398 matches
-
transfigureze. Această doctrină dă naștere unui aforism european: VI Un artist trăiește după cum vrea sau... după cum poate. 3. Despre viața elegantătc "3. Despre viața elegantă" Dacă În cele ce urmează am neglija să definim viața elegantă, acest tratat ar rămâne infirm. Un tratat lipsit de definiții este asemenea unui colonel cu ambele picioare amputate: nu se mai poate deplasa decât târându-se. A defini Înseamnă a prescurta: să prescurtăm deci. Definiții Viața elegantă Înseamnă perfecțiunea vieții exterioare și materiale. Sau: Arta
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Dimov, până la conștiința râsului ca mască a decăderii, în Cruciada întreruptă (1982): „Se îndepărtau toate de mine, așa cum lumea inconștientă și/disperată întoarce spatele celui căzut/între roțile tramvaiului/sperând să nu vadă -/un vapor care lasă în urmă țărmul infirm, cheiul schilod, pământul/scufundându-se încet sub așteptarea mea greoaie/sub ploaia de confetti, spirale multicolore și alămuri - /pachebot și arcă târâtă prin deșertul de aer/vâslind cu coastele printr-o Atlantidă erotică și bănuită// În cădere mi s-a
COSOVEI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
și Adăpostul calicilor (1942). Volumele Am furat! (1940), Răstigniții!... (1940), Amara dezamăgire (1942), După moartea Mihaelei (1943) literaturizează inabil alte aspecte ale unei bogate experiențe de viață. Proza scurtă din David și Goliat (1936), Bărbat cu trei neveste! (1941), Fratele infirm (1943) nu se diferențiază de substanța și stilul romanelor. Totuși, câteva schițe și povestiri din Fratele infirm și din periodicele anilor ’40, precum și romanul O crimă lângă Brașov (1945) indică o anume evoluție a lui B., desprins într-o măsură
BELLU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285693_a_287022]
-
literaturizează inabil alte aspecte ale unei bogate experiențe de viață. Proza scurtă din David și Goliat (1936), Bărbat cu trei neveste! (1941), Fratele infirm (1943) nu se diferențiază de substanța și stilul romanelor. Totuși, câteva schițe și povestiri din Fratele infirm și din periodicele anilor ’40, precum și romanul O crimă lângă Brașov (1945) indică o anume evoluție a lui B., desprins într-o măsură de sentimentalism și de eticismul confuz. Pe fondul unei anumite obiectivități câștigate, precizia observației, accentele discrete relevă
BELLU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285693_a_287022]
-
Luminile mahalalei, București, 1936; David și Goliat, București, 1936; Am furat!, București, 1940; Răstigniții!..., București, 1940; Uzina B, București, 1941; Bărbat cu trei neveste!, București, 1941; Amara dezamăgire, București, 1942; Adăpostul calicilor, București, 1942; După moartea Mihaelei, București, 1943; Fratele infirm, București, 1943; O crimă lângă Brașov, București, 1945. Repere bibliografice: Panait Istrati, Amintiri. Evocări. Confesiuni, îngr., pref. și tr. Alexandru Talex, București, 1985, 215-218, 464-467; Petru Manoliu, Petre Bellu are cuvântul!, RP, 1934, 4977; Al. Robot, Un debut: Petre Bellu
BELLU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285693_a_287022]
-
spațiul valoric românesc, înțelegând prin societate pseudomodernă o societate (parțial) modernizată din punct de vedere cultural, aflată însă într-o criză economică cronicizată, dar și în contact cu culturi postmoderne. Societatea pseudo-modernă este o societate a unei modernități tensionate, dilematice, infirme, oscilând între tradiție și postmodernitate (Voicu, 2004: 228). În mod similar, Traian Vedinaș consideră că ruralul românesc înclină clar spre modernitate, dar o modernitate rudimentară, și care este mai mult a societății și mai puțin a individului (Vedinaș, 2001: 152
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
hazardul drumului și fiecare ins deține În această aventură colectivă un rol precis. Pélagie LeBlanc este o conducătoare charismatică și Înțeleaptă, un fel de Moise laic și autoritar, Bélonie, bătrânul centenar, este memoria comunității, povestitorul, biblioteca ei orală, o Céline, infirmă și răbdătoare, este vindecătoare și moașă, o tânără stranie, Catoune găsește În situațiile limită prin care trece grupul soluții miraculoase. Dar drumul În căruțe spre nord, de-a lungul coastelor americane, spre Acadia devenită Între timp Nova Scoția, nu este
Un Ulise colectiv. In: Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
măcinat”), dar este limpede că vorbind despre tot soiul de „săraci, gărbovi, șchiopi, orbi, ologi, deznodați” - viețuitori din mila publică -, Voievodul nu-i mai are în vedere doar pe leproșii obligați să trăiască în afara așezărilor urbane (de altfel, „fenomenul substituirii infirmilor de tot felul bolnavilor leproși, pe cale de dispariție, a fost constatat pretutindeni în Europa” 558), lângă un curs de apă trebuitor pentru spălarea plăgilor lor oribile 559 (căci boala se stinsese), ci pe săracii invalizi. Această dublă izolare - a celor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
premature (unii dintre ei fiind chiar În floarea vârstei) din cauza tratamentelor greșite este, fără Îndoială, considerabil; de asemenea, nu este de neglijat nici numărul nefericiților care, În urma operațiilor medicale mult prea violente, trăiesc În zadar, ca niște umbre, slăbiți și infirmi, povară pentru ei Înșiși și pentru ceilalți, unii dintre ei dorindu-și moartea ca pe unica șansă de a scăpa de suferință. În Therapeutics (vol. II, p. 600), Girtanner este de părere că „Apparatus medicaminum nu este altceva decât o
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
-o printre doamnele din înalte societate și chiar la scară națională prin intermediul diferitelor societăți pe care Regina Elisabeta le-a înfințat urmărind nu numai popularizarea acestei arte dar și ajutorarea femeilor din diferite categorii sociale. În acest fel văduvele, femeile infirme, tinerele, femei sărace prin activitatea aceasta își puteau asigura traiul . Tinerele erau implicate în astfel de activități deoarece Elisabeta avea o preocupare deosebită ăn ceea ce priveste educarea acestei categorii de femei. Exercițiul, plimbarea, excursiile în trăsură pe la locurile și priveliștile
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
efectul războiului asupra subconștientului și mizând pe imagini puternice, ca niște „radioscopii”, care frapează prin modernismul lor, tocmai pentru că depășesc cumva litera timpului (plămânii „tușiți”, femeia „cu rană pe uger/ are un copil de vânzare”, viețile se „developează la subsol/ infirme, alterate în vată,/ lighean sau formol”). Critica a remarcat această lirică pe linia lui Ion Caraion, despre dematerializare, thanatos și vitalitate impusă prin erotism. De altfel, iubirea va polariza versurile sale ulterioare, strânse abia în 1967, în Viscolul și armonia
TORYNOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290233_a_291562]
-
la Iași a fost mai puțin rodnică, deoarece din cauza stării de război nu și-a putut ține prelegerile, dar mai ales fiindcă fusese accidentat grav în 1917, în dezastrul de cale ferată de la Ciurea, lângă Iași, care l-a lăsat infirm. La Cluj a întemeiat Societatea Etnografică Română, al cărei președinte a fost (1923-1927), și revista „Lucrările Institutului de Geografie din Cluj”, iar împreună cu Romulus Vuia și Emmanuel de Martonne, Muzeul Etnografic al Transilvaniei. La doar treizeci și trei de ani, în 1918
VALSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290418_a_291747]
-
6; Iulian Constandache, Pornind de la real, SLAST, 1987, 27; Mircea Dinutz, Întoarcerea la povestire, LCF, 1989, 13; Val Condurache, Miliția - Poliția, RL, 1991, 3; Cristian Livescu, Voluptatea labirintului, Iași, 1995, 154-156; Adrian Alui Gheorghe, „Sonete”, CL, 1999, 2; Vasile Spiridon, Infirmi și perfecționiști, LCF, 2000, 5; Constantin Tomșa, Lucian Strochi sau Ieșirea din Cuvânt, Piatra Neamț, 2003. A. St.
STROCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289984_a_291313]
-
șesului dunărean, acoperit de codri sălbatici. Deliormanul „nebun” este evocat pentru a contrasta cu lâncezeala unui orășel cu străzi prăfoase, pe care trec birje cu cai scheletici nețesălați, cu dughene și frizerii adormite, cu mizere birturi economice, firme decolorate, cerșetori infirmi, bragagii turci cu șalvari peticiți, câini și păsări ce lasă în urmă smocuri de păr și nori de fulgi, cu noroaie exasperante, cu veri toride și toamne ploioase. Contrastul exprimă revoltele unui Darie adolescent, elev de liceu, prizonier în atmosfera
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
lăutoare: lăut, lăutură; apă (fiartă cu leșie) pentru spălat pe cap; lozi: specie de salcie sau de răchită din ale cărei ramuri se fac împletituri; mâlită: acoperit cu mâl, plin de mâl; robace: (Reg.) harnic, muncitor; slută: (Om) mutilat, schilodit, infirm, diform, pocit; (om) foarte urât, hâd; stearpă: care nu rodește (suficient), care nu este productiv; neroditor; care nu produce nimic, care nu dă nici un rezultat; infructuos, zadarnic, fără conținut; steril; șturlubatică: nebunatică, neastâmpărată, zvăpăiată tăbuiețul: scurt și gros; țâfnoasă: (Pop
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
de absența modelelor parentale, de o situație oedipiană nerezolvată. Ele și-o caută permanent. Sunt într-o permanentă cursă cu propria lor persoană. Schimbă situații. Sunt instabile. Nu se pot fixa, nu pot iubi, nu pot simți moral. Sunt persoane infirme moral și afectiv; deși pot fi înzestrate cu inteligență, și-o folosesc în sens malefic, construind intrigi, fabulații mitomaniace, sau frustrându-i pe ceilalți. Ei nu pot fi liniștiți și nici mulțumiți decât dacă cei din jurul lor suferă. Se pot
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
la extrem. Un fost căpitan de vas își contemplă de la o fereastră proprietatea imobiliară, având vaga iluzie că se află pe o corabie ai cărei călători navighează spre un sfârșit tragic: fiica sa, nevrozată, moare după o naștere grea, nepoțica, infirmă, rămâne alături de un tată monstruos, iar fiul, întors din război mutilat sufletește, nu mai are forța sau voința din reveni la normal și se sinucide. Galer(i)a este completată de chiriași, toți atinși de morbiditate psihică sau de alte
MONDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288234_a_289563]
-
literaturii și de convențiile retorice curente, cuvântul poate deveni pervertitor. Dar își păstrau încrederea în posibilitatea unei narații directe care, ocolind artificiul, ar avea, totuși, forța să transcrie, să stenografieze, să radiografieze realul. Povestitorii și ascultătorii-anchetatori din romanul lui N. infirmă prin toate mijloacele o astfel de supoziție, convinși că orice expresie lingvistică merge împotriva realului, urmărind scopuri proprii. Criticii au semnalat echilibrul între continuitate și ruptură - în orizontul prozei românești moderne -, realizat aici în special prin turnura parodică: afișarea ascendenței
NEDELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
Chandler ar putea fi, prin urmare, circumscris acestei subtile glisări terminologice: de la „tipic” la „plauzibil”. Nimic, firește, din comportamentul, din înfățișarea, din gândirea, din evoluția lui Marlowe nu lezează ideea de plauzibil. Chiar părțile misterioase, absente, necunoscute confirmă - și nu infirmă - lecția potențialității existente în fiecare din paginile lui Raymond Chandler. În ciuda nenumăratelor trimiteri la realitatea înconjurătoare, realismul propus de autor nu are baze „doctrinare”. El rămâne tot unul „artistic”, ficțional, care a falsificat realitatea într-un mod mai subtil: instituind
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
psihologică a personajelor. În fond, accentul romanului Playback cade pe studiul unui caz de pierdere a lucidității, a spaimelor înfricoșătoare prin care trece un personaj care a trăit cândva o situație-limită. Eleanor King fusese bănuită că și-a ucis soțul infirm, iar destinul o împinge în postura de cvasicondamnată pentru implicarea într-un eveniment întru totul asemănător celui de care fugea. De data aceasta „victima” este un șantajist, playboy-ul Larry Mitchell. De primordială importanță nu e, însă, rezolvarea crimei, ci urmărirea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
speculațiilor. Cumberland nu pare să omită argumentele în defavoarea fiului său, dar întrebările se ridică de la sine: și-a ucis Betty soțul sau, dimpotrivă, a încercat să-l salveze? În oricare dintre situații, e limpede că are circumstanțe atenuante. Un soț infirm - și bețiv pe deasupra - e, statistic vorbind, mult mai înclinat să-i terorizeze pe cei din jur decât unul aflat în deplinătatea facultăților fizice. Dacă semăna cu tatăl, răzbunătorul inflexibil, care n-a cruțat nici bani, nici eforturi fizice pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
totul derutant pentru cititorul nefamiliarizat cu tehnicile sale romanești. Astfel de capitole sunt frecvent inserate în aproape fiecare carte, dar, de data aceasta, autorul nu mai face efortul de a ne ascunde că prin glasul lui Henry Clarendon IV, bătrânul infirm care-și petrece timpul în Camera de Sticlă, vorbește el însuși. (Auto)portretul din capitolul 17 (de altfel, cel mai lung al romanului) nu lasă nici un dubiu asupra intențiilor autorului. Henry Clarendon devine un fel de „detectiv asociat”, gata să
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și în altă cameră, unde Aurel Popa i-a spus că în prima zi numărase 980 de lovituri cu parul asupra lui Măgirescu, în afară de pumnii, palmele și călcatul în picioare. A fost forțat să își lovească și fratele, care era infirm, peste ciotul piciorului 1. Decăzut, a fost selecționat de Țurcanu să ia parte la „școala de cadre” din camera 4-spital, unde primeau cărți, se țineau lecții de marxism, seminarii (totuși, menționează Măgirescu, cine greșea ceva era zdrobit în bătăi), se
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
tari” se petrec în decoruri pe măsură: cimitire, ruine, locuri tainice, stânci ascuțite, mări furioase, spații tensionate de voci și spirite misterioase. În altă categorie de povestiri autorul își recrutează personajele din zonele sumbre ale vieții, din rândurile celor umili, infirmi sau apăsați de nenorociri, convins că senzațională este însăși viețuirea la limita condiției umane. Principalele lui motive, atitudini și posibilități narative se regăsesc în romanul Cel din urmă erou (1943), care urmărește relevarea impactului dintre conștiința individuală (morală) și existența
BOUREANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285845_a_287174]
-
am simțit tată... Dar la ce bun? — Și ați prins-o de gât? — Ca s-o sperii, să vorbească. I-am strigat să spună adevărul. Nu mă gândeam la sora ei, dar mă temeam că băiatul murise sau că era infirm. Își lăsă mâinile să atârne ca și cum corpul lui mare nu mai avea nici o urmă de energie. — Am strâns prea tare. Nu mi-am dat seama... Măcar dacă fața ei ar fi exprimat o emoție oarecare! Dar nu! Nici măcar nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]