2,098 matches
-
de silabe și ritmuri, de inspirație folclorică uneori, nu încetează decât în cazul sentimentului trăit ca urgență vitală în "Vatra păcatelor", un poem al strigătului înfiorat testamentar: Aud în mine/ un câine/ ce mă latră;/ inima bate/ ca o mașină infernală.../ Focul trosnește/ pe vatra cu păcate,/ doar lumina poeziei e astrală." Nicolae Sinești e și un baladist sensibil, un senzor al ravagiilor timpului în contra minții și inimii poetului. Ce nu va înceta să-și facă iluzii în privința perenității lucrării sale
Un bilanț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16982_a_18307]
-
arbitrul "își scuipă bojocii în fluier". Gama stilistică a genului mai cuprinde aluzii ("seamănă panică în tranșeele germane"), comparații elaborate ("întors pe toate părțile ca un șalău în tigaie") și în special un ton hiperbolic - peluza "duduie", difuzoarele "urlă", "larmă infernală", nemții sînt "prezenți la stadion cîtă frunză și iarbă" - împins pînă la parodie (o echipă învinsă, "cu visurile năruite", suferă "trecerea bruscă de la extaz la agonie").
Clișee fotbalistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17003_a_18328]
-
blestemului: "Așa vorbi bătrână/ Și Mihnea tremura." Și, imediat după aceea, miracol: o vagă numire a Satanei, Naiba e în mod genial asociată unui "Setilă" demonic; pe loc, narațiunea capătă amploare, cu atat mai mult cu cât altor vagi entități infernale (nagode) li se dă formă de mistreți planetari în stare să rame "marea cea adâncă", si pe care lumea abia de-i încape: "Așa vorbi bătrână/ Și Mihnea tremura;/ Iar Naiba, ce fântână/ O soarbe într-o clipă/ Și tot
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
Heliade Rădulescu a simțit că limba română literară era pe calea cea bună, iar nenumărate din excesele sale strigătoare la cer urmau să fie confirmate de evoluția generală, re-latinizantă. "Și șase legioane/ De diavoli blestemați/ Treceau că turbilioane/ De flăcări infernale,/ Calări toți pe cavale/ Cu perii vulvoiați.// Și mii și mii de spaime/ Veneau din iad râzând/ Pe Mihnea să-l defaime." Urmează trei versuri explicative, care confirmă interdicția postuma a răzbunării, data de vindicativa babă încă de la prima apariție
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
astfel babă are/ Mijloc de răzbunare/ Pe mort nesupărând." Cu alte cuvinte, ea vrea sa-l sperie de moarte pe Mihnea, să-i provoace un colaps de teroare, să-l ucidă indirect pe cale psihică. Aceasta înseamnă și că întregul vacarm infernal ce se dezlănțuie nu e decât gesticulația unei amenințări monstruoase. În realitate, monștrii nu fac decât să-l "defaime" - să-l sfideze amenințător - atâta tot, contând pe reacția să de panică. Omul provocat reacționează așa cum se așteaptă vrăjitoarea: Mihnea încalecă
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
un fel de bombă folosită de unele state atunci când vor să le atace pe altele! Tristă, tristă țară! Pedeseriștii fură de nu mai rămâne nici blana pe ursul din pădure, dar continuă să conducă în sondaje! Vulgaritatea înfricoșătoare și păcătoșenia infernală ne guvernează toate gesturile, dar ne considerăm cei mai creștini oameni din lume! Ne batem joc de noi înșine cu o plăcere maladivă, însă punem mâna pe ciomag imediat ce un binevoitor ne atrage atenția că ființa umană pe care o
Cântând în zoaie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17033_a_18358]
-
X din Didactică. La atîta timp de cînd nu le-am mai citit, mi s-a părut admirabil de precise, volum, culoare.(...) Într-adevăr sînt aici cadențe extrem de precise, o materialitate colorată și lucioasă. În fine, după toate acestea, o infernală durere de măsea.(...) Durerea nu mă părăsește decît către ora 7 seara, cînd adorm citind Ariosto, canto quarantesimoterzo. Ariosto, în finalurile cînturilor (Quel che seguì dirò nell'altro Canto), e tot atît de agasant ca și mine în Didactică cu
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
de clișee, contează - miza, cu consecințe de durată în plan sociologic, este totuși prea mică -, ci în raport cu exegetul de ținută. Or, dacă este să ne întoarcem la Eminescu, atunci iată exemplarele revizuirii, de exemplu, propuse de Pompiliu Crăciunescu (Eminescu - Paradisul infernal și transcosmologia, Junimea), de Ioan Stanomir (Reacțiune și conservatorism. Eseu asupra imaginarului politic eminescian, Nemira) și de Nicolae Balotă (Eminescu, poet al inițierii în poezie, Cartea Românească) în anul 2000. Sigur, s-ar putea spune ușor că elitismul acesta este
Revizuiri și... revizuiri by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/15825_a_17150]
-
care turpitudinile, mizeriile, nerușinările materiei în plină evoluție, nu erau vrednice de arătat tineretului studios precum și oamenilor de treabă. Din contră, cu ajutorul cenzurii, am fi cunoscut doar partea în care materia ar fi avut doar calități decente, în ciuda dialecticii ei infernale. Astfel, orbește, pe pipăite, legați la ochi, cu miasmele vieții strict analizate, am fi intrat cu toții grămadă, murmurând preceptele societății perfecte, raiul lor, raiul recondiționat... * * * Oamenii fără trecut, tinerii așadar, aruncându-și umbrele numai înainte, în viitor, în trecutul invers
Somonii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15831_a_17156]
-
de critic în serios, - și, de ce nu, viața-n piept! - să puie în cădelniță, dacă e neapărat cazul, nițel catran... Nu că ar voi dânsa să ne împută și să împută și autorul. Dar, dacă opera însăși, mirosită atent, secretă infernala odoare?... Luminița, fie-mi permis, procedă cu o intuiție și cu o maturitate artistică, amândouă rarisime... Mi-e mie amic Platon, dar mai mult adevărul. De regulă, criticii tineri, mai puțin înzestrați, estetic, nu dețin nici morala pe măsură. De
Franchețea naște ura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15846_a_17171]
-
doi de ani, căruia soarta nu i-a refuzat nimic! Fizic atrăgător, tinerețe, avere și blazon înalt, ce îi lipsește din ceea ce se înțelege în mod curent prin "fericire perfectă"? Chiar sănătatea lui precară, înainte de război, i-a revenit o dată cu infernalele încercări ale luptelor! Să-ți găsești fericirea în altă parte decât în bunurile palpabile ale acestei lumi, înseamnă cu adevărat să renunți la fericire? nu înseamnă mai curând că ai găsit-o?... Atunci de unde vine această notă tristă? Pentru că orice
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
Cu vălurile de infirmieră și veselia ei deschisă, se instalează pentru zece zile la Mama și întoarce pe dos casa și oamenii, cum îi stă în obicei. Simpatice totuși, eleganța și vioiciunea ei de țigancă, dar obositoare la extrem agitația infernală, entuziasmele ei strigate la superlativ. 22 Octombrie Este cald, anormal de cald, de câteva zile; aerul nemișcat este înăbușitor ca în plin Julie, înainte de furtună. Și în George Enescu, un aflux neașteptat de electricitate intensifică, de ieri, magnetismul de Titan
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
notați! nici nu există, de fapt, ceasuri, decât ceasul ce dă ora oficială a Moscovei afișată prin piețe. Restul, Timpul însuși fiind confiscat de statul muncitorilor și proletarilor de atâta amar de secole deposedați de timp prin programele de lucru infernale ale odioșilor exploatatori; singurii având dreptul de a purta asupra lor acele mult râvnite aparate de lux de măsurat orele și minutele. Fascinația uzbecilor, calmâcilor, uigurilor la vederea Sfinților binecuvântându-i. Era, spunea amicul ceh, umanist prin excelență, un utopist
Praga în 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15923_a_17248]
-
pomii cad pradă vîlvătăii ca un mănunchi de spice bine coapte./ Cuiburi de jăratec din care nici un phoenix nu țîșnește./ Poate că dogoarea a ajuns la răposați ca respectare a unei promisiuni din partea iadului" (Viziune de solstițiu). Se îndesesc iluziile infernale. În ciorchinii roșii ai castanilor stau atîrnate lacrimi de păcură, valuri de lipitori iau cu asalt gîturile feciorelnice de mesteacăn, vițele sălbatice descind în noapte pentru a-i sugruma pe oameni, o gingașă floră înnebunește în serele-ospicii, totul fiind îngăduit
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
actorului cabotin Caramitru, la TV în momentele dramatice din decembrie 22, adresându-se lui Mircea Dinescu, alt cabotin: fă-te că scrii, fă-te că citești ceva ' când o țară întreagă ședea proptită cu ochii în televizor. Auzisem cât de infernale sunt repetițiile în studio, reluările demențiale, luminile reflectoarelor... mai mult decât dificultățile tehnice, mă blocase ideea că trebuia să execut un lucru atât de stupid. Ceea ce probabil se vedea pe figura mea. Inconștient, bunul meu simț mă făcuse să evit
Ens generalissimum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15610_a_16935]
-
din P.I.B., lipsa de crize generale, cu efecte imprevizibile - și ar mai fi! Sceptic nemântuit, pățit cu repetiție, ar replica veninos că economia românească sortită este să n-o ajungă niciodată din urmă pe cea a statelor avansate, prin mecanismele infernale ale anticului pariu eleat cu broasca țestoasă și infelicele Achil. Dar analistul și-a luat măsurile de precauție: trenul cel rapid ar trebui să-și reducă viteza, spre a nu se pierde în infinit. Un nou născut al acestui an
Ger sclipitor - sărbători îmbelșugate! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15638_a_16963]
-
concordanță cu presupunerile noastre este "atmosfera sulfuroasă" în care ne este servită "o bucată de viață în sînge". Protagoniștii - Bărbatul și Femeia - sînt angrenați într-un adevărat război al sexelor, conflict ce transformă așa-zisul paradis terestru într-un decor infernal în care se pun la cale răzbunări sîngeroase și se plătesc polițe în- tr-un mod ce amintește de cruzimea unor personaje de desen animat (să ne gîndim, de pildă la Cow and Chicken); de altfel narațiunea însăși capătă pe alocuri
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
firesc încurajator. Iar dincolo de toate astea, Caius Dobrescu scrie ca un om care nu se sfiește de propriile dorințe de acțiune și implicare, nicidecum ca un filosof rentier, ci ca un eventual viitor decident. Printre tot felul de intelectuali "apolitici" infernali în apolitismul lor, Caius Dobrescu are curaj să spună: "Nu mă sperie deloc, ba chiar mă mobilizează ideea de a acționa asupra realității. Am toată încrederea că aș putea s-o fac, nu neapărat de pe poziția de consilier - chiar de pe
Inamicii lui Caius Dobrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15673_a_16998]
-
capitol fatidic. Locurile între care oscilează acțiunea romanului, și anume Calafat, Băile Herculane, Vârșeț, sunt alese, chiar dacă la baza alegerii bănuim și participarea autobiografică pentru că ele ar trasa, prin extensie și pe o hartă simbolică, un soi de ,,triunghi balcanic", infernal, ,,un fel de miez de maximă negativitate", un ,,nucleu al războiului, o lume întoarsă pe dos", cum sună, în această privința, cuvintele romancierului. Matei Pavel, ca și ,,sufletele înrudite lui" (inginerul din Calafat, Vladimir Dumnea, și pictorul din Vârșeț, Teodor
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
mănăstirea din Maglavit, își află, înainte de asta, cursul vieții radical și inexplicabil modificat, de la minus la plus, prin protecție satanică, în timp ce Teodor Brenovici, soțul și amantul duplicitar, își datorează talentul, succesul și inspirația capodoperei la care tocmai lucrează aceleași influențe infernale. Aceste două personaje, de altfel, nu sunt în opinia lui Matei Pavel (care este și opinia autorului) decât ,,un fel de imagine a sa, în oglinzi diferite, care deformează, rețin și amplifică anumite zone de ființa lui" În fine, anul
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
o turnură, hélas, "literară". Propunîndu-și cumva masochist: "Nu vreau să "fac frumos". Sper să nu facem "literatură"", hermeneutul îi pune la punct pe cei ce procedează altminteri. O implacabilă reducere la scară i se aplică lui G. Călinescu, evident în numele infernalei "literaturi" la care și-a permis a apela: "stilul călinescian este mai mult un fel de fetiș, care nu a fost curmat. Călinescu nu are elevi. Piru nu este un elev al lui Călinescu. Este un discipol al lui, într-
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
Aici, unde foșnește, în fiecare dintre noi,/ un copac prăbușit și unde abia după moartea mea/ va fi întins, peste tot, un pămînt nou: peste nisipuri/ și peste glia săracă a dealurilor,/ peste gunoaiele puturoase de la marginea orașelor/ și peste infernalele părți ale îmbătrînitului trup femeiesc al țărînii./ Aici, unde nici măcar pielea de pe noi nu este a noastră/ și unde singura ușă/ dintre cerc și pătrat rămîne, în continuare, crucea" (Aici, unde sîngele nostru). Să încercăm însă a stabili originalitatea acestei
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
derivat, corupt. Astfel că nimic nu ne oprește a răsturna clișeul, socotindu-l pe Alexandru Mușina ca pe un cinic care, pentru a-și disimula fondul tarat, elaborează trăsături sensibile, simpatice, "mîntuite", precum o grimă. Oricum, trecerea de la paradiziac la infernal constituind trama compozițională a creației în cauză, punctul terminus e, în maleficul său, prevalent ca pondere textuală și totodată umorală. Din aranjamentul de interferențe al celor două medii se degajă soluția pregnantă a eroziunii, a dezamăgirii, a "căderii". Sentimentalul pierde
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
de femei superbe. Când, la un moment dat, ne invitaseră firesc să continuăm discuția la o Saună a lor, baia națională. N-aș fi crezut că în aburii fierbinți aveam să continuăm să discutăm, de astădată goi pușcă în mediul infernal. Femeile acelea superbe se expuneau acum despuiate ca Eva înainte de izgonire... O erecție balcanică bruscă avu loc, spre rușinea noastră. Ne feream cât puteam. Dacă civilizația nu se compara, măcar vitalitatea omului sărman căruia și în biserică i se întâmplă
Cercul arctic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16417_a_17742]
-
lagărul de la Drancy care, ca și autoarea israeliană, privește în trecut, la copilăria sa desfășurată în spatele sîrmei ghimpate, alături de surioara sa mai mică de care trebuia să aibă grijă. Din aceeași categorie de memorii ieșite din comun, care transformă spirala infernală în materie sensibilă prin paginile lor zguduitoare despre rezistența spiritului uman în fața celor mai oribile silnicii impuse de membri ai speciei noastre altor membri ai săi, face parte și volumul (Ed. Du Style) aparținînd fostului meu coleg de la Agerpres, Matei
Eclipsa by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16431_a_17756]