație se
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
opera-de-audiat, ca metaforă-simbol a verbalizării sale, sensul textualizat al acesteia păstrându-se drept temei tainic, neauzibil ca atare. ● La suprafață, ceea ce se lasă de-auzitului prin destăinuire, ia simbolic chipul unei povestiri sonore incantatorii, prin a cărei magică sugestie se induce o stare de înțeles<footnote Ca atare, înțelesul se articulează doar prin reflecție activă, constând dintr-o verbalizare interogativă (căutătoare). Starea de înțeles însă, poate surveni și prin contemplare, ca reflecție pasivă (descriptivă), pe suportul unei imagini (mandale) călăuzitoare. Prin
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]