1,875 matches
-
contrapondere uriașă în volum, reprezentată de un copleșitor personaj-colectiv, sau supra-personaj, America. Fie că e New Yorkul, orașul gigantic adîncit în zgomotele mulțimii, ori o casă de țară, acest supra-personaj e cel mai viu din întreg volumul. Și cel mai inefabil totodată. E gloata de care se teme eroina din "Cheile" lui Bashevis-Singer, necunoscuții care îi pot face un rău în orice clipă, dar care în cele din urmă o vor ajuta să moară împăcata. Străzile cu caldarîmul încins și murdar
Cele mai frumoase povestiri ale veacului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17456_a_18781]
-
prejudiciu respectivelor opere, ci pe mine însumi mă exclude de la șansă de-a nu mai fi doar o createi a propriului mental. Impactul spiritual al unor asemenea cărți este uriaș. Chiar dacă mi se pare că nu ar exista, el acționează inefabil asupra ființei mele și mă transforma, cum ar veni spus, pe nesimțite. De aici provin, însă, riscul și răspunderea. Când citești dintr-un sentiment al revoltei față de ordinea nedreaptă a lumii riști, dar nu prea știi unde duce riscul. Dar
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
si le străluceau ochii spunîndu-mi cît e de frumoasă. Nu am priceput, de la ei, de ce, si acum îmi dau seama că la rîndul meu nu pot concepe un demers critic pentru ceva care e, realmente, atît de simplu frumos, încît inefabilul sau alunecă de sub orice tipar raționalizator. Spun însă și minunare, pentru că dimensiunile cărții, 430 de pagini în format măricel, ascund multe, multe povești. Nu mă miră numărul lor mare, ci faptul că a avut cineva răbdarea să le adune, precum și
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
problemă de geometrie, ordonând fotografiile în albumul „de familie”. Acest album pare că spune povestea acestor anonimi abandonați, uitați, eșuați, cândva fericiți, cândva iubiți, cândva plini de speranță. Toate aceste fotografii dintr-un vast cimitir al amintirilor altora alcătuiesc o inefabilă familie pentru John May. Este mai mult decât atât în aceste fotografii și regizorul speculează acel indicibil pe care fotografia îl emană și pe care Roland Barthes în Camera luminoasă, cartea pe care o dedică fotografiei, îl numește pur și
Natură moartă cu funcționari publici by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2475_a_3800]
-
utopia poate fi consemnată ca atare. Altă tactică: rememorarea copilăriei. Ceea ce înseamnă descinderea într-o zonă agrestă, cu specific transilvan. Procedeu de fapt al prozei, care însă are aici rolul de a fortifica lirismul printro paradoxală personalizare care este impersonalizarea. Inefabilul e încercuit de termeni neaoși, prin preciziuni stradale și geografice, descriind cercul biografic al ardeleanului acum viețuitor în Capitală: „O răzbunare a cărnii tale sfîrșite, a lutului/ Către-o zăranie dinspre nălucirile începutului,/ O dibuire prin umbrele anilor, vanii,/ Coasta
„În asfințit“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2544_a_3869]
-
o cinetică introspectivă, ea face o figură aparte ce continuă a o avantaja. O disciplină dintru început vădită o salvează de la inflația unor confrați ai amintitei serii. Neispitită de divagația imaginativă ori explicativă, atrasă în schimb de o claritate a inefabilului, de o precizie a tăieturii verbale, ea s-ar revendica mai curînd dintr-o familie a marilor moderni italici, Ungaretti, Saba, Montale, Quasimodo, asupra cărora Ilie Constantin s-a aplecat și în calitate de traducător. O asemenea concentrare deschide calea ermetismului, rar
Aidoma unui submarin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2435_a_3760]
-
în existența sa despre existență, avem clar ritmul interior al operei sale. Acesta, adică ritmul, nu este cadențare, ci o esență, un ritm ce exprimă o intimitate spirituală cu poetul, prin care cititorul este sensibilizat, apropiindu-l de ceea ce rămâne inefabil, adică esență. Poetului poezia îi devine o interiorizare și o interioritate necesare. Dacă pentru Mazilescu, poezia este un fel de expulzare a eului, pentru Stănescu ea este o adâncire a sinelui. Dar, pentru amândoi sistemul gândirii poetice disimulează realitatea, câtă
Metafora ca ritm al gândirii poetice. In: Editura Destine Literare by Al. Florin Țene () [Corola-journal/Journalistic/85_a_471]
-
a ființei umane. Acesta poate fi raportul dintre cititorul model și autorul model, cănd autorul model aruncă punți către viitor, trăind în viitorul creației sale, către lumea pe care o construiește pentru că e lumea misterului și a trăirii umane prin inefabilul ei. Poate că toată această lume pe care noi o trăim, poate că toată această existent pe care noi o consumama zilnic și ea ne consumă pe noi, ar putea prinde contur dacă noi am gandi-o din această perspecita
Puterea de a înțelege. In: Editura Destine Literare by Victorița Duțu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_230]
-
în dorința de a se elibera (cu ajutorul limbajului) de anumite obsesii, angoase și un "prea plin existențial". Cine vorbește în mine?" se întreba Freud. Apoi încearcă să transmită un sentiment (chiar dacă știe cît de neputincioasă este comunicarea indicibilului și al inefabilului), să sugereze o stare, o viziune asupra lumii sau un concept în căutarea unei semnificații și al unui sens. Ce este romanul? Punerea în fapt sau eveniment a unui simbol ori a unei parabole pentru a descoperii transcendența lumii. Pe măsură ce
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
fără dubii un Pantagruel al zilelor noastre, care nu întârzie să-și dea în petic imaginând o serie de capitole scandaloase precum: Arta murăturilor - curs liber și acrișor, Mese lângă îngeri, Sfântul porc, mielul cel blând și bun, precum și alte inefabile mese creștine, Capităreasa sau prescurărița, Declinarea drob, ciorbă, stufat, friptură, Munții noștri oaie poartă, Mic dicționar de stână, Filosofia ciorbei, Ardealul slăninii cel gustos, La chef cu secuii ș.a. Pantagruelul de la Paideia nu se mulțumește însă doar cu o sumă
Cartea poftelor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16801_a_18126]
-
într-un Avertisment). Fiecare articol lămurește un aspect al lirismului și-l definește (iar poeziile comentate sunt material exemplificator): vers liber, formulă poetică față de manieră și clișeu, situație poetică, raportarea față de tradiție, inteligența artistică, poezia impersonală, temperamentul liric și inovația, inefabilul, originalitatea, meditația lirică, toate, instrumente obligatorii ale criticii de aproape orice nivel, chiar și după invazia "spiritului științific" al structuralismului, pînă azi. A doua "parte" urmărește simptomele bolilor poetice ale "vîrstei" '60: "cuvîntul-capcană" (cuvinte "autarhice" care "încercînd să se constituie
Vîrsta lirică by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16858_a_18183]
-
Ion Ianoși vorbește, vorbește, deși dacă ar fi tăcut, după o spusă din bătrîni, ar fi putut rămîne ceea ce vrea neapărat să fie: filosof" (în atenția specială a d-nei Marta Petreu!). Ca și: "Vasile Nicolescu este - ca să spunem așa - un... inefabil! E tipul reacționarului inefabil.(...) "Orientată ființial spre suprarealitatea visului" - cum găsește Vasile Nicolescu că trebuie să fie poezia adevărată - nu întîrzie s-o desființeze cînd o practică altcineva decît el. Pentru Vasile Nicolescu opțiunile sînt clare: toți ceilalți cu Partidul
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
deși dacă ar fi tăcut, după o spusă din bătrîni, ar fi putut rămîne ceea ce vrea neapărat să fie: filosof" (în atenția specială a d-nei Marta Petreu!). Ca și: "Vasile Nicolescu este - ca să spunem așa - un... inefabil! E tipul reacționarului inefabil.(...) "Orientată ființial spre suprarealitatea visului" - cum găsește Vasile Nicolescu că trebuie să fie poezia adevărată - nu întîrzie s-o desființeze cînd o practică altcineva decît el. Pentru Vasile Nicolescu opțiunile sînt clare: toți ceilalți cu Partidul, iar el cu... Ezra
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
am integrat dar ea... (mimează gestul cuiva care trage de hățuri)... R.B.: Ea trage înapoi... A.V.: Da, ea trage înapoi. R.B.: Mama este o figură centrală a romanului în care însă apar și ființe metafizice: îngeri, Dumnezeu, o lume inefabilă. Ați afirmat într-un interviu publicat în presa germană că vă imaginați paradisul și sub forma plăcerii de a mînca. De altfel și în acest roman acordați alimentelor o importanță deosebită. A.V.: Mama mi-a făcut mereu de mîncare
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
în declin al cărei principal atribut sufletesc este naivitatea. Simbolistica jocului politic al partidului liberal nu face decît să descopere cititorului biografia unor personaje care nu-și caută împlinirea nici în dragoste nici în profesie ci undeva într-un plan inefabil de unde nimic nu le mai poate produce suferință. Dincolo de orice estetizare promisă sau presupusă cartea îl incită pe cititor să descopere echilibrul construcției. Abil, scriitorul își dozează cu măsură și intransigență dialogurile și scenele de evocare ca și cum singurul lucru care
Despre naivitate by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/16981_a_18306]
-
Ioan Lascu nu găsește adecvat termenul de ierarhie în cazul nostru: "Ierarhiile au importanță în structurile instituționale bazate pe autoritate și subordonare, iar clasamentele sunt neapărat necesare în diverse competiții sportive. În literatură putem vorbi, mai degrabă, de o scară inefabilă de valori, pentru stabilirea căreia indispensabilă este o perspectivă temporală. Pe scurt, nu cred în găști, generații, ierarhii și clasamente (inevitabil) de moment." Aceeași necesitate a perspectivei temporale în evaluare apare și la Constantin Dram. * Hazardul lecturii ne-a adus
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16991_a_18316]
-
desființată, socotită nerentabilă, inutilă. Salariile, sub grila oficială, publicată de Monitorul Oficial sunt de mizerie. În "anticameră", eram liber, încrezător și nesupus economicului, la Steaua, în cei 30 de ani, am înțeles că imaginea socială contează, în primul rând, nu inefabilul că, într-adevăr "copiii șefilor noștri vor fi șefii copiilor noștri". Așa că am inventat și eu un proverb: "tabietul omoară poetul". Sărăcia și precaritatea socială sunt daruri cerești și născătoare de poezie. Nu mă plâng, constat și-mi asum condiția
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
violonista Anda Petrovici, flautistul Ion Bogdan Ștefănescu, clavecinistul Nicolae Licareț, la evoluția virtuoză de aleasă strălucire în cazul violoniștilor Daniel Manassi și Valentin Nastasă, la susținerea clavecinistică bine formulată din punct de vedere stilistic, în cazul Veronei Maier, la pitorescul inefabil al tonului trompetistei Laura Vukobratovic, din Iugoslavia, invitată în mod special pentru aceste concerte. Un moment aparte, de entuziasmantă colaborare camerală, l-a constituit prezentarea celui de al 6-lea Concert, în si bemol major, cu două viole soliste; Gabriel
BACH al nostru cel de toate zilele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17112_a_18437]
-
și Bruckner cu romanul Hoții de frumusețe. Titlul pare o metaforă, dar el are un sens denotativ. În acest roman, o mică sectă fură frumusețea cu ajutorul unui aparat inventat de membrii săi. Și nu-și schingiuiesc victimele - le fură tocmai... inefabilul frumuseții. O astfel de literatură depinde extraordinar de mult de interpreți, critici sau simpli cititori. Dacă este investită cu sensuri transtextuale, "frumusețea" îi este furată. Dacă cititorul îi tolerează fragilitatea, dacă participă la un pact ficțional radical, atunci "poveștile" capătă
Nu interpreta! by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15948_a_17273]
-
diferitele personaje, întîlnim această judecată buimăcitoare: "Toți acești eroi sunt structural satisfăcători, însă nu se poate face cu ei comedie adîncă. Comicul rezultă din îmbinarea mijloacelor și rămîne în cele din urmă în sfera indemonstrabilului. Este la Caragiale un umor inefabil ca și lirismul eminescian, independent de orice observație ori critică, constînd în "caragialism", adică într-o manieră proprie de a vorbi. Teatrul lui e plin de ecouri memorabile ce au asupra spectacolului efectul delirant pe care melodia operei italiene o
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
și obsesia criticii literare de a descoperi afinități cu "o serie nelimitată și heteroclită de precursori". "Prozele lui Ștefan Bănulescu nu sînt nici fantastice, nici mitologice, nici miraculoase", este de părere autoarea monografiei, care alege pentru a le caracteriza cuvîntul inefabil, preluat de la un personaj care "expune" principii estetice aparținîndu-i fără îndoială autorului însuși, într-o proză care poartă exact acest nume: Inefabilul (în cel mai pur spirit bănulescian, individul respectiv chiar ajunsese să fie poreclit de concetățenii aparținînd de aceeași
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
nici fantastice, nici mitologice, nici miraculoase", este de părere autoarea monografiei, care alege pentru a le caracteriza cuvîntul inefabil, preluat de la un personaj care "expune" principii estetice aparținîndu-i fără îndoială autorului însuși, într-o proză care poartă exact acest nume: Inefabilul (în cel mai pur spirit bănulescian, individul respectiv chiar ajunsese să fie poreclit de concetățenii aparținînd de aceeași "provincie de sud-est": Domnul Inefabil). Mai precis, interesul scriitorului s-ar îndrepta nu către ceea ce violează regulile concretului, ci spre "partea nevăzută
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
care "expune" principii estetice aparținîndu-i fără îndoială autorului însuși, într-o proză care poartă exact acest nume: Inefabilul (în cel mai pur spirit bănulescian, individul respectiv chiar ajunsese să fie poreclit de concetățenii aparținînd de aceeași "provincie de sud-est": Domnul Inefabil). Mai precis, interesul scriitorului s-ar îndrepta nu către ceea ce violează regulile concretului, ci spre "partea nevăzută a lucrurilor întîmplate", cu o formulare a aceluiași personaj. Monica Spiridon propune o interpretare care pleacă de la ideea că repetiția, succesiunea de instanțe
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
și, din 1965, cadru universitar la Conservatorul bucureștean, e o femeie care a crezut toată viața într-un echilibru subtil și secret a tot ce se întîmplă, încercînd întotdeauna să pună în acord concretul cu un counterpart - ca să păstrăm vocabularul - inefabil, inaccesibil simțului comun. Confesiunile nu sînt, deci, privite ca exercițiu literar - accentul cade strict pe conținut. Stilul nepretențios, evocarea aproape strict narativă ne plimbă prin Bucureștiul și prin România din ultimii ani dinaintea instaurării regimului comunist, cu acele prejudecăți legate
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
48/ 1991, al revistei Contemporanul Ideea Europeană. Pe vremea aceea reușisem să public, în paginile Jazz Context din Steaua, scânteietoarele inedite improvizate metaforic de Nichita Stănescu despre cel ce improviza în fraze melodice. Chiar dacă personalitatea lui Johnny Răducanu e la fel de inefabilă precum muzica sa, cei care au încercat să i-o capteze în cuvânt par a se contamina de inventivitatea (cu accente poznașe) a personajului. Aș recomanda cititorilor mai tineri inspiratele cugetări pe această temă emise de Sorin Dumitrescu (ilustrator al
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]