757 matches
-
instrument rațional construit pentru a face o anumită treabă (...). O instituție, pe de altă parte, este mai degrabă înțeleasă ca un produs al adaptării sociale, în general neplanificat, adesea rezultat al intereselor convergente" (Selznick, 1992: 223). A instituționaliza înseamnă a infuza cu valoare, dincolo de cerințele tehnice reclamate de realizarea unei anumite sarcini. A trece de la organizație către instituție și apoi către communitate este specific în diverse proporții școlilor, spitalelor, bisericilor, asociațiilor profesionale, partidelor politice ș.a. Dar cei care se raportează cu
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
sociale în condițiile trecerii de la gemeinschaft la gesellschaft. Problema căreia trebuie să îi facă față studiul comunităților nu este dacă limitele structurale ale acesteia au reușit să țină pasul cu schimbările sociale, ci dacă membrii ei sunt în stare să infuzeze propria cultură cu vitalitate și să construiască o comunitate simbolică care oferă semnificație, identitate și mai ales unitate. Desigur, unii ar putea spune că există și la noi comunități, oriunde în mediul rural regăsindu-se astfel de structuri. Este adevărat
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
au rămas adepți ai neolamarckismului nu pentru că veneau din regiuni subdezvoltate, unde nu aveau acces decât la idei depășite, și nici pentru că nutreau convingeri politice de stânga. Eugeniștii din America Latină au citit ideile lamarckiene În contextul politic și cultural sud-american, infuzat de tradiții religioase diferite și de practici locale de Îngrijire și de pregătire medicală, și au fost mai convinși de valabilitatea acestor idei decât de a celor mendeliene. Acest aspect al disputei dintre ideile eugeniste lamarckiene și cele mendeliene nu
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
cea mai clară ilustrare a acestei tendințe 26. Cercetătorii Înșiși au contribuit la afirmarea acestei dihotomii, chiar și atunci când au Încercat să o critice, având În centrul analizei fie scriitori, fie economiști, fie politicieni. Analizele unor astfel de cercetători sunt infuzate de presupoziții privind modernizarea și dezvoltarea, modernismul și tradiționalismul. Poziția eugeniștilor nu poate fi Încadrată cu ușurință În modelele actuale de analiză a dezvoltării și modernizării Europei de Est În perioada interbelică. De exemplu, sociologul Daniel Chirot a stabilit recent
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
potrivite pentru „afecțiunea” descoperită. Moldovan oferea astfel audienței sale educate o soluție atractivă pentru frustrările pe care aceștia le experimentau, deoarece Îmbrăca hainele raționalității și ale detașării față de „politicianismul” partizan caracteristic majorității celorlaltor ideologii. Mai mult, lucrările lui Moldovan sunt infuzate de moralitatea clasei de mijloc În ceea ce privește familia și de o doctrină a separării dintre sfera publică și cea privată. Argumentarea de acest tip va caracteriza lucrările sale pe tot parcursul perioadei interbelice, În timp ce tonul scrierii va deveni din ce În ce mai Înflăcărat, alternând
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
dreaptă și-a construit argumentele care demonstrează necesitatea de a regenera societatea și politica românească pe baza tradițiilor culturale ortodoxe foarte vag definite și a ceea ce el Însuși considera că este misiunea mistică a națiunii române. Limbajul său este puternic infuzat de imagini apocaliptice biblice, foarte departe de un discurs, cum este cel al eugeniștilor, care aduce În prim-plan legile științifice ale vieții 88. O altă caracteristică mult mai importantă a discursului lui Codreanu este accentul pus pe chemarea către
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
gradul de responsabilitate și rigoare al celor care conduceau școlile: medicii și Învățătorii locali. O altă prejudecată importantă a școlilor era atitudinea nemărturisită, dar practicată, de excludere a potențialilor participanți de altă etnie. Școlile reproduceau segregarea etnică și Încercau să infuzeze cursanților sentimente naționaliste. În cadrul oferit de școala țărănească, locuitorii satelor au luat contact cu noțiunea fundamentală de cetățenie și cu drepturile și obligațiile pe care le presupunea; cu legislația care le afecta viața de zi cu zi; cu istoria; cu
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
refuzăm orice implicare politică; în schimb - poziție care ține de etica bazată pe responsabilitate, atât de romană -, când vrei să practici filosofia în viața de toate zilele, trebuie să imaginezi o terță opțiune și să crezi în posibilitatea de a infuza filosofie în politică. Pentru că cea mai bună politică se definește ca fiind cea care înlesnește cel mai mult practicarea activității înțeleptului și realizarea ataraxiei. Să lăsăm așadar politica politicienilor, dar să încercăm să-i instruim, să-i facem mai buni
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
anterioare, În sensul că formează ansamblul unei viziuni a lumii organizată Într-un sistem, În care cartea este primită și urmează să Îi fie găsit un loc. Nu este vorba de cartea din alt loc, ci despre fragmentele care se infuzează În orice conversație sau text și vin să se substituie În absența ei. Cei din tribul Tiv vorbesc despre un Hamlet imaginar, fără ca acela al Laurei Bohannan - totuși mai mult ca ei În ce privește piesa lui Shakespeare - să fie mai real
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
uneori în bucolic și se refugiază în ambianța domestică, securizantă, cântând mobilele vechi, cristalurile, porțelanurile și tabieturile, ceremonialul meselor intime, alteori evocă boema de odinioară, cu o umbră de ironie în căutarea nostalgică a bucuriilor elementare. Senzualitatea, bine temperată, se infuzează în substanța versurilor ca o atracție spre lumină și viață. Cărticica de versuri pentru copii Ultima corabie cu pânze (1976), un jurnal de front în proză - Mica „Eroică” (1971), câteva volume cu itinerarii de călătorie, un jurnal de detenție intitulat
MANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287996_a_289325]
-
Și poamele de-aur lucesc - strălucesc -/ Iar alba cetate rămâne nălucă”. Sublimării în simbol a ecourilor propriilor ciocniri cu adversitățile, sugestiei de complexă dialectică, în care sacrificiul și fascinația sunt fețele aceluiași destin, poetul le adaugă un mare rafinament descriptiv, infuzat de oniric, și o ritmare de o muzicalitate obsesivă, dând una dintre marile poeme ale literaturii române (comparabilă cu Miorița, cu Luceafărul lui Eminescu sau cu Zburătorul lui Heliade-Rădulescu). Când nici întoarcerea spre trecut sau natura tămăduitoare, nici înverșunările satirice
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
dat de boema artistică bucureșteană a vremii unei crâșme cu formă de corabie din centrul capitalei, se constituie în documentul unui radical protest față de regim, față de convențiile literare impuse și urmate de barzi subordonați pro paecunia. Poezie de circumstanță, aparent, infuzată de efluvii etilice și de argoul boemei sau al mahalalei, „singaporenele” sunt, în realitatea lor adâncă, toarse din destinul unei întregi generații literare condamnate la tăcere și la mizerie. Caracterul trubaduresc, goliardic, înrudirea evidentă (și exprimată de autor) cu spiritul
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
glia gândurilor”, „ironia clipelor”, „zăpada desăvârșirii”. În Ram de lumină (1990), una dintre cele mai bune cărți pe care le-a scris, alături de Arșița stelelor, expresia își păstrează constant simplitatea, întâlnindu-se chiar semnele aspirației spre clasicitatea prozodică (alexandrinul, catrenul). Infuzate de sentimentul amurgului și de evocarea melancolică a copilăriei, a părinților și locurilor natale, aceste ultime versuri conservă totuși ceva din tonusul propriu poetei: o vitalitate desuet-exuberantă, diafană și suavă. Romanul Enigma unui ametist (1984) derulează istoria a două femei
GHIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287273_a_288602]
-
din „portretul scriitorului” și din „portretul cronicarului”, poate fi deslușită în textul pe care el îl redactează, începând, se pare, de prin 1693 și până în 1714 (când știrile despre logofătul lui Brâncoveanu dispar). „Scriitorul” domină, se află permanent în avantaj, infuzându-se în zone ce ar fi aparținut de drept cronicarului. Căci G. nu scrie de fapt „istorie”. Ca și cel care va fi scris Anonimul brâncovenesc, el filmează o „viață” (primul compune un roman, autorul celălalt scrie o biografie), este
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
Imaginația poetului sugereză o permutare continuă, dinamică și fantezistă a elementelor și faptelor, într-o libertate deplină, iar expresia se află la confluența esențială a dadaismului și futurismului, a suprarealismului și constructivismului, în dorința de a cuprinde „optimismul naturii” („Noi infuzăm atomului dinamică / elastici constructivi / plămânii orașelor / vertebre de bronz / mușchii schije de platină / suntem în aorta zilei...”). De altfel, autorul experimentează întreaga succesiune de impresii ale avangardei românești. Principala sa inovație constă în substituirea ironică a limbajului poetic tradițional cu
ROLL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289297_a_290626]
-
sensul de adeziune „la ceea ce este de dorit”. P. Smith și S. Schwartz (1997, p. 80), doi remarcabili analiști actuali ai problematicii valorilor, desprind cinci aspecte mai importante ale acestora: 1) Valorile sunt idei (credințe), dar nu unele reci, ci infuzate de simțiri; 2) Ele se referă la scopuri dezirabile (de exemplu, egalitatea) și la moduri de conduite prin care se promovează respectivele scopuri (corectitudine, ajutor etc.); 3) Valorile transcend acțiuni și situații specifice (supunerea, spre pildă, se practică la școală
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
la Drepanum (numit mai târziu Elenopolis, astăzi Yalova) lângă Nicomedia în Bitinia (sau la Edessa, în Mesopotamia? sau în Naissus la sud de Dunăre?) ca fiică a unui hangiu, a devenit creștină în ultimii ani ai copilăriei și i-a infuzat, probabil, credința în Hristos și fiului ei (înrâurire ce ar explica suficient faimoasa convertire a împăratului din anul 337). Elena - descoperitoare mai târziu a „sfintelor leamne” și binefăcătoare la Locurile Sfinte - l-a întâlnit în hanul tatălui ei (originea umilă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Crăciun (1995) ar fi romanul unei renașteri sufletești, experiență încercată de un intelectual în ultimii ani ai dictaturii comuniste, care învață treptat să trăiască în alt timp și își învinge sterilitatea interioară cu ajutorul unei femei. „Terapia” pleacă de la a-i infuza protagonistului atât conștiința mizeriei sociale, cât și pe aceea a propriei precarități sufletești. În domeniul criticii literare este de reținut îndeosebi studiul Proza lui Mircea Eliade sau Moartea fantasticului (2001), o analiză a textelor din La țigănci, Cele trei grații
SECHESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289595_a_290924]
-
Popi, Paul Zarifopol remarca buna „concentrare artistică”, apoi „compoziția armonică”, „echilibrul delicat între plastic și dramatic”, „sobrietatea elegantă”, pentru a conchide că textul se înscrie „la loc bun în inventarul artei narative europene”. Romanul Concina prădată are un substrat satiric, infuzat cu o perfectă artă a voalării, a disimulării, lăsând cititorul să tragă concluzii privind numeroasele personaje din protipendada Iașului de pe la 1910. Din această perspectivă, Concina prădată se înrudește cu Craii de Curtea-Veche, scrierea lui Mateiu I. Caragiale, sondând zonele de
SCORŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289573_a_290902]
-
Mic manual de fericire perfectă (1973), carte scrisă în timpul războiului. Opera în limba franceză a lui V. s-a bucurat de aprecieri elogioase. Léon-Gabriel Gros afirmă că prin el - ca și prin Tristan Tzara și B. Fundoianu - „lirismul românesc a infuzat un sânge nou poeziei franceze”. Într-un comentariu din 1956 Jean Rousselot găsește că V. e „cea mai înaltă, cea mai amplă, cea mai generoasă voce” a poeziei franceze din perioada interbelică, dar în istorii, panorame și dicționare ale literaturii
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
pentru o fenomenologie a protecției (îngerești). Cu o configurație mai fragmentară, partea a doua (Experiențe, tatonări, lecturi) este simetrică celei dintâi: dacă obiectul Introducerii... îl constituiau îngerii, acum privirea eseistului se oprește asupra angelității, înțeleasă ca o constantă ce se infuzează în cele mai variate compartimente ale existenței. Aici îngerii devin adesea pretexte pentru considerații despre limbaj și artă, despre bine și rău, despre intelect și iubire. De altfel, autorul avertizase încă de la început că „a te ocupa de îngeri devine
PLESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288852_a_290181]
-
al TA la majoritatea pacienților. Dializa peritoneală automatizată (DPA) este o formă de DP, în care schimburile sunt efectuate cu ajutorul unei mașini (cycler). Schimburile sunt mai scurte și mai frecvente decât în DPCA. Astfel, DPA permite creșterea volumelor de dializat infuzate până la 20-30 litri în 24 ore, prin aceasta fiind utilă la pacienții anurici (în special cei cu masă corporală mare) și la cei high-transporteri, care nu pot realiza clearance-uri sau UF adecvate în DPCA. Administrarea nocturnă a DPA conferă în
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
permite influxul soluției încălzite în cavitatea peritoneală. Punga de drenaj. înainte de drenaj, cycler-ul declanșează eliberarea unei cleme care permite evacuarea dializatului din abdomen în punga de drenaj. Dializatul efluent în această pungă este cântărit. Unele sisteme compară cantitatea de soluție infuzată cu cantitatea drenată și afișează diferența (UF) netă. Containerul. După cântărire, dializatul drenat este pompat într-un container, care se aruncă dimineața, după sesiunea de DP nocturnă. Alarmele. Senzori specifici reacționează în cazul unor probleme de infuzie sau de drenaj
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
este perfuzată într-un ritm de 1-2 ml/kg corp/oră; diureticele de ansă (furosemidul) cresc excreția apei libere și grăbesc revenirea la normal a Na seric. Dacă sunt prezente fenomene neurologice severe (convulsii, obnubilare, comă), NaCl 3 % poate fi infuzată cu un ritm de 4-6 ml/kg corp/oră cu monitorizarea electroliților serici. La pacienții cu insuficiență cardiacă sau ciroză hepatică, creșterea sodiului trebuie condusă cu atenție; poate precipita edemul pulmonar acut, de aceea se va asocia cu un diuretic
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
frumoasa carte a lui Ion Ungureanu, Paradigme ale cunoașterii sociologice, publicată În 1990, a cărei viteză de apariție se explică și așa. E inevitabil, sugeram, să cauți și să găsești În aceste cărți o strategie, fie și implicită, de a infuza În spațiului dezbaterii sociologice postbelice românești un suflu Înnoitor și insurgent. Te somează la asta ambianța postrevoluționară a disciplinei și propria ta adeziune profesională. De aici, cum ziceam, nota autobiografică a textului. Această strategie culturală pare, poate, mai limpede acum
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]