280 matches
-
la suspendarea condiționată a unor principii logice fundamentale, cum este terțul exclus, destabilizând, o dată în plus, paradigma raționalității clasice, în care regulile de inferență reprezentau nodul oricărei demonstrații științifice. Idealul clasic al Iluminismului, care învestea matematica cu demnitatea sacră a infailibilității, conferindu-i un statut normativ și didactic printre celelalte științe exacte, a fost subminat în anul 1931 de către Kurt Gödel (1906-1978) prin celebra sa teoremă a incompletitudinii, urmat în 1936 de A. Turing și A. Church, care au demonstrat, independent
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
obosit de această încetineală încuie într-un loc pe cardinali pînă cînd aceștia au desemnat pe succesorul la pontificat. 25 "Galicanism", cuvînt utilizat pentru a desemna ansamblul libertăților, scutirilor de impozite, precum și conduita ce privește Sf. Scaun. Doctrinele galicane plasează infailibilitatea nu a papei singur, ci a corpului episcopal, pe deplin unit în jurul șefului; ele proclamă autoritatea supremă a conciliilor generale și a sfintelor canoane în guvernarea bisericii; ele stabilesc înaltele distincții între puterea spirituală și puterea temporală (cu sensul de
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
specific megalomaniei este sentimentul pe care îl are individul că se află tot timpul în centrul atenției, ceea ce se poate adesea conjuga cu ideea de persecuție sau de exaltare; dacă e însoțit de un sentiment foarte puternic al unicității și infailibilității sale, poate deveni periculos pentru ceilalți, mai ales atunci când sentimentul de suspiciune se asociază furiei, la adresa unei lumi "ostile". Iată un caz mai complex (viz. Chadwick 2005: 20-21): [Saphiq]. Delirul lui major, în anii '80, era destul de ciudat și de
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
din Aprilie a constituit, fără îndoială, unul din momentele cele mai semnificative ale evoluției relațiilor în cadrul "lagărului" în anii '60. Fără a fi o revoluție în accepțiunea clasică a cuvântului, Declarația a marcat cu siguranță sfârșitul unei credințe: aceea în infailibilitatea Moscovei, "farul călăuzitor" al lumii comuniste" (Florin Banu, Liviu Țăranu, "Studiu introductiv" inserat de autori în lucrarea lor Aprilie 1964 "Primăvara de la București". Cum s-a adoptat Declarația de independență a României?, București, Editura Enciclopedică, 2004, p. VII). Pentru similitudinea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
impact în sensul unor exerciții de libertate intelectuală asumate public. Și pentru aceștia, iluzia libertății în spațiul privat a fost strivită de cultura oficială față de care nu exista alternativă și căreia, prin tăcerea lor, i-au acordat, trebuie recunoscut, aparența infailibilității. Contextualizând social, politic și istoric, este dificil de spus dacă lucrurile ar fi putut să stea altfel, în condițiile în care vorbim despre o societate în cazul căreia deficitul democratic era unul structural și al cărei regim totalitar de orientare
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
și nu vedea ce avantaje îți aduce celebritatea. Îl vedea pe Alias lucrând toată ziua, fără a se lămuri ce fel de distracție e asta și ce reprezintă mâzgălelile alea, "pictură degenerată", cum o numea. Sentimentul de mulțumire sufletească și infailibilitate, vecin cu beatitudinea trăită în insule paradiziace, s-a menținut netulburat mult timp. Creațiile artistice ale lui Alias umpleau expozițiile și pinacotecile. În atelier se găseau multe tablouri finisate și altele în lucru. Primea comenzi pe care le onora prompt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
aparat de precizie. O minune de construcție logică, un model de raționament omenesc, totul era spus cu mândria siguranței și emoția patimii. Nu Îngăduia moșneagul să se fi putut Înșela o viață Întreagă și acum, la pragul mormântului, convins de infailibilitatea sa, depunea pe altarul patriei roadele jumătății de veac de gândire și de credință”. Fiind sensibil la situația românilor din Transilvania, și nefiind Împotriva unirii, a răspuns domnului Moldovanu spunându-i că a oferit „mirajul României Mari”, care, ca orice
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
și a Papei. Orice preot de țară știe că marea piedică în calea reunirii nu este nici adaosul Filioque, nici tipul de azimă folosit la împărtășanie sau numărul de degete cu care faci semnul crucii, ci primatul papal și dogma infailibilității Papei. Or, deocamdată, niciunii, nici alții nu pot trece peste acest punct. Dar pot fi rezolvate o mulțime de alte chestiuni pendinte între cele două Biserici-surori, chestiuni adunate de-a lungul secolelor și care nu mai au relevanță în zilele
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
se împace. Există mai multe deosebiri între cele două Biserici peste care ei n-au putut trece, dar două par a fi cele mai dificile: pretenția Bisericii Catolice că este unica și adevărata Biserică a lui Hristos și primatul și infailibilitatea papei care are și evidente conotații politice. Care este originea acestor dogme, pe ce se întemeiază ele, de ce nu pot fi depășite și care sunt eventualele consecințe politice ale reafirmării lor în zilele noastre? În esență, pe un text din
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
fost redus la cetatea care-i poartă numele, dar a rămas și stat, avându-l pe papă ca șef nu numai religios, ci și politic. Curios este faptul că după reducerea statului Vatican la dimensiuni minuscule, a fost formulată dogma Infailibilității Papei (1879); asta înseamnă ca papa, oricare ar fi el, nu poate greși, ca orice muritor. Este de înțeles că această "teză" deranjează în cea mai mare măsura celelalte Biserici. Să revenim la timpurile noastre. De ce recenta declarație a Congregației
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
oblitera, În ultimă instanță, acest scop. O altă inconsistență era conținută În Încercarea de a delimita clar granițele corpului „sănătos” al națiunii de elementele sale „disgenice”. Astfel de granițe erau greu de stabilit, pentru că eugeniștii erau ei Înșiși nesiguri de infailibilitatea propriilor definiții ale normalității versus disgenie, și cu atât mai greu de menținut. În sfârșit, incoerența acestei dimensiuni a imaginației eugeniste despre societate rezulta din Încercarea eugeniștilor de a schimba radical relațiile sociale, propunându-și, În același timp, să conserve
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
în el un coleg politic plin de naturalețe. Totuși, curând am fost deranjați de politicile lui Chavez, care erau antagoniste nu numai față de noi, ci față de oricine nu împărtășea perspectivele sale asupra a două subiecte: nevoia de reformă radicală și infailibilitatea lui Hugo Chavez. În 2002, o lovitură de răsturnare a lui Chavez a fost lansată de dușmani din cadrul forțelor armate din Venezuela. Puciul a eșuat, dar nu înainte ca președintele Bush să îl fi aprobat implicit, în pofida unui angajament de
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
sunt concomitent ființe sacrosancte, inspirate de grația divină, și indivizi care au coborât printre românii ardeleni, cunoscându-le problemele și suferințele. Și, adeseori, scăderile pe care le manifestă latura terestră și pragmatică a personalității lor sunt compensate de farmecul și infailibilitatea Întruchipării imperiale. Pentru românii ardeleni, această imagine mitizată a monarhului de la Viena era Însoțită și de conotații etnonaționale. Impresia pe care o lăsau contactele respective În psihologia simplă a mulțimilor era aceea că Împăratul se adresează În mod special românilor
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
secolul al XVI-lea, apar Reforma și Contrareforma catolice. Urmează anul 1789 cu revoluția Franceză și persecuția Bisericii. În 1811, Papalitatea este umilită de Napoleon și deposedată de averile sale. La conciliul vatican I (1868-1870) au fost definite primatul și infailibilitatea Papei. Un alt moment semnificativ din istoria catolicismului este reprezentat de confruntarea dintre Biserica catolică și știință în privința originii speciei umane. Biserica catolică a condamnat evoluționismul în 1859. În 1950, Biserica catolică acceptă poligenismul. Conform acestuia, rasele umane au apărut
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Petrus, ibi Ecclesia”. „între 1939 și 1950, din ordinul Papei Pius al XI-lea, au fost inițiate chiar săpături arheologice sub catedrala Sf. Petru, în vederea dezvăluirii mormântului «întâiului Papă», cum este considerat apostolul Petru, și «primus inter pares».”; b) dogma infailibilității papei. A fost proclamată în 1870 de conciliul vatican i. Conform acestei dogme, cuvintele rostite de la amvon de către Papă sunt infailibile; c) filioque. În conformitate cu doctrina catolică, Sfântul Duh purcede de la Tatăl și de la Fiul. Biserica Ortodoxă susține că el purcede
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Iluminismul din care a izvorât raționalitatea pozitivistă dominantă în secolul al XIX-lea, părea să anunțe demisia sistemelor mitice, denunțate ca iraționale, futile și chiar nocive, sau cel puțin a avut această intenție, a miza totul pe cartea unei presupuse infailibilități a capacității logice a omului ca unic ghid în existență deschide capcane nebănuite, care pot avea efecte devastatoare. Gilbert Durand observa că din secolul al XIX-lea "Occidentul a intrat într-o zonă de înaltă tensiune imaginară", ca reacție la
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
-i mai mult decât un despot nenorocit, străin de tainele inimii care, din naștere, caută Duhul și libertatea. Cât de ușor înțelegerea greșită a instituției episcopatului sau a duhovniciei n-a legitimat delirul autocratic al unor inși convinși de propria infailibilitate, slujiți cu servilism și teamă? De aici și îndemnul Sfântului Pavel: „Cu preț ați fost cumpărați. Nu vă faceți robi oamenilor” (I Corinteni 7, 21). În tradiția autentic monahală a Bisericii, starețul nu este un legiuitor, ci doar un însoțitor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
înfrângerilor în bătăliile cu vrăjmașii fac parte din rugăciunea Bisericii, așa cum Psalmii lui David ne-o arată. Acceptând liber spovedania, vom recunoaște că izolarea atomistă sau autarhică a individului conduce spre catastrofă. Omul, atunci când se mărturisește, contestă mitul arogant al infailibilității. Astfel practicată, pocăința încetează să fie un act de mărturisire egocentrică, preocupată de grabnica dobândire prin asceză a unor virtuți subiective, însă indiferentă la soarta lumii pentru care Hristos, chip de rob luând, a suferit moarte pe cruce. Îndată ce constituția
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Lebensformen, Halle, 1927, p. 283). Înaintea lui Spranger, E. Hammacher relevase faptul că o dată cu protestantismul apare "principiul modern al libertății subiective": "Omul nu trebuie să creadă nimic din ce nu îi este furnizat de propria-i convingere". Până și de "infailibilitatea Bibliei" se cade să se convingă singur. Astfel, arată Hammacher, "în protestantism a existat încă de la început o antinomie între metodă și rezultat", o antinomie care "a devenit din ce în ce mai abruptă în toată perioada ulterioară, până-n zilele noastre", și care s-
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
istoria civilizației euroatlantice prin metamorfoze complexe și polimorfisme uimitoare este fie ignorată, fie considerată un propadeutikón, a cărui simplă rațiune ar fi aceea de a pregăti triumful vremurilor noastre. Actualizante și nu de puține ori magnilocvente, cercetările transversaliste celebrează tacit infailibilitatea științei moderne și admit doar o orientare futuristă a domeniilor; dar și această expectație viitorologică este întreținută de aceeași încredere în „puterea predicției” care constituie megale apophasis, „marea revelație” a științei moderne a naturii inaugurată de Francis Bacon și René
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
profeții, evangheliștii și apostolii. „Fructul cunoașterii” științifice dădea în pârg, în sfârșit, pentru prima oară de la alungarea lui Adam din Rai. Nimeni nu băga de seamă că perfecțiunea sa este doar aparentă și puțini își puneau problema dacă nu cumva infailibilitatea științei pozitive și splendoarea tehnologiilor sunt „roase pe dinăuntru” de un „vierme” ascuns chiar în „inima” lor. Existau simptome ale îmbolnăvirii lăuntrice, dar ele nu au fost luate în seamă în anii ’60. Nu era vorba despre eșecuri pasagere sau
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
non a atingerii țelului final: descoperirea unui “lucru care să fie durabil și sigur în științe”.) Pentru a-și împlini însă dorința, Descartes mai are de emis și de analizat două ipoteze la finele cărora metoda îndoielii își va dovedi infailibilitatea și rodnicia. Ipoteza visului și nebuniei și cea a Geniului rău. La cea de-a două ajunge în finalul Meditației I-a, unde, pentru a-și duce la capăt îndoiala, va pune sub semnul falsității întregul univers, declanșînd astfel în
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
de logică “ar degenera în raționalizare, care e o formă logică a iraționalității, deoarece constituie o gîndire în divorț cu realul”. ) Descartes și-a construit regulile ca pe un mecanism infailibil care, aplicat gîndirii în desfășurare, îi conferă și ei infailibilitate. El a utilizat astfel ca pe un fundament absolut ceea ce este de fapt doar un mecanism al gîndirii analitice, sterilizînd prin aceasta gîndirea ca ansamblu complex de componente. Reflexivitatea și conștiența spiritului sunt astfel atinse în mod nefericit chiar în
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
rămînă pe loc, mai curînd ele caută a fugi din sufletul omenesc; ele nu vor valora deci mare lucru, atâta timp cât nu le lăsăm să se lege într-un raționament care le oferă explicația”.) Failibilitatea judecății se întemeiază pe o anumită infailibilitate a deducției, pentru că ea nu va fi greșit desfășurată de către un spirit atent și ascunde o reflexivitate a gîndirii ce reține în memoria sa legătura existentă între anunțurile sale. Astfel, dacă failibilitatea caracterizează din punct de vedere ontologic judecata, întoarcerea
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
de către un spirit atent și ascunde o reflexivitate a gîndirii ce reține în memoria sa legătura existentă între anunțurile sale. Astfel, dacă failibilitatea caracterizează din punct de vedere ontologic judecata, întoarcerea reflexivă a judecății asupra ei însăși constituie însăși materia infailibilității deducției. Hiperbola îndoielii este de exemplu o suspensie a judecății, adică o judecare a judecării, căci .) Îndoiala hiperbolică arată că judecata nu se constituie decât pe motivul insecurității și că numai luciditatea în fața failibilității descoperă o înlănțuire reflexivă de motive
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]