2,665 matches
-
te uiți din nou ai o hoașcă. Manus zice: — O, Doamne. Apoi zice: — O, Iisuse mare și tare. Apoi zice: — Christoase. La prima întâlnire pe care am avut-o cu Manus, încă locuiam cu părinții. Manus mi-a arătat o insignă în portmoneu. Acasă avea un pistol. Era detectiv și se descurca foarte bine la Moravuri. Asta era o trebușoară de mai și decembrie. Manus avea douăzeci și cinci de ani și eu optsprezece, dar am ieșit împreună. Asta-i lumea în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
aur. Asta cu o clipă înainte să ajungem la grănicer. — Naționalitățile dumneavoastră? zice tânărul grănicer așezat dincolo de gemulețul său, în spatele computerului său, cu dosarul său cu clemă și uniforma sa albastră, în spatele ochelarilor săi de soare reflectorizanți, și-n spatele insignei sale aurii. — Domnule, zice Brandy, și noua sa voce e la fel de curtenitoare și tărăgănată ca șprotul fără sare și unt. Ea zice: Domnule, suntem cetățeni ai Statelor Unite, aia care era numită cea mai mare națiune de pe fața pământului până când homosexualii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
măcar pentru asemenea clipe merita să se laude că a trăit o vreme în preajma lui și chiar că s-a bucurat de prietenia sa. La ieșire, un căpitan de la Arsenal se apropie de Pangratty și îi prinse în piept o insignă emailată, spunîndu-i că este foarte fericit că una din gloriile aripilor românești se raliază cauzei drepte a celor care vor binele Țării. Apoi prinse și de reverul tunicii locotenentului Georgescu o altă insignă alb-aurie, iar după o clipă de ezitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Pangratty și îi prinse în piept o insignă emailată, spunîndu-i că este foarte fericit că una din gloriile aripilor românești se raliază cauzei drepte a celor care vor binele Țării. Apoi prinse și de reverul tunicii locotenentului Georgescu o altă insignă alb-aurie, iar după o clipă de ezitare făcu la fel și în ceea ce-l privea pe Leonard Bîlbîie. Acesta se roși de emoție ori din alt motiv și se grăbi să iasă pe alee, la răcoarea nopții. Îi cam vîjîia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se roși de emoție ori din alt motiv și se grăbi să iasă pe alee, la răcoarea nopții. Îi cam vîjîia capul, dar nu-l durea. Poate de la șampanie și de la aerul cald, închis, dinlăuntru. Nu se încumetă să cerceteze insigna pînă cînd nu ieși în stradă, în dreptul unui felinar. Balbo și suita plecaseră pe neașteptate, în vreme ce ei stăteau în fața ferestrei deschise către livadă și cineva spusese în treacăt că "italienii pleacă mîine la Constanța, va fi un spectacol de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aripile desfăcute, ținînd în gheare un mănunchi de nuiele în care erau înfipte două securi. Din spate îl ajunse Pangratty, care se aplecă peste umărul lui, fluieră ușurel, "avem și noi faliții noștri, ce zici domnule Leonard?" Bîlbîie frecă încetișor insigna de postavul hainei, de parcă ar fi vrut să o facă să lucească sau să-i încerce trăinicia emailului, " Credeți că e o chestie serioasă, excelență, e vorba chiar de o fascie, de fasciști?" Pangratty îl prinse ușurel de braț, "dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
personală a sa (de parcă ar fi avut cineva nevoie de ea!) despre faptul că există un nucleu de organizare în rîndul acelor ofițeri, cu toate că se dădea impresia că unii dintre invitați se vedeau pentru prima dată. Drept argument aducea distribuirea insignei de model fascist, însemn care după toate aparențele a fost pregătit în mod special pentru acea ocazie, avînd un dublu scop cel dintâi de a convinge pe domnul Balbo de existența unor simpatii clare pentru persoana sa și pentru ideologia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
erau câteva Birouri speciale, o mulțime de ochi și de urechi, încîlcindu-se, încurcîndu-se. Ridică din umeri a naivitate declarată. "Știu, știu cu precizie. În fond sînt niște amatori în problemă. Habar n-au să-și țină gura, să conspire, distribuie insigne, precis că au adeziuni semnate, fac propagandă pe față și-și bat gura încîntați de ceea ce le-a trecut prin cap. Și cu toate acestea n-am auzit de la nimeni, pe nici un canal n-a circulat nici o vorbuliță despre feciorașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
executiv, care se vedea că nu era același cu capii grupului, inginerul Stoicescu exprimîndu-se destul de des "va trebui să înștiințăm Executivul, așa a ordonat Executivul", că fiecare membru al grupului avea datoria să adune adeziuni, semnături, se distribuiau cămăși negre, insigne, că era băgată și marina militară, unul din activiștii zeloși fiind Gheorghe Teodoreseu, maistru militar, că sublocotenentul Georgescu, și el inginer, stătea în chirie pe strada Plevnei numărul 130, purta o corespondență neobișnuită cu provincia, îndeosebi cu un anume maior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cum s-ar spune. Deci, armata, cîtă era, dar tot armată rămînea, implicată în complot era în Capitală, o mînă de oameni, sprijinită de cîțiva civili care trăgeau beri la Bufet ori în Cișmigiu și se jucau de-a insurgenții, insigne, uniforme, ar fi și niște pușcoace la mijloc, Bîlbîie n-a scris despre așa ceva, dar fără pocnitori și petarde nu se poate, ca la carnaval, poate asta și era, un carnaval, toate astea care nu înseamnă mare lucru, dar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
devină o adevărată tragedie. Priviți cu oarecare îngăduință și mai ales fără prea multă profesionalitate ce puteau însemna 300 de caraghioși care se jucau de-a conspirația, de-a hoții și vardiștii. Purtau uniforme, scriau proclamații, își agățau în piept insigne și la șold pumnale, se strîngeau seara în Cișmigiu sau la Șosea, cam în jurul Bufetului, mai trăgeau cîte o bere ori un țoi de mastică, făceau politică pe marginea drumului, toată lumea făcea!, ce puteau însemna toți ăștia, niște amărîți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu era deloc clar că guvernul va și reacționa cum. se cuvine. Numele prea mari, prea sonore, prea importante pe care le găsise risipite în rapoartele lui Leonard Bîlbîie, ușurința cu care se juca opereta aceasta, cu uniforme, întruniri, tipărituri, insigne, fără ca să nu existe nici o sesizare din partea celorlalte organe ale Poliției ori Siguranței, și nu putea spune că acolo sînt niște nătărăi, anarhiștii nu făceau o mișcare, nici măcar nu respirau fără să se știe, fără să nu se fi scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
este vorba de nici un fel de aristocrație, beri, mititei, cîrnăciori, un fel de chermeză, numai că totul e pe tăcute, pe înfundate. Intră în grupuri de cîte cinci, caraghioși și înspăimîntători totodată, cinci cămăși negre cu centură și diagonală, cu insigna în piept, albe, galbene, albastre, depinde de rang, cu stilet la șold, încruntați, mestecă mărunt, încet, își mișcă alene capul pentru a privi în jur, de parcă ar avea gît de lup. Clienți, domnule Mihail, se ridică încetișor și părăsesc grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pleci, ești ciudată, ești foarte ciudată, băi... dacă plec, sper că... e în regulă, stai tu liniștit, nu se întâmplă nimic, nu e nimic atât de grav, ba chiar m-ai ajutat să înțeleg. Red își culege cu greu bijuteriile, insignele, șepcile, el în fond e plin de intenții bune, fumează toate țigările rămase, opresc una pentru deliciul singurătății asumate, în sfârșit înțeleg, nu se poate oricum și nici așa disperată nu sunt, spăl tot ce am, mâini, picioare, față, păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
slujba cum o duci? Mă descurc. Fac filmulețe publicitare și reportaje la televiziunea locală. Scenarist, regizor și operator. Regizor, carevasăzică. Visul tău... Așa mi se și spune: domnu' regizor. Și tu ce zici? Îi pot eu contrazice? Satisfacții? Nenumărate: diplome, insigne, premii. Un fel de Oscaruri neomologate Încă. Dorințe? Să știi că e primul interviu pe care Îl dau. Publicitatea mă agasează. Am o singură dorință: festivalul ăsta la care mă duc din doi În doi ani să devină internațional. Festivalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fac armata azi. Tu-i curentul mamii lui! scuipă șoferul. Rabla di mașînî nu mai urcî dealu' ista cîtu-i lumia. Cu d-aiștea ca tini la volan... Uite de ce n-om luat noi Basarabia napoi, îi aruncă un moșuc firav, cu insignă de veteran la reverul hainei boțite. Struți, rațe, răchită, pe-astea mizează economia noastră, pe struți, pe rațe și pe răchită, zice intens indignat un ins cu dioptrii mari. Pare a face parte din intelectualitatea săracă a locului. Obsedantele decenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
din rochița scufiței: Pionerii de azi, uteciști de mâine îți aduc omagiu, țară de ploșnițe! Pufoaica ta peticită, pufoaica ta sleioasă, cu căptușeala ruptă, cu buzunarele pline cu firimituri de pâine, cu mânicile zornăind a lanțuri, pufoaica tovarășilor de la partid insigna la reverul din dreapta, carnetul în buzunarul de la inimă; pufoaica milițienilor cu epoleți și vipușcă închisă într-un singur nasture; pufoaica roasă a profului de matematică prea multe rădăcini pătrate într-o câmpie cu numere; pufoaica părintelui tatu microfonul, evanghelia, pistolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ascundea orice obsesie dacă îngerii nu aveau sex, nici sâni nu trebuia să aibă.) Precum floarea castanilor, ciuma bolșevică s-a scuturat peste creștet. Plumbul mausoleului s-a topit și s-a împrăștiat ca o pecingine de nerostire. Frica purta insignă în piept, curajul scrijelea stâlpii de telegraf, tovarășii, exfoliau sinapsele ca pe niște ouă fără bănuț. Ogorul patriei, precum un Eden roșu pregătit pentru al XVIII-lea congres. Patriarhul a convocat toate puterile cerești la sinod. (Partidul avea nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
felinarele duhneau a seu rânced de înger comunist. Cisnădie. Cântau plozii în maternități internaționala socialistă, pulbere de stea roșie în sticla de lapte. Vitrinele desenate aminteau de etanșeitatea vieții în borcane de 0,800. Gazeta de perete făcea paradă de insigne exfoliate din pieptul mortului. Canalizarea nu avea ce să curgă. La intrarea dinspre Șelimbăr, 10 cămine muncitorești: 1, 2, 3, ...10. Cuburi suprapuse, delimitate cu un rând de cărămizi așezate pe orizontală. Când vii dinspre Șelimbăr, inevitabil începi să numeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
orbire a cerului în furtuna sângelui se întâmplă, ultima... of, Genia, ultima... ochii tăi însenină aparențele omului singur! "Copăcel, puiule, copăcel!" Viața este precum o funie întinsă, pășește în arenă, lupta își stabilește eroii înainte să sune goarna, pacea împarte insigne pentru morți, pentru vii se va face strigare sub ghilotină. Genia, ia-mă de mâna, dragostea este o ponderabilitate incontestabilă. Dumnezeu suferă de obsesia baloanelor de săpun, Dumnezeu își va orna fereastra cu noi. Petre, eu nu sunt chipul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un vârf de brad deasupra bisericii, nimic mai albastru decât hemoragia dimineții de mai. Am crescut cetate în jurul unor ferestre cu obloanele trase, luna s-a strecurat pe sub ușă, nu știe cum să mai iasă, stelele pe acoperiș, lipite precum insignele pe un piept de erou, norii s-au încâlcit în iedera cerdacului. O bătaie de clopot vestește disponibilitatea palatului de a primi oaspeți. Pe ușă, mușchii de copac indică asfințitul. Petre, cântecul curge și după ce adoarme orchestra. Cântecul este ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un versant înalt. Deasupra Bârgăului s-a stârnit furtună. Însemnele monahale se desprindeau precum filele dintr-o carte descleiată. Pecețile călugăriei se ștergeau una câte una de pe hoitul obez. Gradele maiorului de securitate se exfoliau de pe epoleți foițe de ceapă; insignele, ca niște fâșii de inimă putredă, se scuturau a întomnare târzie. Sub stejar, un morman de oase: 19 cranii, vertebre, clavicule, coaste... groapă comună pe valea Bistriței, Sterian, Hogea, Preda, Costea, Pintea, Samoilă, Duca, Solomon, Mihalache... Marcu maxilarul încleștat parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
material didactic institutului de medicină pentru simplu motiv că sforăi când dormi; tu, când o întâlnești (om educat) îți porți sufletul la vedere, ea (curva) se face că îți apreciază disponibilitatea, însă, când îți este lumea mai dragă, îți fură insigna din piept și se înfige în altă erecție de om singur. În moarte trebuie să intri cu bocancii în picioare, cu unghiile netăiate, cu tricoul transpirat, cu blugii rupți, duhnind a alcool, a tutun rusesc, a coaie nespălate. Să intri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în ochi; tătuța a scuipat-o când a fost pus să mintă despre o crimă în lagărul Bogorodski, a înțepat-o cu baioneta în fund, după ce s-a întors din Siberia (bunica îi făcea de 7 ani), i-a pus insigne în piept (la CAP, toamna se dădeau distincții, s-a pișat pe tinichea să lucească, apoi a înfipt-o pe un perete, în cocina porcilor). A dus-o de nas, până când i s-a făcut lehamete. Tătuța a închis ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și circulația persoanelor numai în locurile în care acestea își desfășoară activitatea sau în care au de îndeplinit sarcini de serviciu și pentru care s-a aprobat accesul în acest scop. Articolul 21 Personalul unității va purta echipamentul specific sau insignele ori însemnele distinctive stabilite prin regulamentul de ordine interioară. Articolul 22 Conducătorii unităților socialiste vor stabili pe compartimente de muncă - servicii, secții, ateliere și altele asemenea - persoanele care sînt responsabile cu aplicarea regulilor de acces și circulație în aceste locuri
DECRET nr. 477 din 26 decembrie 1983 privind paza bunurilor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106632_a_107961]