205 matches
-
niciodată contrariată ori bulversată de vanități, orgolii ori puseuri subiective aleatorii. Omul public avea conștiință profesională și morală - exact ceea ce ar trebui să aibă un profesionist al presei și - vai! - este exact ceea ce lipsește astăzi multor publiciști de mucava, grafomani insațiabili și veleitari agresivi. Fațetele multiple ale personalității regretatului nostru concitadin cuprindeau încă una definitorie: chemarea scriitorească. Volumul de debut, Sorin și Sorina, apărut la Editura Ion Creangă, București, 1988, cuprindea povestiri nutrite din universul frăgezimilor infantile, cu doi protagoniști ce
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
se clatine și să dea înapoi într-un sincron atât de perfect, ca la un semnal? Tot ceea ce făcuse acum mai făcuse și altă dată, cel puțin de două ori. Poate că asta era și problema: nu satisfăcuse apetitul colectiv insațiabil pentru noutate. Nimeni nu voia să-și aducă aminte de înflăcărări trecute. Devenise efigia unui deceniu apus. Acum trebuia să plătească pentru toate aplauzele de dinainte. Și asta era cruda ironie. La începuturile sale, pe când avea treizeci și ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
doua galaxii. Miliardele de particule ale corpului său fremătau ușor, ferindu-se instinctiv de radiațiile distrugătoare ale celor două sute de miliarde de sori scânteietori, dar ținând sub presiune miriadele de planete clocotitoare de viață, în speranța ca- și va astâmpăra insațiabila foame. Înspăimântătoarea certitudine că va muri de foame îi cuprinsese întreaga ființă. Toate celulele uriașului său organism, de la cele mai depărtate până la cele mai apropiate, îi transmiteau aceeași știre: nu mai aveau suficientă hrană. Anabis își dădea seama că săvârșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
provocărilor acestui univers. Alături de luterieni la asaltul și jaful Romei, soldat al Florenței republicane asediate de imperialii fideli casei de Medici, Fanfulla este o figură inconfundabilă, cu banda neagră ce îi ascunde ochiul pierdut în luptă și cu apetitul său insațiabil pentru înfruntare, băutură și jocul pe muchie de cuțit. Ca și Corto ori Koinski, Fanfulla nu poate supraviețui multă vreme în cadrele lumii organizate și pașnice. Dedicat războiului, chiar și atunci când înbracă, din rațiuni pragmatice, rasa de călugăr, Fanfulla se
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și spionajului acea aură glamour ce ascunde realitatea, mediocră, a trădărilor și tranzacțiilor amorale. Bond îi ascunde pe cei care, asemenea spionilor de la Cambridge, preferă confortul trădărilor imunde loialității față de democrație și valorile ei. Bond, cu gadgeturile sale și cu insațiabila sa apetență pentru eternul feminin, împinge în umbră o întreagă umanitate a adâncimilor și minuțiozității, umanitate care își află în George Smiley și „circul” său expresia sa cea mai închegată. Bond este arhetipul ce oferă consumatorului ocrotit de bariera nucleară
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
e foamea de artă, foamea de realitate ireală sau de irealitate reală care este viața artei. Devenisem oarecum și prizonierul lor, pentru că așa e publicul, sau cel puțin așa era auditoriul meu din azil, admiră și devoră cu aceeași plăcere insațiabilă. Bătrânii mă hăituiau să-i mint, nu-mi puteam permite prea multe crize de creație. O dată sau de două ori jocul mi s-a părut o corvoadă, o cruce pe care numai vanitatea mă ținea pironit, dar am aplicat și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ceva adevăr În afirmația aia. Drept răspuns, Zeliha n-a scos un cuvânt. În schimb, s-a Îndreptat spre bucătărie ca să-l caute și să-i dea de mâncare singurului mascul din casă - un motan gri tărcat, cu o foame insațiabilă, o atracție neobișnuită pentru apă și nenumărate simptome de stres social care puteau fi interpretate În cel mai bun caz ca un semn de independență, iar În cel mai rău caz ca unul de nevroză. Numele lui era Pașa al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a-l găsi pe tatăl tău inteligent și un timp pentru a-l găsi smintit, un timp pentru a te agita În pîntecele mamei și un altul pentru a coborî cu batiscaful În adîncurile inconștientului familial, unde te așteaptă lăcomia insațiabilă a unor pești orbi. Asta e viziunea mea asupra lumii În acest moment. Devin una din acele Îngrozitoare creaturi care mă fascinează, cu ochi care-mi ies din cap ca niște telescoape și cu organe fosforescente care-mi permit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
aparență de viață tuturor obiectelor care vor ieși din cuptoare. Dar asta înseamnă a judeca după aparențe. Focul face mult, nimeni nu neagă, dar nu poate face totul, are serioase limitări, și chiar câte un defect grav, ca, de exemplu, insațiabila bulimie de care suferă și care-l face să devoreze și să transforme în cenușă tot ce întâlnește în cale. Revenind însă la tema care ne ocupă, la olărie și la funcționarea ei, toți știm că lutul umed băgat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
e foamea de artă, foamea de realitate ireală sau de irealitate reală care este viața artei. Devenisem oarecum și prizonierul lor, pentru că așa e publicul, sau cel puțin așa era auditoriul meu din azil, admiră și devoră cu aceeași plăcere insațiabilă. Bătrânii mă hăituiau să-i mint, nu-mi puteam permite prea multe crize de creație. O dată sau de două ori jocul mi s-a părut o corvoadă, o cruce pe care numai vanitatea mă ținea pironit, dar am aplicat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și pergamente. Pot să spun fără să exagerez că am studiat, am citit sau cel puțin am răsfoit fiecare carte aflată în locurile care m-au primit, fie ea scrisă în greacă, latină sau ebraică. Foamea de a ști era insațiabilă. Mai ales că, atunci când mi se părea că am dezlegat o enigmă, descopeream întotdeauna altele noi, ascunse în spatele primeia. La început doream doar să stau în umbra lui Dumnezeu, apoi am râvnit să-l ating cu un deget. Teologii catolici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în broască, ușa apartamentului de vizavi se crapă ușor. — Samantha ? Îmi stă inima. Ca și cum nu mi-ar fi ajuns pe ziua de azi. E doamna Farley, vecina mea. Are păr argintiu și trei căței de talie mică și o curiozitate insațiabilă pentru viața mea. Însă e foarte amabilă și îmi cazează la ea pachetele care vin când nu sunt acasă, așa că n-am ce face și o las să-și bage nasul și coada cât vrea ea. — A mai sosit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
se află lângă mine, cu o stivă de cămăși învelite în plastic. Ocupate mai sunt fetele din ziua de azi ! Țâțâie din buze. Săptămâna asta n-ai venit în nici o zi înainte de unșpe ! La asta mă refer când spun curiozitate insațiabilă. Probabil că-și notează toate astea într-un caiețel. — Mersi foarte mult. Dau să-mi iau hainele de la curățătorie, dar spre groaza mea, doamna Farley trece pe lângă mine și intră în casă, exclamând : — Ți le duc eu ! — Îhm... scuzați vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
din nou, pe buza prăpastiei, dar nu din cauza efortului propriu-zis, ci doar pentru că persoana sa e, din nou, ținta infernalelor vexațiuni amoroase. Doamna Cosiția e un satrap, iar viața ei a fost furtunoasă. Încă din dreptul vârstei de treisprezece ani, insațiabila Cosiția sare și se instalează în spațiul cel mai plin de pucioasă al rubricilor revistelor de scandaluri. Nenorocește bărbați, foarfecă tineret, sleiește averi, e exact genul de cucoană ce-și amenajează o căpiță de fân în salon pentru jocurile adulterine
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de legitimare epistemică) rămâne totuși inevitabil. Ironia acestei situații este ilustrată cel mai bine de promotorul principal al nihilismului: „tehnoștiința”. Savanții geneticieni sau astronomi, gata să lanseze în fiecare deceniu o nouă teorie despre sensul vieții, știu prea bine foamea insațiabilă a omului după mit și logos. Această bulimie întreține de altfel și cultura postmodernă a divertismentului. Timpul crepuscular al modernității oferă însă creștinismului șansa unei reabilitări. Biserica își poate revendica din nou atributul fundamental deținut mai bine de un mileniu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
experiențe erotice. Culmea e că reușesc. Zulnia este Isolda unui Don Juan pe care scriitura (voința de mitizare) Îl transformă Într-un Tristan, Carnavalul de nume feminine nu ne mai sperie. Poezia l-a purificat și l-a fixat pe insațiabilul Don Conachi... Mai dificilă este situația lui Anton Pann care, Într-o adiată dorea să călugărească pe „Ecaterina de Pann”, ultima soție. Ecaterina n-a acceptat Însă, se pare, schimnicia; Îndată după moartea poetului s-a dus după alt bărbat
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-l pomenește. Eliberarea cărnii de sub tutela represivă a spiritului este celebrată acum în chiar locul specializat al ascezei, în mânăstire, printre călugări și călugărițe, iar pseudo-mutul care se aciuiește într-o mânăstire de maici și care, epuizat de asiduitatea maicilor insațiabile, termină prin a ieși din convenția rolului asumat și vorbește ― Nu mai pot!" ―, nu este altceva decât un Don Juan neantrenat, un Don Juan care nu rezistă și care nu poate încă întruchipa libertinajul ca victorie a cărnii și ca
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ca autor de episoade sexuale începe bine. Personajele iubesc natural, uneori crud, dar verosimil. În finalul carierei însă, în Cel mai iubit dintre pământeni, intervine o revărsare de scene de acest gen. Personajele, deși din mediul urban și intelectuale, par insațiabile și blocate în ideea de sex. Un personaj teoretizează: femeia are nevoie alternativ de sex și de bătaie. Femeile „nu trebuie iertate”. O nevastă e bătută cu cureaua în chip de preludiu și chiuie ca la nuntă de inedita plăcere
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
fericire pentru el, e chiar un coșmar, consecință a unei beții din ziua precedentă. La Dumitru Ungureanu, originar din Argeș, apar Prunele electrice care crează o țuică de voltaj înalt. Ținând seama că personajele literaturii române au o sete epocală, insațiabilă, acest capitol ar putea continua mult și bine. Dar cum și în scris, ca și în băutură, e bine să avem măsură, îl voi încheia aici pentru a merge, evident, la o bere. Agresiuni, încăierări și arme ...Fără paloș, nici
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
de zi cu zi, literatură. Creație paradoxală, autoportretul se află mereu disputat de câteva timpuri greu de conciliat. Pe de o parte, el se subordonează spațiului retoricii, pe care o populează cu Întreaga sa gamă de ambiții și cu o insațiabilă nevoie de a se cunoaște. Acest demers trebuie circumscris, pe de altă parte, unei poetici a autenticității, pentru care realitatea și ficțiunea sunt două brațe ale uneia și aceleiași entități. Hibrid prin natura sa originară, el Își relevă puritatea și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
curente În antropologie - că Tricksterița Întrupează un număr exagerat de trăsături negative atribuite uneori genului feminin. În toate cazurile, s-ar părea că ceva nu e În regulă cu pornirile ei erotice - nu că ea ar fi În mod necesar insațiabilă, cum se crede În multe culturi patriarhale 98, ci că ar interveni În ordinea masculină a lumii și ar sabota omenirea. Cumva, Într-un fel complex, acest lucru se leagă de reglementarea socială a sexualității. În aceeași măsură i s-
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pe umerii strămoșilor. Știe, însă, că totul e, din parte-i, o lașitate. Iată: „Prefer, pentru comoditate, să pun aceste cusururi pe seama originilor mele: ieșit dintr-un popor pentru care analfabetismul era realitatea dominantă, nu sunt oare, prin curiozitatea mea insațiabilă, un fenomen de reacție? Sau, mai curând, nu trebuie să plătesc pentru toți străbunii mei? ș...ț. E în același timp plăcut și umilitor să mă gândesc că în urmă cu câteva generații ai mei erau niște sălbatici, niște băștinași
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
spre ultimele linii ale spectrului, cu cea mai mare lungime de undă și cu frecvența cea mai redusă: "Deplasare spre roșu, mereu aceeași deplasare spre roșu/ o, linii spectrale ale vieții mele." Nevoia de adevăruri supreme e prezentată ca o insațiabilă foame: "O, foame,/ tu îmi împodobești totdeauna creștetul/ cu o aură de dinți.". Foamea de absolut e universală și se transmite de la unii la alții perpetuu: "El se hrănește ca să fie hrană la rându-i/ ca să fie hrană altui destin
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
construi, în a așeza proporțiile edificiului său. " Condiția" umană poate fi reprezentată în simplificare tipologică sau în perpetuarea infinitezimală a individualului, irepetabil și acut particular. Eroii romanului "static" sînt atrași în sfera observației cu forța unei curiozități răbdătoare și inalterabile. Insațiabile. Roman "fără subiect", după declarația autorului însuși, "static" potrivit chiar taxinomiilor lui Anton Holban, Ioana se compune aglutinant, pe traseele digresiunii și ale parantezelor de discurs narativ, care dispersează materia ficțiunii. Mod camilpetrescian, împrumutat de la modernii vremii, în fruntea cărora
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de a restabili un mare, profund adevăr: nu e de închipuit organizarea modernă a unei societăți fără a ține cont de factorul uman și nu are nimeni dreptul de a sacrifica generații întregi de dragul unui viitor ipotetic. Viitorul acesta, moloh insațiabil, a distrus atâta lume într-un secol răscolit de excese. Am plătit noi înșine, ca popor, un preț grozav. Ne-am regăsit însă și trebuie să facem astfel ca asemenea experimente să nu mai poată avea loc niciodată. Cerul ne
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]