KorAP: Find »[drukola/base=intelighenție & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 ...20 >

489 matches

Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549

previziune apocaliptică: dacă ar trebui să prevaleze, în masa celor care au spus „contra”, partea ce a deținut puterea, ar fi sfârșitul societății noastre. Nu se va întâmpla așa, tocmai pentru că în Italia există un Partid Comunist puternic, există o intelighenție destul de avansată și de progresistă; dar pericolul există. Distrugerea valorilor, aflată în curs de desfășurare, nu implică o înlocuire imediată a altor valori, cu ce au ele bun și rău, cu îmbunătățirea necesară a standardului de viață și cu un

[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258

gravă criză internă care, în martie 1917 a culminat cu căderea regimului. Cel de-al doilea motiv este de ordin structural: Rusia anului 1917 este o țară cu un nivel al instruirii slab, elitele ei sunt reduse la o mică intelighenția, iar gradul de violență politică și socială amplificat și de terorismul* anumitor revoluționari ruși*, este ridicat; tot atâția factori puțini favorabili instaurării unei democrații. și iată că intervine și improbabilul: un om, Lenin, este foarte decis să radicalizeze criza pentru

[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
de epurări în rândurile PCUS. Pe plan ideologic, Stalin impune un „clasicism” sovietic în cultură*, cu abandonarea avangardismului în artă și în literatură în numele „realismului socialist”, iar, în istorie, cu o reabilitare parțială a țărilor care au făurit statul rus. Intelighenția este total înregimentată, regimul combinând lingușirea și recompensele cu constrângerile impuse „inginerilor sufletelor”. Stalin n-are încredere în nimeni și multiplică mereu organismele de control. NKVD - Comisariatul Poporului pentru Controlul de Stat - spionează toate administrațiile, în special armata, unde comandanții

[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
dependent la dictatura proletariatului. Se neagă implicit ideea unei etape istorice a capitalismului independent, național și democratic, subliniindu-se în același timp complicitatea burgheziilor locale cu imperialismul, în particular cu cel american. Revoluția din Octombrie are un profund impact asupra intelighenției latino-americane, comunismul bazându-se aici mai mult pe personalități decât pe o mișcare organizată. Tipograful Recabarren, fondator al PC chilian, îl întruchipează pe bătrânul lider muncitoresc trecut la bolșevism* și ale cărui scrieri și discursuri au drept axă centrală o

[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
a publica, în 1960, Viață și destin, o valoroasă frescă istorică punând în paralel regimurile sovietic și nazist, se soldează cu confiscarea manuscrisului de către KGB. Secundat de ministrul Culturii, Furțeva, și de principalul ideolog al partidului, Suslov, Hrușciov supraveghează activitatea intelighenției, datoare, după ei, să reflecteze „rolul crescând al partidului în identificarea comunismului”. în 1962, acuzându-i de „formalism” și de „abstracționism”, el îi critică pe tinerii artiști care expun la Moscova, viitor focar al artiștilor ziși nonconformiști. în 1964, tânărul

[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
în apartamente private sau chiar în parcuri - cum a fost cazul unei celebre expoziții pe un teren viran din Moscva, distrusă cu buldozerele în 1974, la ordinul autorităților -, fără să le mai pese de recunoașterea instanțelor oficiale. Acest divorț al intelighenției creatoare intervine pe fondul unor procese politice. La începutul anilor 1970, încurajată de amendamentul Jackson-Vanick și, mai ales, de cel de-al „treilea coș” al acordurilor de la Helsinki, începe emigrarea evreilor* sovietici, mai întâi înspre Israel și apoi spre Statele Unite

[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
de sovietici de origine germană și armeană emigrează. Regimul își înăsprește și el tonul: numeroși disidenți, printre care și creatori - Paradjanov, Stus, Vadim Delaunay, Amalrik, Gorbanevskaia - sunt trimiși în lagăre sau internați în aziluri psihiatrice. Represiunea este deosebit de severă contra intelighenției ucrainiene, care îmbină aspirațiile democratice cu ideea unei renașteri culturale naționale. Sub presiuni internaționale, puterea preferă să se debaraseze de sute de creatori „rebeli” obligându-i să emigreze cu o „viză evreiască” sau expulzându-i din țară. Multora dintre aceștia

[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
opiniei publice occidentale. în mai multe orașe europene, sunt organizate, cu concursul unor intelectuali vest-europeni, și îndeosebi a PEN Clubului Internațional, mai multe acțiuni contra represiunii și pentru libertatea de expresie. Această efervescență culturală și politică, urmată cu pasiune de către intelighenția sovietică, o prefigurează pe aceea a perestroikăi. Literatura și arta concentraționare Experiența concentraționară traversează întreaga istorie sovietică. Există mai mult de 1300 de mărturii repertoriate provenind de la prizonieri din lagăre și închisori, scrise între 1920 și începutul secolului XXI. Aceste

[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
care circulă sub forma samizdat sau a edițiilor străine în limba rusă - în particular, monumentalul Arhipelag Gulag al lui Soljenițîn, Povestirile din Kolîma ale lui șalamov, Viața și destin de Grossman - este un puternic instrument pentru trezirea conștiinței în rândurile intelighenției contestatare. începând cu anii 1970, aceste opere influențează puternic atitudinea intelectualilor și a opiniei publice din Occident. Sunt mai puțin cunoscute arta și teatrul Gulagului, unele exemple fiind totuși păstrate grației Memorialului și câtorva muzee din Gulag. Albumul Eufrosinei Kernovskaia

[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
mai pierde din aură, Mao Tzedun se află, în anii 1960-1970, în chiar centrul reactivării pasiunii revoluționare, mai ales odată cu Marele Salt înainte* și cu Revoluția Culturală. în democrații, în timpul evenimentelor din Mai 1968*, o parte a tineretului și a intelighenției este cuprinsă de entuziasm față de comunismul mitic al Chinei, al Vietnamului*, al Albaniei sau Coreei de Nord*. După moartea lui Mao și dezvăluirile despre tragicele consecințe ale megalomaniei sale, flacăra se întreține din mitul Cubei și al figurii lui „Che

[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
de la victoriile asupra lui Napoleon și până la înăbușirea revoluțiilor din 1848, regimul este jandarmul Europei. în 1855, țarul Alexandru al II-lea își începe domnia sub semnul reformelor. O relaxare a cenzurii determină considerabila dezvoltare a presei, ceea ce provoacă entuziasmul intelighenției și a nobilimii luminate. în martie 1861, țarul dezrobește mai bine de 20 milioane de iobagi, dar nu le dă pământuri pe care aceștia trebuie să le răscumpere. Din acest moment se înfruntă trei mari curente: reacționarii care nu vor

[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
atentat împotriva lui Alexandru al II-lea, fapt care declanșează o cumplită represiune și provoacă sciziunea organizației Pământ și Libertate. Câțiva hotărăsc să-și durifice acțiunea și înființează Voința Poporului - Narodnia i Volia -, organizație teroristă secretă, condusă de membri ai intelighenției și foarte centralizată, ierarhizată, disciplinată și compartimentată, care nu are decât un singur obiectiv: asasinarea țarului. La 5 februarie 1880, un atentat cu dinamită în palatul de Iarnă face mai mult de cincizeci de victime, dar nu pe țar care

[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
stabilește o distincție strictă între „socialism” și „comunism”, primul ținând de modernitatea industrială, iar al doilea de arhaica egalitate comunitară. Catalogând însă opera lui Marx ca „socialistă”, el întărește bruiajul operat de acesta între cele două doctrine și prelungit de intelighenția social-democrată - rusul Gheorghi Plehanov sau germanul Karl Kautsky -, în rolul ei de interpret necomunist al marxismului*. între idealul de revoluție*, anticapitalism*, presiunea democrației* reprezentative și ascensiunea marilor reforme sociale, zorii secolului XX stau mărturie pentru această confuzie. Astfel, Jean Jaurès

[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
întinde masa exclușilor, compusă din „oameni ai trecutului” și alți „indivizi periculoși social”, surghiuniți în imensul Gulag*, iar mai târziu, plasați sub controlul permanent al poliției politice*. între cele două, o vastă masă înglobează salariații din industrie și din agricultură, intelighenția, ținută la distanță, și, în sfârșit, pensionarii; puține diferențe salariale disting diferitele grupuri, pensionarii constituind populația săracă a societăților de tip sovietic, constrânsă adesea să exercite o muncă pentru a supraviețui. Ținând seama de acest egalitarism forțat*, școala devine repede

[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
ultimul său an de luciditate, deloc încântat de exilul* voluntar a sute de mii de ruși, fugiți de sărăcie și represiune, Lenin impune expulzările, silind la exil forțat (surghiun), în septembrie 1922, 160 de membri dintre cei mai cunoscuți ai intelighenției ruse. Teroarea sub Stalin Ca unul ce fusese printre principalii locotenenți ai lui Lenin, între 1917 și 1922, Stalin readuce teroarea la ordinea zilei începând din 1929 și o aplică la o scară nemaiîntâlnită. Dat fiind că decizia comună de

[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
mai puțin rușinoasă în care se instalase. Apariția, în 1997, a Cărții negre a comunismului, atacurile pătimașe cărora le-a fost țintă ne reamintesc, totuși, că dezbaterea franco-franceză este departe de a fi închisă și că, pentru segmente largi ale intelighenției, este nedemn să subsumezi unui concept comun fascismul și comunismul. în sfârșit, dacă majoritatea analizelor sunt de acord cu privire la natura autoritară a regimului generalului Franco, în Spania, și a doctorului Salazar, în Portugalia, ele consimt, de asemenea, să îl înscrie

[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675

un motiv mult mai substanțial din punctul de vedere al prefațatorului, și anume acela că, dacă putem întrevedea un fir roșu al "comunizării" spiritului public francez, putem întrevedea în același timp, chiar dacă la începuturi mai discret și amenințat de gîndirea intelighenției majoritare, și unul al "decomunizării" acestuia. Un Panait Istrati ori un Gide au fost supuși unor execuții sumare și energice de stînga intelectuală comunizantă, la ora dezamăgirii lor, după vizitele în țara socialismului real, aproape fără drept de apel. Dacă

Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
Congres convocat pentru perioada verii, tezele sale întîlnesc ecouri din ce în ce mai favorabile. În iunie, SFIO s-a raliat frontului popular. Pe 14 iulie 1935, un comitet ce reunea 48 de organizații, printre care partide și sindicate muncitorești, dar și reprezentanți ai intelighenției laice și mișcări precum comitetul de vigilență al intelectualilor antifasciști (CVIA), a putut să conducă un număr de 500.000 de manifestanți, ocazie cu care s-a pronunțat jurămîntul frontului popular. Răsunetul național și internațional a fost enorm, și în

Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
fost respinse de Internaționala muncitorească socialistă sub presiunea partidelor britanic și scandinav. Din acel moment, inițiativele de acțiune, congrese și întruniri internaționale împotriva războiului și a fascismului, ce se desfășoară adesea în capitala franceză, mobilizează în favoarea comuniștilor mari nume ale intelighenției și numeroase sindicate. Dacă PCF, al cărui succes s-a materializat în afluxul de aderenți (de la 30.000 în 1933 la 86.000 în 1935), avea atunci în vedere participarea la un guvern al frontului popular, el a trebuit să

Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
rămîn considerabile. KKE-ul reprezintă, cu cei 40.000 de aderenți ai săi, comunismul tradițional, muncitoresc, conservator și viu, cu istoria sa și cu miturile războiului civil, în opoziție cu evoluțiile societății grecești. EAR reprezintă mișcarea ecologistă de stînga, pacifistă, intelighenția progresistă. Mișcarea este deschisă minorităților sexuale și noilor mișcări sociale. Listei Adunării stîngii și progresului prezentate de către cele două forțe, i se alătură mici grupări și individualități, și obțin 13,1%, adică 1,3% mai mult decît scorurile adunate ale

Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340

taraf de amatori și o epuizantă petrecere bahică (prilejuită de obicei de o zi de naștere sau, vai, de o înmormântare), mediul cultural basarabean este cu regularitate scurtcircuitat de câte o diversiune care animă pentru un timp spiritele în rândurile intelighenției. Ambalată artistic, emanând groase fumigații biblice, ultima diversiune lansată pe piața chișinăuană poartă semnătura inconfundabilă a lui Ion Druță, un maestru al genului, cel care a produs în acești ani numeroase asemenea „inițiative culturale”. De data aceasta creatorul lui „Badea

[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794

apendicectomie, autoacuzație, autoeducație, autoironie, automedicație, balcanologie, bioenergie, calcemie, carmangerie, ciupercărie, claustrofobie, concatenație, conotație, contracepție, conversie, coronografie, demofobie, depresie, difuzie, diglosie, discografie, dizarmonie, ecografie, ecospecie, edentație, emisie, empatie, enterologie, etruscologie, extensie, etnie, filmografie, francofonie, frecție, frezie, hidroizolație, hiperinflație, iconoclastie, imagologie, implantologie, intelighenție, intubație, izometrie, kinetoterapie, levitație, lustrație, malnutriție, mamografie, meloterapie, metaloplastie, microantologie, microbacterie, microchirurgie, microproducție, microsomie, migrație, misandrie, muzicografie, maximafilie, monosemie, naratologie, ocluzie, oscilografie, oscilometrie, paleoarheologie, paranghelie, parapsihologie, parotidectomie, pedofilie, pizzerie, pneumologie, podologie, postgaranție, preselecție, prezentație, pudibonderie, primoinfecție, procesomanie, prospecție, radioemisie, reconversie

[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541

la adevărul-coerență (propriu relaționismului pe care îl invocă) și nici acela la "totalitatea" sau "întregul" hegeliene (implicate de calitatea sintetică a sociologiei cunoașterii) nu par a fi suficient de convingătoare. Mai mult, nici pretenția că intelectualii sau, în cuvintele sale, "intelighenția social detașată" are acces la "întregul" adevăr nu este decât tot o afirmație ideologic-partizană: Dar cine ar trebui să aibă cunoașterea acestui adevăr "întreg"? Aici Mannheim îl urmează din nou pe Lukács, argumentând că istoria a produs un grup ale

by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
cărui circumstanțe sociale sunt de așa natură încât îi permit un acces privilegiat la adevăr. Pentru Lukács, numai "proletariatul" are potențialitatea de a scăpa de ideologie și de a cunoaște "întregul" adevăr, întrucât este "ultima clasă". Mannheim argumentează că numai "intelighenția social detașată" poate evita ideologia și cunoaște astfel "întregul" adevăr pentru că este "relativ fără de clasă". Din nou, ca și în cazul lui Lukács, a cărui operă este prezumabil non-ideologică întrucât el reprezintă conștiința proletariatului, este evident că Mannheim va argumenta

by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
relativ fără de clasă". Din nou, ca și în cazul lui Lukács, a cărui operă este prezumabil non-ideologică întrucât el reprezintă conștiința proletariatului, este evident că Mannheim va argumenta că propria sa operă este non-ideologică, întrucât el este o parte a intelighenției"115. Într-adevăr, ideea că intelectualii, jucând rolul de "investigatori sociali", ar deține o poziție privilegiată care să le permită o cunoaștere a realității liberă de orice influență ideologică este una dificil de susținut. Și asta e cu atât mai

by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]