800 matches
-
absolvit anul III la Facultatea de Arte Vizuale, clasa de sculptură, a Universității din Oradea, unde pentru cursul de semiotică al profesorului Gheorghe Buș de la Institutul „Ion Andreescu” din Cluj a pregătit eseul „Impactul suferinței asupra creației”. „Meditând asupra forței inexorabile a destinului, încerci o senzație purificatoare, aidoma celei întâlnite în tragediile antice”, spune Ciobanu. Este convins că toți cei care au trecut prin această viață sunt datori să lase ceva în urma lor. Crede totodată că el, chirurgul, este trecător nu
Agenda2005-33-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284082_a_285411]
-
Și eu, în calitate de redactor adjunct, am căutat-o cu înfrigurare, dar nu i-am găsit urma... Honni soit qui mal y pense, dar nu ar fi de mirare să apară, cine știe cînd, sub cine știe ce nume... L, presat de trecerea inexorabilă a timpului, și-a încredințat "materialele" nefinalizate fidelului său prieten Heinz Hoffmann, rugîndu-l să le adăpostească într-un loc uscat și peste ele să pună inscripția: "Pentru ceea ce viața lui Alf Lombard nu a fost destulă"... Temperamental cei doi însă
Sute de scrisori... by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Memoirs/15922_a_17247]
-
Pagină realizată de VALI CORDUNEANU Muzica tradițională autentică unește timpuri și spații „Sâmbătă de dimineață m-o cătat moartea pe acasă/ M-o cătat și m-o aflat“, un început sub semnul inexorabilului Ideea ineditului spectacol caritabil de acum o săptămână „Sarea Pământului/Bolero. Regele pierdut”, avându-i drept protagoniști pe Grigore Leșe și dansatorul Răzvan Mazilu, a aparținut cântărețului de muzică tradițională din Lăpuș, prezent și anul trecut la Noaptea Sânzienelor organizată
Agenda2005-11-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283489_a_284818]
-
prezente. Acestea includ mai ales originalitatea concluziilor, dar mai ales o cinste în munca și prelucrarea datelor. Există o lege nescrisă, dar acceptată riguros internațional . Descoperirea unor date falsificate sau copiate în unele lucrări științifice și prezentarea lor publică duce inexorabil la descalificare, discreditare și chiar concedierea autorilor. Desigur, lucrările din domeniul legislativ, în care partea originală constă în reinterpretare și comentarii, contribuția autorului este subiectivă și discutabilă. Dar în ce categorie sunt cuprinse lucrările științifice scrise în pușcării ? Probabil că
DESPRE LUCRĂRI ȘTIINȚIFICE ȘI DOCTORATE de RADU OLINESCU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384342_a_385671]
-
Să te-nfrupți pe săturate/ Din cele-ngăduite, revelate./ Ascultă-ndemnul inimii. Adâncă/ Să-ți fie desfătarea. Și bogată./ Să-ți fie veghea clară. Pașnic somnul”, sub accentele anacreontice răsunând vag versurile lui Echnaton, chiar dacă aceste îndemnuri trăiriste sunt înfrânate de inexorabilul memento: „Dar ține minte: pentru toate Domnul/ Te va chema-ntr-o zi la judecată”. Avertismentul ecclesiastic privește nu implacabila pedeapsă divină, urmată de veșnica osândă, ci conștientizarea kantiană a normei morale: „Iah Elohim din veșnicii ascuns e,/ Dar are
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]
-
făcându-mă una cu întunericul și deznădejdea. Uite așa, se joacă cu viața mea vicleanul, de când m-a prins captivă în cursa lui bezmetică pe cărările vremii și odată cu mine tot ceea ce e parte din viața mea, mă precede în inexorabila cursă.” Astfel de cugetări frământau sufletul Mirandei de când se băgase sub plapumă în singurătatea camerei din casa unde de curând își găsise adăpost, după ce părăsise domiciliul conjugal și ele nu făceau altceva decât să țină la distanță somnul ce ar
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
o tulbure mult și simți cum stomacul îi se strânse involuntar și toată făptura îi devenise încordată și excitată ca în apropierea unui animal de pradă primejdios de care care se temea, însă în mod fatal se simțea și atrasă inexorabil. Privirea aceea îndrăzneață a lui îi crea cine știe de ce, un sentiment de stânjeneală teribilă și ar fi dorit să-i ceară să nu o mai privească în felul acela, însă nu o făcu. Se întoarce către el și îi
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
sufletului cu puritatea nealterată încă a începuturilor. O regăsire de sine și, de ce nu, o speranță că neamul românesc nu se va stinge, nu se va pierde definitiv, nu se va topi în vijelia cu care un malaxor nevăzut mixează inexorabil vremurile, oamenii, continentele, națiile. Și dacă pe deasupra ai șansa să ajungi în Maramureș la vreme de iarnă, sigur te vei întoarce acasă cu o cruce în răscrucea sufletului, la care te vei închina luminat vreme de un an. Am petrecut
O icoană vie a spiritualităţii autentice, strămoşeşti şi româneşti… [Corola-blog/BlogPost/92490_a_93782]
-
a ales cartea lui Egan în topul personal „nu doar pentru că este un experiment în formă splendid scris care are un succes răsunător, dar pentru că secolul 21 este subiectul său esențial. Egan juxtapune teme literare atemporale, cel mai notabil călătoria inexorabilă de la tinerețe la îmbătrânire, cu o explorare a felurilor în care o lume rapid schimbătoare reformează experiența umană. Este un roman care e clarvăzător, surprinzător, înțelept și pur și simplu o lectură explozivă.” 6. Michael Chabon, The Amazing Adventures of
Cele mai bune cărţi ale secolului 21: TOPUL romanelor alese de critici literari [Corola-blog/BlogPost/92790_a_94082]
-
ca în urma unui cataclism. Toate stau aici sub semnul unei naturi ce se reinstaurează în spațiul de care fusese văduvită cu mult timp în urmă. Casele și spațiile din jur, cotropite de vegetație, vorbesc mâhnite, în felul lor, despre această inexorabilă regresie a unei lumi către obârșii. Dan Florița-Seracin Referință Bibliografică: Mâhnirea caselor părăsite (Partea a II-a) / Dan Florița Seracin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1677, Anul V, 04 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dan Florița Seracin
MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (PARTEA A II-A) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383135_a_384464]
-
toate fețele. Nu erau ele atât de multe și de nebuloase cât să mă pună Într-o Încurcătură fără ieșire, dar nici atât de puține Încât să nu-mi dea bătăi de cap. Mai cu seamă că, pe măsură ce logica mă Împingea inexorabil către singura concluzie care stătea În picioare, ea Îmi părea atât de Îngrozitor-prăpăstioasă, Încât toată ființa mea o respingea oripilată. Nu, nici chiar așa ! Primul suspect de a-mi fi subtilizat arma oferită de Eveline fusese, bineînțeles, Zoran. El sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
am cumpărat de la un pur-sânge neamț. Episodul 47 DESCRIERE Până se fripse nefericitul iepure, această mascotă vie a existenței tupilate și libere care pe atunci creștea cu sutele de mii pe generoasele dealuri urmate de fertile văi, soarele trecu încet, inexorabil în crucea amiezii. Era o zi minunată. Ciocârlia se înălța voioasă în văzduh după vreo musculiță inconștientă, albinele bâzâiau harnice în căutarea prăzii, fluturii își etalau întreaga paletă a coloritului lor, demn de pensula unui Kandinsky, iar muștele, cu excepția locului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
până la bărbia lui Ajamuk. Trase de el, încercând să-l apuce de subțiori, cu gândul să-l scoată din acea capcană infernală, dar Ajamuk era amețit și nu reușea să reacționeze, iar în această nisipul continua să cadă peste ei inexorabil. De pe ghizdul fântânii, Moartea surâdea. Nu în fiecare zi avea ocazia să-și arate chipul cel mai lugubru. Nu în fiecare zi putea să-și prindă victima într-un mod atât de lent, crud și sofisticat. Nu în fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ca respirația lumii, ca vîntul care umflă aripile și Încercăm să ne ținem după el Încă un timp „jusqu’au soleil, jusqu’à l’été, jusqu’à l’automne, jusqu’ au printemps, jusqu’à demain...“ cum spune Jacques Brel În fața inexorabilului. Dar sufletul, cum se naște el În cea mai Întunecoasă cămară și deodată i se Întind toate capcanele, seducătoarele mreje despre care vorbea Stephen Dedalus, apar locurile și drumurile cu țintele lor, scări și case, voci, mîini ce ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ori, iar melancolia lui era trezită de faptul că n-avea nici o șansă de izbândă. Oricât de departe va fi mers și oricât de tainic ar fi fost locul în care s-ar fi ascuns, eram sigur ca dna Nichols, inexorabilă ca soarta și ferită de remușcări la fel ca și conștiința, avea să fie din nou alături de el. Nu putea scăpa de ea cum nu poate scăpa o cauză de efectul ei. Pezevenghiul - ca și artistul și poate chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
iar el o ținea ca pe un vas de porțelan prețios. Alteori, când el era foarte obosit, se așeaza la picioare ei și-și lăsa capul În poala ei, ea Își trecea degetele prin părul lui. Erau ore ce zburau inexorabil, ore imemoriale. UN INCIDENT ACVATIC Într-o zi, Întâlnindu-se Întâmplător În centru, Amory și Howard Gillespie au luat prânzul Împreună și Amory a auzit o poveste care l-a Încântat. După câteva cocteiluri, Gillespie prinsese chef de vorbă. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și de liturgice. Episcopul O’Neill a psalmodiat liturghia solemnă și la sfârșit cardinalul absolvirea de păcate. Thornton Hancock, doamna Lawrence, ambasadorii Marii Britanii și Italiei, nunțiul papal și o mulțime de preoți și prieteni au ținut să fie prezenți. Totuși inexorabilele foarfece retezaseră toate firele ținute strâns În pumn de Monsignor. Văzându-l Întins În sicriu, cu mâinile Împreunate pe odăjdiile purpurii, Amory a fost cuprins de o durere lugubră. Chipul nu i se schimbase și, ca și cum n-ar fi Înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dibăcie dezamăgirea produsă de un actor - pentru ea important - care o lasă în drum fără nici un fel de preaviz. Marinuș era la a doua fază pe care mi-o făcea, prima fusese chiar mai strașnică, dar, ciudat, eram cumva legat inexorabil de el, mă fascina. Cred - îmi plăcea să cred - că fac parte mai degrabă din ordinul lor, al actorilor importanți, și asta îmi dădea ceva siguranță acolo, pe scenă. Nu știu exact ce se petrecuse. Esrig plecase din țară, sastisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
din ceea ce a gândit de-a lungul unei vieți întregi. Sigiliul său personal închipuia un pom cu numai puține roade, iar dedesubt, cuvintele "Pauca sed matura 1". Această rigoare a Cercetărilor aritmetice, stilistică și logică, are într-însa ceva nemilos, inexorabil. Nu mai puțin, însă, fascinator. Dacă acest fel de a scrie i-a înstrăinat lui Gauss pe cititorii obișnuiți, i-a asigurat însă unul de lux: pe hughenotul Peter Gustav Lejeune-Dirichlet. Era nedespărțit de Cercetările aritmetice care-l însoțeau chiar
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
sufletului cu puritatea nealterată încă a începuturilor. O regăsire de sine și, de ce nu, o speranță că neamul românesc nu se va stinge, nu se va pierde definitiv, nu se va topi în vijelia cu care un malaxor nevăzut mixează inexorabil vremurile, oamenii, continentele, națiile. Și dacă pe deasupra ai șansa să ajungi în Maramureș la vreme de iarnă, sigur te vei întoarce acasă cu o cruce în răscrucea sufletului, la care te vei închina luminat vreme de un an. Am petrecut
MARAMUREŞ, O ICOANĂ VIE A SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364316_a_365645]
-
ziua și noaptea (alte entități), timpul măsurabil ni s-a dat doar nouă, oamenilor. Iar omul, ca ființă rațională, a fost cel care a inventat forme de măsurare a timpului pentru a stabili o anumită ordine. Altfel, el se scurge inexorabil, independent de voința noastră adăugând câte „un plus” spre infinitul necunoscut și rămânând... un mare mister. În relația cu lumea sau cu spațiul în care trăim, timpul rămâne intim legat de existența noastră, pentru că percepem senzorial sau afectiv lucrurile, evenimentele
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]
-
a măcinat și ne macină viața clipă de clipă. Explică-le lor Sebastiane, ce s-a întâmplat cu tine în ultimele douăzeci și patru de ore. Viața, atâta cât a mai rămas, își va urma cursul fără să îi pese de apropierea inexorabilă a morții oricăruia dintre noi. Am parcurs bătrânește toată grădina cu pași mărunți, împleticiți. Multe mai erau de făcut. Și poate că vor rămâne astfel pentru totdeauna. Sau mai bine zis până la plecarea mea. Nici în gând nu-mi place
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 16 de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364498_a_365827]
-
liniște “ ), în sensul unei continue căutări prin sine însăși, un turn nedefinitivat, care se construiește mereu : „ m-am rătăcit prin mine / zdrențuindu-mi lumină / eram atât de atentă / să-mi strâng sufletele / într-o tăcere nouă virginala / cu un profil inexorabil / reverberat de umbra troianului fictiv “ ( Tu ), „ nu-mi pot sfărâmă lanțurile / mi-am pierdut cheia “ ( Lanțurile ), „ mă caut printre fulgi “ ( Fulg ). Dorința de evadare din realitate se poate materializa / împlini, doar prin somn : „ curând / mă voi pierde în somn / dezbrăcată
„APARENT/ ILLUSORY” O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALA SEMNATĂ DE POETA DACINA DAN de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360912_a_362241]
-
ca bibliotecar al Universității cu un salariu de 289 de franci „care se vor realiza din cotizații”. Acest lucru nu se realizează, este numit subbibliotecar de formă, așteaptă un post de revizor care nu mai vine. Boala își urmează cursul inexorabil. Știrile din anii agoniei ieșene sunt triste. Acum abcesele picioarelor supurau, făceau cruste și-i produceau mâncărimi de nesuportat. La 1 august 1885 pleacă la Limanul de lângă Odesa unde stă cca două săptămâni, fiind renumit pentru nămolul lui care făcea
BOALA ȘI MOARTEA LUI MIHAI EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/363101_a_364430]
-
tău pulsează în mine ...// Te păstrez în inima mea/ ca pe-o sfântă icoană”... („Te păstrez”..., p. 179). Ne mai întâmpină, de asemenea, o poezie reflexivă și ușor elegiacă, în care eul liric meditează cu înfiorare pe tema timpului în inexorabilă curgere: „Se zbate ora .../ Se zbate ora între cadrane/ Și ticăie minutul .../ Și ticăie minutul nemilos .../ Sacadat/ Și cercul se închide sub cortină” („Continuitate”, p. 183). În aceeași notă persuasiv nostalgică este evocat, tot sub semnul implacabil al timpului trecător
DELICATEŢE, CANDOARE, SINCERITATE, DE VICTOR RUSU de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367986_a_369315]