244 matches
-
și desfășurat încât să pornească de la înclinațiile și interesele elevilor, adică să aibă o fundamentare psihologică, astfel încât să se ajungă la emanciparea forțelor lor spirituale, interne, punându-se accentul pe latura formativă, în detrimentul celei informative. Ca atare, pedagogul critică caracterul intelectualist al învățământului herbartian și pledează pentru un învățământ centrat pe activismul elevilor. În sprijinul acestei idei, Ferrière evidențiază valențele unui astfel de învățământ conexat de muncă, de viața reală, care să le ofere copiilor cel mai eficace mijloc de pregătire
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
în spațiul românesc pe Vladimir Ghidionescu. Pedagogia experimentală propunea ca noutate recomandarea de a se întemeia educația și învățământul pe o psihologie integrală, în care accentul urma să se focalizeze pe voință, respingându-se astfel concentrarea pe psihologia filosofică și intelectualistă, așa cum o promovase Herbart. A doua variantă interbelică, școala activă, a fost reprezentată în mod special prin concepția ,,centrelor de interes” a lui O. Decroly. În spiritul acestei concepții a fost elaborat și adoptat un proiect de programă analitică pentru
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
etapă a vieții, Berger sublinia necesitatea menținerii acestuia la curent cu diferitele mutații care apar în specialitatea sau în profesia sa. Educația permanentă presupune nu doar o continuă împrospătare a cunoștințelor din domeniul de activitate, ci și menținerea unei prospecțiuni intelectualiste asupra dorinței de a crea ceva nou, ceva original. În această ordine de idei, Berger insistă asupra necesității ca în școala contemporană educația să devanseze instruirea. Procesul educativ actual ar trebui să cultive însușiri specifice creativității și originalității, fără să
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
sau se aplică de instanța executivă de conivență cu factorii ierarhici. Deși dispunem de numeroase curele de transmisie În lipsa unui organism popular de control, măsurile rămân gesturi platonice. În acest context manifestările științifice nu depășesc caracterul livresc a unor orizonturi intelectualiste care ființează În paralel cu realitățile aberante și Îngrijorătoare ... În cazul abordării unor teme proprii Ecologiei Umane ca apărarea patrimoniului istoric, cultural sau etnic se pot Înregistra și consecințe, punitive evident pentru autor” (1989 vol. XXXIII pag 149). În data
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
sociale și ale sociologiei, filosoful român ajunge la concluzia c geneza oricrei obligații nu poate fi decât ori social, în moralele simple, gregare, ori psihologic în moralele evoluate, aceast alternativ a înțelegerii fiind strin eticii kantiene. Aspectului formalist, personalist și intelectualist al eticii kantiene, (rupte de orice legtur cu realitatea, dar prețuite cum se cuvine de Ralea: acesta îi va opune Nikolai Hartmann, o moral întemeiat pe existența obiectiv, realist a valorilor, valorile nefiind determinate de dorințele noastre subiective ori de
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
Cum de-mi încăpea toată mintea omenească în gămălia aia de creier, n-aș putea să spun. Și nici n-aș vrea să aud comentarii răutăcioase pe chestia asta. Dar, dincolo de tot soiul de întrebări de asemenea gen, cu iz intelectualist, situația era clară. Eram pur și simplu un gândăcel, cam scârboșel poate, după gustul unora. Năzuința ce avusesem, iată, se împlinise. Pohta ce-am pohtit m-a pocnit! Stăteam și mă holbam în mijlocul patului. Cutele cearșafului erau tot atâtea denivelări
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Israel, debutul târziu al personajului central ca prozatoare etc.) și inserții privind corupția, meschinăria, societatea de consum, alteritatea ș.a. În ceea ce privește formula pentru care optează S.A., accentul cade pe corespondență: scrisorile dintre Natalia și Pierre dau savoare ficțiunii, au o amprentă intelectualistă, asumându-și afinitatea cu operele mai multor scriitori și muzicieni . SCRIERI : Poate mâine..., pref. Sergiu Levin, Tel Aviv, 1994 ; Cei de dincolo , Tel Aviv, 1997 ; Peregrinări , Tel Aviv, 1997 ; Pe urmele altora, București , 1997 ; Singurătatea alergătorului de cursă scurtă , București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289591_a_290920]
-
675. Blaga se va angaja și el în explorarea unor căi alternative în raport cu raționalismul clasic, prin recurs la mit, metaforă și paradox. Însă, nu va urma calea iraționalismului intuiționist. Gândirea antinomică pe care el o va promova rămâne în cadre intelectualiste și raționaliste, însă ale unui nou tip de raționalism, unul "mai elaborat și mai nuanțat decât cel, mai curând grosier, care ne-a fost lăsat moștenire de către ultimele secole"676, un raționalism care convertește negativul, care integrează iraționalul, știind "că
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
schimbării: a) cognitivă, care accentuează importanța laturii informative, a conținutului principiilor ce guvernează schimbarea, fiind realizată prin instruire. Rezultatul se va reflecta în formarea reprezentărilor și noțiunilor de bază privind schimbarea, ceea ce va constitui ulterior fundamentul conduitei proactive. Din perspectivă intelectualistă este de la sine înțeles că în absența cunoașterii, a informațiilor, indivizii nu vor fi capabili să înțeleagă importanța și necesitatea promovării inovațiilor și nu vor reuși să se adapteze unei societăți aflată în plină dinamică. Cu toate acestea, cunoștințele reprezintă
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
spunea că el a stat la originea debarcării lui Bujor de la CJ al PCR, printr-o scrisoare semnată "în numele unui grup de intelectuali ieșeni" trimisă la Elena Ceaușescu, fiind încurajat de Floareș. Atunci Bujor a fost reclamat că ar fi intelectualist, deviaționist de la linia partidului și a fost debarcat din sistem de către Floareș, cu interdicția de a lua contact cu publicul. L-a salvat Petru Enache, după o vizită la Iași, când fratele său, Gică Enache (care era șeful UCA), i-
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
E. Lovinescu, G. Călinescu, Tudor Vianu, Perpessicius, Pompiliu Constantinescu, Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu (ca să nu mai punem la socoteală valorile de plan secundă, dovedind toți "o înzestrare ce depășește cerințele obișnuite ale breslei." Autorul stabilește apoi notele definitorii ale poetului intelectualist, de tăietură clasică, stăruind asupra lui Vladimir Streinu, ale cărui scrieri reliefează "un critic și un eseist de înaltă distincție, cu vederi ferme și chibzuite, erudit și subtil în analize, convingător, de cele mai multe ori, în teoretizări și artist în expresie
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
a creat universul. Cu toate că cercetarea căilor de cunoaștere își împrumută termenii și caracteristicile generale din filosofia elenistă, spiritualitatea bizantină va contura un tip original de apofatism, această schimbare fiind necesară întrucât apofaza de tip creștin nu mai este de esență intelectualistă. Interesant însă este faptul că nu putem vorbi de o înțelegere a apofatismului comună majorității autorilor bizantini, deoarece el a îmbrăcat diverse nuanțe și accentuări, cu toate că și-a păstrat anumite aspecte de fundament, printre care și această lipsă a dimensiunii
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
a substitutelor acestora (imagini, modele, machete etc.) și - metode așa-zis tradiționale - bazate pe experiența anterioară a copilului și pe procedurile didactice și intuitive mai sus-amintite, de regulă autoritare, ce Îndeamnă la pasivitate și riscă să conducă la o cultură intelectualistă și superficială, formală. După același autor, metodele noi sunt cele care pornesc de la principiulpotrivit căruia „școala este făcută pentru copil și nu copilul pentru școală”. Acestea sunt grupate În: - metode libertine, anarhiste: inspirate din ideile lui J.J. Rousseau, L. Tolstoi
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
auzit, că au receptat doar o informație. În realitate, supraabundența absorbției de informație duce ușor la superficialitate; ea nu mai lasă suficient loc reflecției personale, răgazului necesar examinării, meditației, cugetării adânci și abstracte. În mod asemănător, În condițiile unui Învățământ intelectualist, cu programe și manuale adeseori supraîncărcate, deși aparent școlarii Învață mai mult și despre mai multe, ei știu parcă mai puțin, pentru că nu mai au timpul necesar de reflecție, de studiu aprofundat, de gândire independentă; se creează piedici În calea
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
stilistice inconfundabile, el rămîne unul dintre marii scriitori români din toate timpurile, în ciuda ricanărilor post-moderne. Cultura lui, copleșitoare, jenează și irită generațiile care i-au urmat, dar poezia lui Philippide se încăpățînează să rămînă ceea ce a fost dintotdeauna - o poezie intelectualistă, de modernitate subtilă, discretă, bine ascunsă. Pentru un poet din secolul XX, asimilarea culturii reprezintă un avantaj, dar și un handicap: ea și-a pus amprenta asupra fiecărei pagini. La un artist ce ar vrea să mimeze spontaneitatea, cultura acționează
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
o epură, se impune în absența oricărei carnații sonore. 2. Versul cel mai filosofic Adoptarea metrului antic invită, de la început, la acceptarea unui anumit tip de lirism caracteristic sensibilității clasice a Antichității. Personal, susțin că această sensibilitate este de tip intelectualist, întrucât favorizează latura noțională a cuvintelor. De altfel, având în vedere morfologia acestora - trei verbe, plus un adverb - nici nu se putea să fie puse în valoare alte fațete, sau valențe, ale cuvântului (ale oricărui cuvânt), cum ar fi imaginea
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
un indenegabil afin al d-sale, și cea șlefuită de viul grai al rapsodului de imemorială descendență colectivă. Rezultatul e un discurs fantast, în care cadența ideilor apare căptușită cu referințe, citate, aluzii a căror sorginte îl constituie atît prezentul intelectualist, uneori scorțos-pedant, solicitat cum grano salis, cît și trecutul amețitor al vorbei mustoase, mucalit slobode, cu folclorică alură; corolar al unei "vesele științe" băștinașe. Cu alte cuvinte, ni se oferă ceea ce cronicarul Nicolae Costin, menționat într-un motto, numea "ospețe
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
Annette Kolodny apare într-o calculată postură, care invită empatia: dezamăgită (dar nu animată de resentimente sau de sentimentul eșecului), caldă și implicată (dar nu captiva unui limbaj de lemn devenit discurs publicitar de promovare a unei instituții), analitică și intelectualistă (dar nu raliată la obscuritățile unora dintre analizele foucauldiene actuale). Se cuvine să avertizez cititorul - dacă e necesar - că autoarea acestei cărți este o cunoscută teoreticiană feministă. Numele ei este prezent în cele mai importante antologii de feminism, Kolodny fiind
Restanța viitorului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16867_a_18192]
-
din Ființă Necesară). De altfel, Averroes i-a reproșat că a ignorat voit distincția între „ceea ce e ascuns” (sfera cunoașterii intuitive; Dumnezeu; noumenon) și „ceea ce e vizibil” (lumea gândirii raționaliste; omul; phainomenon). Aflat la distanță egală între raționalism și gnoza intelectualista, Ibn Șină definește - într-o Epistola asupra izvoarelor înțelepciunii/ Risala fi ’uyun al-hikma astfel filozofia: „Hikma este perfecțiunea sufletului omenesc prin cunoașterea lucrurilor și afirmarea adevărurilor speculative și practice, în măsura posibilităților omenești”. Tot că pe o noutate în epoca
Filozofia orientală în traduceri recente by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4495_a_5820]
-
dobândește cu totul alte semnificații. În legătură cu romanele din această primă perioadă de creație a lui Norman Manea, Ion Simuț vorbește despre două filoane de inspirație: Proust (presupun, pentru mecanismele rememorării și un anumit tip de analiză) și Musil (pentru psihologia intelectualistă). Acestora li s-ar putea adăuga, firește, Kafka (referința curentă în Occident atunci când este discutat scrisul lui Norman Manea), dar și Thomas Mann (tendința de reproducere in extenso a unor teorii și experiențe științifice), sau Borges, pentru un anumit tip
Fețe ale ratării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8447_a_9772]
-
discutau între ei cu aprindere. Fără să turbur în nici un fel discuția, foarte animată, m-am așezat pe colțul unui birou, urmărind disputa înverșunată. Acum, se știa că cei doi nu prea se înghițeau, primul fiind un realist fără aere intelectualiste, al doilea, în primul rând un om al ideilor, de forță. Marin Preda aproape că zbiera cu spume la gură, citez, absolut exact, cel mai bun aliat al meu fiind memoria: " Și mai lasă-mă naibii cu Marx al tău
Scene cu Marin Preda by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15112_a_16437]
-
la care criticul (și nu numai el) subscrie "în fals". Ca și în cazul lui Cezar Petrescu, coleg de generație interbelică, succesul lui T. Mușatescu la public nu rezonează cu acela repurtat în fața criticilor vremii, preocupați să adulmece, avid, prospețimile intelectualiste ale literaturii "de cunoaștere". Dar revanșa entuziastului public, mai "puțin literar", căruia umorul lui T. Mușatescu reușise să-i activeze acea zonă sufletească unde se mai păstrau doze variabile de naivitate neînțărcată, vine, cumva paradoxal, de la E. Lovinescu. Cu o
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14230_a_15555]
-
optică darwinistă, considerînd genurile drept un soi de specii naturale, Hennequin s-a străduit a aborda critica într-o manieră scientizantă, după criterii psiho-fiziologice, iar Thibaudet, adept al bergsonismului, "face adeseori aplicări nefericite, ca aceea de a ajusta pe poetul intelectualist Valéry la patul procustian al filosofiei vitaliste". De unde și concluzia că spiritul francez, punînd cu predilecție în funcțiune resursele vocației sale analitice, s-ar arăta "neprimitor față de disciplina esteticii generale". Și, în plus, că "se dezinteresează de problematica specială a
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
Constantin Țoiu 1954 A alege. A ieși cu orice preț din dilemă, dar a ieși doar formal din dorința aceasta de a termina odată cu nehotărîrea... De aceea alegerea nu e obiectivă. Angajamentul n-are suflet. (Poziție intelectualistă.) * 1954. Fanatismele se aplică trecutului și viitorului. Prezentul este mereu practic și rațional (din cauza necesității imediate). Fanatic este omul care își dublează eforturile în momentul în care își dă seama că e pierdută cauza pentru care luptă. (W. James) * Sept
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17024_a_18349]
-
de igienă pentru verbul matern" mărturisește că n-a îndrăznit să intervină: "O atitudine exigentă față de inadvertențele înregistrate ici și colo, nu ar fi picat bine în zi de sărbătoare, nu ar fi fost bine primite, niște exagerări și pretenții intelectualiste, riscînd să fii taxat și bănuit de intoleranță, prețiozitate, nepolitețe, reavoință și alte păcate. Pe scurt, puteai să-ți aprinzi paie în cap." Și, de fapt, trage el concluzia, "vorbirea noastră [...] răspunde exact tiparelor de viață actuale din societatea basarabeană
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16707_a_18032]