422 matches
-
experiență, în contact cu care să ți poată afirma personalitatea. În aceste condiții și pe acest fond, al unui semnificativ complex psihologic, se derulează fenomenul de ,,ducere în ispită’’ a tânărului erou. Momentul întâlnirii cu ,,omul sașiu’’, într-o manieră insinuantă, trage întâiul semnal de alarmă. Amețit de bucuria bărbătească a întâlnirii cu un asemenea plăcut și interesant drumeț, tânărul nu este dispus a analiza lucid întâmplarea. Dimpotrivă, nefirescul lucrurilor (deocamdată, ivirea ca din pământ a celuilalt călător) îl încântă și
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
care descindem din Albatros și care formăm o unitate, poezia acesta și-a făcut datoria. Aceea de a face imposibil, ridicol, inadmisibil, lirismul legionar și gândirist, ecourile sămănătoriste și simboliste, decadentismul și sentimentalismul, aceea de a rezista cu versul abil, insinuant, disimulant, pe baricada - dacă voiți mai puțin incomodă decât lagărul și pușcăria - a paginii revoluționare, a luptei și boicotului împotriva dictaturii și a fascismului". Tocmai ideile exprimate aici și poate nu atât poezia indirect protestatară au dus la suprimarea revistei
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
p. 2. 143 Albatros, an I, nr. 3-4, p. 2. 144 Ibidem, p. 4. 145 Albatros, an I, nr. 5-6, p. 1. 146 "Un necunoscut. Poșta ne-a adus un plic voluminos cu toate versurile lui. O scrisoare laconică și insinuantă. Iulian Petrescu s-a denunțat. Omul e tânăr - cu siguranță, și în acest caz imprudența e firească și nobilă. Și în acest caz inaugurările patetice sunt triviale și senile. Brațele noastre sunt deschise... Iată prezentăm cu o arătare incriminatorie de
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și nonconformistă: „Casa avea de mult două intrări/ fiecare începea cu una/ până să le înveți pe amândouă/ venea teama apoi inocența/ respectuoșii mă împingeau în pădure/ preferam să albesc” (Oamenii dum-dum). Fără stridențe și ostentație, versurile emană o amenințare insinuantă și o neliniște apocaliptică: „aerul e plin de cuțite/ apa e plină de săgeți otrăvite/ focul se amestecă cu garda care-l păzește/ pământul se învârtește în jurul soarelui metec/ memoria ruinează Bursa” (Soarele metec). Prin autoreferențialitatea accentuată poetul poate fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289166_a_290495]
-
unul pe altul; de aseme nea, tot ele sunt acelea care îi vor face pe cei doi să le fie dor unul de altul. Motiv de complimente Naivitatea multor fete este fondul pe care se dezvoltă unele dintre cele mai insinuante comportamente ale bărbaților cu experiență. Când un băiat primește complimente insistente de la o femeie cu expe riență sexuală, el intră mult mai ușor la bănuieli în privința intențiilor erotice ale acelei femei decât ar putea s-o facă o fată în
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
812 km la 1 158 de km. În anumite zone de pe Carpații nordici și de pe Nistrul superior sovieticii periodic amenințau și simulau atacuri. În desele divergențe, pe care ofițerii români le aveau pe frontieră cu comandanții sovietici, aceștia făceau și insinuante chestionări privind trupele poloneze, refugiate sub presiunea celor naziste și bolșevice în România, pe care le considerau drept „bande înarmate” ce trebuiau „zdrobite” cu fermitate. Asemenea dialoguri se purtau și la nivel oficial mai înalt, unde reprezentanții Moscovei căutau să
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
dar foarte insistenți, îl urmăresc pe urmaș până la sastisire; în plus, pe „traseu”, nu pregetă să dea pe gât „balerce de poșirci” și să încerce „prin cuhnie, bucate.” Sunt vicleni (dar fără „mânia bunilor mei” din poemul lui Arghezi), răbdători, insinuanți; vor aștepta, în continuare, ca urmăritul să li se alăture. Bineînțeles că acesta (eroul liric), cu tot respectul pe care îl datorează („casa - / În frac, unde v-am așteptat cu masa”), joacă o comedie a nesupunerii și a independenței; dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
de transă morbidă, un răstimp ce semăna cu pacea resemnării, cu calma îndoliere a totalei pierderi de speranță, o liniște care, în realitate, colcăia de spaime și venin. Doream, pătimaș, ca James să plece; aparițiile lui, tovărășia lui, prezența lui insinuantă, chiar când nu se făcea văzut, mă iritau, supunându-mă la adevărate suplicii. Și Lizzie mă irita, în parte prin lăcrimările ei frecvente, pe care nu și le putea stăpâni, în parte printr-o prostească expresie de stăruitoare compasiune, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fundal de zgomot am spus: „Bună ziua“, iar Hartley mi-a spus: „Drăguț din partea ta că ai venit“. Am intrat. Parfumul trandafirilor, aranjați în felurite vaze, până și în hol, se îmbina cu izul îmbâcsit al casei, un miros dulceag, grețos, insinuant, ca mirosul odăii unei femei foarte bătrâne. Hartley se adresă câinelui: — Taci o dată! Animalul tăcu în momentul când crezu el de cuviință, apoi începu să mă mușine și să dea din coadă. Ben îmi spuse din ușa camerei de zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
virtuțile limbajului, poetizant în maniera prerenascentistă. Orgoliu sau naivitate, încrederea primilor noștri cronicari în propria capacitate de a persuada un cititor ingenuu creează cel dintâi efect „artistic”; în timp ce informația e manevrată cu aparentă „inocență”, contrastele și „filtrele”, cuta posomorâtă sau insinuantă funcționează eficient, într-un discurs subînțeles pragmatic. Spre menajarea susceptibilității Porții (comanditarul cronicii se bucură de trecere la Istanbul), A. îl tratează cu ambiguă îngăduință, la concurență - neștiută - cu Eftimie, ce motivase fără echivoc și aprobase, în letopisețul paralel, complotul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285513_a_286842]
-
deschis (câtă vreme s-a mai putut). La o critică "de sus", înserată în paginile ziarului regional de partid, secretarul Filialei a putut să-și permită să răspundă (printr-o adresă oficială) astfel: "Articolul este considerat de noi gratuit și insinuant, iar autorul său, un trambulinist insolent, care intenționează să se îngrașe din propriile-i gunoaie literare (...) Recomandăm a analiza cazul și a încredința autorului spălarea, eventual, a podelelor redacționale". În paginile revistei ("Iașul Nou", "Iașul Literar"), condeierii localnici își turnau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
când am cumpărat-o. Săptămâna viitoare merg la Düsseldorf să inspectez noile instalații. 17 aprilie Azi a telefonat Persson, deputat de Videlunda din partea Partidului Centrist. Se întreabă dacă ne dăm seama cu ce ne ocupăm de fapt (!). Foarte neplăcut și insinuant. A spus ceva de boicot, dar s-a calmat. Am menționat statutul nostru de unitate experimentală. După convorbire l-am căutat pe Gård, care zice că nu-i niciun pericol la orizont. Probabil Persson a sunat numai ca să poată spune
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
și ipocrită, o paliditate măslinie a omului care nu roșește decât de frică, o lașitate uleioasă răspândită peste Întreaga lui făptură. În figura ca și În viața lui nu afli o singură linie dreaptă ; numai linii curbe, trăsături sinuoase, apucături insinuante - care dau pielii lui, Întotdeauna rece și umedă, ceva reptilian... etc.” <endnote id="(857, p. 79)"/>. În această stranie Încercare de „iudaizare a adversarului”, consemnată neutru de Constantin Argetoianu În Memoriile sale, Nicu Filipescu dă dovadă nu de „antisemitism fără
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Oamenii zburători erau tineri și frumoși, numerele spectaculoase și poate că și starea mea de spirit era de așa natură încît se lăsa dusă în zbor o dată cu trupurile legănate la trapez. Deodată, îmi dau seama că mă învăluie un parfum insinuant de iasomie, parcă m-aș afla într-o grădină înflorită, după ploaie. Și coborînd ochii, pe fotoliile din rîndul de la picioarele mele, o zăresc pe fata cu părul pînă la brîu împletit într-o coadă grea, întunecată, însoțită de prevenitorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
sau avansând critici subtextuale la adresa unor ideologi comuniști) sau discipline neutre, dar puternic ideologizate prin „bunăvoința” unor dascăli zeloși (vezi cursul de filosofia culturii sau de istoria contemporană a României). În ceea ce privește modalitatea de transmitere, aici intervenea marea artă a limbajului insinuant, a subtextului, a adevărului menționat „printre rânduri”, a conjurației mimice, a jubilației semiologice de Înaltă clasă, atât la catedră, dar și cu alte prilejuri (fiind doar 25 de studenți, eram destul de apropiați de profesori, mergeam Împreună „cu grupa” la câte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
a "politichiilor" vremilor de atunci și dintotdeauna, au fost extinse și întărite prin retorismul bombastic al frazelor patetic așezate cu emfază excesivă în vorbirea unor personalități semnificative din istoria României. De altfel, se poate vorbi despre relația izomorfă, profundă și insinuantă, pe care aceste romane și nuvele istorice o au cu mentalitățiile socio-culturale ale unei epoci. Este un gen care atrage precum romanul polițist, poate acapara sensibilitățile unei generații precum marea poezie și poate deforma realitatea ca un politician ahtiat după
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
odinioară pe Platon să ceară izgonirea poetului din cetate. El slujește prin vers unui comandament exterior. Forța sa de persuasiune este direcționată intențional. Caracterul uman al existenței artistului scoate ființa sa de sub semnul imaculatului. Trupul răului poate fi totdeauna articulat insinuant printre scuze și eschive. Cine să stăpânească arta eschivei mai bine decât acești virtuozi patetici ai verbului ? Ei nu pun la socoteală răul născut dintre orgolii de mercenar, rău care nu va răscumpăra niciodată gloria macabră a unui destin cumpărat
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
12 ani. Sala Bossel e plină de public, mai ales de tineret școlar. Un singur orator a vorbit: Nicolae Fleva. Înfățișare extrem de simpatică, statură proporționată, figură brună, încadrată de barbă neagră, bărbat frumos în toată puterea cuvântului. Are glasul cald, insinuant, are un timbru pe care natura nu l-a cheltuit cu prea mulți. Una din marile taine ale succeselor de tribună ale acestui mare frazeolog era timbrul vocii: Fleva era un incomparabil bariton politic. Bogatul lui debit de banalități oratorice
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
campanii de înlăturare a guvernului Lascăr Catargiu. Conducerea i-a fost încredințată tânărului Al. Macedonski. Profesiune de credință, cu care acesta debutează în O., este socială, umanitară, insurgentă. Poetul transformă O. într-o publicație antimonarhică. Pentru că a reprodus aici o insinuantă Respectuoasă cerere guvernului (în care se cerea publicarea genealogiei casei regale, necesară pentru a se evita situația de lezmaiestate), lui Macedonski i s-a intentat un proces de presă. Poetului i se datorează orientarea polemică a ziarului, în duel cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288531_a_289860]
-
și nici emoția erotică (propriu-zisă) nu domină în acest roman. însă ceea ce fascinează sunt frazele muzicale care inundă naratologicului, dăruindu-i amprentări de jazz sau "blues for yesterday": „Vocea și trompeta lui Louis tapetau încăperea cu sunete din ce în ce mai moi, mai insinuante, mai lascive”. Privirile sunt „etilice”. CĂVătoria e „placidă”. Dispariția e „tabacică”. Râsul este „cometic”. Compătimirea e „fariseică”. Protagonistul evoluează „în aburul semianonimatului”, însă aventurile sale dau clasă , par adevărate lecții de înșcolire în sodomism. Asistăm la derularea (mini-secvențe cinematografice desprinse
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
primii ani de grădiniță, viitorul șoim al patriei știa deja pe cine să înjure și cum să mintă. Autorul descrie în amănunt cele mai importante viraje livrești din anii de școală primară, când ideologia regimului nu putea fi atât de insinuantă. A urmat o copilărie „la insectar”, sub stricta supraveghere a educatorilor patriei: televiziunea populară, presa de partid și, mai ales, școala. Norocit cu o bibliotecă bine aprovizionată, acasă și la rude, Paul Cernat a cunoscut, pe lângă povara exercițiilor de lectură
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
personajele feminine din text/avantext determină diferirea, semnificativă intratextual. Dacă Maria invocă Fecioara sau mama, figuri arhetipale pentru om, ca entitate colectivă sau individuală, Onde trădează relaxarea în raport cu încărcătura simbolică a prozei. Vizibil omonim undei, ca pre-contu rare (vagă, incertă, insinuantă) a sunetului, Onde nu se știe a cui fiică este...Poate a sunetului, poate a trecerii timpului. Sau iubita din Umbra mea personifică undoietele oglinzi din Sărmanul Dionis. Opțiunile onomastice din cele două variante semnalează distanțarea față de magie sau religie
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
putut să constate supărarea tatălui său în legătură cu fumatul. Dar el nu înțelegea de ce nu-i este permis să fumeze. În al doilea rând, Evgheni Petrovici, prin profesia lui, știa să povestească, să convingă. Aceeași povestire, spusă pe un ton rece, insinuant, nu subjugă pe micul ascultător care, vigilent, îți spune îndată: „Tu vrei să mă păcălești!”. În fine, amănuntul principal, menționat de Cehov, este că lui Serioja îi murise mama. Or, în mod obișnuit, moartea e ceva abstract nu numai pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
l-a judecat și l-a osîndit, n-are să-și impute nimic, nimic..." Narațiunea urmărește, încă din primele manifestări ale răului interior, simptom al unei crize iminente, o simultaneitate copleșitoare a vocilor: mai clară și mai automată, vocea defensei; mai insinuantă și reprezentată încă de crîmpeie fără semnificație explicită, vocea subconștientului: "Totuși, pe cînd asculta în suflet dovezile liniștitoare, în tavanul cu grinzi negre se iviră, întîi ca niște sclipiri fără rost, apoi tot mai lămurit, ochii omului de sub ștreang, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Petrescu încercase prin acest document să-l tragă bine de urechi pe edilul urbei cu toate că nu avea niciun drept de a se amesteca în bucătăria primăriei ce era, totuși, o instituție civilă. Datorită modului de abordare „de sus”, cu trimiteri insinuante asupra personalității proaspătului mareșal Antonescu, pe care lt.col. Petrescu îl dădea ca model maiorului V.V. Andrian, ni s-a părut necesară citarea unor pasaje edificatoare: „...cu ocazia Cursului de formare a pregătirii premilitare ce a avut loc în Garnizoana Huși
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]