10,350 matches
-
vopsea țelul său: o imagine în care de la un timp să nu se mai recunoască (îl vom recunoaște doar noi). Semn de carte Un încurînd care nu va fi nicicînd sinele gol cum o armă fără vreun glonț într-însa. Inspirație Această adiere de vînt ce limpezește țărmurile glasului pline de pietricele murdare îl saltă pînă la văz. Apoi decade se-absoarbe în moliciunile pielii cum o alifie. Brutalul zgomot Brutalul zgomot neputînd nici să-nceteze nici să se mai prelungească
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]
-
era arestată la domiciliu), Șeherezada își dădu brusc seama că nu mai știa ce să-i mai povestească măritului ei soț în noaptea ce urma să vie. Făcu un efort, se concentră - nimic! Pur și simplu, golise burduful cu povești. Inspirația îi secase; nu-i mai venea nimic nou în minte. O apucă panica. Se concentră. Nimic. Făcu apel la diferite trucuri narative, la structurile imaginarului colectiv, la arhetipuri (avea deja o bogată experiență), la naratologie. Consultă Propp, frații Grimm, Ispirescu
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
simulând o lovitură castratoare. Atunci, cum să scriu despre mine? Ce să scriu? Că am douăzeci și opt de ani, și trei ani din douăzeci și opt e un timp lung? Văd că a pus deoparte țigara și bricheta. Continui cu un fel de inspirație răzbunătoare: când a spus că n-o să intrăm în Cehoslovacia, și parcă a trecut cu limba peste toate rănile din noi... și l-am aclamat toți chiar dacă ne ticăia inima de frică. Eu îmi făceam armata atunci, eram în oraș
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
Celuilalt și culmea cîteodată îți iese să fii chiar Celălalt. Semn de carte Se spune că apele sunt parodii că iau în rîs înfățișările noastre oglindindu-le așa cum stau crispate echipate gata de-a porni spre memorie. În lipsî de inspirație Schimbi scrii închei calculezi care e banda pe care se-așează mișcarea cum umbra pe umbră invizibilă branșare-a mîinii care-ți încurcă gestul după-amiaza bate încă la vechea mașină de scris spargi propoziții în dinți cum alune în răstimpuri
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8207_a_9532]
-
barocului: echilibru instabil, mobilitate, metamorfoze, predominare a decorului și iluziei, tendință spre disonanță și contrast; conștiință estetică; intuiția corespondenței artelor, imaginilor, senzațiilor; efecte de surpriză, noutate, varietate; hedonism estetic, anticipări ale ideii de "joc" și "gratuitate"; creație intelectuală, lucidă, opusă inspirației; noi genuri literare, tendință spre deschiderea, elasticizarea și dezagregarea formelor... Toate se regăsesc cu prisosință în Psevdo-kinigheticos. Capitolul XII devine implicit o invitație la colaborare. Doamnia ta, scumpe domnule Odobescu, te declari cu insistență "nevînător", deși i-ai însoțit încă
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8123_a_9448]
-
Ștefan Dimitriu Într-una din seri, mă sunase Danusia Cum telefonul de-acasă nu răspundea, avusese inspirația să mă caute la domnul Guta. Era bucuroasă că suntin viața. După atâtea eșecuri în încercarea de-a intra în legătură cu mine, nu se mai așteptase să mă mai audă vreodată. Văzuse toate grozăviile prin care trecusem. Vedea și în clipa
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
planuri secrete de subordonat poezia Căci o lume flămîndă de poezie poate fi ușor manipulată, asta se știe, De asta nici un vers nu trebuie lăsat la voia întîmplării, Continentele pot să se războiască pentru un distih, pentru o noapte De inspirație a vreunui poet, patriile se țin întregi după cîtă disperare Au flămînzii lor, în final lujerul cuvîntului se va legăna în bătaia vîntului, rădăcinile se vor hrăni din trupul de țărînă al victimelor ... Cititorul ar putea să creadă, de asemenea
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/8351_a_9676]
-
opusurile se erijează într-un fel de holograme ce înregistrează atât amplitudinile undelor creatoare, cât și fazele acestor unde. Nu ca pe faze (etape) de creație, ci, mai curând, ca pe niște reflexe spațiale și temporale mânuite cu dexteritatea și inspirația unui compozitor rodat la școala maeștrilor muzicii clasice și conectat la experiențele componisticii contemporane. Anul acesta Violeta Dinescu a împlinit cincizeci de ani, prilej cu care mediile culturale de la noi și-au exersat încă o dată deplina lor „discreție”, întreținând astfel
Jubiläumskonzert by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13171_a_14496]
-
și de mîna imensă a lui Parmigianino, din oglinda sa blestemată - deci o înclinație spre obsesie și disperare”. Iar puțin mai încolo, demontînd stereotipul etnografismului: ,,Ștergarele, căpătîiele, scoarțele, ceramica și ornamentația în lemn, lucrăturile populare, dîndu-i un caracter oarecum livresc inspirației sale, rămîn, de fapt, mult în urmă.” Și, finalmente, așezarea definitivă a lui Țuculescu într-un spațiu fizic și simbolic ireductibil: ,,Oscilația între știință și artă mi se pare iarăși un semn al căutărilor absolute. Un joc pe lagerele balanței
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13145_a_14470]
-
lor mesaje și revelații transestetice, transindividuale. (Dacă el nu știe de ce s-a sinucis Anghelache, textul său însă știe. În acest sens, Caragiale nu e autor, ci transmițător)”. Menirea hermeneutului va fi, prin urmare, să împărtășească, în momentele privilegiate de inspirație, ceva din revelația creatorului. În acest sens, hermeneutica literară își poate asocia cu îndreptățire “metafizica interpretării”, precum și “ceva din acea gratia interpretandi pe care o explică Moshe Idel, pornind de la Abélard, Gioacchino da Fiore și diverși cabaliști”. Polemizînd - cu o
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
ai unor biografii comune -adică deopotrivă colective și banale) se constituie într-o fotografie exactă a noii societăți create de PCR: tembelă, uniformizată, lipsită de repere valorice; în ultimă instanță, golită de orice substanță umană. Combinația de psihologie rudimentară (de inspirație faulkneriană) și umanism socialist (de proveniență ceaușistă) face din “glimbocani” niște preistorici luminați, umblînd cu matraca într-o mînă și farul marxism-leninismului în cealaltă, iar din cartea lui Monciu-Sudinski o enciclopedie pasionantă a imbecilizării comuniste. În plus, metafizica de poiată
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
o secure: „Ei și, care e problema?”. Prin ministere, la cabinetul premierului, la președinție, formula a devenit cheie universală. Până și-un Păunescu, mare poftitor de doctorate, n-ar ezita să ți-o trântească între ochi dac-ai avea proasta inspirație să-i spui că un doctorat e o lucrare științifică, adică altceva decât însăilarea de palavre gazetărești pe care-a avut nesimțirea s-o prezinte Catedrei de Literatură română a Universității din București. Iar dacă n-o să-l scoată din
„Care e problema?” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13253_a_14578]
-
Cristian Teodorescu Prin ’87, ’88, purtam discuții lungi cu Radu Cosașu pe culoarele Casei Scînteii. Bîrfeam și cîrteam, iar dacă mai apărea și dl Albala făceam un mic pocher din replici literar politice. Plusînd fiecare pe cît îl lăsa inspirația de moment. “Mîna” se încheia cu o observație mai miezoasă a vreunuia dintre jucători urmată de cîteva secunde de tăcere admirativă a celorlalți doi. Atunci l-am auzit pe Cosașu teoretizînd birul pe talent. Se apropia nu mai știu ce
Birul pe talent by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13291_a_14616]
-
Dumnezeu; glasul lui are răsfrângeri de dincolo. Asemeni Ioanei D’Arc, poetul aude voci”... În 1929, recenzând amintitul volum al lui Roll, va putea scrie, nici mai mult nici mai puțin, despre “religia înaltă și abstractă a scrisului” ori despre “inspirația câtorva religii, câtorva poeme”, încheind, solemn liturgic, cu încă una dintre formulările memorabile ale acestei vârste: “Singura certitudine: poemul. Singura cuminecătură: poemul. Luați, mâncați, acesta este trupul și sângele nostru: poemul”. Iar în 1930, el era cel care exprima, în numele
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
de la “75 H.P”. Nu era singurul, căci și Gheorghe Dinu-Stephan Roll vorbea la timpul trecut, cam în aceeași epocă, despre “vocabularul nostru de americanisme”, acum dezavuat... Este ca și firească, așadar, înmulțirea în confesiunile sale liric-programatice a sintagmelor de inspirație bretoniană, ce aduc aminte de dicteul automat: poemul e definit ca “succesiune de hazarduri”, se invocă “partea revelatoare a hazardului”, “acele “armonii deșteptate de întâmplare” ori - în variantă metaforică - “izbirea în argint a neprevăzutului”, “scăpărarea neașteptatului”. Nedefinitul, miracolul, magia, impalpabilul
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
cu La dolce vita (1961). În filmul de față, ambii trec printr-o "criză" a cărei miză e la început blocajul creativ, apoi identitatea. Spun ambii pentru că de data asta Mastroianni e Guido, un regizor care încearcă să-și recupereze inspirația. Ceea ce nu e ușor când ești prins între carnal și spiritual, între realitatea pragmatică și oniricul care domină imaginația acestui regizor și, nu în ultimul rând, între artistic și vandabil. Degringolada carnavalescă e de data aceasta ilustrată printr-o paradă
De cumpărat o dată și de vizionat de două by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12034_a_13359]
-
ei leneș, are, de multe ori, și pretențiile unui criteriu axiologic. Dacă un scriitor se abate cumva de la norma apriorică a infirmității cotidiene și se dovedește un om de acțiune și o conștiință practică foarte dinamică, în mod subit calitatea inspirației lui este privită cu mefiență, iar vigoarea estetică a textului devine și ea suspectă. Sub incidența aceleiași vigilențe intră, conform unui mecanism similar al percepției, și artistul plastic care îndrăznește să facă dovada accesului la vorbirea articulată. Retorica sa, încercarea
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
în plasa vînatului, nu se mai mulțumesc cu textuarea, ci transformă poezia în parabolă, o narativizează și o dau ca pildă, într-un sacerdoțiu permanent. Poezia este pentru nouăzeciști un mijloc de a resacraliza realitatea. Există oameni care cred în inspirație, alții care sînt adepți ai "profesionalismului": poeți "cu capul în nori", alții cu "picioarele pe pămînt". Harrum, cartea ratării, (Ed. Vinea, 2001) prevestește încă din subtitlu un tratat de mistică în versuri. Ratarea pe pămînt poate fi împlinirea dincolo, cartea
Ludicul și autoironia by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12070_a_13395]
-
poetul scrie rimbaldianul vers "aerul înserării beat de idealitate"). Lunetistul și Caracal Sighișoara mea reprezintă așa zicînd amiaza poeziei lui Marian Drăghici. Poetul nu-și pierde nicidecum gustul pentru vizionar și chemarea mistică - memorabilul distih "De cînd lumea se știe inspirația este un șoricel alb / cu borta în capul lui Dumnezeu" nu face decît să-l confirme - dar formula biografistă certifică un grad de asumare fără precedent a versurilor. Este vorba despre, pe de o parte, "texistența" care pune semnul de
Ludicul și autoironia by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12070_a_13395]
-
care pune semnul de egalitate între expresie literală și existență, pe de alta parte, despre medierea pe care Istoria o realizează între textul și existența individuale, înscriindu-le într-un destin. Lunetistul nu este așadar, ca în poezia optzecistă de inspirație anglo-saxonă, un personaj al unei ficțiuni poetice intimiste sau revendicative, ci o voce dintre lumi - un hibrid ontologic aș îndrăzni să spun - care coboara din Istorie în aceeași măsură ca din Empireu, din (sub)om ca și din înger, din
Ludicul și autoironia by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12070_a_13395]
-
alcătuite prin aplicarea procedeului centonizării sunt, de asemeni, sub semnul ghilimelelor. Nu mai puțin unele muzici post-moderne, proiectate pe baza unor citate, colaje și chiar adaptări care, oricât de filantropice ar fi ele, tot în deficit de personalitate și de inspirație se află și tot în exces de comoditate și de minimă rezistență se învârt, aidoma mărinimosului ce face binele pe ascuns fiind sigur că a doua zi o să știe toată lumea. 13. Parantezele se potrivesc de minune muzicilor experimentale pentru că afișează
... și punctuație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12117_a_13442]
-
a avut drept consecință umbrirea meritelor anterioare, nici așa evidente. Imaginea nuvelistului viguros și a romancierului puternic în Mara este întunecată de literatura minoră de la senectute. Adevăratul prozator nu se vedea, nici nu era bănuit și nici nu avea cineva inspirația să-l descopere, pentru că era înăbușit sub moloz, datorită acestei mediocrități industrioase a creației slaviciene din ultimii ani. Două aspecte biografice obturează și mai necruțător calitățile prozatorului din Pădureanca, Scormon, Gura satului, Moara cu noroc, Comoara sau din Mara. Cel
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
deci, să-l mai vadă cineva pe prozatorul de ficțiune Slavici, în paginile sale cele mai bune din vremurile de altădată, când omul era atât de detestabil, iar memorialistul considerat cu atât mai penibil? E. Lovinescu nu a avut nici inspirația, nici tăria de a face o disociere. În 1922 era prea aproape de primul război, când filogermanismul său l-a compromis pe Slavici, dar nu va face această disociere nici mai târziu. Sinteza T. Maiorescu și contemporanii lui, apărută în 1943
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
Ion Buzași Recunoscut unanim ca izvor de inspirație al poemului Epigonii, nu înseamnă că Lepturariul... este singurul. Vrem să propunem ipoteza altui izvor, legat de momentul blăjean al biografiei eminesciene, de importanță secundară, nu lipsit de însemnătate totuși. Este vorba de cartea lui Timotei Cipariu, Elemente de poetică
Cipariu și Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12114_a_13439]
-
Timotei Cipariu, Arhetipuri ale permanenței românești, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1988, p. 107), cartea lui Cipariu, Elemente de poetică, metrică și versificațiune, Blaj, 1860, cu semnătură proprie, cu localizare și datare "M. Eminescu, Blaj 1866" este un al doilea izvor de inspirație al poemului "Epigonii" după Lepturariul... lui Aron Pumnul.
Cipariu și Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12114_a_13439]