5,765 matches
-
un discurs de trei minute din care nu s-a înțeles nimic, iar apoi și-a văzut de drum. Cele două picături de aur R:Dacă tot am vorbit de scriitorii în preajma cărora nu resimțiți confort sufletesc, o întrebare este inevitabilă. Care sunt scriitorii francezi ai secolului XX cu care vă aflați în rezonanță? M.T.:Fără îndoială unul dintre ei este Andrč Gide, iar altul J.P. Sartre. R:În cărțile dumneavoastră de note și exegeze vă referiți adesea la Romain Gary
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
cei care "știu și au puterea să se bucure, răspîndind în jurul lor, ca un har, bucuria." Cartea, mai mult de învățătură decît de analiză riguroasă a unor texte filozofice, le vorbește, deopotrivă celor foarte tineri și celor ajunși la vîrsta inevitabilelor tristeți, despre admirația fără idolatrie și despre curajul fără ferocitate. Oamenii capabili să admire sînt cei în stare să se bucure și să aștepte, cu "sufletul bogat, cuprinzător și cald", un semn care să le arate locul lor rînduit în
Despre alegerile bune by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12626_a_13951]
-
în care fericirea s-a amestecat cu naive sau îngrozitoare temeri, în fine, fiecare a fost, la un moment dat, un Chelbasan, și orice maturizare, căutare identitară a trebuit să dezamorseze, la un moment dat, complexele, frustrările produse de posibila (inevitabila?) incompatibilitate dintre imaginar și realitate. Citind poezelele din studenție ale Anei, naratoarea o apostrofează că "n-a putut scoate nimic ca lumea pe o temă mare și generoasă." Ei bine, iat-o!
Copilăria și complexele ei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12670_a_13995]
-
schimbării fundamentale de climat social și cultural și ale ascensiunii unei noi generații de creație, fără istorie pre-decembristă. C. Stănescu admite și el legitimitatea revizuirilor, poziție care este a oricărui critic lucid și obiectiv, dispus să ia act de caracterul inevitabil al schimbărilor de perspectivă, dictate de cursul vremurilor. Ce nu poate accepta, și denunță tot timpul, este "furia revizuirilor cu orice preț" și inflația de justițiari, fenomene care depășesc frontierele literaturii și câteodată și pe acelea ale bunului simț: "în
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
și cel popular, între scris și oralitate, păstrînd ecouri din dezvoltarea istorică a normei, din ambiguitatea valorizării sale. Se pare că lui " condamnat că incult în construcția cu femininele tipice (lui Maria) - este încă perceput că "tolerat", chiar în combinațiile inevitabile. E instructiv să vedem cum s-au fixat, în timp, normele. În primele gramatici românești (D. Eustatievici, 1757; C. Diaconovici-Loga, 1822), cazul femininelor atipice nici nu este amintit, iar modul de prezentare a flexiunii numelor proprii este plin de surprize
"Caty-ei" și "lui Caty" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12721_a_14046]
-
contemporan". Aici intervine desigur calitatea mea de simplu martor, dar un martor într-o continuă devenire, care, conturându-se treptat, aruncă o lumină asupra semnificației mai adânci a "Sburătorului" în ultima fază a existenței sale, colorând de o manieră aparte inevitabila lui apropiere de sfârșit. Vreau să spun că "spectacolul" n-a încetat din pricina acestei apropieri, întrucâtva presimțită datorită factorilor obiectivi (boala lui Lovinescu, evoluția dramatică a războiului, incertitudinile ieșirii din conflict, condițiile păcii ce urma să se instaureze), protagoniștii săi
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
acestea, nu pot să nu-mi imaginez, citind cu sufletul la gură scurtele texte, încurcătura unei persoane care, aplecate deasupra unei cratițe, află chiar în acel moment că trebuie să arunce în amestec "2 cepe tocate și călite în prealabil". Inevitabilă (ca și în textele juridice, pînă la urmă) e o anume doză de vag, de imprecizie, care se absoarbe în practica rezolvării cazurilor concrete. Cineva din afara domeniului nu are cum să știe ce înseamnă cuvintele adaptării și ale aproximării, în
Tehnici și ambiguități culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12796_a_14121]
-
amintire, la un om care începe să îmbătrînească (în carte, Miriam, personaj interesant, dar pentru mine, pe alocuri mai puțin seducător în plan literar, poate pentru că mi s-a părut conturat în linii prea clare, prea puțin echivoce, amintind de inevitabilul personaj pozitiv de pe vremuri); dilemele scriitorului onest în perioadele de aparentă - și posibil trecătoare - ieșire din minciuna festivistă a creației literare; reacția unor foști activiști de partid evrei care "se dezmeticesc" și vor să emigreze în Israel numai după ce primesc
Părinții și copii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12798_a_14123]
-
drum spre însănătoșire. în care se complace România pesedeilor n-are nimic de-a face nici cu Europa și nici cu dorința de integrare. La urma urmelor, ce e de preferat? Să fi intrat deja în Europa și să simțim inevitabilele, dar trecătoarele, rigori ale unei vieți, cu siguranță mai dure, dar și mai plină de certitudini, ori să ne târâm de-a bușilea, cotropiți de minciunile neo-comunsimului iliescian fără să avem nici cea mai mică certitudine? Celor indignați că ungurii
Convalescența cu damf de paralizie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12769_a_14094]
-
Filip-Lucian Iorga " Nu am vrut să fac poezie, ci limbaj" - Nu pot să nu mă gândesc, doamnă Angela Marinescu, la încărcătura de discursivitate pe care, în mod inevitabil, o poartă orice interviu. Știu că nu vă place discursivitatea. - Da, eu nu am vrut să fac poezie, ci limbaj. Iar când faci limbaj, nu poți să fii discursiv. Poeții discursivi nu fac limbaj. Mai ales în Parcul și în
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
e capabil să se elibereze (p. 160). Insul șovăitor e sortit pieirii, iar lumea nu e dispusă să-și revizuiască părerea, chiar când s-a dovedit că a inventat suspiciuni ucigătoare. Aceasta e filosofia morală a resemnării și a tragediei inevitabile, în atmosfera căreia Remus Lunceanu își pune capăt zilelor. El este o victimă a suspiciunilor și a suferinței morale fără leac. E o temă nu tocmai obișnuită în literatura română. Calvarul are o inedită articulație psihologică, dar nu beneficiază, din
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12812_a_14137]
-
inițiativei și asumarea competiției directe. într-o lume în care cetățeanul se lăsa cu totul în grija tătucului-stat, care-i rezolva probleme de viață și de moarte, o revenire la modelul existențial anterior nu se poate face fără convulsii, fără inevitabile reacții sociale sindromatice. Cu atât mai mult cu cât revenirea, reîntoarcerea nu se poate face cu "metodele" utilizate de comunism pentru lansarea experimentului său.La pas prin noua Rusie, cartea slavistului francez Georges Nivat, este o mărturie a dificultăților acestei
Dilemele Rusiei de azi by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12834_a_14159]
-
câteva întrebări (la care avea și răspunsul, cum s-a văzut din intervențiile sale ulterioare): există azi cu adevărat o confruntare între generații, asemănătoare aceleia din anii "30 ai veacului trecut? Nu asistăm numai la un schimb de ștafetă? Sunt inevitabile conflictele între generații, despărțirile, fenomenele de ruptură? Există o legătură între schimbările politice, cum au fost, la noi, cele din 1989, și schimbările de canon estetic? Luând primul cuvântul, Alex. Ștefănescu a spus că lupta dintre generațiile literare el o
Confruntarea între generații by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12882_a_14207]
-
privește, ea nu se simte dependentă de nici o generație. Acesta nu e un lucru posibil, a spus N. Manolescu în intervenția finală, a fi sau a nu fi component al unei generații nu stă în voința cuiva. Există un spirit inevitabil al generației, un aer comun, de "familie ", datorat formației intelectuale, mediului, factorilor istorici etc., de care nu ne putem dezice. Cât privește "conflictul " dintre generații, tema |ntâlnirii, el pare azi să existe, a spus N. Manolescu, dar nu știu în ce măsură
Confruntarea între generații by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12882_a_14207]
-
Flora fiind bunica pe linie maternă a lui Gauguin? În ultimul său roman, Paradisul de după colț, Mario Vargas Llosa ilustrează prin două cronici paralele, lumea utopiilor din secolul XIX relatînd amănunțit aspirația paradisiacă a celor doi eroi și decăderea lor, inevitabilă cînd o idee ajunge să fie aplicată mecanic. Prezentăm în aceste pagini fragmente din cel mai nou roman al lui Mario Vargas Llosa (apărut în 2003). Lansarea versiunii românești, publicată în colecția "Raftul întîi" a Editurii Humanitas, va avea loc
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
puțin) banală sau pătrunderea într-o lume paralelă printr-o abolire a timpului? Această ezitare a răspunsurilor între o variantă sau alta face chiar trama nuvelei fantastice. Soția lui Zerlendi, cercetătorii succesivi ai biografiei lui Honigberger și apoi, printr-un inevitabil transfer de interes, ai biografiei lui Zerlendi au toți până la un punct o mentalitate europeană, raționalistă, fiind preocupați de a găsi o explicație acceptabilă și inteligibilă nu doar a dispariției inițiatului, ci și a tainei la care el (sau ei
Puterea de seducție a ficțiunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12306_a_13631]
-
în care ar fi imprudent să lași dovezi materiale ale unei opinii, ale unui fapt etc". Pe de altă parte, în timp, s-a generalizat utilizarea acestui dicton ca argument al superiorității scrisului (care rămîne, nu-i așa?), asupra perisabilității inevitabile a ideilor transmise doar pe cale orală. Dar, observă cu justețe eseistul în explozia mediatică specifică lumii contemporane, sensurile par să se fi inversat. Scrie Alexandru Călinescu un adevăr pe care ar trebui să îl știe toți șefii de campanii electorale
Savoarea faptului divers by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12300_a_13625]
-
decât pentru faptul că, încă din volumul întâi, comentariile depășesc mult timpul extraselor din jurnalul originar, nemaipomenind de volumul al II-lea, care cuprinde perioada dintre 1954-1985, deci în care tinerețea e treptat continuată și depășită de o nedorită, dar inevitabilă maturitate. Cât despre volumul al III-lea (și ultimul) din Memoria ca zestre, acesta descrie și comentează intervalul dintre 1985 și până astăzi, când împlinesc (sau am împlinit, depinde când apare acest interviu) incredibila (pentru mine) vârstă de 80 de
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
valoarea estetică) nu se află, însă, în stare pură, ci încorporată unei opere, unde polarizează niște valori auxiliare, unele dintre acestea putînd fi, într-adevăr, amprentate de spiritul epocii". Păi dacă nu se află ,în stare pură", ci într-o inevitabilă asociere cu ,valorile auxiliare", mărci ale epocii, firește că poate fi, că este frecvent ,influențată" de ele în mediul în care ia naștere plăsmuirea de artă. Opera e un conglomerat de factori indisociabili, care acționează ca un tot, antrenînd esteticul
Un "cronicar" al Echinoxului (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12351_a_13676]
-
și de suspiciune în care colecționarii de artă se manifestau pînă acum cîțiva ani, era de așteptat ca receptarea artei să fie viciată, iar judecarea ei sever pervertită. Însă tocmai în momentele grele, atunci cînd amenințările sînt permanente și riscurile inevitabile, se naște în mod natural, ca o variantă a instinctlui de conservare, o exigență cu totul ieșită din comun. Astfel, pentru a face economie de mișcare, pentru a contrabalansa lipsa de informare și a preîntîmpina deficiențele de gust născute dintr-
Artiștii și contextul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12362_a_13687]
-
definitiv, luciditatea nu e în sine un merit, așa cum nu e sticla care ne arată cu fidelitate lucrurile ce se află în spatele ei. Emoția fundamentală nu sporește ca valoare semnificantă în plan spiritual prin împrejurarea urmăririi sale vanitos-pedante, cu un inevitabil efect reducționist, a transcripției sale în stil de proces-verbal. Iar parada lucidității nu e, în cazul de față, o paradă a virilității, un bal mascat al acesteia? în romanele lui Camil Petrescu întîlnim trei tipuri de erotici, între care se
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
în oglindă, iar afirmațiile lasă impresia subliminalului. Textul este un joc serios, practic fără reguli și limite, căci câmpul de manevră textuală este multidimensional, deopotrivă în spațiu și în timp. În eseul Poezia de după poezie, Emilian Galaicu-Păun scrie: " În mod inevitabil, anumite cuvinte din textul citit vor declanșa în subconștientul tău o mișcare a noțiunilor -un fel de caleidoscop cu sticluțe multicolore - care până la urmă se vor așeza într-o Ťfigurăť". Gesturi este, de fapt, o broderie simbolică incitând la descoperirea
Proză cât o bibliotecă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12419_a_13744]
-
nume de materie: "peste 300 de feluri de pizza" (EZ 2486, 2000, 12). Invariabilitatea e însă doar aparentă: desinența specifică de plural apare, inevitabil, dacă e nevoie de o formă articulată: pizzele ("Toate pizzele sunt proaspăt pregătite", pizzahut.ro). La fel de inevitabilă e forma de genitiv-dativ: "Istoria producerii pizzei începe în antichitate" (magicland.ro). Oricum, cuvîntul pizza are deja o familie lexicală în română. Derivatele - pizzerie, pizzar - păstrează în genere ortografia termenului de bază: "am încercat să deschid o pizzerie" (EZ 2486
Italienisme culinareq by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12471_a_13796]
-
la Neptun, m-am dus singur, în zori, la malul mării, ca să discut cu Ovidiu. Și am constatat că poetul vorbește și limba ebraică. La Marea Neagră, Ovidiu a vorbit pentru mine în limba ebraică. A.R.: O a doua întrebare inevitabilă: impresiile Dvs. despre Festivalurile literare de la Neptun? Știu că ați participat și la cel de anul trecut. A.O.: Sunt puternic impresionat de intensitatea și entuziasmul vieții literare românești. Este ceva ce lipsește în multe țări din vest unde literatura
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
autoarei spre opiniile formulate de criticii literari contemporani avangardei, ceea ce permite, pe de o parte, o înțelegere clară a contextului în care lucrările acestei mișcări au fost create și receptate, și, pe de altă parte, o descoperire interesantă a erorilor inevitabile ale unor critici, a intuiției juste avute de alții. Cu argumente clare și cu o ambiție evidentă de obiectivitate, autoarea te convinge că în critica literară, ,vinovată" de unele omisiuni și de opinii generale prea ușor asumate, mai este mult
Avangarda și futurismul pentru specialiști by Irina Groza () [Corola-journal/Journalistic/12510_a_13835]