571 matches
-
asta, să adormi fără să vrei. Cu cât mai puțin voiam eu, cu atât mai tare mă apăsa mâna și alte două mâini îmi strângeau capul. Pe urmă am adormit, fără să vreau. La televizor inspectasem toate canalele posibile și infirmierul îmi pregătise bagajul și îl așezase la îndemână. Acolo jos, ei trebuiau să apară dintr-o clipă în alta, iar dacă nu, aveam să mă îmbufnez și să le arăt eu lor. Ghipsul atârna greu, dar învățasem cum să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Într-o bătălie pe Carso se nimerise lângă un soldat idiot căruia-i explodase o grenadă În mână - altfel de ce le-ar mai fi zis grenade de mână? În fine, era gata să fie aruncat la groapa comună, când un infirmier și-a dat seama că era Încă viu. L-au dus la un spital de campanie, i-au scos un ochi, care atârna afară din orbită, i-au tăiat un braț și, după cum spunea mătușa Caterina, i-au introdus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-i numai pentru că mă distrez mai mult În felul ăsta”. „Nu te distrezi, ești pasionat, asta-i altceva. Fii atent, ăia or să te Îmbolnăvească”. „Acum să nu exagerăm. Cel mult, ei sunt bolnavi, doar nu devii bolnav dacă ești infirmier la ospiciu”. „Asta rămâne de demonstrat”. „Știi că niciodată nu m-am Încrezut În analogii. Acum mă găsesc Într-un banchet de analogii, o Coney Island, un Întâi Mai la Moscova, un An Sfânt al analogiilor, Îmi dau seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
avea ordin să nu-l lase să intre. Cosmin îl îmbrânci șuierându-i: la o parte, bulaiule! Alergă spre clădirea cea nouă a blocului operator și urcă treptele în goană. În urma lui se auzi țăcănitul liftului, din care ieșiră doi infirmieri solizi. Se postară în pziție agresivă în fața intrării. Deja la etajul unu, Cosmin izbucni în râs - se pare că aveau de gând să-l anihileze. Le-o luase înainte. Intră ca o furtună în anticamera unde își avea biroul secretara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Ca să nu mai vorbesc de lipsa ta de interes pentru grosolanele distracții bărbătești și de blestemata înclinație pentru tot felul de cosmetice și parfumuri. - Și lui Leo îi plăceau parfumurile, murmură Sabina-Cosmin. Pe ușa rămasă deschisă se buluciră cei doi infirmieri vânjoși, care rataseră intercepția nepoftitului. - Unde-i, Șefu’? Că noi nu-l văzurăm! Doctorul le făcu semn cu dosul palmei să dispară. - Cea mai mare victorie - jalnică victorie - au fost injecțiile intravenoase cu nicotină. Ele te-au făcut dependentă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
album, în care se înșirau pătrățele colorate de hîrtie.Soră-mea s-a născut în '37, iar eu abia în '40. Din cauza bombardamentelor am stat la țară până în '45, când a murit și tata de difterie, la spitalul unde fusese infirmier. Întorcîndu-ne de la țară, din comuna Dudești, unde stătuserăm la o cunoștință de-a mamei, mama în doliu, eu și soră-mea frânți de oboseală, înghesuiți în fundul unei căruțe, am trecut pe lângă magazia pe care poate ai văzut-o, cea de lângă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
medicală care Îi va analiza cazul. Dar trebuie să urce doctorul aici sus să-i completeze un bilet de trimitere. Medicul militar e un locotenent-major, nu vine decît de două ori pe săptămînă - În lipsa lui, operațiile pe creier le face infirmierul, un caporal plinuț, pe care Îl auzim cum vorbește toată ziua cu cîinii unității care, cînd nu sînt În ușa cantinei, vin aici, la tratament. Ulcerosul e convins că-l vor scuti În cele din urmă de armată, dar o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Am senzația că nu stomacul e problema lui, ci capul. Stăm și fumăm și ne jucăm cu cîinii, pe scările infirmeriei, un pavilion cenușiu ceva mai retras față de restul clădirilor. E dimineață, de dincolo de pîlcul de mesteceni răsună ropotele bocancilor, infirmierul vine și ne aduce micul dejun, deja obișnuitul ceai de zahăr ars, macaroane fierte pînă În pragul descompunerii și pîine unsă cu o marmeladă acră, și se așază pe scări lîngă noi. Într-un sfert de oră, soarele Împrăștie norii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și cercetîndu-mi chipul, Îmi șterge sîngele de pe bărbie cu o batistă. Un gest plin de compasiune care mi-l face simpatic, pieptul Îmi tresare de cîteva ori de recunoștință. În infirmerie cineva Îmi spune să mă Întind. E unul dintre infirmieri, e tot craiovean, un tip prietenos care săptămîna trecută mi-a scos din degetul mare de la mînă puroiul pe care l-am adus cu mine din Bărăgan. — Stai să-ți iau ranița din spinare... Te doare ceva? Aș spune că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
am improvizat patul În speranța că visul se reia. Dar apoi nu știu cum naiba s-a Întîmplat că ne-am adunat toate gărzile din posturile din jurul cantinei În infirmerie. Au fost niște nopți memorabile, În fumul dens din salon, unul din infirmieri, un tip mișto din Timișoara, ne-a citit din ziare niște chestii, cum ar fi declarația de principii a Grupului de Dialog Social... ăștia sînt intelectualii și foștii disidenți politici sau cam așa ceva care și-au făcut o organizație... n-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dimineți, tocmai pe când se întorcea din prima linie, de unde reușise să scoată câțiva răniți, a întâlnit-o generalul Ion Dragalina, care era comandantul trupelor de pe valea Cernei. - Cine ești tu și ce cauți aici, fetițo? - Să trăiți, domnule general! Sunt infirmier voluntar Teodoroiu Ecaterina. îmi fac datoria față de țară. Bravo, copila mea. Ești o eroină adevărată! Peste familia Teodoroiu s-a abătut, însă, o mare nenorocire. Cei doi frați militari au căzut eroic în grelele lupte pentru apărarea orașului Târgu Jiu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]
-
au mai venit scrisori pentru noi? - Au venit, cum să nu vină? Doar ai voștri nu v-au dat uitării. - Atunci te rugăm să ni le citești, soră, că tare ne este dor de acasă. Tânărul ostaș rănit transformat în infirmier și alinător de suflete se așternea pe citit. După care, la rugămințile celor ce nu puteau să scrie singuri răspunsurile, alcătuia ea scrisorile. Erau calde și încurajatoare. La fel ca și sufletul celei ce le alcătuia. Vestea că o fată-soldat
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]
-
bodyguarzi, semn indubitabil că suferă de o ușoară paralizie a picioarelor. In prelungire fireas-că, mâinile nu reușesc să deschidă portiera decât cu ajutorul dezinteresat al unor oameni de mare milostenie: portarul, șoferul, avocatul la purtător și alți doi bodyguarzi angajați ca infirmieri, aceștia reușind să-l ridice pe pernele rablei multilionare și ea. O doamnă după toate aparențele domnișoară, că-i pleacă picioarele din gât, îi potrivește ochelarii negri, sărmanul, nici cu vederea n-o duce prea bine!, și-i închide ușa
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
În bucăți. Pe de altă parte, Nilda striga În gura mare că Vilma este o stricată și că abia aștepta să se Întoarcă doamna ca să-i spună, că nu se mai ocupa de Julius cum trebuie, tot schimbînd ocheade cu infirmierul ăsta. Palomino arăta un dispreț olimpian față de toți, nici măcar nu-i saluta. Venea În fiecare zi și stătea ore Întregi În grădină și o dată chiar a uitat să-i facă injecția lui Julius, nerăbdător cum era să stea de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sfidător, deși În fond era Înspăimîntat, Încercă să le dea o explicație, să-i mai ducă puțin cu vorba, dar nimic și nimeni pe lume n-ar fi putut să-i țină În frîu pe Celso și pe Daniel. Bietul infirmier Își strînse la piept aparatul de fotografiat și Începu să se retragă binișor, ca și cum nu pe el Îl căutau, dar chiar În clipa aceea se năpustiră amîndoi asupra lui și Începură să-l lovească de parcă ar fi vrut să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care răzbește! Te voi duce jos, în camera de carantină. - Prefer să rămân aici. Doctorul Eggert se încruntă, apoi scutură din umeri și spuse, vârându-și instrumentele în trusă: - În cazul dumitale, se poate. Îți voi trimite de îndată un infirmier. Cu microbii străini nu-i de joacă! Kent scoase un fel de mârâit. Grosvenor îl privi întrebător, cu prefăcută mirare. - Ce se întâmplă, doctore? întrebă Kent, pe un ton plictisit. - Încă nu pot spune nimic. Vom vedea ce indică analizele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
-i secție - și numai aici - se putea apăra împotriva măsurilor pripite pe care ceilalți le-ar fi putut adopta contra lui. Doctorul își privi ceasul și spuse, adresându-li-se atât lui Kent cât și lui Grosvenor: - Voi trimite un infirmier. Discuția voastră trebuie să înceteze înainte de sosirea lui. S-a înțeles? - Perfect! zise Kent, cu o vioiciune silită, iar Grosvenor dădu din cap. Când ajunse la ușă, doctorul Eggert mai spuse: - Domnul Fander va fi aici peste vreo douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
avem ce cauta aici, deocamdată! La vreo opt minute după plecarea lor, sosi Fander. Grosvenor trebui să-i explice, cu răbdare, că nu mai era bolnav. Și mai greu îi veni să-l convingă pe doctorul Eggert, chemat de tânărul infirmier. Grosvenor se cam dăduse în vileag, dar nu-i păsa: pentru că drogul pe care-l folosise să poată fi descoperit, ar fi fost nevoie de cercetări îndelungate. În cele din urmă, doctorul și infirmierul îl lăsară singur, nu înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pe doctorul Eggert, chemat de tânărul infirmier. Grosvenor se cam dăduse în vileag, dar nu-i păsa: pentru că drogul pe care-l folosise să poată fi descoperit, ar fi fost nevoie de cercetări îndelungate. În cele din urmă, doctorul și infirmierul îl lăsară singur, nu înainte de a-l sfătui să mai rămână o zi-două acolo. Grosvenor îi asigura că așa va face și chiar avea de gând să rămână. Secția de nexialism avea să devină fortăreața lui, în zilele rele ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de nexialism avea să devină fortăreața lui, în zilele rele ce se anunțau. Nu-și dădea prea bine seama ce măsuri puteau fi luate împotriva lui, dar era pregătit pentru orice eventualitate. La vreo oră după plecarea doctorului și a infirmierului, auzi clinchetul căsuței poștale. Era un mesaj din partea lui Kent, în legătură cu o ședință convocată, chipurile, "la cererea domnului Elliott Grosvenor". Mesajul cita din prima scrisoare trimisă de Grosvenor lui Kent, fără a pomeni nimic de cele întâmplate mai adineaori, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
în halatele lor vișinii și uzate, îi rugam să mă lămurească încotro s-o apuc, unii îmi arătau direcția cu mâna, alții nu-mi răspundeau, și eram gata să revin la portar, să recunosc că nu mă descurcasem, când un infirmier lung și uscățiv, cu gâtul ca de lebădă și cu o gușă vizibilă, mi-a aruncat din mers: "Ține-te după mine". Însoțindu-i, am pătruns într-o altă aripă, la etaj, unde ușile erau vopsite în maron. Lunganul a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
IVEALĂ DIFERENȚA CARE POATE SĂ EXISTE ÎNTRE OAMENI ȘI, DE EXEMPLU, CÂINI: LA OAMENI ESTE TOTDEAUNA POSIBIL CONTROLUL. Pentru toate aceste operații era nevoie de personal și autoritățile erau mereu pe pragul de a-i duce lipsa. Mulți dintre acești infirmieri și gropari mai întâi oficiali, apoi improvizați, au murit de ciumă. Oricâte precauții se luau, într-o zi tot se producea contagiunea. Dar dacă te gândești bine, lucrul cel mai uimitor a fost acela că pentru această meserie n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
el ar fi mai bine. E istovit. Îl cruț și eu cum pot. Rambert s-a uitat la Tarrou. Acesta slăbise. Oboseala îi tulbura ochii și trăsăturile feței. Umerii săi puternici se cocoșaseră. Cineva a bătut la ușă și un infirmier cu mască albă a intrat. A pus pe biroul lui Tarrou un pachet de fișe și, cu o voce pe care tifonul o înăbușea, a spus doar atât: "șase", apoi a ieșit. Tarrou l-a privit pe ziarist și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
nedîndu-i prin cap ideea de a-mi face o injecție intramusculară cu Valium. Nu e nimic mai agreabil decît de a fi transportat cu ambulanța militară. E o mașină foarte spațioasă, cu două paturi. Pe celălalt pat luase loc un infirmier care, În loc să-mi supravegheze pulsul, și-a scos niște cărți de joc și s-a pus pe făcut pasiențe. Pentru cazul că i s-ar fi cerut un raport, am Început să gem la intervale regulate Om namo Nârâyana. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fiul reginei Norvegiei, și un altul Îndrăgostit de Sheila, care tot dezmierda chipul cîntăreței de pe coperta revistei Jours de France. În ce mă privește, țineam de-a-ndoaselea Fundamentele misticii tibetane ale cărei file le sărutam pe măsură ce dădeam pagina mai departe. Un infirmier s-a apropiat de patul meu. L-am privit țintă În ochi și i-am spus: „O, Nobile Vișnu, repet În minte numele Tău și cuget la Înfățișarea prea-fericită a atributelor Tale“. S-a Îndepărtat, lansîndu-le colegilor lui rămași În fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]