186 matches
-
1979; Eseuri critice, București, 1982; Îngerul bătrân, București, 1982; Don Juan apocalipticul, pref. Ion Ianoși, București, 1984; Memoria durerii, București, 1985; Iraclide, București, 1988; Cartea morților, Tel Aviv, 1995; ed. București, 1997; Inventarul obsesiilor circulare, postfață Ion Vartic, Cluj-Napoca, 1999; Insomniacii, I-II, București, 2000; Ordine și dezordine, București, 2002. Traduceri: Henrik Ibsen, Rosmersholm, în Henrik Ibsen, Teatru, III, București, 1966 (în colaborare cu Florin Murgescu); Lidia Seifullina, Nuvele, pref. trad., București, 1966 (în colaborare cu Ludmila Vidrașcu); Johan Bojer, Fascinația
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
Ierunca, Semnul, 100-102; Ovidiu Nimigean, Patetica dlui Patapievici, „Timpul”, 1996, 8; George Pruteanu, Eseurile împotrivirii, „Dilema”, 1996, 173-174; Liviu Antonesei, În jurul „cazului” Patapievici, „Sfera politicii”, 1996, 40; Gheorghe Grigurcu, Gloria sus răsare, RL, 1997, 3; Borbély, Xenograme, 65-70; Ileana Ioanid, Insomniacii veacului, București, 2001, 195-217; Adrian Miroiu, Un eseu: „Omul recent”, OC, 2002, 102; Ion Bogdan Lefter, Pe altă spirală a istoriei..., OC, 2002, 102; Paul Cernat, Catedrala fundamentalismului diafan, OC, 2002, 103; Livius Ciocârlie, Măsura lucrurilor, RL, 2002, 9; Virgil
PATAPIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288712_a_290041]
-
nu? De bună seamă. Putem să disprețuim moartea, dar asta nu înseamnă nici s-o dorim, nici s-o provocăm noi înșine... Dacă te aflai întâmplător pe stradă la ora aceea din noapte, într-un decembrie friguros, puteai vedea doi insomniaci care străbăteau urbea până n zori, în neștire, purtând pe ei paltoane grele, ude și incomode, gesticulând ca apucații de streche și urlând unul la altul, băgând groaza în animalele noctambule ale orașului. Capitolul VI DUPĂ LUNGI PREUMBLĂRI îI AJUNSE
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nu? De bună seamă. Putem să disprețuim moartea, dar asta nu înseamnă nici s-o dorim, nici s-o provocăm noi înșine... Dacă te aflai întâmplător pe stradă la ora aceea din noapte, într-un decembrie friguros, puteai vedea doi insomniaci care străbăteau urbea până n zori, în neștire, purtând pe ei paltoane grele, ude și incomode, gesticulând ca apucații de streche și urlând unul la altul, băgând groaza în animalele noctambule ale orașului. Capitolul VI DUPĂ LUNGI PREUMBLĂRI îI AJUNSE
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
desene În jos... adânc și pe... diagonală... Îngroapă-mă și naște-mă din tine, Noi nu ne-am fost cât am fi vrut să fim, Nici n-am știut câte acuma știm, Dar încă nu-i târziu și... iarna vine... Insomniac E lungă noaptea, tristă fară tine, Iar eu insomniac printre condeie, Atâtea pagini cu poeme pline Și chipul tău, un ciob dintr-o idee, Sclipind când raza oarbă de iubire Îl află în povestea dispărută În care m-am visat
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și naște-mă din tine, Noi nu ne-am fost cât am fi vrut să fim, Nici n-am știut câte acuma știm, Dar încă nu-i târziu și... iarna vine... Insomniac E lungă noaptea, tristă fară tine, Iar eu insomniac printre condeie, Atâtea pagini cu poeme pline Și chipul tău, un ciob dintr-o idee, Sclipind când raza oarbă de iubire Îl află în povestea dispărută În care m-am visat o clipă mire, Dar tu erai mireasă nenăscută. E
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cu torțe strălucitoare copacii; deseori, Sampath se trezea din cauza sclipirii unei lumini de căutare. Ce bine ar fi dac-ar adormi paznicii ăștia în post, așa cum știu numai paznicii, se gândea Sampath. Dar nu, grupul acesta era o brigadă de insomniaci, neobosiți și enervant de zeloși în ceea ce privea îndatoririle lor. La prima geană de lumină, mulțimile sosiră cu megafoane și fu învăluit încă o dată în sloganuri strigate și certuri. Cum, cum va reuși el să scape? Se îmbolnăvise deja de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
zi, ce mi-ai face tu cadou? Uitați, domnu’! râde Mihaela, sticlindu-și dinții conici în lumina felinarului. Un trandafir abia scăpat din boboc, vișiniu, cu coada sănătoasă... Am un motiv în plus să colind pe străzi, în căutarea unei insomniace frumoase căreia să i-l ofer, una care să mai umble și neînsoțită la ora asta din noapte - prea multe vreau și eu, dar și să mă întorc acasă cu floarea ar fi fost penibil ca un act ratat, demn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cu torțe strălucitoare copacii; deseori, Sampath se trezea din cauza sclipirii unei lumini de căutare. Ce bine ar fi dac-ar adormi paznicii ăștia în post, așa cum știu numai paznicii, se gândea Sampath. Dar nu, grupul acesta era o brigadă de insomniaci, neobosiți și enervant de zeloși în ceea ce privea îndatoririle lor. La prima geană de lumină, mulțimile sosiră cu megafoane și fu învăluit încă o dată în sloganuri strigate și certuri. Cum, cum va reuși el să scape? Se îmbolnăvise deja de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
penumbra purpurie a zorilor parcă ar grăbi cu răsuflările lor sfera de foc a soarelui târându-se și rostogolindu-se peste valea de cinci hectare de sticlărie a serelor Vitan, dincoace de care se întinde balta Văcăreștilor. În afara câtorva pensionari insomniaci făcându-și de lucru cu undițele, doar ei ce se mai freacă pe aici la ora asta: Rafael și paznicul ăsta piscicol pârât, travestit în costum de camuflaj, care uite-l cum se gudură, după ce săptămâna trecută scosese briceagul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
caterincă voioasă și se preface-n țăndări, iar brațul cel neguros, care tocmai o etalase, se retrage și acesta, odată și cu restul corpului ciudatului intrus... Și se dizolvă în neant! Big Sile tresare în forță, cu aceeași mină de insomniac trudit, după o prea îndelungată luptă inegală, cu cruzimea spăimoasă a nesomnului. Bravo, Dănelule, bravo! îl felicită Avocatul, pe Poet. Nota douăzeci și cinci! Ca la olimpiade, băi! Nici n-am zărit-o! Nemaipomenit! Bate lăboanța! Aia, da, lovitură prefectă, de baseball
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cincizeci de metri de unde se sfârșea strada și începea câmpul, se înălța, chiar în mijlocul arăturilor, la prima vedere cu totul izolat și inaccesibil, un fel de foișor melancolic și bizar, o casă excentrică, stacojie, construită înainte de război pentru cine știe ce proprietar insomniac. Ai fi zis că e o culă oltenească, la fel de solidă, cu contraforți puternici și muchii ferme, îngustîndu-se la catul al doilea, dar terminîndu-se cu un turnuleț cilindric, crenelat. Lumina galben-verde a verii cădea atât de tăios peste edificiul acesta neașteptat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nefericite (sic) generații ’80, cea mai hărțuită, ferfenițită, umilită, castrată, racolată și malformată (chit că - paradoxal - și alintată!) serie intelectuală a culturii române în comunism, la tragică paritate doar cu lumea interbelică post ’47? Și cum să nu te obsedeze insomniac destinul care ne-a legat întru eșec secerându-i în plină forță creatoare pe Ion Stratan, la 50 de ani, pe Radu G. Țeposu la 45, pe Mariana Marin la 47, pe Mircea Nedelciu la 49, pe Mircea Scarlat la
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Istanbul, am auzit. Sau n-a vrut el să riște. Căci trăiește în exil. Fiindcă nu pricep nimic, mă mulțumesc să ascult cum sună, în versuri, limba ienicerilor și spahiilor. La sfârșit, ies pe punte. Uitîndu-mă la luminile care ard, insomniace, în depărtare, pe țărm, îmi amintesc ce zicea Cioran, că trebuie să distrugem, cu sistem, Orientul din noi. Poate că Orientul ne-a învățat să ne folosim inteligența pentru a ne găsi consolări și când ele sunt dăunătoare pe termen
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și o permanentă trecere spre un final înscris pe o orbită antropologică. Și totuși, FILIGRAN este un roman în care nu se întâmplă nimic, pentru că protagonistul, Paul Alexandrescu, profesor de matematică și poet, precum altădată celebrul Ion Barbu, este un insomniac, stare provocată de inadaptare la universul în care a căzut din pură întâmplare, că, din nefericire nu ne alegem noi lumea în care trăim și e posibilă o neînțelegere și, într-un moment în care starea aceasta a devenit acută
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
fiul și, Întorcîndu-i ostentativ spatele și ascunzîndu-l astfel ca Îndărătul unui ecran, se Înclină ușor În fața Mariei pentru a i se adresa doar ei, cu o blîndețe mieroasă care o făcu să se zbîrlească. - Draga mea fată, sînt din păcate insomniac și aud cel mai mic zgomot, dacă cineva ar fi părăsit castelul În noaptea aceea, crede-mă că amănuntul ăsta nu mi-ar fi scăpat. PM se simți dator să zică și el ceva, perorînd ca să se justifice. - Absolut. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
părea a fi întruchiparea părintelui perfect. Dar acum, că amândoi plânseseră în librăria Waterstone’s, Hugo se simțea mai aproape de Alice. Se poate spune că există câteva, ăăă, provocări. Băiatul nu doarme? a ghicit Alice. —Ăăă, da. Desigur, starea aproape insomniacă a lui Theo era una dintre probleme. Dar era un bun început. Ceea ce trebuie să faci, a spus Alice, este să te străduiești ca pe parcursul zilei să-l ții, cât se poate de mult, treaz. Eu așa am făcut, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
coșmarescului și a propriei absențe, Cioran devoră materia din jur. În copilărie, spune într-un loc, mânca el singur cât toată familia... Din copilărie se încuibase în el, fără să știe, spaima de propriul spectru, spaima de absență. Prin urmare, insomniac, abulic, hiperlucid, Cioran percepe realitatea cu simțurile întinse la maxim, așa încât, în locul lumii concrete, el vede, asemenea lui Caragiale, fantasme sau mecanisme: „După o noapte albă, am ieșit în stradă. Toți trecătorii semănau cu niște automate; nici unul nu părea viu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Rășinari nu pregetă să-și sancționeze frații negativi de la Paris, tip Celan sau Lucien Goldmann (sociologul și teoreticianul literar marxist născut în România). Știind că este informat asupra trecutului său prolegionar, Cioran i s-a împotrivit printr-o "campanie sistematică". Insomniacul, evazionistul, depresivul, fantasmaticul Cioran, minat de infantilismul său funciar, își va disimula bibliografia în limba română prin avatarul parizian sau renașterea stilistică în limba franceză, datorată și coabitării cu profesoara Simone Boué, materna și discreta sa "țiitoare". Opera lui franceză
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
strigoi în întunerec", luat în litera manifestării lui, terifiante pentru ascultător, sau un... "goi" amenințător de cu vreme (Gheorghe). Iminența confruntării între protagonist și temutul agresor mal ... entendu, neauzit cum trebuie, cere o rapidă înțelegere. Comică devine în jocul consorților insomniaci, care caută explicația, neîntîrziat, în gazetă și citesc à la lettre metaforismul stupid al retoricii zilei: <<Reacțiunea a prins iar la limbă. Ca un strigoi în întunerec, ea stă la pîndă ascuțindu-și ghearele și așteptînd momentul oportun pentru poftele
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
nimic, tortura provine din îndoială, din epuizarea psihică pe drumul presupunerilor. O tiranie a "posibilităților închipuite" pare a lega finalul (misterios) al Irinei de romanul următor, al Ioanei. Desfăcut din îmbrățișarea castă a Ioanei, bărbatul se pregătește pentru ritualul său insomniac. "Vechile scene" ale vieții celor doi, imaginile unui trecut apăsător, descoperite cu voință, procură naratorului sentimentul coincidenței sensibile a celor două euri temporale distincte, suprapunere reflectată oarecum paradoxal, cu deplină luciditate. Ferit de "emoțiile prezentului", decantat interior și lăsat să
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
care i l-a lăsat în leagăn vreo "zână rea sau pusă pe șotii", suflete care "tresar la cea mai mica lovitură a vieții, la cel mai mic indiciu de fisură în soliditatea deja instituită. Se transformă astfel în santinele insomniace ale eșecurilor pe care fiecare vrea să le uite, în sarcastici vestitori ai falimentelor fundamentale"51. Acesta este Cioran, spune Savater, "vizionar prin deziluzionare, căruia pasiunea de a vedea limpede i-a ars ochii: un suflet alert, fascinat de dezvrăjire
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de utilizare a computerului în psihologia aplicată, Editura Polirom, Iași, 2000. Höhn, Elfriede, Der schlechte Schüler, Sozial psychologische Untersuchungen über das Bild des Schulversagers, Piper, (1969). Hewitt, Don, Atacul psihic, Editura L.V. B., 1997. Ioanid, Ileana, În căutarea omului pierdut, Insomniacii veacului, Editura Eminescu, București, 2002. Jurcău, Emilia; Jurcău, Nicolae, Cum vorbesc copiii noștri, (Ghid psihopedagogic pentru educatoare, învățători și părinți), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989. Kelemen, Gabriela, Psihopedagogia copiilor cu dificultăți de învățare, Editura Universității "Aurel Vlaicu" Arad, 2006. Larmat, Jaques
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
Voila, unde fusese îndopat cu hidrazidă și cortizon), dar și ale adolescentului de 17 ani.: "terminam clasa a unsprezecea la Cantemir. Eram mult mai singur decât sunt acum, când sunt foarte singur. Meseria mea, pe atunci, era singurătatea". "Pe care insomniacul, nevroticul nostru erou și-o compensa prin incontinente deambulații prin cartierele vechi ale Bucureștiului, recitând versuri cu glas tare, uluind trecătorii cu ochii lui rătăciți și fața asimetrică și gălbejită. Realitatea inventariată spectacular, plastic, cromatic este un repertoriu de materie
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
House of Sleep/Casa somnului (foarte cunoscut și apreciat și în România), din 1997, ne dezvăluie un Jonathan Coe extrem de subtil, ieșit din sfera marilor teme sociale, culturale sau politice și intrat pe culoarul strîmt al explorărilor subliminale (clinica pentru insomniaci, unde se desfășoară acțiunea, a și fost comparată, în comentariile anglo-saxone, cu un subcon știent multi-etajat, expus analizei intense). Ultimele două romane publicate de autor pînă în prezent, The Rotters' Club/Clubul putregaiurilor (Clubul putregaiurilor a inspirat, în 2005, un
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]