966 matches
-
cu valoare verbală, participiul trecut este folosit în primul rând drept component al formelor temporale compuse: "elle a parlé" „(ea) a vorbit”, "îl est sorți" „(el) a iesit”, "îl s’était trompé" „(el) se înșelase”, "avoir choisi" „a fi ales” (infinitiv trecut), "elle a été invitée" „a fost invitată”. Există și o formă compusă a participiului, din participiul prezent al verbului auxiliar "avoir" „a avea” sau "être" „a fi”, si participiul trecut al verbului cu sens lexical deplin. Exprimă o acțiune
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
cea a verbului regent: În gramaticile limbilor sârbă și croată sunt tratate formele de participiu activ și de participiu pasiv, definite că forme verbale nepersonale, ambele cu valoare temporală de trecut. Participiul activ se formează în mod regulat de la rădăcina infinitivului. De regulă, dacă acesta se termină în vocală, i se adaugă sufixul "-l-", iar dacă se termină în consoana, sufixul are varianta "-al-". Consoana l suferă o schimbare fonetica la masculin singular, sufixul devenind "-o", respectiv "-ao". Participiul activ se
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
activ se folosește aproape numai în formele verbale compuse: Mai rar, participiul activ poate avea valoare preponderent adjectivala, fiind atribut: "iščezli gradovi" „orașe(le) dispărute”. Participiu pasiv au numai verbele tranzitive. Se formează de regulă la unele verbe din rădăcina infinitivului, la altele din cea a indicativului prezent, si cu sufixele "-n, -en, -jen, -ven" sau "-ț". Formă de participiu pasiv se acordă în gen, număr și caz, declinându-se că adjectivele, având la nominativ masculin singular desinența zero. Exemple: Participiul
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
aplicându-se: Gramaticile limbii maghiare iau în seamă următoarele categorii gramaticale ale verbului: diateza, modul, timpul, numărul (singular și plural) și persoana. Față de limba română, lipsește categoria genului, la fel ca la celelalte părți de vorbire. În gramaticile limbii maghiare, infinitivul, participiul și gerunziul nu sunt considerate moduri verbale, ci forme nominale ale verbului. O caracteristică importantă a sistemului verbal maghiar este existența a două serii de conjugare în cazul verbelor tranzitive: conjugarea definită și conjugarea nedefinită. Substantivul. Genul gramatical nefiind
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
același sens lexical, de exemplu "pisati-napisati" „a scrie”. Există câteva procedee de formare a verbelor de un aspect din verbe de celălalt aspect: Verbele croate sunt repartizate în șase clase de conjugare regulate, după sunetul final al rădăcinii formei de infinitiv, plus o a șaptea, formată din verbe neregulate. Trei clase cuprind și subclase: prima cuprinde șapte subclase, a III-a - două, a V-a - patru. Exemplu de verb regulat de conjugarea I, subclasa a II-a, la modurile și timpurile
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
cred că aș muri”. Mai sunt și condiționale construite cu "li", cu indicativul: "Pišeš li, onda misli i na čitatelja" „Dacă scrii, gândește-te și la cititor”. În registrul de limbă îngrijit, se obișnuiește să se exprime procesul subordonat cu infinitivul oricând este posibil, în general când subiectul său este același cu cel al verbului regent, și când acesta exprimă: Tot cu infinitivul se exprimă procesul subordonat cu subiect nedefinit, atunci când verbul regent este impersonal și exprimă obligația, astfel exprimându-se
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
gândește-te și la cititor”. În registrul de limbă îngrijit, se obișnuiește să se exprime procesul subordonat cu infinitivul oricând este posibil, în general când subiectul său este același cu cel al verbului regent, și când acesta exprimă: Tot cu infinitivul se exprimă procesul subordonat cu subiect nedefinit, atunci când verbul regent este impersonal și exprimă obligația, astfel exprimându-se o obligație generală: "Prije svanuća treba sakriti pušku" „Trebuie ascunsă pușca înainte de ivirea zorilor”, "Valja spasavati obraz grada" „Se cuvine să se
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
de familie lexicală formată prin sufixare. De la substantivul "drvo" „copac, lemn”, se formează astfel șase cuvinte, dintre care trei de la cuvinte deja sufixate: Este carasteristică pentru limba croată formarea de substantive de la verbe prin derivare regresivă, adică suprimarea sufixului de infinitiv. Exemplu: "napadati" „a ataca” > "napad" „atac”. Prefixarea este un procedeu mai puțin productiv decât sufixarea, dar este totuși un mijloc important de formare a cuvintelor. În cazul verbului, prefixarea poate fi un procedeu: La alte părți de vorbire, prefixarea este
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
plătite, vorbeam fără să-mi pun deloc cercetarea brevetelor germane ca să refer asupra industriei probleme de gramatică, punând precum și a rapoartelor tehnice petrochimice Indoneziene în curs toate substantivele la nominativ și către armata de ocupație aliată de dezvoltate verbele la infinitiv. Turuiam, și spre (FIAT, BIOS și CIOS) care se ND: De unde și până unde mulțumirea lor, cu încetul îmi găseau la Munchen, Frankfurt/M și vorbeai o germană șvăbească: îmbunătățeam germana. Conștienți Ludwigshafen. 71 V ia ța n eobișn u
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Claude Mătasa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_73]
-
este foarte redus față de limbi precum germană sau franceză. În limba română conjunctivul are o folosire relativ extinsă, nu numai față de engleză, ci și față de alte limbi romanice, îndeplinind în mare măsură funcții pe care în aceste limbi le are infinitivul. Acest fapt Bussmann (1998) îl prezintă că o trăsătură ce ține de uniunea lingvistică balcanică. Morfemul specific al conjunctivului românesc este conjuncția "să". În afară de "să", la acest timp conjunctivul mai are ca morfem desinența persoanei a treia singular și plural
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
aceleași desinențe că la prezentul indicativ. Exemple: Acest timp are particularitatea de a nu avea forme variabile după persoană. Dacă verbul nu are subiect exprimat, persoana trebuie să reiasă din context. Structura să este: conjuncția "să" + verbul auxiliar "fi" (la infinitiv fără prepoziția "a") + participiul invariabil al verbului de conjugat: ul exprimă în general o acțiune, o întâmplare sau o stare virtuală, adică realizabila sau posibilă. Astfel, poate fi vorba de o acțiune dorită, preferata, permisă, cerută, recomandată, necesară, obligatorie etc.
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
propoziției circumstanțiale concesive: "Bien qu’îl soit malade,..." „Deși este bolnav,...”. O altă deosebire este că în franceză nu se folosește subordonată cu predicatul la subjonctiv atunci cand acțiunea subordonată are subiectul identic cu cel al verbului regent, ci complementul la infinitiv: "Je veux partir demain" „Vreau să plec mâine”. În limba engleză, modul numit "subjunctive" este identic la prezent că forma cu infinitivul fără "to". Este relativ rar folosit cu valori asemănătoare celor ale conjunctivului românesc, mai mult în registrul de
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
cu predicatul la subjonctiv atunci cand acțiunea subordonată are subiectul identic cu cel al verbului regent, ci complementul la infinitiv: "Je veux partir demain" „Vreau să plec mâine”. În limba engleză, modul numit "subjunctive" este identic la prezent că forma cu infinitivul fără "to". Este relativ rar folosit cu valori asemănătoare celor ale conjunctivului românesc, mai mult în registrul de limbă elevat, si mai mult în engleză americană decât în cea britanică. În această din urmă este preferată folosirea unui verb modal
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
Este relativ rar folosit cu valori asemănătoare celor ale conjunctivului românesc, mai mult în registrul de limbă elevat, si mai mult în engleză americană decât în cea britanică. În această din urmă este preferată folosirea unui verb modal urmat de infinitiv sau a formei de indicativ. Exemple: De asemenea, construcțiile cu infinitivul sunt preferate față de cele cu subjonctivul când regenta este o expresie verbală impersonala cu un adjectiv: "It is important that an exact record be kept" vs. "It is important
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
mai mult în registrul de limbă elevat, si mai mult în engleză americană decât în cea britanică. În această din urmă este preferată folosirea unui verb modal urmat de infinitiv sau a formei de indicativ. Exemple: De asemenea, construcțiile cu infinitivul sunt preferate față de cele cu subjonctivul când regenta este o expresie verbală impersonala cu un adjectiv: "It is important that an exact record be kept" vs. "It is important to keep an exact record" „Este important să se țină un
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
acest mod conjunctiv-imperativ. În limbile din diasistemul slav de centru-sud, valorile conjunctivului sunt exprimate de prezentul indicativului cu conjuncția "da" corespunzătoare lui "să", în gramaticile lor nefiind luat în seamă un mod conjunctiv. Standardul limbii croate prezintă o preferință pentru infinitiv în exprimarea acțiunilor subordonate care au același subiect identic cu cel al verbului regent, iar cel al limbii sârbe pentru subordonată cu "da" în aceeași situație, trăsătură comună cu cea a limbilor din uniunea lingvistică balcanică. Croată admite infinitivul ca
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
pentru infinitiv în exprimarea acțiunilor subordonate care au același subiect identic cu cel al verbului regent, iar cel al limbii sârbe pentru subordonată cu "da" în aceeași situație, trăsătură comună cu cea a limbilor din uniunea lingvistică balcanică. Croată admite infinitivul ca alternativă la subordonată și pentru exprimarea acțiunii subordonate cu subiect diferit de cel al verbului regent. Exemple:
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
și unul și altul, uneori cu sensuri lexicale diferite. Un exemplu de astfel de cuvânt este "naturellement", amintit mai sus. Alte exemple: Pentru cuvintele negative franceze care neagă verbul, vezi articolul Sintaxa limbii franceze, secțiunile Propoziția negativă și Construcții cu infinitivul negat. În cele ce urmează, sunt prezentate cuvintele negative care neagă o propoziție întreaga și alte părți de propoziție decât verbul. Aceste cuvinte negative sunt "non" sau "pas", uneori "non" și "pas" împreună. În fiecare caz, acestea stau înaintea cuvântul
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
Ces trois formats ont toujours vécu grace à et pour la publicité" „Aceste două formate au trăit totdeauna datorită publicității și pentru ea”. "De" și "à" nu sunt totdeauna prepoziții, anume atunci cand formează un complement direct împreună cu un verb la infinitiv. În acest caz "de" sau "à" este o marcă a infinitivului (care poate fi și zero), în mod asemănător cu "to" în limba engleză sau cu "a" în română. Exemple: Nu orice prepoziție poate introduce un complement exprimat prin orice
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
publicité" „Aceste două formate au trăit totdeauna datorită publicității și pentru ea”. "De" și "à" nu sunt totdeauna prepoziții, anume atunci cand formează un complement direct împreună cu un verb la infinitiv. În acest caz "de" sau "à" este o marcă a infinitivului (care poate fi și zero), în mod asemănător cu "to" în limba engleză sau cu "a" în română. Exemple: Nu orice prepoziție poate introduce un complement exprimat prin orice parte de vorbire. Unele pot sta numai înaintea unui grup nominal
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
română. Exemple: Nu orice prepoziție poate introduce un complement exprimat prin orice parte de vorbire. Unele pot sta numai înaintea unui grup nominal, de exemplu "avânt" „înainte de”, "depuis" „de la, din, de pe”, "pendant" „în timpul”. Dintre acestea, unele pot sta înaintea unui infinitiv dacă formează o locuțiune cu "de", de exemplu "avânt de". Altele pot sta numai înaintea unui infinitiv, de exemplu "afin de" „pentru a”, "de peur de" „de teama de a nu”, "sous prétexte de" „sub pretextul de a”. Iarăși altele
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
sta numai înaintea unui grup nominal, de exemplu "avânt" „înainte de”, "depuis" „de la, din, de pe”, "pendant" „în timpul”. Dintre acestea, unele pot sta înaintea unui infinitiv dacă formează o locuțiune cu "de", de exemplu "avânt de". Altele pot sta numai înaintea unui infinitiv, de exemplu "afin de" „pentru a”, "de peur de" „de teama de a nu”, "sous prétexte de" „sub pretextul de a”. Iarăși altele pot sta și înaintea unei părți de vorbire nominale, și înaintea unui infinitiv, de exemplu "après" ("Je
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
sta numai înaintea unui infinitiv, de exemplu "afin de" „pentru a”, "de peur de" „de teama de a nu”, "sous prétexte de" „sub pretextul de a”. Iarăși altele pot sta și înaintea unei părți de vorbire nominale, și înaintea unui infinitiv, de exemplu "après" ("Je me couche après le déjeuner" „Mă culc după prânz”, "Je me couche après avoir déjeuné" „Mă culc după ce am luat prânzul”) și "sans" (vezi mai jos exemple în propoziții). Mai multor prepoziții le corespund adverbe cu
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
după ce am luat prânzul”) și "sans" (vezi mai jos exemple în propoziții). Mai multor prepoziții le corespund adverbe cu sens asemănător (vezi mai sus Adverbe și prepoziții). Există și perechi prepoziție - conjuncție cu sens asemănător. Primele introduc complemente exprimate prin infinitiv sau/și grup nominal, ultimele introduc propoziții subordonate corespunzătoare. Exemple: Conjuncțiile și locuțiunile conjuncționale franceze sunt alcătuite analog cu cele românești: În subordonatele circumstanțiale, si conjuncția determina modul verbal la care este predicatul, mod care poate fi diferit de cel
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
În numeroase limbi, modul infinitiv este o formă a verbelor prin care se denumește acțiunea exprimată de acestea într-o manieră generală, în general fără a preciza timpul, numărul sau persoana. Acolo unde există, infinitivul are în general cel puțin o parte din următoarele caracteristici
Infinitiv () [Corola-website/Science/316318_a_317647]