955 matches
-
poate apărea sub forma trecerii de la preceptele unor discipline particulare la generalizări mai cuprinzătoare și mai profunde. Toate acestea sunt regăsite În conversația euristică, În metoda problematizării, În metoda expozitivă etc. Iar În cazul metodelor deductive, demersul este invers celui inductiv, În sensul că subiectul implicat În deducție pornește de la cunoștințe cu caracter general, ajungând la cunoștințe cu caracter particular; de la o noțiune, idee, principiu definite pentru a ajunge la cazul particular sau specific; de la o generalizare superioară la o alta
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
de rezolvat. Sunt și autori logicieni, psihopedagogi și practicieni, Înclinați să Împartă metodele În funcție de operațiile logice dominante În parcurgerea drumului de la necunoaștere la cunoaștere, de unde: metode de analiză (analitice) și metode de sinteză (sintetice), metode globale și parțiale, metode empirice (inductive) și metode teoretice (deductive), metode de extrapolare și interpolare, metode genetice, comparative, analogice etc. Unei asemenea ordonări i se aduce Învinuirea că operațiile În jurul cărora se presupune că ar putea gravita o metodă sau alta, sunt operații care intervin, de
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
că operațiile În jurul cărora se presupune că ar putea gravita o metodă sau alta, sunt operații care intervin, de fapt, În exercitarea obișnuită a diferitelor forme de activitate intelectuală; mai mult chiar, diverse metode pot fi folosite atât În sens inductiv, cât și deductiv, de exemplu: În unele lucrări se acceptă ideea unor „metode parțiale” și „metode globale” (Flexman, Matheny, Brown). Călăuziți după criteriul sugerării activității științifice, M.N. Skatkin și I.Is. Lerner, Împart metodele de predare În ilustrative, de problematizare
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
mod variabil, când la una, când la alta din cele două strategii de prezentare a materiei: la cea deductivă, specifică prin enunțarea unei definiții (a unei generalizări) urmate de exemplele cuvenite care o susțin și o particularizează, alternată cu cea inductivă care conduce, din exemplu În exemplu, spre „descoperirea dirijată” a noilor generalizări. Activitatea mintală a auditorului se Înviorează ori de câte ori explicațiile și expunerile sunt viu ancorate În realitate, când reușim să stabilim o legătură firească cu actualitatea, cu viața. În această
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
judecățile lor. Descrierea rămâne, totuși, o observare adeseori mult prea dirijată și interpretată datorită intervențiilor cadrului didactic preocupat să direcționeze atenția spre aspectele esențiale și importante. 7. Demonstrația teoretică sau logicătc "7. Demonstrația teoretică sau logică" Spre deosebire de demonstrația (descrierea) intuitivă, inductivă, care operează la nivelul perceptiv, empiric, demonstrația (descrierea) logică este o cale deductivă care operează la nivelul raționalului. Este o fundamentare pe cale deductivă, prin raționament logic a unui adevăr. Practic, ea se Înfățișează ca o expunere formată din enunțuri, prin intermediul
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
lăuntrică de cunoaștere, de autodepășire, dezvoltă capacitatea de a sesiza existența unei probleme, deprinderea de reconstituire a vechilor cunoștințe, strategia elaborării ipotezelor, puterea de analiză și de soluționare a problemelor, de a găsi răspunsuri ingenioase pe baza unui raționament deductiv, inductiv, analogic sau ipotetic etc. Sunt capacități și deprinderi, pe cât de eficace din punct de vedere al generalizării și transferului de cunoștințe, pe atât de hotărâtoare pentru stimularea creativității și formarea omului modern, capabil să transfere metodologia rezolvării problemelor la situațiile
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
pun Încă din școala primară (E. Fries) sau că se poate vorbi despre felurite tipuri de descoperire, adecvate unor vârste școlare diferite (G. Morine), ceea ce ar presupune elaborarea unor strategii diferențiate În mod corespunzător. Anumite proceduri de descoperire intuitivă, empirică, inductivă sau descriptivă, de observare, de tatonare, de strângerea datelor, de ordonare a acestora etc. ar putea fi aplicate Încă din școala primară, când elevii manifestă o gândire inductivă, În predarea Îndeosebi a cunoștințelor despre natură, a celor geografice etc. În
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
unor strategii diferențiate În mod corespunzător. Anumite proceduri de descoperire intuitivă, empirică, inductivă sau descriptivă, de observare, de tatonare, de strângerea datelor, de ordonare a acestora etc. ar putea fi aplicate Încă din școala primară, când elevii manifestă o gândire inductivă, În predarea Îndeosebi a cunoștințelor despre natură, a celor geografice etc. În unanimitate, cercetătorii sunt de acord că metodele descoperirii prin cercetare sunt recomandabile numai atunci și numai acolo unde materia de Învățământ cere asemenea modalități de Învățare. Aplicarea acestora
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
observarea nemijlocită, metodică, a lucrurilor În starea lor naturală, firească, de existență și manifestare (așa cum sunt) constituie nu numai o sursă de informație directă, ci și unexercițiu veritabil de gândire analitică și sintetică de formare a unor deprinderi de investigație inductivă, de gândire cauzală, independentă, de cultivare și menținere a gustului pentru observare, de suscitare a interesului, inclusiv pentru activități experimentale. Ea dezvoltă la elevi obiectivitate, spirit de rigoare și de precizie, elemente componente ale spiritului științific; cultivă capacitatea de a
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
primul plan metoda experimentului cu specific de cercetare. Ea se impune prin solicitarea unei atitudini active și de independență a elevilor, determinându-i să lucreze efectiv, cu simțurile, cu mâinile și cu gândirea. Experimentarea dezvoltă spiritul de observație și raționamentul inductiv, suscită curiozitatea științifică și stimulează imaginația creatoare, cultivă interesul pentru intuiție și experiență personală, pasiunea pentru o activitate experimentală independentă, capacitatea de explorare etc. Încurajarea activităților experimentale ține, În esență, de stimularea activității creatoare, căci procesul gândirii creatoare, euristice este
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
și Învățarea unor cunoștințe, al confirmării consistenței unor adevăruri (teze, teorii) ori al facilitării execuției corecte a unor acțiuni șial formării deprinderilor sau comportamentelor corespunzătoare (cu caracter practic, profesional, de exemplu). În sens didactic, demonstrația provoacă o percepție activă concret-senzorială, inductivă, spre deosebire de demonstrația logică (teoretică), care presupune o fundamentare pe cale deductivă (prin raționament logic) a unui adevăr. Demonstrația didactică este destinată „să ajute elevul să pătrundă sensul structurii de bază a unui fenomen, să sesizeze genotipul dincolo de fenotip”. „Esența demonstrării constă
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
este iluminată de Înțelegerea mai multor cazuri. În general, compararea mai multor cazuri Între ele conduce la un studiu calitativ de nivel mai Înalt. Studiul de caz lărgește câmpul cunoașterii, căci un caz invocat poate servi ca suport al cunoașterii inductive, care trece de la premise particulare la dezvăluirea generalului, la formarea unor concluzii generalizatoare (noțiuni, reguli, principii, legi etc.), dar și invers, ca bază a unei cunoașteri deductive, de trecere de la general la particular, de concretizare a unei idei, a unor
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
în revistele nord-americane utilizau un cadru conceptual economic: 63,6% dintre ele foloseau „paradigmă” piața de capital, 18,2% „paradigma” teoriei pozitive Și 18,2% „paradigma” predictivă. Conform lui Esnault Și Hoarau (1994), în contabilitate avem cinci paradigme fundamentale: abordarea inductivă - elaborarea unei teorii contabile prin generalizarea observațiilor furnizate de practicile contabile; abordarea deductivă - elaborarea unei teorii contabile după definirea prealabilă a obiectivelor din care sunt deduse postulate, principii, reguli; abordarea predictivă - permite testarea regulilor Și metodelor contabile, folosind drept criteriu
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
dialogul - ascultarea și contribuția În beneficiul tuturor participanților, fie că sunt autorități, fie că sunt consultanți sau beneficiari - este un element care sprijină externalizarea; b) transformarea cunoștințelor tacite În forme ușor de Înțeles. Acest procedeu poate necesita argumentare deductivă sau inductivă și prezumții creative. Vorbim aici despre ceea ce se numește documentarea cunoașterii, de exemplu: Îndrumarele, rezultatele analizei unor procese anterioare etc.; combinarea - presupune conversia cunoștințelor explicite Într-un grupaj mult mai complex de cunoștințe explicite. În această etapă, cheia problemei este
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
altor judecăți, adică a unui raționament. Raționamentul este acea formă de gândire în care, pornind de la una sau mai multe judecăți, obținem o altă judecată. Sunt mai multe feluri de raționamente: raționamente deductive, desfășurate numai pe planul verbal abstract; raționamente inductive, când pornim de la fapte pentru a formula judecăți generale și raționamente analogice întemeiate pe o asemănare considerată importantă. Logica se ocupă de valoarea lor de adevăr. Din punct de vedere psihologic, ele ne interesează numai în măsura în care intervin în rezolvarea unei
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
ediția a II-a, apărută în 2002]. Amabile, T.M., Goldfarb, R., Brackfield, S.C. (1990), „Social influences on creativity: Evaluation, coaction, and surveillance”, Creativity Research Journal, 3, pp. 6-21. Baker-Sennett, J., Ceci, S. (1996), „Clue-efficiency and insight: Unveiling the mystery of inductive leaps”, Journal of Creative Behavior, 30, pp. 153-172. Baltes, P., Staudinger, U.M., Maercker, A., Smith, J. (1995), „People nominated as wise: A comparative study of wisdom-related knowledge”, Psychology and Aging, 10, pp. 155-166. Barron, F. (1995), No rootless flower: An
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
aptitudini primare, asemănătoare cu modelul cu 120 de factori al lui Guilford, dar mai puțin complexă. Lista alcătuită de Cattell cuprinde următoarele aptitudini primare: verbală, numerică, spațială, viteza de percepție (identificarea figurală), viteza de concluzionare (cunoașterea vizuală, percepția gestaltică), raționarea inductivă, raționarea deductivă, memoria mecanică, cunoașterea și îndemânarea mecanice, fluența vorbirii, fluența ideației, concluzionarea restructurantă (flexibilitatea concluzionării), raportul dintre flexibilitate și fermitate (originalitate), coordonarea motoare generală, abilitatea manuală, sensibilitatea la înălțimea și tonul muzicii, capacitatea de reprezentare prin desen, fluența exprimării
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
să o facă. Sternberg a elaborat mai multe teste convergente vizând capacitatea de a vedea problemele într-un mod nou. În unul dintre tipurile de probleme (Sternberg, 1982; Tetewsky și Sternberg, 1986), care se bazează pe așa-numita „noua enigmă inductivă” a lui Nelson Goodman (vezi Goodman, 1955), subiecților li s-au prezentat concepte noi, cum ar fi grue (green până în anul 2000 și blue de atunci încoace) și bleen (blue până în anul 2000 și green de atunci încoace)∗. Apoi, subiecților
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
s-au prezentat concepte noi, cum ar fi grue (green până în anul 2000 și blue de atunci încoace) și bleen (blue până în anul 2000 și green de atunci încoace)∗. Apoi, subiecților li s-a testat capacitatea de a rezolva probleme inductive folosind atât concepte convenționale, cât și concepte neobișnuite. Rezultatele acestor teste s-au legat într-o mică măsură de rezultatele testelor convenționale vizând inteligența fluidă (adică testele vizând capacitatea de a gândi flexibil și în moduri neobișnuite, cum sunt problemele
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
implica trecerea dezinvoltă de la un sistem conceptual la altul (green-blue, pe de o parte și, pe de altă parte, blue-green). Alt tip de item (Sternberg și Gastel, 1989a, 1989b) le cerea subiecților să rezolve probleme analogice sau de alt tip inductiv, dar fie cu premise reale (de exemplu, „Păsările pot zbura”), fie cu premise ireale (de exemplu, „Vrăbiile pot juca șotron”). Rezultatele la itemii cu premise ireale s-au legat într-o mică măsură de rezultatele testelor convenționale vizând inteligența fluidă
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
construct validation of a triarchic model”, Gifted Child Quarterly, 40, pp. 129-137. Sternberg, R.J., Gastel, J. (1989a), „Coping with novelty in human intelligence: An empirical investigation”, Intelligence, 13, pp. 187-197. Sternberg, R.J., Gastel, J. (1989b), „If dancers ate their shoes: Inductive reasoning with factual and counterfactual premises”, Memory and Cognition, 17, pp. 1-10. Sternberg, R.J., Lubart, T.I. (1991), „An investment theory of creativity and its development”, Human Development, 34 (1), pp. 1-32. Sternberg, R.J., Lubart, T.I. (1995), Defying the crowd: Cultivating
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
dezvoltat interesul pentru eugenie nu este greu de Înțeles. În România, au câștigat târziu notorietate argumentele referitoare la schimbări sociale și politice, formulate plecând de la premisele științei (abordări raționaliste de a Înțelege fenomenele naturale și sociale pe baza metodelor empirice, inductive). În secolele al XVII-lea și al XIX-lea, controversele istorice și lingvistice au stat În centrul definirii drepturilor sociale și politice pentru populația românească din cele trei provincii principale, Țara Românească, Moldova și Transilvania. În Țara Românească și Moldova
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
de educație Însuși menținea o astfel de așteptare falsă și, pe reversul negativ al monedei, alimenta un grad mare de insatisfacție printre cei care nu reușeau să Își găsească un loc de muncă după absolvire. Mai mult, Zeletin condamna metodologia inductivă folosită În pregătirea respectivilor birocrați, pe care o considera total inadecvată necesităților României, la acel moment. Metodologia fusese adoptată În unele țări puternic industrializate, cum era cazul Germaniei, pentru a crea specialiști În diferite domenii de producție, de la artizani până la
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
la acel moment. Metodologia fusese adoptată În unele țări puternic industrializate, cum era cazul Germaniei, pentru a crea specialiști În diferite domenii de producție, de la artizani până la ingineri. În România părea Însă nepotrivit să se treacă direct la o metodologie inductivă, atâta timp cât noțiunile fundamentale de matematică, științele naturii sau etică nu fuseseră parte a cunoștințelor generale predate la nivel gimnazial. În absența unor noțiuni de bază bine Însușite, studenții ar fi fost incapabili să beneficieze de avantajele metodologiei empirice 17. Reforma
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
de a doua „imagini”, pe care o apreciază ca nesurprinzând cele mai importante cauze ale fenomenelor internaționale și având, prin urmare, o putere explicativă insuficientă. Teoriile ce operează la primele două niveluri, realiste sau idealiste, sunt considerate astfel „reducționiste” și „inductive” - și de aceea viciate explicativ, spre deosebire de teoria ce operează la al treilea nivel, considerată „sistemică” și „deductivă”. Al treilea nivel de analiză (sistemic) (internațional, global) se referă la sistemul internațional în ansamblul său și susține ca variabile independente, în funcție de autor
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]