KorAP: Find »[drukola/base=instituționalist & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 ...14 >

334 matches

Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567

ulterioare. În mod tipic, instituțiile apar sub auspiciile unui hegemon. Alternativ, ele reflectă inițial angajamente de alianță într-o anumită distribuție de putere. În general, totuși, instituționaliștii consideră că existența cooperării reflectă urmărirea intereselor naționale, și nu altruismul (Keohane, 1984). Instituționaliștii au reacționat la predicțiile neorealiste privind multipolaritatea emergentă. În acest sens, ei au prezis continuitatea în aranjamentele multilaterale încheiate după 1945 între principalele state. Instituționaliștii fac referire la rețeaua densă de alianțe și instituții internaționale care s-a dezvoltat între

by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
totuși, instituționaliștii consideră că existența cooperării reflectă urmărirea intereselor naționale, și nu altruismul (Keohane, 1984). Instituționaliștii au reacționat la predicțiile neorealiste privind multipolaritatea emergentă. În acest sens, ei au prezis continuitatea în aranjamentele multilaterale încheiate după 1945 între principalele state. Instituționaliștii fac referire la rețeaua densă de alianțe și instituții internaționale care s-a dezvoltat între puterile occidentale în bipolaritate. Aceste cadre multilaterale au contribuit la stabilizarea relațiilor diplomatice dintre statele industrializate și s-au dovedit a fi utile pentru urmărirea

by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
lui Nye a alimentat în mare măsură afirmația înrudită a lui Hans Maull, potrivit căreia Germania și Japonia deveniseră "puteri civile", îndepărtându-se de sfera militară și orientându-se către administrarea multilateralismului și interdependenței (Maull, 1991). Astfel, în contrast cu neorealismul, analiza instituționalistă pune accent pe continuitate, și nu pe schimbare, după Războiul Rece. Totuși, instituționaliștii recunosc că statutul predicțiilor lor variază în Europa și Asia de Est. Un context european occidental este cel mai potrivit pentru analiza instituționalistă, pentru că prezintă tipare bine

by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
potrivit căreia Germania și Japonia deveniseră "puteri civile", îndepărtându-se de sfera militară și orientându-se către administrarea multilateralismului și interdependenței (Maull, 1991). Astfel, în contrast cu neorealismul, analiza instituționalistă pune accent pe continuitate, și nu pe schimbare, după Războiul Rece. Totuși, instituționaliștii recunosc că statutul predicțiilor lor variază în Europa și Asia de Est. Un context european occidental este cel mai potrivit pentru analiza instituționalistă, pentru că prezintă tipare bine dezvoltate ale interdependenței economice și instituționale (Keohane ș.a., 1993, p. 6). Unificarea Germaniei

by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
Astfel, în contrast cu neorealismul, analiza instituționalistă pune accent pe continuitate, și nu pe schimbare, după Războiul Rece. Totuși, instituționaliștii recunosc că statutul predicțiilor lor variază în Europa și Asia de Est. Un context european occidental este cel mai potrivit pentru analiza instituționalistă, pentru că prezintă tipare bine dezvoltate ale interdependenței economice și instituționale (Keohane ș.a., 1993, p. 6). Unificarea Germaniei și problemele generate de lărgirea Uniunii Europene și a NATO ar putea avea consecințe distribuționale care, la rândul lor, ar putea crește complexitatea

by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
Prin contrast, versiunea de liberalism operaționalizată în studiul de față oferă o cale pentru realizarea liberalismului sofisticat în termeni diferiți de cei stabiliți de Keohane. Keohane interpretează realismul ca o teorie raționalistă, iar acest fapt îl încurajează să elaboreze critica instituționalistă. Totuși, realismul poate fi înțeles și ca incluzând o dimensiune reflexivă puternică, datorită concentrării sale asupra proceselor de selectare și socializare, ce decurg din consecințele generative ale anarhiei. Astfel se deschide o a doua direcție a criticii la adresa realismului, mai

by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
aliniere, discutate pe larg în literatura de specialitate (vezi Walt, 1984). Huntley compară alinierea, pe care o asociază cu predicțiile liberale, atât cu configurația balanței de putere prevăzută de neorealism, cât și cu inerția instituțională pe care se bazează analiza instituționalistă. Abordarea liberală oferă motive mult mai puternice de optimism cu privire la viitorul politicii mondiale decât oricare dintre aceste perspective, sugerând "un potențial fără precedent ... pentru o pace generală între marile puteri" (Huntley, 1996, p. 70). Ideea că pacea democratică se va

by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
În cele din urmă, SUA au adoptat și o preferință față de multilateralism, întrucât acesta le permite mai mult spațiu pentru legitimarea puterii (Kapstein și Mastanduno, 1999, pp. 151-157). De asemenea, tiparul cercetat de Kapstein și Mastanduno pune probleme pentru predicțiile instituționaliste referitoare la tiparele generale ale activității instituționalizate. Mai ales, tendința de aliniere arată că tiparele cooperării internaționale acoperă o arie geografică mai mare decât au anticipat instituționaliștii. În termeni de sferă geografică, cadrul oferit de aliniere pentru o tranziție pașnică

by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
151-157). De asemenea, tiparul cercetat de Kapstein și Mastanduno pune probleme pentru predicțiile instituționaliste referitoare la tiparele generale ale activității instituționalizate. Mai ales, tendința de aliniere arată că tiparele cooperării internaționale acoperă o arie geografică mai mare decât au anticipat instituționaliștii. În termeni de sferă geografică, cadrul oferit de aliniere pentru o tranziție pașnică între principalele puteri este mult mai robust decât logica instituționalistă. În loc să se bazeze pe tipare ale interdependenței economice și instituționale, care sunt inegale în interiorul sistemului internațional, alinierea

by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
tendința de aliniere arată că tiparele cooperării internaționale acoperă o arie geografică mai mare decât au anticipat instituționaliștii. În termeni de sferă geografică, cadrul oferit de aliniere pentru o tranziție pașnică între principalele puteri este mult mai robust decât logica instituționalistă. În loc să se bazeze pe tipare ale interdependenței economice și instituționale, care sunt inegale în interiorul sistemului internațional, alinierea se bazează pe supravegherea și implicarea benignă a puterii hegemonice. Astfel, tiparul general al activității instituționalizate din cadrul modelului alinierii este mai extins decât

by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
bazeze pe tipare ale interdependenței economice și instituționale, care sunt inegale în interiorul sistemului internațional, alinierea se bazează pe supravegherea și implicarea benignă a puterii hegemonice. Astfel, tiparul general al activității instituționalizate din cadrul modelului alinierii este mai extins decât anticipează teoria instituționalistă. De asemenea, atât neorealismul, cât și instituționalismul întâmpină anomalii în termenii tiparului ajustărilor de politică externă identificat în Unipolar Politics. Pe lângă enunțurile generale, studiul lui Kapstein și Mastanduno oferă descrieri valoroase ale "marilor strategii" ale principalelor puteri dintr-o perioadă

by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
autorii cedează mult teren argumentelor realiste. Caracterul supra-determinat al versiunii lui Deudney și Ikenberry de teorie liberală naște întrebarea privitoare la posibilitatea reformulării liberalismului astfel încât predicțiile lui despre tiparele activității instituționalizate să fie separate mai clar de cele oferite de instituționaliști și de realiștii clasici. Un criteriu util în acest sens constă în examinarea mai îndeaproape a tipului de activitate instituționalizată prezis de cele două teorii. Într-o ordine internațională cu adevărat mai liberală, hegemonia nu ar fi o condiție necesară

by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
responsabilităților dintre principalele puteri apar ca un test calitativ esențial al tiparelor generale de activitate instituționalizată, care au apărut în perioada post-Război Rece. Dezbaterile despre împărțirea responsabilităților sunt deseori exprimate în termenii unui cadru cost-beneficiu, care poate fi supus analizei instituționaliste. Din această perspectivă, astfel de dezbateri reflectă preocupări pentru câștigurile obținute prin cooperare. Astfel, apariția unei structuri mai echitabile a relațiilor dintre marile puteri ar putea fi explicată mai bine de teoria instituționalistă, și nu de cea liberală. Totuși, se

by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
cadru cost-beneficiu, care poate fi supus analizei instituționaliste. Din această perspectivă, astfel de dezbateri reflectă preocupări pentru câștigurile obținute prin cooperare. Astfel, apariția unei structuri mai echitabile a relațiilor dintre marile puteri ar putea fi explicată mai bine de teoria instituționalistă, și nu de cea liberală. Totuși, se pot face două observații împotriva acestui argument. Mai întâi, în realitate, instituționaliștii nu au anticipat schimbări majore în termenii relațiilor de împărțire a responsabilităților dintre principalele puteri. Ei au pus accent cu precădere

by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
prin cooperare. Astfel, apariția unei structuri mai echitabile a relațiilor dintre marile puteri ar putea fi explicată mai bine de teoria instituționalistă, și nu de cea liberală. Totuși, se pot face două observații împotriva acestui argument. Mai întâi, în realitate, instituționaliștii nu au anticipat schimbări majore în termenii relațiilor de împărțire a responsabilităților dintre principalele puteri. Ei au pus accent cu precădere pe continuitate în interiorul societății internaționale după Războiul Rece, spre deosebire de neorealiști, care au prevăzut un sistem multipolar emergent. Într-adevăr

by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
costuri să consolideze un cadru al legitimității politice după întipărirea structurii. Prin urmare, în locul procesului cauzal din spatele activității instituționalizate, indicatorul cheie ar trebui să fie efectele internaționale produse. Dacă semnele schimbării sunt graduale, acest lucru ar trebui să favorizeze predicțiile instituționaliste. Totuși, semnele unei transformări calitative fundamentale a structurii relațiilor instituționalizate între marile puteri vor veni în sprijinul liberalismului. În ansamblu, gradul de simetrie din tiparul activității instituționalizate din sistemul internațional după sfârșitul Războiului Rece reprezintă un criteriu valabil pentru evaluarea

by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
rafinată, privind distincția dintre alinierea hegemonică și socializarea liberală a produs criterii clare pentru măsurarea predicțiilor liberale. Utilizarea acestor criterii ar trebui să permită evaluarea predicțiilor liberale privind comportamentul principalelor state în perioada post-Război Rece în raport cu predicțiile neorealiste și cele instituționaliste. În tabelul 1.1 sunt rezumate predicțiile asociate cu cele trei teorii operaționalizate, cu privire la sistemul internațional după Războiul Rece. Tabel 1.1 Teorii și predicții (rezumat) Variabilă Tipar general al activității instituționalizate Ajustări ale politicii externe Neorealism Schimbare majoră în

by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
înlocui balanța de putere ca tendință de echilibru dominantă în interiorul sistemului internațional. Prin urmare, dezbaterile dintre neorealiști și liberali, privind procesele de construcție a identității de stat și socializarea în relațiile internaționale sugerează posibilitatea subsumării intuițiilor neorealiste și a celor instituționaliste într-o sinteză mai largă, compatibilă cu perspectiva asupra sfârșitului Războiului Rece ca punct de cotitură istoric major în politica mondială. Studiile de caz sunt examinate în capitole separate. Universul de cazuri posibile este ales din rândul candidaților la statutul

by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
Germania unificată, Japonia și China au fost identificate de neorealiști drept "puteri în afirmare" în cadrul structurii emergente a politicii internaționale. Aceste state se află la extremele schimbării din sistem și, prin urmare, vor constitui teste cruciale pentru evaluările neorealiste. Modelul instituționalist este gata să conteste această predicție în Europa Occidentală, unde tiparele interdependenței economice și instituționale dintre state sunt bine dezvoltate. Totuși, în cazul Asiei de Est aceste predicții lipsesc. Prin contrast, modelul liberal contestă revendicările neorealiste atât în privința Europei Occidentale

by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
recente, precum și să evidențiem modul în care pot fi interpretate evenimentele curente, dat fiind argumentul general al lucrării. Capitolele cu studiile de caz sunt organizate în patru secțiuni. Primele două secțiuni analizează predicțiile modelului neorealist și, respectiv, cele ale modelului instituționalist. Apoi, predicțiile liberale sunt abordate în două secțiuni. A treia secțiune cercetează existența unor dovezi ale variației culturale și instituționale interne în cadrul marilor strategii ale principalelor puteri. Aceasta ar putea prezenta anomalii atât pentru predicțiile neorealiste, cât și pentru cele

by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
Apoi, predicțiile liberale sunt abordate în două secțiuni. A treia secțiune cercetează existența unor dovezi ale variației culturale și instituționale interne în cadrul marilor strategii ale principalelor puteri. Aceasta ar putea prezenta anomalii atât pentru predicțiile neorealiste, cât și pentru cele instituționaliste, și ar indica un "decalaj de internalizare", de tipul celui anticipat de teoria liberală. Astfel, chiar dacă statele urmăresc strategii non-liberale, în această etapă analiza rămâne perfect compatibilă cu o descriere liberală a dinamicii socializării din sistemul internațional. În această secțiune

by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
și liberalism, în care instituționalismul este privit ca reprezentând un punct de sinteză pe o axă între neorealism și liberalism. În schimb, aici se propune o înțelegere "triunghiulară" a relației dintre aceste trei modele, în care dezbaterile dintre neorealiști și instituționaliști reprezintă partea raționalistă, iar dezbaterile dintre neorealiști și liberali reprezintă partea reflectivistă a abordării. Privit în acești termeni, probabil că focalizarea liberalismului asupra traiectoriei generale a construcției identității și socializării în cadrul sistemului internațional se va dovedi mai productivă în căutarea

by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
abordării. Privit în acești termeni, probabil că focalizarea liberalismului asupra traiectoriei generale a construcției identității și socializării în cadrul sistemului internațional se va dovedi mai productivă în căutarea unei sinteze generale între teoriile concurente ale relațiilor internaționale decât orice încercare a instituționaliștilor de a rafina modelele raționaliste. Toate cele trei teorii acceptă că anarhia rezultă din interacțiunea unităților. Totuși, ele identifică două mecanisme diferite prin care are loc această interacțiune. Un mecanism presupune că statele sunt actori raționali care urmăresc să-și

by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
interpretat ca funcționând tocmai în acest mod. Astfel, reflexivitatea ca trăsătură a sistemelor sociale în condiții istorice specifice trebuie să fie deosebită de monitorizarea reflexivă ca trăsătură generică a acțiunii sociale. Vom evalua fiecare model în parte modelul neorealist, modelul instituționalist și, respectiv, modelul liberal. Analizăm asumpțiile fiecărei teorii cu privire la natura anarhiei, cu scopul de a evidenția diferențele de statut ontologic în fiecare dintre acestea. De asemenea, analizăm modul în care teoriile conceptualizează alcătuirea sistemului internațional, pentru a identifica logica adoptată

by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
Waltz anarhiei nu este în totalitate generativă, iar modelul socializării statului este ambiguu. Totuși, neorealismul poate fi interpretat în sensul că se bazează pe o logică reflexivă pentru că oferă o teorie incipientă a construirii identității statului în cadrul sistemului internațional. Modelul instituționalist Variabila cheie identificată de modelul instituționalist este distribuția informației și instituțiilor în sistemul internațional. Concentrându-se asupra impactului sistemic al informației și instituțiilor, instituționaliștii urmăresc să demonstreze că este posibilă cooperarea internațională, plecând de la aceleași asumpții privind sistemul internațional precum

by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]