501 matches
-
această formă, putem interpreta "f" ca sumă de translații orizontale și verticale. De la un moment formula 37 la un moment formula 38, unde "dt" e o perioadă incrementală mică, obiectul se mișcă de la punctul formula 39 la punctul formula 40, care corespunde unei translații infinitezimale în spațiu după vectorul formula 41. Rezultă că "f" se poate scrie de forma: În loc de a vedea pe "f" ca pe o sumă de translații infinitezimale, o putem vedea ca pe o sumă infinită de rotații cu diferite raze. Această interpretare
Serie Fourier () [Corola-website/Science/309816_a_311145]
-
incrementală mică, obiectul se mișcă de la punctul formula 39 la punctul formula 40, care corespunde unei translații infinitezimale în spațiu după vectorul formula 41. Rezultă că "f" se poate scrie de forma: În loc de a vedea pe "f" ca pe o sumă de translații infinitezimale, o putem vedea ca pe o sumă infinită de rotații cu diferite raze. Această interpretare este convenabilă, mai ales când mișcarea este periodică. Fie formula 44 rotația de "n"-ture pe secundă, de rază 1). Se dorește scrierea "f" ca formula 45
Serie Fourier () [Corola-website/Science/309816_a_311145]
-
o Istorie în pragul exploziei îi vom regăsi în literatura unui Hermann Broch, în Somnambulii acestuia ce trăiesc"ca sub un clopot de nepăsare, delimitându-se de lumea din jur și existând totuși în ea". Romanul psihologic, cu lentoarea surprinderii infinitezimalelor sufletești, este concurat și, în final, umbrit de romanul problematizant, de o mare cruzime a privirii și a descripției. În noile ficțiuni, scrise cu evidente ambiții artistice totalizante, încap toate: povestirea și eseul, drama și comedia bufă, culpa individului și
Un alt fel de roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10217_a_11542]
-
sau, mai bine zis, deși încă nu era pe deplin conștient și mai avea capul pe pernă, trecea printr-un fenomen aparte. Era o tranziție de la vis la veghe, care dura doar o fracțiune de secundă, dar în răstimpul acela infinitezimal prin minte îi treceau mai multe gânduri, cu viteza fulgerului. Erau amintiri ale unor experiențe trăite între vremea copilăriei și prezent, reflexii asupra vieții lui actuale sau perspective de viitor. Orice-ar fi fost, acelei idei îi străbăteau creierul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
stârnească întrebări. Și s-a dovedit apoi că în Italia - în mijlocul unei dezbateri parlamentare mai ample referitoare la prezența militară italiană în teatrele de război externe, mai ales atunci când calculele în parlament privind majoritatea, compunerea majorității parlamentare merg până la detalii infinitezimale, un vot în plus, un vot în minus - acest text a putut antrena interpretări dintre cele mai variate. Ambasadorul nostru și-a făcut datoria în modul cel mai corect cu putință din punct de vedere tehnic, întrebând în Centrală - nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
Repet, nu citesc această problemă într-o cheie tragică... Dragoș Ghițulete: 4 miliarde, destul de puțin față de 100 și... care este diferența dintre... Mihai-Răzvan Ungureanu: Da. Ar trebui să ne aducem aminte că, în decembrie, dezbaterea s-a făcut pe mărimi infinitezimale și cu foarte mare greutate s-a ajuns la desenul financiar, la proiectul financiar pe care Parlamentul European l-a respins cu un număr destul de mare de voturi. Luca Niculescu: Mihaela Gherghișan, vedem aici, la București, o prezentare relativ optimistă
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
p. 145). Ce trebuie să Înțelegem prin „suma diferențelor” (sau prin „suma micilor diferențe”, cum scrie el puțin mai departe)? Vom urma aici subtila explicație a lui Alexis Philonenko (Philonenko, 1984). Rousseau se inspiră din Leibniz și din calculul său infinitezimal. Alcătuirea voinței generale poate fi În mod util comparată cu rezolvarea unei integrale, deci cu o Însumare a diferențelor (fiecare voință particulară, diferită de oricare altă voință) infinitezimale, În vreme ce voința tuturor este o simplă sumă de entități Întregi (voințele particulare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Philonenko (Philonenko, 1984). Rousseau se inspiră din Leibniz și din calculul său infinitezimal. Alcătuirea voinței generale poate fi În mod util comparată cu rezolvarea unei integrale, deci cu o Însumare a diferențelor (fiecare voință particulară, diferită de oricare altă voință) infinitezimale, În vreme ce voința tuturor este o simplă sumă de entități Întregi (voințele particulare În măsura În care sunt identice). Putem asemăna distincția rousseauistă Între voința generală („Întotdeauna dreaptă”, incapabilă de „rătăciri”) și voința particulară („Înclinată ș...ț spre nedreptate și supusă erorii”) cu ceea ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
din lumea exterioară și indispensabile funcționarii normale a organismului uman sau animal. Nu pot fi sintetizate de corpul uman și trebuie să fie aduse din lumea exterioară, sub forma lor definitivă sau aproape de forma definitivă (provitamine). Fiind vorba de doze infinitezimale, pot fi considerate că biocatalizatoare exogene, a căror absența sau insuficientă antrenează dereglarea metabolismului sau maladiile de carenta. Poziția cuprinde: a) Provitaminele și vitaminele naturale sau reproduse prin sinteză, precum și derivații acestora utilizați în principal că vitamine. ... b) Concentratele de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/166830_a_168159]
-
unui spirit vioi, vindicativ, agresiv, căutând să-și ascundă zelul partizan în tranșeele amănuntelor și considerațiilor de ordin bibliografic, istoric, documentar, comparând ediții între ele, cercetând variante și varietăți, restabilind puncte și virgule, discutând cu gravitate date minime, aducând obiecții infinitezimale și inutile, în ton doct și peremptoriu; spectacolul vechilor pustnici ce voiau să-și înfrângă tentațiile trupului sub asprimea ciliciului"(opt. cit., ed. cit., p. 63; sublinierea îmi aparține - G.P.). Sub penița lui G. Călinescu, tonul depreciativ la adresa textologiei și
Câte ceva despre altceva by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12483_a_13808]
-
se poate face adiabatic numai într-un singur sens. Stabilirea acestui sens este rolul principiului al doilea al termodinamicii. Dacă cele două stări pot fi unite printr-o succesiune de stări de echilibru, adică deformarea sistemului are loc cu viteză infinitezimală (cvasistatic) lucrul mecanic este dat de: formula 1 unde "x (i = 1 ... n)" sunt parametrii geometrici ai sistemului, iar "X( x, x, ..., x )" sunt forțele care trebuiesc aplicate pentru a menține sistemul în echilibru în configurația descrisă de "x, ..., x". În
Entropia termodinamică (după Carathéodory) () [Corola-website/Science/311117_a_312446]
-
stare inițiala σ la una finală de echilibru σ: diferența între energiile interne corespunzătoare nu mai e dată de lucrul mecanic efectuat. Se numește: formula 2 "cantitatea de căldură" transmisă sistemului în acest proces. Considerând procese cvasistatice și stări cu parametri infinitezimal apropiați se poate scrie: formula 3 Folosind: formula 4 se poate exprima DQ în funcție de parametrii de stare geometrici ("x ... x") și de cel negeometric ("x"): formula 5 Expresia (A) este o 1-forma diferențială sau - în limbajul vremii lui Carathéodory - o formă Pfaff. O
Entropia termodinamică (după Carathéodory) () [Corola-website/Science/311117_a_312446]
-
definește ca limita raportului variațiilor (diferențelor): pe măsură ce Δ "x" tinde spre 0 sau altfel exprimat Δ "x" e în vecinătatea lui 0. În notația lui Leibniz, derivata lui "y" în raport cu "x" se scrie sugerând raportul a două diferențe numerice (cantități) infinitezimale (în vecinătatea lui 0). Expresia de mai sus se poate pronunța fie ""dy supra dx"", fie ""dy la dx"". În limbajul matematic contemporan, nu se mai face referire la cantitățile care variază; derivata este considerată o operație matematică asupra funcțiilor
Derivată () [Corola-website/Science/298215_a_299544]
-
dx"", fie ""dy la dx"". În limbajul matematic contemporan, nu se mai face referire la cantitățile care variază; derivata este considerată o operație matematică asupra funcțiilor. Definiția formală a acestei operații (care nu mai face uz de noțiunea de cantități "infinitezimale") este dată de limita când "h" tinde la 0 (e în vecinătatea lui 0) a următoarei expresii: Dacă "f" este o funcție, derivata funcției "f" în punctul "x" se poate nota (simboliza) în mai multe moduri: pronunțat ""f prim de
Derivată () [Corola-website/Science/298215_a_299544]
-
Simona Vasilache "Parfumul umbrei și cenușa lui". Ce imagine mai delicată, amestec de infinitezimală precizie și desfătătoare plutire în apele vagului, a imponderabilelor fracțiuni de întuneric, însoțind ziua încă din zori, a griurilor difuze din fiecare culoare, a bazei fine de tristețe din orice bucurie? O folosește Arghezi, ca prolog, în Cărticica de seară
Praf de stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6726_a_8051]
-
și alți Însoțitori de-ai lui, aveam să pricep că era un scamator, un iluzionist de la Petit Cirque al lui Madame Olcott, un profesionist capabil să-și dozeze presiunea din vârful degetelor, cu mână sigură, obișnuit să lucreze cu abateri infinitezimale. Poate că era În stare să perceapă, prin talpa subțire a pantofilor lui lucioși, vibrațiile curenților și să-și miște mâinile după logica sferei, iar după aceea a pământului căruia sfera Îi corespundea. Însoțitorii lui. Acum Îi vedeam și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
vertebrele lui de mastodont descărnat. Îl priveam, nu se mai termina, ca și proiectul din care se născuse. Dacă aș fi rămas pe loc fără să fiu devorat, i-aș fi urmărit mutațiile, revoluțiile lui lente, descompunerea și recompunerea lui infinitezimală sub adierea rece a curenților, poate că Stăpânii Lumii știau să-l interpreteze ca pe un grafic geomantic, În imperceptibilele-i metamorfoze ar fi citit semnale decisive, mandate inavuabile. Turnul mi se Învârtea pe deasupra capului, ca un șurub al Polului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
preț să-l facă să funcționeze. Mai târziu, când Îi apăruse Lector in fabula (1979), Întâlnindu-l tot din Întâmplare, la Milano, În redacția revistei L’Espresso, mi-a reconfirmat intenția sa de a pune la probă mașinăria narativității (demontată infinitezimal de către semiolog), Într-un roman propriu. Numele trandafirului a devenit imediat un bestseller planetar, dovedind astfel că pariul semiologului cu romanul a fost câștigat cu brio. După succesul mondial cu această carte (pentru care i-a fost intentat și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
să te trezești. PINA AICI De fiecare dată, ghiceam chichița. Iubeam s-o descopăr, concomitent cu investigatorii: parcă scăpam de nenorocire, reconstituirea ne unea plăcut și exact, calculele sobre mă făceau să mă simt puternic, relaxat, invulnerabil. Mă fascinau detaliile infinitezimale care dădeau totul peste cap, șuruburile și rozetele nevăzute ce despărțeau viața de moarte, așteptând liniștite să fie acționate, să se deplaseze cu un milimetru, ca două piese prinse imperfect în motorul unui avion. Piulițele săreau, tubulaturile cădeau secționate, comenzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din statuia lui Dimitriu. Microfoanele Securității. Accidentul lui Maurer. „Revoluția“. Algoritmii genetici și evolutivi, care îți calculau șansele și salvau de fiecare dată situația, ca antipaticele Fetițe Powerpuff. Fluctuațiile lui Lepidopteros. Amenințarea lui Paul. Întâlnirea de la Tuzla. Plecarea Mariei. Detalii infinitezimale, conectate la o minte splendidă. Cine mai știa de ele? Cine mai fusese în același timp cu mine în toate locurile astea? Care din noi nu-și ținuse promisiunile? Și cine îi anunțase pe ucraineni să vină la Olimp? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lui Midhat, care urmărea Încordat ce se Întâmplă la o sută de pași În fața lui. Așa li se păruse tuturor celor care se aflau În jurul Marelui Maestru. Dar nu și lui Oan-san. Spiritul lui despică o secundă În părțile ei infinitezimale. Iar trupul lui, antrenat șaptesprezece ani să aducă moartea, reacționă la fiecare fragment de mișcare deja intuită. Primul care atacă fu războinicul care tocmai vorbise, dar lovitura de iatagan se irosi În aerul cenușiu și rece, căci În fața lui nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
a ei În linii și culori, ci și ca stare de spirit. Lumea Creației nu putea fi altfel decât imensă, variată, atotcuprinzătoare. Fără zâmbetul Erinei, lumea Creației nu mai era la fel. Ceva se schimba În echilibrul ei precar, fragil, infinitezimal. Ceva aluneca, imperceptibil, spre tristețe. Sau spre nefiresc. Prezența Erinei alături de el era firească până la un hotar și devenea nefirească odată ce acel hotar era depășit. Privind focurile care incendiau malul stâng al Prutului, căpitanul Oană se gândea că amândoi depășiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
situată cu mai bine de treizeci de ani în urmă”. Discontinuitățile din viața psihică, descoperire a romanului modern, fac din Emil Codrescu un personaj de excepție, motiv pentru care s-a vorbit de proustianismul scrierii. Eroul percepe totul în nuanțe infinitezimale, prisosul de sensibilitate se convertește la el în exces de interpretare. În ciuda titlului, Adela, eroina romanului, stă în dependența complicatului ei prieten, protagonistul incontestabil. Cu toate că în ipostaza de critic I. punea accentul valoric pe creație, Adela este un roman de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
a treia stare a creierului și cu a treia materie a lui Șt. Lupașcu, atitudinea neutrală nu poate fi o favorizare mascată a veșnicului crucificator, sistemul dominant. Dar cine știe? Seismografe sensibile au înregistrat până și aici oscilații periculoase, deși infinitezimale, între buna "angajare" și alunecarea către ceea ce tinde a distruge pe Archaeus. De cine se va "despărți" finalmente Th. Codreanu, de Eminescu sau de Noica ("mica polaritate îi aparține")? Fiindcă între neutralitatea sinonimă cu implicarea pură care duce la sacrificiu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dimineața, când îl salut cu figura cea mai frumoasă a yogăi, cu poziția cocostârcului, pe un singur picior, atunci „îl creez” în minte ca pe ochiul cel curat de pe pământ, ochiul care vede, aude, simte, atinge și pătrunde într-o infinitezimală secundă, „cunoscător al tuturor trupurilor”, „tatăl fecundator” al universurilor închise și deschise. Soarele și lumina din el vin peste mine în zori și invidiez natura sublimă a cocoșilor din Stockholm, cei din libertate, care încep să salute soarele înaintea tuturor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]