5,599 matches
-
de el în limba latină au devenit curente și în limbile moderne, de pildă qualitas, euidentia, essentia, anticipatio etc.; câteodată inovațiile sale lingvistice sunt mai puțin reușite și n-au făcut carieră (veriloquium pentru etymologia). În orice caz, în ciuda unor inerente nereușite, meritul său este enorm: și datorită lui limba latină a devenit una din limbile filozofice prin excelență. Dar, el n-a înțeles că un vocabular filozofic apare numai atunci când există și gândire filozofică originală. El recunoscuse că "pentru idei
Clipa de fericire a lui Marcus Tulius Cicero by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15905_a_17230]
-
o caracteristică esențială a unei mișcări literare. Cît de unitară poate fi totuși o culegere de articole? I.B. Lefter vine cu idei puternice, dar cu texte scrise la intervale mari de timp. Cum se împacă o istorie coerentă cu sincopele inerente din tonul articolelor, marcate, într-un fel sau altul, de timpul în care au fost scrise. O altă observație ar fi că unele articole sînt de întîmpinare, altele sînt studii (sau fragmente de studii) extrem de serioase (la Ivasiuc sau la
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]
-
de specialitate, Comisii naționale pentru fiecare disciplină în parte; toate aceste organisme sunt alcătuite din membri ai Institutului de Științe ale Educației și din profesori cu o bogată experiență din toată țara). Totul pornise bine (sau aproape bine, pentru că disfuncționalități - inerente oricărui început - au existat: comisiile naționale de specialitate, care urmau să-și dea un ultim aviz pentru proiectele de curriculum elaborate au fost, uneori, convocate în ceasul al doisprezecelea, manualele au devenit disponibile la o lună și mai mult după
Cui folosește pasul înapoi? by Ștefan Ba () [Corola-journal/Journalistic/15931_a_17256]
-
organism ce încununează munca și dăruirea prof. univ. Elisabeta Bostan, decan al facultății de film, a revenit Yolandei Mîntulescu, care are pe lîngă o impunătoare filmografie, și meritul de a fi îndrumat generații și generații în tainele foarfecelui poetic. Etapă inerentă în finisarea operei cinematografice, erta montajului cunoaște în prezent o substanțială metamorfoză pe teritoriul imperiului digitalității promovate de catedra Multimedia, condusă de entuziastul și inventivul conf.univ. Radu Igaszag, care a avut ideea implantării unui computer furnizor de date, autoreferențiale în
Restanța "CineMAiubit" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15613_a_16938]
-
mai mult decît atît. O liniaritate a stilului de esență rară, un acord stilistic cu personajul care amintește de sunetul sec și precis al lui Slavici fac din acestă poveste probabil cel mai realizat text al volumului. Cu toate exagerările inerente, cu tot naturalismul pe alocuri insuportabil, cu permanenta conștiință a faptului că nu e vorba despre literatură înaltă, ci despre literatură joasă, dar nu în sensul peiorativ al cuvîntului. Ar fi interesant de văzut, dacă s-ar putea face asemenea
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
de vremelnicie, de arbitrar și zadarnic. Rostul unor scriitori ca Dante sau Paul Celan, așa cum îl vede Steiner, este de adevărați salvatori ai omenirii. Poezia întrupează setea de absolut; tărîmul esteticii îl vindecă pe om de neputințele istorice și biologice inerente constituirii sale. Arta, într-un cuvînt, e izbăvitoare. Argumentele oferite de Șklovski în sprijinul ideii sale provin din analize la diverse opere literare celebre. La fel procedează și Steiner, oprindu-se asupra textelor lui Celan, Dante, dar și Dostoievski ori
Cele două culturi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16181_a_17506]
-
influența "nu numai estetică și filozofia, teoria literaturii și a artei, ci și psihologia lui C. G. Jung sau chiar istoria religiilor" (p. 7). Procedând la o analiză comparată minuțioasa a celor două teorii, Ana-Stanca Tăbărași găsește cu toate diferențele inerente o subtilă apropiere prin problemă limitelor limbajului și a inexprimabilului, față de care ambii gânditori, atât cel clasic cât și cel romantic, caută diferite soluții pentru a o depăși; unul în "facultatea de judecare intuitivă", celălalt în "paradoxul ironic". Natură eu-lui
Culorile romantismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16294_a_17619]
-
e concediată pentru un motiv oarecare (a uitat să reîmprospăteze stocul de băuturi "pentru protocol"!) În drum spre casă, ratează metroul - clipă fatidică în care intervine scindarea bazată pe eternul "ce-ar fi fost dacă...". Supozițiile nu scapă de stupiditatea inerentă acestui "joc" de-a soarta, divagînd pe căile idilelor mai mult sau mai puțin fericite, cu bărbați fideli (John Hannah) și infideli (John Lynch), la discreția amantelor (Jeanne Tripplehorn) și a unui...producător generos (nimeni altul decît Sydney Pollack). "Rezolvarea
Investigații, supoziții, alternative by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16340_a_17665]
-
seama de numeroasele clasificări și clarificări pe care criticul le propune în această carte. Totuși, aspectul cel mai interesant rămîne stilul participativ, faptul că aproape toate considerațiile autorului au fost filtrate prin propria experiență, ceea ce explică remarcile incisive, sarcasmul și inerentele resentimente (de altminteri, într-o succintă notă, criticul precizează că ar fi preferat el însuși să-și fi adunat ideile doar din cărți). Premisa de la care se pornește este că nimic nu poate fi explicat normal într-o literatură apărută
Literatura în totalitarism by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16426_a_17751]
-
despre cunoaștere și derută). Dar mai cred și că trebuie să scrii cu amândouă - inimă și cap. Această întrebare face lumină în Ever After și sentimentul pierderii din acel roman, sentimentul despărțirii, dar cred că toate acestea trebuie să fie inerente oricărei narațiuni. Spunem o istorie fiindcă s-a întâmplat ceva. Suntem puși să privim trecutul - ceea ce s-a petrecut. Istoriile ne oferă o perspectivă dar ne inspiră și un sentiment de trecere, de mortalitate. Nu e nimic trist ori deprimant
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
propriile-i comentarii, datînd chiar din 1869, asupra lui Theodor Storm) și reminiscențe clasic-romantice,- un gest de adaptare la "spiritul vremii" sau, totuși, o opțiune estetică lucidă și responsabilă, asumată, în definitiv, chiar și numai pentru a-și regla, cu inerentele stîngăcii ale începutului, raporturile cu contextul literar în care urma să se lanseze? Un răspuns decis și decisiv la această dilemă fiind dificil, nu ne rămîne decît să constatăm că unica certitudine în legătură cu această "constrîngere" teoretică pe care și-o
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
ai esteticii acestuia, faptul dă măsura atît a substratului fertil pe care estetica weimariană, alături de idealismul filosofic romantic, l-a reprezentat pentru întreaga producție intelectuală a secolului al XIX-lea în Germania și Austria, ca și a valului epigonic și inerent simplificator pînă la falsificator pe care ea l-a susținut pînă tîrziu, pînă, de ce nu?, în era "realismului critic" și a "realismului socialist". Este interesant faptul că termenul de "Typus" nu apare în nici una din scrierile dedicate de Goethe artei
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
care, pe cale genetică, dă conturul "imaginii generale" mai sus amintite. Empiria fără abilitatea generalizării, dar și generalizarea fără verificare empirică, inducția fără deducție, dar și deducția fără inducție, conduc doar la parțialitate și la incapacitatea de a atinge, prin puterea inerent limitată a subiectului, nelimitarea și certitudinea obiectului, care este natura în întregul ei. "Tipul" formal astfel definit devine, după Goethe, un fel de "fir al Ariadnei" pentru ceea ce el numește "labirintul constituției animaliere", în ultimă instanță un construct euristic ce
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
antici, numesc, de fapt, trei grade diferite ale "cunoașterii" naturii, atîta cît îi este dată artistului prin creație. Cea dintîi treaptă este proprie "talentului natural", "naiv", cum i-ar spune Schiller, sensibil față de empirie pînă la identificarea cu ea, dar inerent limitat în lipsa unei perspective a întregului, care nu poate veni decît prin reflecție. A doua, "maniera", constituie o cale de manifestare exclusivă a spiritului, un produs al "minții", complet rupt de contemplarea lumii din jur, o trufașă deducție a întregului
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
vîrste literare: în ciuda confesiunilor șocante, Gabriela Melinescu păstrează și în jurnal stilul eufemizant consacrat la noi în anii '60. Un jurnal de obicei îl interesează pe cititorul său. Cu toate aspectele negative care decurg de aici, dar și cu satisfacțiile inerente. Acest jurnal te poate însă vrăji, în măsura în care există predispoziția necesară. Toate personajele sale, inclusiv autoarea se mișcă într-un ritm încetinit față de întîmplările uneori teribile prin care trec. Ea spune la un moment dat: "prin artă mă voi strădui să
Un jurnal fabulatoriu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16483_a_17808]
-
și "melancolia descendenței" care o însoțește fac, deci, parte din informația genetică a literaturii. Numai la nivelul conștiinței critice boala s-a acutizat, dobîndind în veacul nostru un "caracter de urgență". Chiar dacă este vorba - cum am văzut - de o funcție inerentă actului de creație, Monica Spiridon selectează, din considerente metodologice, texte cu o mai pronunțată tentă cratilistă și cu deosebire scriitori ai secolului XX (Bănulescu, Bălăiță, Sorescu, Breban, Valéry, Bulgakov, Thomas Mann, Borges, Șt. Agopian, Henri de Montherlant, Teodor Mazilu, Al.
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
rase diferite, în Africa de Sud. Disgrace e un roman despre felul în care dramele individuale se întrepătrund cu cele colective. Sau, mai precis, despre felurile în care se poate pune problema responsabilității morale a albilor în Africa de Sud. Chestiunea diferențelor de rasă inerente, discutate obsesiv ori de câte ori e vorba, într-un sens sau altul, despre această țară, este imaginată de Coetzee ca o variantă a diferențelor dintre oameni. Într-adevăr, înainte de a fi confruntat cu șocul personal al atacului fermei fiicei sale de trei
"Disgrace" de J. M. Coetzee by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/16565_a_17890]
-
vorbind, nu sunt de acord cu absolut toate deciziile administrației Bush. Sunt îngrijorat de un anume dezechilibru bugetar; legea școlarizării, oricît de bine intenționată, duce la inutile omogenizări; politica externă și militară nu au fost întotdeauna suficient de îndemînatice; durități inerente acțiunilor de beligeranță (fie ele chiar prompt dezvăluite și sancționate) nu au lipsit, din păcate; George Bush s-a dovedit cîteodată naiv în alegerea miniștrilor și aghiotanților; măsurile de asanare juridică și economică nu au fost duse la capăt cu
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]
-
inspirat, doar detalii așa-zise tehnice. Ele nu doar salvează ce se poate salva din acest lungmetraj, ci creează secvențe care, fie doar și pentru flerul vizual și compoziția cadrelor, merită urmărite. Mai mult, ele vă vor scuti de plictiseala inerentă vizionării acestei pelicule.
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]
-
adulții ne sufocau cu atenția lor. S-au străduit să ne convingă că suntem frumoși și deștepți, că avem viitorul în față și că viața noastră nu poate avea decît un curs ascendent. Ne-au asigurat că micile înfrîngeri sînt inerente în viață și că ele nu reprezintă decît un preț de plătit în drumul nostru spre împlinire. Nimic nu ne-ar putea sta în drum și, peste ani, vom ajunge, obligatoriu, acolo unde ne este locul. Vom fi celebri, bogați
Clipa dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11898_a_13223]
-
piesă de teatru, este acela că, într-un fel, ambele personaje au dreptate. Drama "scriitorului" este reală, chiar dacă ea pare ridicolă în raport cu necazurile femeii. Intrînd în lumea sa fictivă, bărbatul se îndepărtează tot mai mult de viața reală, de problemele inerente în administrarea unei gospodării. Din dorința de a-l proteja, soția îl ține departe de grijile casei, încearcă să se descurce singură, dar toate frustrările ei ies la lumină în momentul în care se simte agresată verbal de soțul nerecunoscător
Clipa dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11898_a_13223]
-
se reduce la îndelungata experiență occidentală și la revenirea în patrie, prezentînd rădăcini mai adînci. Sîngele visătorului abulic și al intelectualului rasat izvorăște dintr-un ținut de aspre iregularități de viață rurală, zbuciumat de patimi, de interese achizitive, de amoralitatea inerentă lor. E ca și cum făptura sa, mirabil formîndu-se între contrarii, și-ar fi înscris o decantare maximă în raport cu originile. Să fi alcătuit insistenta rememorare a ascendenței aprige a poetului un factor corectiv al pasivității personale? Tată i-a fost un jandarm
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
tineresc, mișunând ca argintul viu sub încercuirea rigorilor, experiențelor de viață, seriosului celor maturi, perceput ca rigid în contextul rebeliunii adolescentine. Serialul „solfegiază” un comic de situații pe portativul „Cheia Sol”!, structurat pe realitatea veche de când umanitatea, dar perpetuu proaspătă, inerentă și imprevizibilă, a adolescenților pasionați de muzică și artele spectacolului, o pasiune într-o înveșmântare tragi-comică, uniformă cu ardoarea ajungerii imediate la gloria artei considerate de către „instanța” tinerimii înfocate pe cât de fenomenală, pe atât de incompatibilă cu „regulile” unei societăți
„CHEIA SOL” , UN SITCOM PENTRU ADOLESCENŢI, LA TVH de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382667_a_383996]
-
pe care Michael Heim îl consideră specific Europei Centrale și de Est, Peisaj pictat în ceai e o carte extrem de complexă, atît de complexă, încît cele două niveluri de lectură propuse de însuși autorul sînt, la urma urmei, insuficiente; asumîndu-mi inerentul risc, cred că poate fi citit chiar pe diagonală, apropiindu-l de ceea ce la noi se numește literatură esopică. Milorad Pavić, Peisaj pictat în ceai, Traducere din limba sîrbă de Mariana Ștefănescu, Tabel cronologic de Ioan Radin, Ed. Univers, Col
Europa de lîngă noi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16047_a_17372]
-
oricărui individ care nu s-a declarat singur sau nu s-a dovedit deja incompetent. Cu doar două cuvinte o asemenea poziție s-ar putea rezuma ca fiind: non-elitistă și pluralistă. Însă dilema pe care o observă Michael, ca fiind inerentă unei abordări de stînga a rolului intelectualului, este următoarea: cum poate intelectualul da glas unor valori universale în virtutea cărora rolul său este acela de a descoperi și comunica Adevărul, de a veghea asuprea Binelui cetății, recunoscînd însă totodată că Adevărul
Noua intelectualitate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16057_a_17382]