243 matches
-
poate permite". Aceste două idei fundamentale, obsesii poetico filozofice, apar și în Comisionarul, scris în 1981. Povestirea aceasta, deși cronologic ulterioară Arhivarului, ocupă în volum primul loc. Pe drept cuvânt. Căci este unitar închegată. Și, deși cu unele lungimi reflexiv intelectualiste, impresionantă în simplitatea ei măreață. O dramă filozofică pe tema dreptului la sinucidere. Bătrânul Filip a renunțat de mult la meseria lui de avocat și lucrează ca un simplu comisionar. Duce flori și mesaje. "E mic de statură, mereu corect
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
formulările complicate, precum și diferitele figuri de stil. De asemenea, nu sînt recomandate cuvintele sau sintagmele cu două sau mai multe înțelesuri, precum și cuvintele străine. În ceea ce privește citatele, acestea pot fi folosite, dar nu foarte mult. Folosirea citatului oferă vorbitorului o aură intelectualistă. Este bine ca persoana care vorbește să fie percepută de auditoriu drept o persoană superioară. Totuși, aceasta nu are voie să fie percepută ca fiind foarte erudită, tocmai pentru a nu se crea o diferență prea mare între ea și
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
ta, ci și a noastră [a tuturora] care suntem descendenții tăi! (Sacchi 1989, p. 335). Acest concept a fost reluat în Noul Testament de către Paul care face din el cheia de boltă a doctrinei mântuirii. În rest, întreaga apocaliptică are trăsături intelectualiste, speculative, specifice - dacă ne putem exprima în acest fel - unor persoane care lucrează la birou. 17.5. Sfârșitul apocalipticii Apocaliptica nu a depășit cu bine evenimentele tragice din anii 70 și 134 d.C., ieșind compromisă din acestea: pedeapsa timpurilor de pe
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
dus la transformarea unei explozii sociale într-o cucerire cu caracter politic” (p. 17). Consideră că a fost creditat în revoluție datorită faptului că românii îl cunoșteau ca opozant al lui Ceaușescu, încă din 1971, când fusese acuzat de „deviaționism intelectualist”, întrucât criticase regimul din Coreea de Nord, care îl entuziasmase pe dictatorul român. Este de acord că în 1989, în România, ar fi fost de-ajuns și o „scânteie” pentru ca nemulțumirea generală să coaguleze într-o explozie, ceea ce s-a și întâmplat
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
ar fi spus aceleași lucruri față de Ioanide, Ioana n-ar fi fost așa de inconștient cruntă, căci pentru Ioanide, Gavrilcea și Munteanu erau zero, și un minister însemna o funcție sterilă și fără valoare. Însă Pomponescu era (cu anume rezerve intelectualiste) exact de părerea Indolentei, din care cauză suferea de a se vedea pipăit pe răni. Indolenta nu arăta din punct de vedere sentimental o diminuare a interesului, totuși, acum, acest stil moderat i se părea lui Pomponescu insuficient. Înainte Indolenta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
compatibile, manifeste). Socialul este semnificativ și simbolic deoarece are sens pentru actori. Subcultură: cultura oricărei grupări, adesea minoritare, a cărei autonomie este atestată de anumite trăsături obiective (valori, comportamente...). De exemplu, subcultură tânără, muncitorească, populară, evreiască... Substanțialism: atitudine in-telectuală (sau intelectualistă) care constă, pentru a-l parafraza pe Marx, în a lua "lucrurile logicii drept logica lucrurilor". Cu alte cuvinte, a lua conceptele drept realitate. Este un realism sau un ontologism. Teodicee: problemă teologică și metafizică pusă de toate marile religii
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de o ruptură, aceasta se petrece conform descrierii cărtăresciene, într-un mod "soft, tandru și complice": "Modernismul este rejectat, într-adevăr, dar nu pentru că el este trecutul, ci tocmai pentru că el disprețuiește trecutul, pentru că, în goana după estetizarea și esențializarea intelectualistă a literaturii, după noutate cu orice preț, el s-a îndepărtat de la adevărata și marea tradiție literară a secolelor trecute. Această tradiție (adică adevăratul trecut) se cuvine recuperată și reinterpretată în spirit ludic, ironic și parodic, adică postmodern, ceea ce presupune
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
constatarea că există elevi care Învață mai repede și elevi care Învață mai lent, consideră că o cale prin care cei “lenți”pot Învăța tot atât de bine ca cei rapizi, este timpul de Învățare ce se acordă fiecărei categorii. Reprezentanții teoriei intelectualiste a Învățării, J.Bruner, P.I.Golperin, promovează o concepție asemănătoare, care apreciază că orice elev poate asimilă un conținut dacă sunt folosite căi adecvate de activitate. Majoritatea elevilor pot ajunge la performanțe apropiate dacă se creează condiții favorabile de Învățare
Idei pentru învăţământul simultan by Creţu Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/1212_a_1922]
-
elitistă". Ca atare, de va fi tânjit după succes, ca un veritabil scriitor profesionist, amfitrionul de la Sburătorul n-avea cum să disprețuiască literatura "de consum", și cu atât mai puțin melodrama, acestei specii desuete încercând să-i imprime deliberat nuanțele "intelectualiste" ale modernismului promovat teoretic. De aceea, dacă "valoarea estetică" a literaturii lovinesciene nu ne (mai) satisface, să ne gândim că există întotdeauna, până și în cele mai neizbutite opere literare, ceva cu mult mai adânc decât literatura însăși. Altminteri, Lovinescu
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
uman. „Ideea social-humanistă” pe care o urmărește Seminarul este nouă („prin lecțiile de toate zilele și orele, influența sentimentului”) și deosebește activitatea acestei instituții de alte experiențe de acest tip1. Preocuparea pentru „dezvoltarea voinței” propune o delimitare de sistemul herbartian, intelectualist și reductivist, practicat de Rein la Jena, model care influențase formal organizarea Seminarului. Un alt principiu urmărit cu perseverență la Seminar era acela al dezvoltării simțului practic, legarea cunoștințelor teoretice de realitățile vieții: „apropierea între școală și casă, între știință
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
o invocă toți cei care au lucrat și s-au format la Seminarul Pedagogic, a izvorât, se pare, din polemica cu „herbartienii” și „metoda treptelor formale” ale lecției. Aceste „trepte formale”, scria Găvănescul, „considerau că pot închide, în îngustul cerc intelectualist, orizontul larg al educației omenești, atât de complexe”. Și diagnosticul său: „Noi considerăm azi pedagogia herbartiană ca un sistem lipsit de bază științifică... de mult așezat în ruină”. Alternativa la acest sistem osificat e deschiderea cultural-umanistă, sensibilizarea elevilor pentru a
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
într-o formulă incoloră, sau cuminți și fade, precum aceasta: Din văzduh, pe aripi de lăstuni,/ cad în Jiu și apa-nvolburată/ Spumegă orbita de culori" (Ilarie Hinoveanu). Poeții se îndreaptă, tot mai evident, spre o poezie reflexivă, cu digresiuni intelectualiste, indiferent dacă motivele, pretextele țin de tradiție, de poezia satului, sau se sprijină pe idei încorsetate într-un sistem imagistic mai complicat. Le rămâne comun crezul umanist, peisajul românesc, credința în mesajul ancorat în existența noastră de zi cu zi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
contemporane; în ciuda efervescenței academice din jurul scrierilor sale. În paragrafele din cărțile sale, Foucault propune o gândire a cunoașterii din trecut într-o manieră originală și personală. Ceea ce obosește în cărțile sale, ceea ce îi sperie pe cei cu trăiri intelectuale sau intelectualiste, care au încercat să-l citească, nu sunt atât problematizările sale de sorginte teoretic-istorică, nu sunt problemele pe care Foucault le analizează și le ridică pe un fond de cunoaștere istorică, ci însăși maniera sa de a filosofa dintr-o
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și al vieții acestor simboluri, ei simt nevoia de "un dumnezeu" (adică o Autoritate Supremă, care să le confere un climat de securitate mentală în fața diverselor "amenințări", așa cum Hitler a jucat acest rol pentru Heidegger!). Ayatollahul gândirii lor... Problema predicării intelectualiste și problema "dumnezeului", simțit ca o necesitate de Heidegger, nu ne conduc decât spre aceeași problemă de fond: principiul reprezentării (în politică) și (în cunoaștere). Nevoia de ocrotire și nevoia de securitate sunt profund exploatate de politicianul modern în propagandele
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
aparte spre noi posibilități de a problematiza, spre tot atâtea posibilități de discurs, dincolo de fascinația lingvistică modernă. Politicile de mâine nu se vor mai institui pe un soi de autoritarism al Cuvântului Ales, de care se cramponează elitele moderne. Tradiția intelectualistă (despre care vorbea Popper) și tradiția politică a celor ce au dreptul la cuvânt prin obediență față de partide politice și față de regimuri de guvernare și printr-un fals lustru elitist de a spune despre trecut, istorie, memorie! au dreptul la
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
unei societăți. Ele se autosatisfac cu atacuri nihiliste și gratuite, instrumenta lizate de grupuri de interese și de un "criticism" haotic și impotent pentru o perspectivă a pluralizării cunoașterii. Totodată, aceste elemente intelectuale se autoflagelează cu un soi de verbiaj intelectualist pentru a obține "cât mai multe efecte" negativizante, conform unei retorici naziste. În cazul acestor intelectuali (români) distructivi, invidioși și nihiliști îl regăsim pe Goebbels prin celebra sa butadă: "Noi nu vorbim pentru a spune ceva, ci pentru a obține
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a trecut dincolo de subiectele puse în dezbatere pentru a deschide o multitudine de posibilități de a crea discursuri. Cu siguranță, Foucault a pierdut enorm de mult la capitolul audiență, impact social din cauza limbajului său codificat, original și abstract, elitist și intelectualist. Nu știu în ce măsură cei care au scris despre Foucault îl fac mai pe înțelesul unui public mare. Evident că nu-l fac! De asemenea, este mai greu de citit un studiu scris de un Hayden White despre Foucault, decât ceea ce
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în mod arbitrar printr-un "limbaj științific", avem de a face cu instrumentalizări politice! Critica foucauldiană îi vizează îndeosebi pe practicienii științelor sociale moderne (psihiatri, psihologi, juriști, toti cei cu radical Psiho-, personalul din instituțiile ce se ocupă de oamenii-probleme, intelectualiștii). Toată această lume ce acordă asistență sufletelor bolnave este criticată istoric și existențial de către Foucault, cu scopul de a-și revizui practica. Ineficiența normelor psihologice și psihiatrice, a celor juridice, precum și practica psihiatrică, juridică sunt de regândit, iar Foucault oferă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în lumea modernă ar fi bine să o privim într-un raport mutual cu politica fricii și a terorii. Pe fondul unei îndoctrinări, al unui servilism și al unei lașități intelectuale au fost posibile și Auschwitz-ul, și Gulagul. În fățărnicia intelectualistă, elitistă se află condițiile (de producere) ale nazismului și ale comunismului. "Elita" (a se citi intelocrația și Curțile intelectuale) este ticăloasă în profunzimea dezvoltării ei istorice. Toți acei intelectuali, unii cu o gândire remarcabilă și foarte bine instruiți, care au
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a omului superior și nobil în raport cu ceilalți. Tot acest "elitism" fățarnic, cinic și iresponsabil, promovat și în societatea românească de după 1990, este de aruncat în lada de gunoi a istoriei. De ce? Pentru că nu este altceva decât un rasism tehnocratic și intelectualist în cadrul aceleiași națiuni. Omul "superior" e dezastrul civilizației noastre. Elita oficială este anticivică și antiumană pentru că tratează omul, cunoașterea și societatea după o falsă superioritate de gândire promovată de abstracționismul filosofic și cultural modern unde oamenii devin "funcții", "numere", "operații
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
problemele sale, cu practicile sale. Ceea ce a atacat Foucault este un anume soi de intelectual tezist, conformist, servilist și instrumentalizator, pe producțiile căruia se susține regimul politic modern al cunoașterii-putere. La fel ca Nietzsche și Popper, Foucault a atacat tradiția intelectualistă contemporană care produce, prin intermediul instituțiilor de învățământ superior, intelectualul-funcție al puterii-cunoaștere. Un soi de gânditor interesat, care produce suport teoretic pentru acțiunile politicienilor, la fel cum Hegel a oferit suport teoretic pentru Bismarck prin opera sa, aceea a unei Germanii
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Ceea ce îi unește pe White și Foucault în emplotment-ul lor față de modul lingvistic al cunoașterii moderne este ostilitatea și respingerea "reperelor binare" cu care ne-a obișnuit lumea intelectuală modernă: interpretare-interpret (Schleiermacher); semn-semnificant (Saussure); analiză-analizant (Lacan); explicat-explicant (Hempel). Aceste scheme intelectualiste, chiar dacă ordonează cunoașterea umanistă prin reducție și simplificare după o logică primară și vizibilă, au drept finalitate crearea unor clișee de interpretare în raport cu dinamica vieții și a istoriei. Logica și retorica sunt pentru texte și pentru gândire coerentă. Acțiunile și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
să refuze studiile tehnice în favoarea studiilor metafizice. În acest context, gîndirea lui Marx evoluează pe aceleași coordonate. Indignat de ceea ce reprezenta capitalismul în urma sa, preluînd o serie de informații eronate și recurgînd la "rațiunea pură", Marx realizează o splendidă construcție intelectualistă, utilă în a critica imperfecțiunile unui sistem, dar mortală în condițiile asumării supoziției că această gîndire este perfectă. Socialismul, mișcare cu adresabilitate universală, a trebuit să găsească și o organizație de tip universal care să îl reprezinte. Apărută la Londra
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
1930) și Oboi scufundat (1932).10 Datorită acestora, dar și mulțumită următoarelor două cărți: Erato și Apòllion, respectiv Poezii noi, poetul meridional avea să rămână în memoria colectivă că prima voce a Ermetismului, orientare literară privită de mulți ca denaturare intelectualista a celei mai rafinate poezii pure. Poezia ermetica, se știe, a fost constant acuzată de obscuritate, iar autorii ei de izolare elitista într-un turn de fildeș. Ermeticii s-au apărat împotriva săgeților înveninate trimise de adversarii stilului cifrat, ai
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cu volume care au văzut lumina tiparului între 1923 și 1933; acesteia îi aparțin: Ungaretti din Sentimentul timpului, Montale din Oase de sepie și Quasimodo din Ape și pământuri și Oboi scufundat. Ultima etapă, cea a poeziei ermetice, o deformare intelectualista și manierista a celei mai înalte poezii pure, include volume apărute între 1934-1944. Clasificarea lui Petrucciani cuprinde 35 de ani de poezie italiană, de la sfârșitul primului deceniu al veacului trecut până în ajunul celui de al doilea Război Mondial și separă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]