179 matches
-
care ar putea să se opună răului cu puterea vorbei pe care o mânuiesc, altminteri, admirabil, dovedesc absența regretabilă a creierelor. Dezastrele încep întotdeauna de la detaliile aparent lipsite de semnificație. Sau de la oameni care știu să-și folosească la perfecțiune insignifianța. Dacă un Mahmoud Ahmadinejad, figură complet necunoscută în Irak în urmă cu doi ani și jumătate, când a devenit primarul Teheranului, reușește să capteze, astăzi, atenția întregii planete, înseamnă că n-am înțeles încă nu prima lecție, dar nici măcar primele
Șobolani în bibliotecă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10877_a_12202]
-
modest, să începem să ne ocupăm și de alte distincții. Nimic mai mult." (p. 87) Grija prevenitoare cu care Rorty propune schimbarea distincțiilor conceptuale e mai usturătoare decît o batjocură fățișă. Căci nu e cale mai dureroasă de a sugera insignifianța unor teme decît să constați, cu o bunăvoință cordială, că a venit timpul să mai vorbim și despre altele. Iar lui Pascal Engel ideea că adevărul, așezat în cufărul cu vestigii muzeale, trebuie să fie abandonat spre a lăsa locul
Spinosul și inutilul adevăr by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8694_a_10019]
-
preluată mai apoi de Tertullian a existenței unui raport al prefectului Pilat către cezarul Tiberius privind procesul unui candidat la regalitatea Israelului și execuția lui, care s-ar fi păstrat în arhivele imperiale este foarte puțin probabilă, având în vedere insignifianța evenimentului pentru autoritățile romane. Principala sursă de atestare (istorică) și de reconstituire faptică a procesului judiciar al lui Iisus rămân astfel cele patru evanghelii canonice, confirmate și uneori detaliate pe anumite aspecte de izvoare istorice directe ori prin elemente ale
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus () [Corola-journal/Journalistic/26693_a_28018]
-
academice. Partea proastă, conchide Lenzini, este lipsa de substanță a acestor atacuri, unele pur personale, ca și lipsa de autoritate intelectuală a majorității atacatorilor. Nu e semnificativ și deprimant să citești sub pana unui astăzi complet necunoscut Bernard Frank despre „insignifianța” lui Camus ca filosof și scriitor? Surâsul călăului Rithy Panh este un supraviețuitor al regimului lui Pol Pot (1975- 1979). Avea treisprezece ani când a început teroarea. A scăpat cu viață. Printre puținii dintre cei internați în lagăre de reeducare
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4923_a_6248]
-
propusese să plece chiar așa, cu ce au pe ei, în ținuta festivă de la banchet, dar ceilalți n-au fost de acord. Albert locuia foarte aproape de Ana-Cristina. Era un șvab blond, ca o prăjină, cu fața ștearsă, purta ochelari. Dar insignifianța chipului ascundea o minte ascuțită și un caracter puternic. Ana-Cristina și Albert au luat același tramvai. Stăteau alături pe bancheta de plastic roșu, tramvaiul circula aproape gol la ora aceea. Albert s-a întunecat deodată, așa cum se înnegurează uneori cerul
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
punctul de vedere al venalității, ceea ce însemna că dinafară se ofereau bani spre a corupe unele personalități să contribuie la formarea unui curent în favoarea mișcării pro germano-italiene. Asemenea lucruri se mai întîmplase și în trecut. Ceea ce surprindea pe Ioanide era insignifianța completă a numelor așa-numitei Mișcări. Ioanide avea superstiția notorietății întemeiate pe valoare și-și închipuia că cineva care nu se cheamă Leonardo da Vinci nu e calificat a decide în afacerile publice. Mai reieșea că Doru avea un rol
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
umili (mai rar profesori). Un profan ar fi refuzat să creadă în aristocrația doamnei Valsamaky-Farfara și a afinilor săi cu alte nume, cu atât mai mult cu cât aceste nume se remarcau, spre a ne exprima astfel, prin obscuritatea și insignifianța lor. Ele nu evocau nici o persoană ilustrată câtuși de puțin, s-ar fi zis că membrii grupului se fereau de cruditatea rampei sociale, nevrând să-și divulge numele nici măcar sub modul unei ilustrații politice mediocre. Ei erau în cea mai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se prefăcuse în spasm. Bănuia un complot plin de răutate. În timp ce Pomponescu era ministru, în imposibilitatea fizică și morală de a profesa arhitectura, Ioanide îl lua peste picior, confiscîndu-i ideea sa favorită, executînd-o demonstrativ. Niciodată Pomponescu nu simți mai tragic insignifianța însărcinării sale publice. Era de fapt un om cu desăvârșire ratat, consolat cu un post decorativ, demnitar, nu erou, un director de teatru temut de tot personalul, pe scena căruia însă culegeau aplauze actorii. Situația deveni crispată când madam Pomponescu-Mamy
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aparent scorțoasă. S-a Întâmplat să-l Întâlnesc, cândva, chiar În ziua când urma să iau un premiu literar și am profitat de ocazie pentru a-l invita printre cei cu care urma să dilatăm, la un pahar de vin, insignifianța evenimentului. A acceptat prompt și cu vădită plăcere. Aveam să-i dau, cu acel prilej, și unele pagini „neoficiale”, despre care discutasem deja și care Îl interesau cu deosebire. Textele proveneau de la Comunitatea Evreilor și vizau proaspătul scandal provocat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
potențate În schimbul energetic dintre senzorialitate și veghea constantă a lucidității. „Marea acuitate a universului senzorial”, cum spune Raicu, are În vedere senzorialitatea „inteligent filtrată, cu totul și cu totul alta decât cea vag vibratilă, cețoasă și vaporoasă, aproape caricaturală În insignifianța ei, caracteristică unui Întins sector al literaturii zise feminine”. Balansul Înșelător apatic al așteptării este și pândă răbdătoare În scrutarea proximității și precarităților ei, a penibilității gregare, a umbrelor dinăuntrul și din afara personajelor. Sunt caracteristici vizibile În toate cărțile autoarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
bărbatul tău / vai de bărbatul meu / dacă o să fie vreunul care să te ia / dacă o să fie vreunul care să mă ia / vai de capul tău / vai de capul meu". Râmele, șerpii, melcii, gândacii sânt simboluri ale autoînvinuirii, ale conștiinței insignifianței și "netrebniciei" celei care nu găsește un sens plauzibil lumii și nu-și poate ieși din piele, din firea fantastică și blând inconformistă. Poeta cere iertare pentru neputința de a fi în lume. Nu este ușor să scrii despre "Xilofonul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Mottram și a excursiilor cu mașina de fiecare duminică, împreună cu Eva. Lângă el, cufundat într-o tăcere posomorâtă, inspectorul Flint își pierduse farmecul său simbolic. Acum el nu mai era mentorul încrederii în sine proaspăt cucerite de Wilt, nici potrivnicul insignifianței sale, ci devenise un tovarăș de suferință în încleștarea cu viața, aproape o reflexie în oglindă a nonentității reprezentate de Wilt însuși. Iar înaintea lor, dincolo de peisajul acesta plat și mohorât, cu pământul lui întunecat și norii lui cumulus, aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de orice conținut, precum vide apar toate proiectările finaliste și iluziile teologice ale omului. A avea conștiința unei îndelungi agonii este a desprinde experiența individuală dintr-un cadru naiv și din integrarea ei naturală, pentru a-i demasca nulitatea și insignifianța, este a ataca înseși rădăcinile iraționale ale vieții. A vedea cum se întinde moartea peste această lume, cum distruge un arbore și cum se insinuează în vis, cum ofilește o floare sau o civilizație, cum roade din individ și din
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și mai marele meu regret. Deși simt că tragedia mea este pentru mine cea mai mare tragedie din istorie - mai mare decât prăbușirile de împărați sau decât cine știe ce irosire în fundul unei mine -, totuși am implicit sentimentul totalei mele nulități și insignifianțe. Sânt convins că nu sânt absolut nimic în univers, dar simt că singura existență reală este a mea. Și dacă aș fi pus să aleg între existența lumii și existența mea, aș înlătura pe cealaltă, împreună cu toate luminile și legile
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
povestea de vitejie care-mi atrăsese pedeapsa, debitîndu-le-o pe nerăsuflate, reluînd-o cu explicații suplimentare, ba mai mult, relatîndu le istorii și mai fantasmagorice, ca să mă pun singur sub reflectoare parcă spre a sublinia sublimul experienței mele din acest internat față de insignifianța vieții lor Într-o profesională de reparat mașini. CÎnd am tăcut, m-au Întrebat: — Și... tu ce mai faci? E adevărat că le vorbisem de parcă ne am fi despărțit cu o zi Înainte, de parcă ei ar fi fost pe deplin
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu el, numai că n-am făcut-o. Am mers spre nord. Ce oraș era, cu clădirile lui publice la fel de imense ca și munții cenușii din granit. Le construiau mari doar ca să ne aducă aminte de importanța statului și de insignifianța individului, prin comparație. Asta vă arată cum a început toată afacerea asta a național-socialismului. E greu să nu fi lăsat mut de uimire de un guvern, orice guvern, care își are sediul în clădiri atât de grandioase. Iar bulevardele lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
poți, într-un fel, să te lași în voia ei. Un bolnav are nevoie de blândețe, îi place să știe că se poate sprijini pe ceva, cum e și firesc. Dar la Oran, excesele climei, importanța afacerilor care se tratează, insignifianța decorului, rapiditatea crepusculului și calitatea plăcerilor, totul cere sănătate zdravănă. Un bolnav se simte foarte singur aici. Gândiți-vă atunci la cel care trage să moară, prins în cursă, îndărătul sutelor de pereți trosnind de căldură, în timp ce în același minut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
DE SUS, ÎI DESENA GURA CU O UMBRĂ. DACĂ ADĂUGĂM LA ACEST PORTRET UN MERS DE SEMINARIST, ARTA DE A ȘTERGE DIN MERS PEREȚII ȘI DE A SE STRECURA PE UȘI, UN MIROS DE PIVNIȚĂ ȘI DE FUM, TOATE ÎNTRUPĂRILE INSIGNIFIANȚEI, VOM RECUNOAȘTE CĂ NU PUTEAI SĂ ȚI-L ÎNCHIPUI ÎN ALTĂ PARTE DECÂT ÎNAINTEA UNUI BIROU, STRĂDUINDU-SE SĂ REVIZUIASCĂ TARIFELE BĂILOR DIN ORAȘ SAU SĂ ADUNE PENTRU UN TÂNĂR REFERENT ELEMENTELE UNUI RAPORT PRIVITOR LA NOUA TAXĂ ASUPRA RIDICĂRII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
înghițit chiar și cerul, atât de cumplită este. Inutil să mai spun că valurile sunt atât de mari, încât noi, eu, prințul Luca și covorul, suntem exact ca un grăunte de nisip căzând în deșert, ca o picătură supărată pe insignifianța ei înfruntând o cascadă. Suntem nebuni. Covorul s-a transformat în mașină roșie, cu roți de motocicletă și țevi uriașe de eșapament curbate până la cer, în formă de săbii japoneze ce gâdilă cu nesimțire învelișul lumii. Farurile luminează brusc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
modernismului (F. Aderca, B. Fundoianu, Tzara ș.cl.), în Evreii în mișcarea de avangardă românească (Ed. Hasefer, București, 2001, p. 40). Diminuarea dramatică a importanței administrative a Iașiului - fosta capitală a Moldovei - a generat o puternică frustrație în rîndul intelectualilor locali, insignifianța economică producînd acute bovarisme/complexe culturale (similare Rusiei fin de siécle). Diferența - teoretizată în interbelic de către N. Davidescu și T. Vianu - dintre simbolismul moldovean (liric, autentic melancolic, introvertit, cu atmosfera lui de sanatoriu, spital, provincie alienantă), reprezentat de Bacovia, Fundoianu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a reda viața ei înseși când se pune problema a o elimina. Nimic nu intră în actualitate decât sub această dublă condiție a incoerenței și a superficialității, în așa fel încât actualul este nesemnificativul. Ceea ce intră în actualitate prin intermediul acestei insignifianțe s-a angajat prin chiar acest fapt să iasă din ea, nefiind înfățișat decât pentru a fi suprimat. Se deplânge astăzi faptul că diversele producții de televiziune reportaje, filme, documentare sunt întrerupte de spoturi publicitare care invită telespectatorul să treacă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în fundul minții mele și-am pornit spre serviciu simțindu-mă mult mai vesel decât fusesem când mă dădusem jos din pat. Într-adevăr, amintirea acelei experiențe de a mă fi trezit încălțat unilateral, cu o șosetă, se topi curând în insignifianță și deveni o parte ca din vis a experiențelor din ultimele 24 de ore. Destul de amuzantă, de fapt, și cel mai probabil o simplă manifestare a tensiunii la care mă supusesem în cadrul actualului caz. Oricât de mult m-aș dedica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
aerul... De aceea, revolta pare a fi atitudinea sa permanentă, venind din sentimentul sacrificiului neîntrerupt, al Golgotei zilnice, părând a relua destinul „poeților blestemați”, cu ecouri neoromantice. Paradoxal, poetul pare partizan al suferinței, pe care și-o agravează, supralicitându-și insignifianța: nimic din ce spun nu e mai mare / decât o furnică. În plus, trădat, umilit, copleșit de griji, își strigă multilaterala nedreptate deschis: eu trebuie să-mi povestesc povestea prin baruri / să spun cum e când ai picioare înghețate copii
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
dacă fac bine sau rău), a cărui conștiință, deși există, nu-l împiedică să plece pe drumul sublimului. Legate de aceasta, apar, firesc, cea a dragostei (în viziunea înțeleptului Solomon: ...dragostea este tare ca moartea) și cea a zădărniciei, a insignifianței omului, indiferent de treapta pe care ar sta în viață (de altfel, și eu și tu, și toți ceilalți / suntem sortiți să pierim definitiv / și nu știm cât din noi / ar putea supraviețui după noi / un poem, un vers, un
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de directorul băncii ori de-un constructor de baraje. Fiindcă nu am forța unui romancier fluviu, zic și eu că găsesc mai interesant individul, casiera, nu masa. Masele mă indispun, Îmi creează sentimentul de nesiguranță a zilei de mîine, de insignifianță, de ulcer. Și un ceasornicar are mai multe iluzii decît un mareșal. Chiar dacă nu-i neapărat productiv. Mărturisesc Însă că lipsa de productivitate Îmi provoacă multă suferință, nu contează cantitatea, știu, dar totuși. Și-i vorba strict de timp. Trecerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]