702 matches
-
germane au fost primele care au realizat potențialul ofensiv al transportoarelor blindate. Formațiunile Panzergrenadier dotate cu semișenilate SdKfz 251 și SdKfz 250 puteau acționa din mers asupra unui inamic dezorganizat. În cazul în care transportorul era întâmpinat cu foc puternic, infanteriștii germani trebuiau să coboare din vehicul și să înainteze pe jos spre inamic. Infanteria mecanizată americană a adoptat tactici similare celor germane folosind semișenilatele M2 și M3. Trupele britanice au folosit în continuare transportoarele blindate numai pentru a aduce soldații
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
polonez, însă, avea puțini oameni sprijiniți de o artilerie necorespunzătoare și nu avea practic nici o fortificație. În fața liniilor poloneze, Armata Roșie a concentrat Frontul de nord-vest sovietic condus de tânărul general Mihail Tuhacevski. Efectivele acestui front depășeau 108.000 de infanteriști, 11.000 de cavaleriști, dotați cu 772 de piese de artilerie și 2.913 mitraliere. În câteva puncte cheie, sovieticii îi copleșeu numeric pe polonezi în proporție de patru la unu. Tuhacevski și-a lansat ofensiva pe 4 iulie de-
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
a două divizii amestecându-se și transformându-se într-o gloată. Nereușind să-și pună oamenii în ordine, ofițerii englezi au dat ordinul de atac al formațiilor așa cum erau. Englezii au început să escaladeze pantele și au fost atacați de infanteriștii ruși. Englezii s-au oprit și au deschis focul asupra rușilor, foarte buna pregătire de tragere a pușcașilor britanici silindu-i pe apărători să se retragă. Englezii au reluat atacul, cățărându-se pe pantele dealului, sub focul artileriei ruse. Cum
Bătălia de la Alma () [Corola-website/Science/303169_a_304498]
-
House și a transmis informația generalului Gage. Uimit, Gage a dat ordine de a împiedica ieșirea curierilor din Boston, dar era prea târziu pentru a-i împiedica pe Dawes și pe Revere să plece. Trupele regulate britanice, circa 700 de infanteriști, proveneau din 11 dintre cele 13 regimente de infanterie ale lui Gage. Pentru expediție, maiorul John Pitcairn a comandat zece companii de infanterie ușoară de elită, iar locotenent-colonelul Benjamin Bernard a comandat 11 companii de grenadieri, sub comanda generală a
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
companii de grenadieri din regimentele 4 (King's Own), 5, 10, 18 (Regal Irlandez) 23, 38, 43, 47, 52 și 59 de infanterie, și din Batalionul 1 al Forțelor Marine Regale. Companiile de grenadieri erau însoțite de circa 320 de infanteriști ușori din regimentele 4, 5, 10, 23, 38, 43, 47, 52 și 59, și din Batalionul 1 de Marină. Fiecare companie avea propriul său locotenent, dar majoritatea căpitanilor care îi comandau fuseseră atașați în ultimul moment, proveniți din toate regimentele
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
lua” (cuceri) și de a „ține” (menține) diferite poziții de pe câmpul de bătălie.Principala armă de infanterie era muscheta dotată cu baionetă, cea mai utilizată fiind muscheta model Charlesville 1777 sau versiunea 1793. Pentru a trage cu această armă, un infanterist trebuia să facă circa 21 de mișcări la fiecare foc tras. Infanteria era împărțită în divizii de minim 2 brigăzi, fiecare brigadă având 2-4 regimente de câte 2-4 batalioane. În plus, batalioanele franceze erau în continuare împărțite în: 6 companii
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
vulnerabilă la flancare, dar nu era atât de vulnerabiă în fața focului de artilerie: o ghiulea care traversa un rând nu omora decât 3, respectiv 2 oameni și rareori mai mulți. Dacă aveau o poziție defensivă avantajoasă (păduri, livezi, teren accidentat), infanteriștii se puteau dispune „ca trăgători” (fr: "en tirailleur"), ceea ce presupunea că soldații se vor depărta unul de celălalt și vor acoperi o suprafață mai mare. Soldații vor avea o dispunere largă, tip „tablă de șah”, profitând de orice avantaje oferite
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
una de cealaltă. Dacă prima linie era dispersată de o coloană inamică, cea de-a doua deschidea focul și astfel era puțin probabil ca acea coloană inamică să poată continua. Dispunerea pe patru șiruri era formată din 4 linii de infanteriști, așezate una în fața celeilalte și care deschid în mod succesiv focul asupra atacatorului. Aceasta din urmă, eminamente utilă în defensivă, era folosită aproape exclusiv de britanici, fiind unul dintre factorii succesului lor din penisula iberică și din Campania de la Waterloo
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
decembrie 1944, când 1.295.000 de aruncătoare de grenade Panzerfaust au fost asamblate. În general, numeralul din denumire reprezenta distanța optimă de tragere: Numeroase țări aliate au folosit exemplare Panzerfaust capturate. Armata sovietică, de exemplu, distribuia toate exemplarele capturate infanteriștilor ruși.
Panzerfaust () [Corola-website/Science/321630_a_322959]
-
desfășurat, iar în cealaltă arma cu baioneta în sus, a fost inaugurat cu mult fast în ziua de 9 ianuarie 1923. (În clădirea regimentului se află acum Muzeul Militar Național). Macheta soldatului ce înfățișează „Avântul” a fost refolosită pentru „Monumentul Infanteristului“, statuie realizată de sculptor în 1930 și amplasată în scuarul de lângă Podul Cotroceni. Statuia reprezintă un soldat în poziție de luptă, ținând cu ambele mâini pușca și pregătindu-se să lovească cu patul ei. Pe soclul din piatră este fixată
Spiridon Georgescu () [Corola-website/Science/321295_a_322624]
-
în Primul Război Mondial în luptele de la Bazargic, Amzacea, Letca Nouă și Mărășești. Monumentul a fost construit la inițiativa generalului Gabriel Marinescu, pe timpul cât s-a aflat la comanda acestui regiment, din solda sa și a militarilor din subordine. Monumentul Infanteristului a fost dezvelit cu fast în prezența regelui Carol al II-lea al României în 22 mai 1931. În aceeași perioadă, sculptorul a mai realizat monumente dedicate cinstirii memoriei eroilor din primul război mondial în localitățile: Dorohoi, Găiceana, Alexandria etc.
Spiridon Georgescu () [Corola-website/Science/321295_a_322624]
-
Emirul a fost de acord să ocupe Sicilia, cu promisiunea de a-l menține pe Eufemius la conducere, în schimbul plății unui tribut anual, și a încredințat conducerea armatei de ocupație lui Asad ibn al-Furat. Forța musulmană număra 10.000 de infanteriști, 700 de călăreți și 100 de vase, la care se adăuga flota lui Eufemius li, după debarcarea de la Mazara del Vallo, mai mulțti cavaleri. Prima bătălie cu trupele bizantine legaliste s-a dar în 15 iulie 827, în apropiere de
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
au avut rezultate amestecate în timpul debarcării. În timp ce comandourile americane nu au întânit nicioo rezistență și și-au îndeplinit obiectivele - ocuparea trecătorii muntoase. Comnadourile britanice au debarcat întâmpinând o rezistență redusă și au capturat și asigurat rapid orașul Salerno. În schimb, infanteriștii britanici au întâmpinat o rezistență hotărâtă și nu au reușit să înainteze decât cu sprijinul artileriei navale din larg. Organizarea pe adâncime și rezistența grecută a germanilor i-a obligat pe comandanții britanici să-și concentreze forțele în loc să se desfăsoare
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
a fost cucerită cu succes, cu oarecare întârziere. În jurul orei 7:00, divizia a 16-a de tancuri germană a executat un atac concentrat. Atacul a provocat pierderi grele aliaților, dar a fost respins cu ajutorul artileriei navale. Mai la sud, infanteriștii britanici ai batalionului I al regimentului 141 a fost lipsit pe toată durata zilei de legături radio și a fost blocat în zona de debarcare. Datorită faptului că cele două capete de pod (britanic și american) erau încă separate de
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
de vehicule similare bazate pe modelul de tanc Centurion. În timpul Războiului din Golf din 1991, britanicii au folosit tancuri FV4003 Centurion Mk 5 AVRE 165. Armata Israelului a folosit fără întrerupere până în zilele noastre buldozere blindate, iar pușcașii marini și infanteriștii americani din Irak au fost dotați de curând cu buldozere blindate.
Hobart's Funnies () [Corola-website/Science/311514_a_312843]
-
și unul cu un tun antitanc. Acest din urmă buncăr era amplasat mai aproape de drumurile de acces, iar celelalte apărau flancurile podurilor. Câte o companie de infanterie era plasată în tranșee pe partea de vest a canalului în dreptul fiecărui pod. Infanteriștii aveau mici posturi de observație pe partea răsăriteană a canalului, ai căror militari puteau fi retrași rapid la nevoie. Toate cele trei poduri puteau fi distruse cu încărcături explosive montate pe structurile de rezistență, ele fiind acționate cu dispozitive de
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
de fiecare dată de focul armelor de infanterie din dotarea parașutiștilor germani, cărora le fuseseră lansate din avioane la ora 06:15 mai multe mitraliere grele. atacurile constante ele belgienilor au făcut ca grupul „Beton” să nu fie înlocuit de infanteriștii sosiți în ajutor decât la ora 21:40. În timpul luptelor, grupul a pierdut 7 morți și 24 de răniți. Nouă dintre cele zece planoare ale grupului „Fier” au aterizat lângă obiectivul desemnat, podul Canne. Al zecelea planor al grupului a
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
mici din apropiere și artileria de câmp belgiană au deschis la rândul lor focul împotriva parașutiștilor, dar și aceste atacuri au fost necoordonate și în plus le-a lipsit precizia. Din acest ultim motiv, ele au împiedicat uneori contratacurile propriilor infanteriști. Germanii au trimis de asemenea patrule care să urmărească și să împiedice mișcările membrilor garnizoanei belgiene. Belgienii au fost astfel obligați să rămână la nivelurile inferioare ale fortului. Toate încercările belgienilor de lansarea a unui contraatac au fost obstrucționate de
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
timp de război. Ienicerii erau plătiți trimestrial și însuși sultanul, după autorizarea plății salariilor, îmbrăcat ca un ienicer, vizita barăcile și își primea solda ca un soldat regulat al primei divizii Forța de ieniceri a devenit deosebit de importantă atunci, când infanteristul înarmat cu armă de foc s-au dovedit mai eficace decât cavaleria echipată cu sabie și suliță. Ienicerii adoptat de armele de foc foarte devreme, începând cu secolul al 15-lea. Prin secolul al 16-lea, principala armă a ienicerilor
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
de armament a turcilor era destul de slab dezvoltată, pe când armele de foc ale europenilor erau în permanentă dezvoltare, astfel că în secolul al XVIII-lea dispuneau de muschete precise cu cadență de tragere mare cu care provocau distrugeri mari între infanteriștii turci cu echipament ușor.
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
spre Messolonghi și a intrat în Peloponez la Patras, într-o încercare de cucerire a istmului dinspre vest. Pe 27 aprilie la ora 17:00, forțele SS au aflat că parașutiștii care atacaseră podurile de peste canal făcuseră deja joncțiunea cu infanteriștii care înaintau dinspre Atena. Forțele germane au construit un pod temporar peste canalul Corint, folosit de Divizia a 5-a Panzer pentru continuarea urmăririi forțelor Aliate de-a lungul Peloponezului. Blindatele germane au atacat prin Argos spre Kalamata, din care
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
a sosit din nou în Franța, aducând cu el și 6.500 de ostași. Cu acesta venind în Franța, și Archibald de Douglas, unul dintre cei mai influenți nobili scoțieni. La 24 aprilie 1424 armata scoțiană având 2.500 de infanteriști și 4.000 de arcași a venit la Bourges, reședință Delfinului (moștenitorul tronului Franței), Carol. În luna august, armata nouă a sosit în ajutor apărătorilor cetății Évreux de la Canalul Mânecii, care era asediat de ducele Ioan de Bedford. Cu toate acestea
Bătălia de la Verneuil () [Corola-website/Science/328775_a_330104]
-
declanșată manevra de învăluire dublă a infanteriei din cele două pungi de la Volciansk, respectiv Berenkovo, care viza încercuirea pozițiilor germane. Forțele sovietice au întâmpinat o rezistență foarte puternică din partea apărării germane, a căror poziții au fost însă cucerite treptat de infanteriștii sovietici sprijiniți de tirul artileriei și raidurile aviației. Luptele s-au dovedit atât de grele, încât sovieticii au fost nevoiți să mobilizeze al doilea eșalon al forțelor lor, pregătindu-le să fie trimise în prima linie. Intensitatea luptelor a fost
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
penelor de pe căciuli), iar sergentului Țurcanu i s-a zis „Peneș”, generalul Alexandru Cernat (Amza Pellea) îi cere colonelului Cerchez, comandantul Diviziei 3 Infanterie, să formeze un detașament special pe lângă Divizia 3 din care să facă parte dorobanții moldoveni și infanteriștii olteni. Din acest detașament au fost aleși să facă parte printre alții sublocotenentul Spiroiu, sergenții Țurcanu și Ciucă, gorniștii Niță Ion și „Grigore” Ciucă. După înfrângerea oștilor rusești de către armata turcească condusă de generalul Osman Pașa (Ion Dichiseanu), Marele Duce
Pentru patrie (film) () [Corola-website/Science/312636_a_313965]
-
asupra Cretei și Ciprului, dar și asupra Peloponezului și Siriei . Fiul lui Muhammad Ali, Ibrahim Pașa, și-a debarcat trupele la Methoni pe 24 februarie 1825. După o lună de zile, el dispunea de o armată de 10.000 de infanteriști și 1.000 de cavaleriști. Ibrahim a obținut rapid o victorie împotriva garnizoanei elene de pe insula Sphactiria, din apropierea coastei Messiniei. În condițiile în care grecii erau implicați în conflicte interne și erau profund dezorganizați, Ibrahim Pașa a trecut la ofensivă
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]