974 matches
-
umbrelă, alții chirciți pe sub copertinele magazinelor. În alte circumstanțe, aș fi savurat un astfel de peisaj. Acum, treceam ca prin brânză, cu rucsacul în spate, mai greu ca niciodată, și fața schimonosită de durere. Vezica plină stătea să plesnească. Situație ingrată. În copilărie, noaptea, mă trezeam brusc și așteptam să se lumineze ca să fac pipi. Orele acelea mi se păreau, la fel ca secundele de acum, interminabile. În sfârșit, interoghez câțiva trecători în legătură cu posibilitatea aflării unui WC public prin preajmă. Conceput
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
se târăsc prin iarba neagră în vântul năuc, se apropie în dezordine, apoi se duc. Te-ai întors în sfera cu lumina de oase galbenă ca ceara... fără certitudine un al treilea ochi trebuie privirii să se arate voințelor noastre ingrate. El caută lumina înghețată și limpede în neputință, însuflețită de o altă credință. Amintirile cu sânge de viperă au rămas sub streașina casei: glasul se tânguie și plânge. * * * pentru a retrăi zi cu zi, treaptă cu treaptă, comemorarea-. (H.R.Patapievici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Voi, flăcări de pucioasă, iuți ca gândul, Iscoade ale trăsnetelor ce despică puternicii stejari, Ardeți cărunta-mi țeastă! Tu, tunet, care zgudui tot, Turtește-a lumii groasă rotunjime, Sparge al firii teasc, distruge dintr-odată Toate semințele ce-l fac ingrat pe om! (Regele Lear,III, 2). O altă meditație a răscolitoarei tulburări a conștiinței este a lui Macbeth după ce ucide pe regele Duncan: Mâine, și-apoi mâine, și iar mâine Cu pași înceți se-alungă de la o zi la alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ești fericit. Punct. — Adică? — Adică faci parte din rasa aceea ingrată de oameni care-și sunt mereu insuficienți. Și nu suntem toți așa? — Nu... nu cred. O Ada cu buze parcă mai subțiri mă dăscălește doct în tr-una dintre mașinațiunile ingrate și funeste ale imaginației mele anchilozate, care suprimă etape, care lipește rochia Leei pe umerii mici ai fetei ăsteia îndrăgostite, poate, de fratele meu amputat din mine, din eul meu, care-i face ei, ciudatei ăsteia care se dă deșteaptă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
beton ce-i ținea probabil de răcoare. Și din nou aceste relicve lepădate neglijent, doi pan tofi și atât, dintre care unul căzuse într o rână lângă celălalt la numai trei-patru centimetri regulamentari, care, cu demnitatea unui apărător al piciorușului ingrat pe care îl ocrotise până mai acum o vreme, încerca încă să mai salveze aparențele. Mă așteptam din clipă-n clipă ca deținătoarea să pice din cer făcând de altfel mișcarea inversă părăsirii lor, direct în căscăturile criptice care mă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
stat și l-a ascultat suspinând, i-a numărat oftaturile, i-a mân gâiat cu rugăciunile ei naive respirația grea, dureroasă, și l-a Închipuit bătut, trântit la pământ, strigând după ajutor, suferind - și nu chinuit de remușcări, de vinovăția ingratului, care Îi ardea carnea, care Îl arăta exact așa cum era, poltron și neputincios. Noroc că a doua zi, duminică, se putea odihni; de Înseninare sau de uitare nici nu putea fi vorba. Totuși, luni trebuia să fie În stare să
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Adevărul e că Îmi făceam Într-adevăr „griji“, Începusem să simt pentru el un fel de milă bărbătească, trecuseră ani buni În care Îmi redobândisem o parte din scrupule, ani de singurătate... Iar apariția acestei femei mă readusese În postura ingrată de câine-lup intrat În concurs, mă reinvestise cu mizeria unui timp la care nu mă mai gândisem, pe care Îl uitasem, ca pe o ființă pe care o lăsasem de izbeliște tocmai din cauza acestei singurătăți neiertătoare, care mușcă din orice
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
prefăcea el, cu „prietenie“, că Îi acordă Încredere pe considerentele amintirii, amintirea nu e o monedă de schimb decât pentru judecata de apoi, dacă ar fi să glumim. Degeaba Îi promitea el marea cu sarea, Vasile nu avea decât opțiunea ingrată de a Împlini rugămintea lui „Dumnezeu“, altminteri unde să fugă, să se ascundă, și la urma urmei pentru ce? — Ăsta mi e destinul, Își zise, și noaptea i se păru că Îl aprobă cu tot Întunericul ei. Eu nu exist
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
vă spun un secret artiștii, fie geniali, fie considerați de toată lumea drept ratați cu diplomă (însă trebuie luat de fiecare dată în calcul inevitabilul subiectivism), au întotdeauna parte de un destin ironic, aceasta este, de fapt și de drept, condiția ingrată a artistului - lupta permanentă împotriva ironiilor nenumărate pe care le introduce în viața lor, cu o perseverență aproape diabolică, infatuatul domn Destin. Iată cruda realitate, iar excepțiile, așa cum se spune, confirmă doar regula. Ușa decupată în mijlocul bibliotecii se deschise ușor
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
destinul din postumitatea imediată a cele mai strălucite minți dintre cîte a trăit pe aceste tărîmuri pare-se, totuși, românești. Însă nu avem de ce să ne indignăm prea tare de meschina întîmplare postumă, întrucît ființa poetului se sustrăgea deja vicisitudinii ingrate a oamenilor, mutîndu-se definitiv în cuvintele operei. E adevărat însă, că ceea ce s-a întîmplat atunci într-un sens propriu mai apoi se repetă mereu în sens figurat, fiincă potăile mici, animalele de rînd atacă periodic și insistent prestigiul poetului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8771_a_10096]
-
acest lucru, dar... starea de spirit, - aici este chestiunea! Dragă Vasi, te rog să mă crezi că aș face și mai multe, ca să pot alina necazurile altora și în special pe cele ale celor dragi mie. Câteodată însă soarta este ingrată și protejează pe cei care nu au meritat-o. Mulți oameni de aici, chiar compatrioții noștri cei mai norocoși și mai pricepuți, au reușit să acumuleze într-un timp relativ scurt economii importante. Eu, mulțumesc lui Dumnezeu cu ceea ce am
Scrisori din Canada (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8843_a_10168]
-
cu o sfântă mânie pedagogică, prietenul meu mai vârstnic pentru poezia pornografică descoperită în geanta mea, m-am simțit încă o dată copil sau un adolescent rușinat, surprins și deconspirat prea sever și nedrept pentru frământările și curiozitățile sexuale ale vârstei ingrate. Vorba lui Ion Creangă: "închipuirile tinereței nu se topesc, pe câtă vreme nu sunt topite și tinerețele închipuluite" (v. Opere Ion Creangă, ediția academică 2000, p. 864). M-am convins încă o dată că pedagogia anti-pornografică dă un rezultat contrariu dacă o tratezi
Topârceanu pornograf? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8841_a_10166]
-
ani însă l-am descoperit pe Ťmodestulť Costache Negri, a cărui figură m-a sedus și am și scris monografia pe care i-am consacrat-o și unde am pus ceva și din mine". Numeroși alți confrați cu o soartă ingrată au parte de mențiuni atente: "Opt ferpare anunță în România liberă de azi, decesul lui Tudorancea Bănică. Foarte bun prieten din tinerețe, mai mare cu vreo cinci ani decît mine, fost învățător la Viișoara, apoi la Constanța, iar în ultima
Mărturia unui longeviv (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9794_a_11119]
-
pierre philosophale et gratuite./ Et puisque c'est bien la soif qu'ils assouvissent/ leș poetčs tirent du néant des seaux de soif" (Leș počtes de l'exil). Bilanțul? E o neagră varianta a statutului de poet, damnat prin jocul ingrat al relațiilor dintre lumea lăuntrica și cea obiectivă, ambele sub stigmatul inexorabil al relativității: "Ecrire au dos des ténčbres compactes/ avant que l'orage ne leș disloque,/ effleurer du regard la licorne qui broutait/ une feuille dans la main de la
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
alegerea, implicarea, angajarea, experiența lecturii la prima vedere a unui text despre care alții nu s-au pronunțat. Îl înțeleg foarte bine când are ezitări și tristeți. Literatura română contemporană poate merge înainte și fără el (așa zic durii și ingrații). Cum ar suporta (durii și ingrații) acea cădere în gol a cărților lansate (nu numai la târgurile editurilor), pe care nu le prinde nimeni din zbor? Pentru că scriitorii și editorii își lansează cu disperare cărțile, trebuie să le prindă cineva
Aaa! Alex! by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9101_a_10426]
-
prima vedere a unui text despre care alții nu s-au pronunțat. Îl înțeleg foarte bine când are ezitări și tristeți. Literatura română contemporană poate merge înainte și fără el (așa zic durii și ingrații). Cum ar suporta (durii și ingrații) acea cădere în gol a cărților lansate (nu numai la târgurile editurilor), pe care nu le prinde nimeni din zbor? Pentru că scriitorii și editorii își lansează cu disperare cărțile, trebuie să le prindă cineva, să le semnaleze traiectoriile și să
Aaa! Alex! by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9101_a_10426]
-
salamaleik-urile și haraciul tuturor sclavilor din pașalîkurile supuse". Iar la scară locală este vizat Isarlîkul (supranumele Craiovei, imagine inversată a "albei cetăți" a lui Ion Barbu), unde scriitorul își trăia, neresemnat, surghiunul final. Oltenia (Alutania) e blamată ca o provincie ingrată, neoturcească prin excelență, în care moravurile și instituțiile fanariote cunosc o recurență viguroasă. Oricît ne-am strădui să detectăm în simțămîntul de inadaptare acută a lui I. D. Sîrbu o sensibilitate excesivă sau un capriciu, iată că avem o justificare în
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
stă și ea în casa profesorului Mironescu, până se devotează lui Sandu Geblescu, fără a se căsători cu el, fugit în străinătate în 1947, pentru că fusese implicat în regimul politic de până atunci. În preajma profesorului stă, ca un discipol, destul de ingrat, tânărul Titi Ialomițeanu, devenit ins influent și alunecos. El îi cere mâna lui Margot, dar aceasta îl refuză. În schimb, Sophie râvnește, în mod ciudat, la o aventură cu Titi Ialomițeanu și se pare că îi propune acestuia să fugă
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
anumite convingeri deloc conformiste, o fire slabă ce-l transformă dintr-un adept într-o victimă a comunismului. De fapt, astăzi putem formula mai bine adevărata temă politică a romanului, care e în același timp și o temă morală: soarta ingrată a unui moderat printre extremiști. E un social-democrat care se crede comunist, ca o antilopă care se amăgește că se poate împrieteni cu leii. Când securistul care îl interoghează declară asertoric: "Dumneavoastră sunteți ori un mare zăpăcit, ori un om
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
pe care Cavadia, prietenul său cinic, îl considera manifestarea implacabilă a unei înclinații ciudate a lui Chiril: "o dorință obscură de autodistrugere" (p. 453). O însemnare din jurnal îi este de asemenea suspectă anchetatorului și ea reflectă foarte bine condiția ingrată a lui Chiril, posibil a-i rezuma atitudinea, viața și scrisul: "Un exclu pensif sur la patrie", reflecție aparținând lui Victor Hugo. Dacă nu e chiar un surghiunit, adică un revoluționar în exil, Chiril Merișor e un exclus chibzuind în
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
felul, de la crima lui Cain la jazz și blues. Meditațiile sale nu ocolesc teme precum liberul arbitru, hazardul, mediocritatea, stilul macho, destinul cărților, Andrei Tarkovski, educația, puterea de a ierta, justiția, conflictul civilizațiilor și chiar antiamericanismul lumii contemporane. Firește, destinul ingrat al scriitorului în această epocă de asalt al mass-media nu-l putea lăsa indiferent pe moralist, care își vede astfel propria utilitate: "Despre scriitorul moral, etic, demn și responsabil întru Credința sa creștină, despre acest artist autentic în conflictul său
Dumnezeu și lumea de azi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9465_a_10790]
-
în timp s-au văzut puse uneori în situații dificile pentru că articolele vitriolante ale polemistului nu i-au ocolit pe conducătorii și colaboratorii respectivelor publicații. Eu însumi pe vremea în care conduceam revista "Cuvântul" m-am văzut pus în situația ingrată de a arbitra în paginile publicației o polemică nelipsită de accente ireverențioase între Cristian Bădiliță și regretatul Adrian Marino. În mod surprinzător, jurnalul lui Cristian Bădiliță este un pas în spate în raport cu opera scriitorului. El nu amplifică, ci estompează sensul
Je est un autre? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9601_a_10926]
-
puterea lui nu a putut fi zăgăzuită. Ovidiu l-a descoperit pe Dumnezeu în exilul său de la Tomis și de aceea credința lui, născută în cele mai vitrege condiții, va fi cu atât mai puternică. Patria pământească, Roma, depravată și ingrată, nu mai merita râvna și nostalgia întoarcerii. Exilul lui Ovidiu este pentru Vintilă Horia o ficțiune de compensație, o cale întortocheată de cunoaștere a divinității. Numai dezvăluie cu adevărat sensurile salvatoare, de mântuire prin suferință și recuperare a patriei cerești
Dumnezeul exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9609_a_10934]
-
ucis-o, îi vor mai putea reînvia țesuturile necrozate. Al doilea motiv descinde din primul: fiind reanimatorul unui spirit cu a cărui stingere nu se poate împăca, teologul e privit cînd cu suspiciune, cînd cu complezență. Suspiciunea ține de situația ingrată în care se află: el trebuie să pară un om adaptat spiritului modern, cu toate că mesajul lui e unul picat parcă din cerurile unei Antichități revolute. În plus, e vorba de un mesaj cristic pe care nu-l poate analiza fără
Demnitatea lui Mihail Neamțu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9636_a_10961]
-
trei. Sârbii sunt morți după mecanismele cu ceas. Dacă nu mor duminică, îți promit că luni vin în control cu tine. — Cum să nu mori duminică? Ne faci de râs. După ce mobilizare s-a făcut ca să fii salvat, ar fi ingrat din partea ta să nu mori. N-aș mai putea să ies din casă de rușine. — O să-ncerc să nu te fac de rușine, dar, înțelege-mă și pe mine, aș prefera să trăiesc. — Toți preferăm multe, dar fiecare trebuie să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]