598 matches
-
că, pentru a combate accepțiunea curentă a mimesis-ului, teoreticienii structuraliști au eliminat cu totul realitatea din joc1. În termeni similari, Giovanni Bottiroli discută relațiile antagonice dintre perspectiva referențialistă și cea convenționalistă, încercând să evite postularea unei alternative rigide: Împotriva teoriei ingenue, denumită în mod curent „referențialism” sau „naturalism”, în secolul nostru s-a purtat un război îndârjit care a fost, de altfel, câștigat. Dar de către cine și pentru ce? De o mediere lingvistică, considerată esențială. Dar care este statutul teoretic al
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
nu le poate încălzi, / Mâinile mele nu-s înghețate ca mâinile vii...” Este vizibilă afinitatea cu poezia Magdei Isanos: aceeași spiritualizare prin diafanizare a reprezentărilor, aceeași orientare spre fraged, spre pur, aceeași deschidere candidă a sufletului spre elementar, același mod ingenuu al frazării („Ci dă-mi, Doamne, brâul de clopoței/ Ce vestește pădurii trecerea îngerilor tăi,/ Să-l duc în peștera celui mai tânăr vânt/ Și slava ta și bucuria mea/ Cu el să descânt necontenit și să le cânt”). A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
Cine se dedică meditației, și mai ales elaborării abstracte, este predispus să fie folosit foarte ușor la realizarea unor proiecte străine de voința sa. Categoriile judecății sale sunt flexibile, iar atitudinea tipică cercetării pure este însoțită de o anumită abandonare ingenuă, o încredere scontată. Filosoful, și în general omul de cultură, idealizează în general persoanele și instituțiile cu care intră în contact și de la care primește o oarecare recunoaștere și o anumită protecție. Viața teoretică, spuneam mai sus, ne face într-
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
fel care nu o ține departe de amintita luptă, nu-i diminuează reacțiile de opunere la rău, capacitatea de a rezista agresărilor. În condiții de confruntare inegală, repet. Nu e impropriu să vedem în ea o protagonistă, până la un punct ingenuă, a marelui conflict social și moral ce începea să se profileze, un spirit exponențial, o apărătoare a pozițiilor vechii lumi asediate de comunism în anii postbelici. O lume mințită, trădată, expusă celor mai răvășitoare atacuri care urmăreau, în numele unui program
O retraversare a infernului (I) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4918_a_6243]
-
trebuie să uiți că-l cunoști deoarece, în mod paradoxal, în cazul său memoria nu clarifică, ci, dimpotrivă, boicotează capacitatea de înțelegere și acuratețea analizei. S-a vorbit atît de mult despre experimentele sale pedagogice, despre cercetarea lui în spațiul ingenuu al creativității, despre sondajele profunde în universul copilăriei individuale, ca anticameră a copilăriei speciei, încît este aproape imposibil să separi ceea ce vezi, ceea ce constați nemijlocit, de ceea ce știi direct sau ai aflat de la alții. Într-un cuvînt, ca să te întîlnești
Dorel Zaica, între materie și lumină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7325_a_8650]
-
să-i reziste, pentru că el e celebru, sincer și nu e zgârcit. Nu-i plac nici Lolitele, nici prostituatele; e ahtiat după victorii, vrea obstacole, nu-i plac perversiunile, iubește în stil clasic. Dar, ce-i mai important, e un ingenuu masculin, - un erou simplu, naiv, care vrea binele oamenilor, dar care plătește scump pentru faptele sale bune. în anii '60, revista franceză "Express" a publicat o scurtă biografie "prealabilă" a lui Evtușenko. îmi amintesc că apărea acolo, pentru public, ca
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
înapoiate. Alții, pentru o singură carte, pentru o jumătate de carte, au fost băgați în pușcărie. Bineînțeles, puterea sovietică se deosebea de nazism, fiind mai netoată, - o utopie irealizabilă - dar la nivelul politicii de stat era un totalitarism necruțător. Șmecherul ingenuu a scris în raport că avea nevoie de cărți pentru sporirea "vigilenței ideologice". Când a sosit însă libertatea și mulțimile au început să demoleze monumentele vremurilor totalitare, un cineva colectiv i-a strigat lui Evtușenko în față: "Pentru care merite
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
la un restaurant, a refuzat să îmbrace haina pe care acesta i-o oferise (te pomenești că una smeurie, cu sclipici) și că, de fapt, "l-a trădat", făcând afirmații compromițătoare la adresa lui. Fără să aibă conștiința diferenței de potențial creator, ingenuul poet exclamă cu amărăciune în romanul său: "O, epocă, o, mamă a monștrilor! Ce ai făcut din noi toți? Poate că am fi putut fi frați cu Favoritul Ahamtovei șcu Brodski - n.a.ț, dar tu ne-ai învrăjbit, ne-ai
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
drept peremptorii asemenea aserțiuni, nici măcar motto-ul cărții ales dintr-un cuvînt al reputatului cineast: "Arta este o formă de rugăciune. Omul nu trăiește decît prin rugăciune". Să zicem că acestea țin de gestica unei necesare rupturi și de tentația ingenuă a inițierii pe un palier necunoscut. O înțelegere flexibilă a naturii paradoxale a cinematografului guvernează, de pildă, trimiterile bibliografice, ca atunci cînd analista citează dintr-o predecesoare a sa, Maya Turovskaya (Tarkovski - Cinema as Poetry, London, 1989): "Filmul cel mai
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
ale unei mari timidități care-și amînă mereu lovitura decisivă și care întîrzie voluptuos momentul retragerii, dar și argument al unei copleșitoare generozități. înspăimîntat de singurătate și avînd un adevărat cult al prieteniei, Ștefan Drăghici își absoarbe cititorul cu un ingenuu instinct al posesiunii și oferă exact atîta poezie cîtă poate duce fiecare: de la imaginea instant și pînă la marile estuare ale unor fluvii de cuvinte și de imagini care se răsfiră și împregnează infinitele spații plane. Un destin necruțător a
Un rebel mai puțin by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16580_a_17905]
-
victimele încercau adeseori o senzație agreabilă, vecină cu curiozitatea - niciodată, din câte îmi pot aminti, nu reacționau cu resentiment sau cu zbârlirea penelor. Una din rațiuni - și cea mai puțin complexă - constă în faptul că fiecare dintre expresiile lui era ingenuă. Când devenise adult (și, de astă dată, presupun că vorbește fratele pornit), cred că avea ultima față absolut necontrolată din toată marea arie a New York-ului. Singurele prilejuri în care am văzut pe chipul lui o expresie lipsită de ingenuitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Așa-i Silică. Irecuperabil. Îți bag o inferență? Tot ce nu te omoară, te face dependent! Suntem produșii propriilor slăbiciuni, ai propriilor noastre emoții. Și ai propriilor noastre mistificări! Cu certitudine. Îmi permit chiar să adaug că pot exista mistificări ingenui, mistificări spectaculare și mistificări grosolane, recurente! În context, se spune despre fiecare om că olopșește, pe umărul său drept, un înger, iar pe cel stâng, un drac. Par și impar. Doar Sile are, încă de mititel, pe ambii umeri, o
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nesigură, dar Încântată că un băiat de liceu o observase pe ea, care abia făcea a treia de gimnaziu. — Ce spui acolo? o liniști Miria incitată, căci Îi plăcea să combine tot soiul de relații prietenelor sale, iar Valentina era ingenuă și pură ca un nou-născut. Are exact vârsta mea, e perfect. — M-am purtat urât cu el, spuse Valentina dezamăgită. — Acum Îi trimit un mesaj să vină la meci, o liniști Miria. Și În timp ce ea stătea culcată pe spate, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
call-center se Întoarseră curioase Înspre tipul acela atletic și tenebros, soțul acelei colege atât de evazive, care nu spusese niciodată că ar fi fost căsătorită, și nici nu purta verighetă. Îi aruncară o privire În care se citea o invidie ingenuă - erau probabil Însoțite de masculi patetici și gheboși - și se Îndepărtă discret. Soțul meu. A spus soțul meu. Deci Emma nu vorbise despre separarea lor. Nici Antonio n-o făcuse. În fața tuturor cunoscuților continuă să se pretindă că nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Era foarte Înalt, slab, cu alură ascetică, parc-ar fi fost Isus Cristos. Avea ochi verzi și barbă. E bărbatul cel mai inteligent pe care l-am Întâlnit vreodată. Antonio Își imagină rivalul: un profet măsluit ce Înșelase o virgină ingenuă de șaisprezece ani. Își dori să-l Întâlnească și să-i smulgă testiculele cu dinții. Țipă nervos că un profesor nu poate să se culce cu o elevă minoră, e o crimă, un delict. Emma făcu o altă greșeală. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
revoce permisul de port-armă lui Antonio, să-i confiște puștile și pistoalele, să-i interzică s-o urmărească, s-o hăituiască, s-o agreseze - probabil chiar să-l aresteze. — De cât timp va mai fi nevoie? Îl Întrebă. O speranță ingenuă strălucea În Întunericul ochilor ei negri. — Următorul, solicită agentul. Intră un turist american căruia i se furase camera video pe autostrada 64. Emma nu se mișcă. Sergentul se gândi că femeia aceasta, pentru a primi vreo sentință, ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
spune o voce din dreapta mea. — Vezi să nu te audă, că Îți iei vreuna pe cocoașă. Vlad se Înclină puțin pe scaun. — Pac, Îl Împușc! zice și trage o bășină scurtă și sonoră, expresia de pe figura lui exprimînd o mirare ingenuă. Ne chircim de rîs pe scaune, din ce În ce mai mici, ca să nu ne vadă veteranul. E prima mea noapte de serviciu În postul de observare vizuală de pe platoul de sus. Cum serviciul prevede doi oameni, fac echipă cu Vlad. Aici sus, singura
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o serie de Alo! Alo! care pare să nu se mai termine, Își găsește În sfîrșit cuvintele, Însă e, evident, lipsit de prezență. Măi tovarăși, așezați-vă liniștiți la locurili voastre, strigă el, iar uluiala pe care o arată e ingenuă. Uzul greșit al limbii române nu vine de la uluială, Îi aparține: oamenii nu au pe ce să se așeze, ce le cere el e să stea liniștiți. Pentru cei care au reușit să vadă această secvență pe ecranele televizoarelor, doar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mai încărcată de sensuri este coborârea lui Hamlet în mormântul Ofeliei. În fapt, duelul său cu Laert începe aici, chiar dacă ulterior, până la confruntarea finală, eroul va regreta gestul necugetat de a întina atmosfera cernită din cimitir, ca și memoria unei ingenue fecioare. În plus, cei doi adversari sunt și ei uniți printr-un destin comun: Îmi pare rău că față de Laert/ Am fost nestăpânit, Horatio;/ Căci doar în soarta mea văd oglindirea/Ursitei lui. Dar am să-i cer iertare/"221
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
tocmai din această perspectivă a personajului-narator, care privește lumea cotidiană, banală, „reală”, desacralizată, cu ochii mirați și neîncrezători ai unui primitiv (calitatea de excepție a prozei constă în „primitivitatea” limbii personajelor, înțelegând prin aceasta caracterul ei de limbaj „prim”, netrucat, ingenuu, viguros). Limbajul este de fapt adevărata lume creată de scriitor, extraordinară prin vitalitate și prospețime, unică, probabil, în literatura română contemporană. Piesa de teatru în trei acte Ariel (1997) este o încercare ambițioasă de teatru în teatru, bazat pe principiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287511_a_288840]
-
și, în locul plânsetelor impudice și al propensiunii spre orgiastic de odinioară, se așază o stare de liniște, de împăcare. Laude înălțate Mântuitorului și Sfintei Fecioare, smerite îngenuncheri și rugăciuni fierbinți compun ritualul închinătorului, care își mărturisește credința în versuri simple, ingenue în sinceritatea lor, pătrunse de creștinească evlavie. Există în scrisul lui K., accentuată spre senectute, o înclinație spre memorialistică. „Vremuri apuse, oameni ce nu mai sunt”, „chipuri și icoane din trecut”, „profiluri” și „fantezii” bucureștene, „figuri dispărute”, iată tot atâtea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
dintre cei mai complecși și mai interesanți artisti naivi din România. Într-un anume fel, ideea de naiv nu i se mai potrivește, deoarece iese cu originalitatea din tiparele acesteia. În timp ce confrații se simt bine în spațiul unor viziuni edulcorate, ingenue, el se manifestă ca un adevărat expresionist. Nu flatează nici realitatea, nici imaginarul. Are o privire lucidă și de aici ajunge usor în zona deformărilor sugestive, incintante și ale cromatismului in tonuri grave. Ioan Măric are însușirile unui artist care
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
de performanță aparțin inventarului tematic și tehnic al picturii tradiționale, profesionale (portret, peisaj, natură statică, etc.), coloratura naivă a pânzelor fiindu-le conferită mai ales de stângăcia mijloacelor și de simplificarea pe care o temă o suportă printr-o interpretare ingenuă, Savu nu-și împrumută motivele de nicăieri, ci și le inventează, le construiește de la un bun început într-o manieră naivă, adică în alt sistem de convenții decât cel al artei culte...” (Victor Ernest Mașek) Scalco Georgeta Pictor Localitatea: Botoșani
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
vă voi spune!”. Morala fabulei este că Bion nu Își construia dinainte discursul, ci, intensificându-și atenția liber-flotantă, el crea, În rezonanță cu publicul din sală, asociații și relații noi, spontane, punând așadar la lucru o creativitate ad-hoc, Însă deloc ingenuă, ci deliberată, programată. Așadar, pe de o parte, În compoziția unei metode care să amplifice, să ducă până la capăt imaginile, ar trebui să intre atenția liber-flotantă. Pe urmă cred că ar trebui definită o formă de cercetare participativă, o active
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
culpabilizăm, ne rușinăm de ele, lăsându-le În practica altor grupuri sociale. Cealaltă atitudine, presupunând un risc complementar, este aceea de a ne identifica lor și de a le trăi la modul spontan, așa cum Gaëtan Picon spunea că midineta citește ingenuu aventurile de dragoste ale protagonistelor de roman și participă, plânge, se bucură alături de eroină ca și cum ar fi vorba de o prietenă din lumea reală. Putem evita oare această dihotomie? Interesant ar fi dacă am putea recupera nucleul de fascinație care
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]