9,219 matches
-
de exemplu poruncist, viețist - de la numele revistelor Porunca Vremii și Viața Românească). O serie de cuvinte s-au păstrat în limbă, chiar în registrul (familiar) în care au apărut: gurist, notist, ochelarist, parolist. Există desigur și categoria cuvintelor înregistrate ca inovații la momentul respectiv, dar care urmau să se banalizeze complet: exemplul cel mai elocvent mi se pare a fi substantivul tractorist. Într-un articol din 1959 (Jana Albin, "Sufixele -ism și -ist", în Studii și materiale privitoare la formarea cuvintelor
De la drujbist la chatist by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11677_a_13002]
-
al mulțimii. Tot ce se afirmă prin mișcare depinde de ea. Lentilele ei se deschid către lume". De altfel și Lumičre și-a informat succesorul că el nu consideră filmul mai mult decât o curiozitate științifică. Adică nu credea că inovația sa ar putea fi pusă în slujba vreunui scop artistic. Cel care a preluat ștafeta a fost Georges Méličs. Compania lui, denumită modest Star Film, și-a început producția în 1896. Între această dată și 1912 Méličs a făcut sute
La început a fost fotografia by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11659_a_12984]
-
posturilor de televiziune nu se sfiesc să le spună în gura mare. Ce nu acceptă personajele din această categorie e riscul competiției în sus, propunând, în schimb, confruntarea "în jos". Când cobori în pivnițele vulgarității nu e nevoie de cine știe ce inovații: e suficient să lovești sub centură și să acționezi mecanismele odioșeniei ultime pentru a obține efect. Dacă mai ambalezi produsul în țipla zâmbetelor tip păpușa Barbie, dacă mai pui la cârma emisiunii un ins agitat, gata să se destrame în
Deșuchierea competitivă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11737_a_13062]
-
din acea vreme (pentru aceeași perioadă, banchetele la care se consumau flori pe post de delicatese sau saloanele literare din epoca augustană). Această redare a diferitelor epoci sugerează faptul că ele însele sînt artefacte culturale. Pe de altă parte, această inovație îi permite lui Potter să insereze o dimensiune de critică socială, inexistentă în textul lui Woolf. Care, din acest motiv, a înghițit postum ceva critici percutante din partea feministelor. Imperialismul britanic și Anglia-ca-centru al lumii sunt expuse prin intermediul ironiei și al
Orlando, peliculă feministă (I) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11774_a_13099]
-
coordonarea Programului Oficial, național și internațional, la care să poată participa orice fel de organisme care desfășoară activități legate de acest al IV-lea Centenar Don Quijote. Don Quijote de la Mancha este, înainte de toate, un mare român, un român minunat, bogat în inovații tehnice narative, primul român experimental, plin de viață, de înțelepciune și pasiune, de problematica existențiala exprimată prin dialog, o narațiune capabilă să ne facă să percepem lumi fantastice și reflecții despre propriile noastre neliniști prin intermediul parcursului străbătut de hidalgo și
Don Quijote - 400 - José Manuel Blecua - Chei de lectură by Horia Barna () [Corola-journal/Journalistic/11778_a_13103]
-
nivelul strict textual: "cîntă cucul în pădure, eu îi zvîrl dolari"). În plus, pitorescul lingvistic are o susținere estetică reală, mai puțin vizibilă poate la izolarea din context a fragmentelor, dar foarte potrivită în ritmul unei melodii (sonorități, calambururi, aliterații). Inovațiile numeroase sînt în spiritul jocurilor de cuvinte ("păcăliturilor") populare: "de-atîta coada n-are urs", "uite o fost și de-amu nu-i" - și creează în text surprize continue ("Uite-o cioară care zboară, d'amu-i în ceaun"), punînd în
Pătărănii... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11818_a_13143]
-
42-45). Compozitorul ca inovator Wagner și-a propus, a teoretizat, a militat pentru "opera de artă a viitorului". Ambițiile sale au vizat un nou mod de a concepe nu doar lucrarea muzicală, ci un gen sincretic, o expresie artistică supremă. Inovațiile sale în structură, în dramaturgie, în montarea scenică, în armonia tonală a romantismului cu bătaie directă spre atonalism, au decurs din acele ambiții. Ca tipologie componistică, Wagner se înscrie pe linia beethoveniană, este ultimul mare "super-erou" al istoriei muzicii, în
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]
-
numit instituțiile statului improvizat “forme fără fond”. Departe de a fi o formulă calpă, cum au numit-o unii, și nevalidată istoric, teza maioresciană se verifică, vai, foarte bine, în condițiile tranziției din ultimele decenii. (N.M.) Principiul naționalităților este o inovație politică a veacului nostru, pe care noi, popoarele mici, nu o putem aplauda cu prisos. Acestei inovațiuni, inspirate de cea mai înaltă echitate din partea statelor mari, se datorește existența statelor mici deja independente. Astfel, fizionomia unei importante regiuni a continentului
Politică și cultură de I. L. Caragiale () [Corola-journal/Journalistic/12933_a_14258]
-
Nicoleta Sălcu În mod obișnuit, forma standardizată a micromonografiilor pe care le editează în serie Aula de la Brașov presupune și un fond mai temperat în inovație, și un ton cumva didactic, ținându-se cont de cititorul țintă căruia i se adresează: elevi, studenți. De cele mai multe ori așa se și întâmplă. Textul dă impresia că e ostracizat de intenția educatoare, că e tras în jos de repetitivitatea
Eterna reîntoarcere la Maiorescu by Nicoleta Sălcu () [Corola-journal/Journalistic/12925_a_14250]
-
ce vine de la catedră, menită să fixeze cunoștințele. Un alt păcat al unor astfel de cărți, sortite să ofere, în puține pagini, un stoc esențial de informație de tipul literatura română în zece lecții, e senzația că originalitatea argumentației și inovația sunt abandonate în schimbul generalizării așezate, molcome. Nu același lucru se întâmplă cu interpretarea pe care ne-o propune Cornel Moraru: Titu Maiorescu - monografie, antologie comentată, receptare critică, Editura Aula, Brașov, 2003. Nici că se putea o întâlnire mai fericită între
Eterna reîntoarcere la Maiorescu by Nicoleta Sălcu () [Corola-journal/Journalistic/12925_a_14250]
-
bate, pe bune”, EZ 14.12.1999; „servicii complete de catering pentru evenimente, cocktail-uri, party-uri și aniversări”, ebony.ro). Pentru alți termeni - familiar-argotici: ceai, balamuc, anarhie, iureș, chindie - etimologia nu e semnificativă, pentru că sensul de „petrecere” apare ca o inovație recentă și adesea efemeră. Între unii din termenii citați diferențele semantice și stilistice sînt destul de mari; evident, un party nu este neapărat un chiolhan; un ceai nu este numai o băută, o chermesă nu e o partuză ș.a.m.d.
Lexicul petrecerii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12954_a_14279]
-
forme pot fi erori grave, dar s-ar putea explica și prin intenția transgresivă de a accentua aspectului oral-colocvial al mesajului: “ejti un cerșetor”, “vriau și io să privesc o fată frum.” Așa cum se întîmplă adesea în Internet, apar și inovațiile modei anglofile: folosirea literei k în loc de c: “nimik”, transcrierea “mey” = „mai”. Specifice mediului de comunicare sînt desigur abrevierile, folosite aleatoriu, cu sau fără punct: cele tradiționale - pt / ptr = „pentru” (“pt femeile ce au viza pt. plecare în spania la cules
Scroll-uri și chat-uri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13024_a_14349]
-
comunicare sînt desigur abrevierile, folosite aleatoriu, cu sau fără punct: cele tradiționale - pt / ptr = „pentru” (“pt femeile ce au viza pt. plecare în spania la cules de căpșuni”; “respect ptr. Deea”), f = foarte (“fff multe”, “e f. interesantă”) - dar și inovații relativ recente, mai mult sau mai putin impuse: vb = „a vorbi” - la toate formele de conjugare: “vb prin sms”, “să vb cu”; sal = „salut”, „salutare”, verbul „a saluta”: “sal”, “te sal. și eu”; k = că („k numa în tine am
Scroll-uri și chat-uri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13024_a_14349]
-
Rodica Zafiu Între cuvintele și expresiile la modă în limbajul colocvial actual se află și substantivului fiță (folosit aproape exclusiv la plural) și familia sa lexico-frazeologică: uzul dominant și inovațiile se bazează pe expresia a face fițe “a face mofturi, fasoane”. De fapt, actele sociale opuse simplității au în română o zonă lexicală destul de bogată: alături de mofturi și fasoane stau nazurile, capriciile, toanele și (argotic) fartițiile; atitudini similare sînt desemnate
“De fițe” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13008_a_14333]
-
lăsat fără explicație, în vreme ce alte dicționare îl pun în legătură cu fîță (“plevușcă”) și a (se) fîțîi, la rîndul lui provenit din cuvîntul imitativ fîț. Oricum, zona specifică de uz pare a fi cea familiar-argotică, în care se petrec de altfel și inovațiile actuale. Prima dintre aceste inovații este adjectivul fițos, derivat cu sufixul -os de la substantivul fițe, într-un mod absolut firesc, repetînd procesul derivativ care a produs, din expresia similară a face mofturi, adjectivul mofturos. Fițos se folosește cu două sensuri
“De fițe” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13008_a_14333]
-
dicționare îl pun în legătură cu fîță (“plevușcă”) și a (se) fîțîi, la rîndul lui provenit din cuvîntul imitativ fîț. Oricum, zona specifică de uz pare a fi cea familiar-argotică, în care se petrec de altfel și inovațiile actuale. Prima dintre aceste inovații este adjectivul fițos, derivat cu sufixul -os de la substantivul fițe, într-un mod absolut firesc, repetînd procesul derivativ care a produs, din expresia similară a face mofturi, adjectivul mofturos. Fițos se folosește cu două sensuri principale: aplicat persoanelor, caracterizează tendința
“De fițe” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13008_a_14333]
-
au frânat și rablele, au frânat și mașinile de fițe” (adevarulonline.ro) etc. În fine, sinonimia contextuală dintre fiță și modă produce și o altă curiozitate lingvistică: folosirea substantivului fiță la singular: “îți iei niște saboți ultima fiță” (20ani.ro). Inovațiile și modele lingvistice reflectă obsesiile, mai mult sau mai puțin conștiente, ale unei societăți: excesul de adaptabilitate, riscul înalt de parvenitism și snobism au un permanent ecou în denumirile lor ironice: mofturi, fasoane, fițe...
“De fițe” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13008_a_14333]
-
prin codri și simboluri”. Înlocuirea, greșită și inutilă, a prepoziției de (codri de simboluri) cu conjuncția și nu-și are rostul poetic. “Aripile-i gigante îl țin ca într-o plasă” pe Albatros, în loc de “îl împiedică să meargă” e o inovație nefericită. Transatlanticul de la Predeal Cutremurătoare cele mai multe dintre reportajele despre atentatele de la Madrid apărute în presa cotidiană de la noi. Toate ziarele care contează din presa centrală și-au făcut o datorie de onoare din a prezenta prompt și cu fidelitate cumplita
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13031_a_14356]
-
mai bine de douăzeci de ani încercau resincronizarea completă cu literatura occidentală, autoarea Arlechinului se înscrie în cu totul alt tipar scriitoricesc decât aceștia. În cel de-al doisprezecelea ei volum publicat nu vom găsi nici urmă de experiment literar, inovația nefiind, de altfel, punctul forte al Mariei Marian. Miza povestirilor din Arlechinul cade mai degrabă pe conținut decât pe stil. Putem citi mici istorii de viață, în dimensiunile ei cele mai pământene. Un tânăr orfan află adevărul dureros despre rudele
O reverie by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9468_a_10793]
-
gândurile lui cele hrănitoare, ci un morman de resturi alterate. Iar într-o zi, pe când pășea apatic prin lume, s-a îndrăgostit. Ea era o femeie care îl scosese din vizuină, cu modul ei de a-l privi pe ultima inovație a științei. Cristian s-a însurat, a făcut copii, a alergat să-i căpătuiască, s-a zbătut să prindă bilete bune pentru concedii, a făcut eforturi să-și cumpere mobilă frumoasă, frigider, televizor, apoi o plasmă mare. în sfârșit, anii
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
a limbajului, a manierelor, a tehnicilor specifice la Renaștere, la Baroc , la Clasicism. Serialismul durează cam 2025 de ani, după care ne confruntăm cu direcții în succesiune ce introduc în percepția ascultătorilor, a publicului, o enormă dificultate de a „digera” inovațiile. Deschid o paranteză și intru apoi în problematica anvizajată. În orice operă - și asta e o lege fundamentală ce definește obiectul artistic, indiferent de natura lui, (plastică, arhitecturală, coregrafică, cinematografică, literară, muzicală) - trebuie păstrat un echilibru între cantitatea de necunoscut
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
receptori. Așa numitele elementele de „recuzită” pe care le-a asimilat, le-a filtrat, și le poate procesa. În răstimpul dintre 1920 - 1980, am fost martori la o transformare fără precedent a limbajelor, atât de rapidă și de dramatică încât inovația a ajuns să prevaleze absolut suveran asupra tradiției. De aceea, ascultătorul s-a trezit într o situație de neînțelegere cronică a substanței transmisului, atât în privința mijloacelor, a configurațiilor, cât mai ales, în privința conotației operei fonice. Distingem autori care au schimbat
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
Acest exemplu arată că realizarea unui spectacol de calitate presupune conștientizarea importanței variabilelor și determinarea lor prin analiza minuțioasă a partiturii și intuirea voinței compozitorului precum și conturarea unui mesaj prorpiu și adaptarea operei la condițiile receptării. Lupta dintre tradiționalism și inovație nu este relevantă atâta timp cât determinarea variabilelor se face riguros și conștient. Dimpotrivă, găsirea unor soluții întâmplătoare ori manieriste la diversele variabile, justificate prin argumente exterioare cum ar fi nevoia de înnoire respectiv continuarea tradiției va duce la o acută lipsă
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
19. footnote>. În Dumnezeu există deci trei lucruri: ființa, lucrarea și ipostasurile dumnezeiești. Această distincție nu introduce în Dumnezeu o divizare cum socoteau adversarii Sfântului Grigorie Palama care-l acuzau de diteism ori de politeism. Distincția esență-energii nu este o inovație a Sfântului Grigorie Palama, căci ea are o tradiție mai veche printre Capadocieni, Dionisie Areopagitul și Maxim Mărturisitorul. În secolul al XI-lea, Sfântul Simeon Noul Teolog a dezvoltat învățătura Părinților is ihaș t i , anteriori lui, despre relația personală
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
lui Hristos ca împlinirea spuselor profeților nu urma să însemne mult pentru un auditoriu păgân. În cele două Apologii ale sale, adresate Împăratului Antonius Pius (138-61 e.n.), încearcă o abordare diferită. Pentru a contracara obiecția după care creștinismul este o inovație recentă și arbitrară, el susține semnificația universală a lui Hristos prin operarea Logosului divin. „Hristos este primul-născut al lui Dumnezeu Cuvântul Său, la Care participă toți oamenii: iată ce am învățat și am declarat”<footnote Apologia I în favoarea creștinilor către
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]