848 matches
-
sau nemotivat, vinovați sau nevinovați, pe față sau pe ascuns. “În cazul unei minciuni (operație comunicațională de tip persuasiv), intenționalitatea generală o constituie atingerea unui scop, intenționalitatea prezentă o reprezintă cadrul (o vânzătoare, o oră de curs, o petrecere), iar intenționalitatea reacțională este replica efectivă în contextul discuțiilor” (Vladutescu S., 2006, p. 150). Mitul Referitor la mit, autorul ne spune, “totul poate fi mit, deoarece universul este infinit și fiecare obiect din lume poate trece de la o existență închisa , mută la
Book Review: ŞTEFAN VLĂDUŢESCU: Compendiu de „Comunicare jurnalistică negativă”, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339580_a_340909]
-
să înainteze pe calea îmbunătățirii vieții duhovnicești, printr-o deasă împărtășanie. Unirea cu Hristos înseamnă, de fapt, trăirea credinței ortodoxe autentice, trăirea în Hristos. Or, omul are o existență multidimensională, el raportându-se la realitate nu numai prin raționalitate sau intenționalitate, ci și prin trăire interioară. Existența umană se umple de sens numai într-un sistem de referință supradimensionat, prin implicarea unui ,,altceva”. Spiritul omului devine cu adevărat liber atunci când el se deschide în fața semenilor săi, dar mai ales în fața lui
HRISTOS ÎN MINE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342121_a_343450]
-
ce poate fi descoperit, prealabile marilor descoperiri inimaginabile acum, pe calea științei, dar și a fanteziei! În niciun caz, operele lui Alexandru Mironov nu sunt o sustragere radicală de la realitate și de la conștiința pură, de la lumea obiectivă cunoscută, ci o intenționalitate conștientă de desprindere a omului din cuiele care îl fixează în angoasă, în ultraraționalism, cu nimic mai prejos în efectele nocive asupra umanului, decât iraționalitatea însăși. Ultraraționalismul contorsionează universul la fel de mult ca iraționalismul, iar, de aceea, o privire fantezistă și
ALEXANDRU MIRONOV. PARANTEZĂ AFECTIVĂ ÎN MATEMATICA VIEŢII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341915_a_343244]
-
se apropie de ceea ce Moreas numea „idees primordiales” ale spiritului. Trebuie să subliniem, totuși, că Elron nu se închide în ermetismul francezilor. Mai degrabă, sare către oniric, către libera asociere de elemente unde se figurează un spațiu de sens, o intenționalitate dată ivelii prin explozii de lumină care ne atrag atenția și pe care le putem interpreta printr-un inconștient interpretativ și nu prin conștiința oarbă cu care trăim în fiecare zi. In existența cotidiană, credem, fără a avea dreptate, ca
ÎN ASCUNZIŞUL LUI BARUCH ELRON de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344427_a_345756]
-
un < >, completând ăi întregind eforturile spre mântuire, căci < > 4. Așadar, sinele propriu se substituie prezenței reale și iubitoare a lui Iisus Hristos, Care trăiește în propria-mi persoană, iar faptele care le săvârșesc reprezintă în fapt o simbioză de bună intenționalitate și împlinire. Dacă cea dintâi îmi aparține, ca rezultantă a înclinării voinței spre săvârșirea binelui, desăvârșirea faptei, încununarea intenției, sunt ale lui Hristos. Locuirea Lui întru mine și încununarea intenției, sunt ale Domnului Iisus Hristos. Locuirea Lui întru mine și
DESPRE DIMENSIUNEA ASCETICII ŞI MISTICII ÎN OPERA PĂRINTELUI DUMITRU STĂNILOAE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372277_a_373606]
-
lucrarea nepăcătoasă a virtuților. Prin mijlocirea limbajului antinomic, suntem însă obligați să afirmăm că harul nu este totul, că singur nu poate realiza nimic, mai mult - că dacă lui nu i se adaugă contribuția volitivă, practică (si nu cea de intenționalitate) a omului, prezența lui în suflet rămâne aproape nesimțită, inactivă. La început, impresia oricărei persoane care vrea să lucreze binele este că nici un ajutor din afară nu i se dă, ci totul îi aparține, lucrarea de sinergie realizând-o mental
DESPRE DIMENSIUNEA ASCETICII ŞI MISTICII ÎN OPERA PĂRINTELUI DUMITRU STĂNILOAE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372277_a_373606]
-
om este practic unilaterală: omul nu are ce să ofere ca fiind dintr-ale sale. Totul este al lui Dumnezeu, inclusiv iubirea, energia divină necreată, cu care este înconjurată întrega creație. Răspunsul iubitor al umanității este schimbarea de sens, prin intenționalitate, la actul creator al Sfintei Treimi. Un alt gen de iubire, căreia omul nu-i poate răspunde nici măcar prin întoarcerea ei spre Cel de care a primit-o - ca în cazul anterior - este iubirea ca extaz, în care se poate
DESPRE DIMENSIUNEA ASCETICII ŞI MISTICII ÎN OPERA PĂRINTELUI DUMITRU STĂNILOAE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372277_a_373606]
-
implant a programului filosofico-mistico-poetic al ambilor, interiorizat, asimilat, până la ultimile interstiții ale textului, exprimat în jerbe de lumini tăioase, interminent, de intensitatea sângerie a olmazurilor orientale. Ambii trăiesc, pe multiple octave ale rostirii, fervoarea clasicizantă a unui lirism revolutionar, ca intenționalitate, în care, postmodern, se află încrustată și pletora unor reminiscențe (începând cu cele eminesciene), spre a reface o istorie a compartimentului poetic al poeziei noastre naționale. Camuflat sub umbrela vastă a postmodernismului, universal lui Ioan descinde de mult mai departe
DE LA SUFLET PENTRU UN POET APARTE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372555_a_373884]
-
diversele ipostaze ale artelor remarcă și subliniază acest sens, într-o mare varietate de forme. Este ceea ce Domnul Mihail Diaconescu dovedește și demonstrează pe larg, mai ales în volumul al doilea Ipostazele artei, ale acestui tratat. Concepția despre relația dintre intenționalitatea creatoare în artă și sensul spiritual al lumii orientează numeroase demonstrații din acest al doilea volum. Pe un plan mai larg este foarte important modul cum Domnul Profesor Mihail Diaconescu organizează în mod logic și epistemologic demonstrațiile în care s-
PRELEGERI DE ESTETICA ORTODOXIEI, EDIŢIA A DOUA, EDITURA „DOXOLOGIA” A MITROPOLIEI MOLDOVEI ŞI BUCOVINEI, IAŞI, 2009 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348287_a_349616]
-
în lumea spirituală indiană, deși aici ea este realizată în mod imperfect: dacă se elimină limitele dezaprobate de Hegel [273] ("neconceptual, lipsit de rațiune" etc.) se va ajunge exact la conceptual real hegelian. Oricum, ca punct de plecare și ca intenționalitate (chiar dacă nu ca o realizare perfectă), Idealismul întocmai așa cum îl concepe Hegel există deja în India! Acesta constă, exact cum subliniază gînditorul din Stuttgart, "în ceva interior în care se transformă voința și se adaptează la lumea spirituală, iar lumea
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
amplu volum de istorie românească, care începe cu Dacia antică, continuînd cu Statul dac independent și centralizat din timpul regelui Burebista, ale cărui origini sînt situate între 70 și 60 î.e.n. Totuși, toate aceste studii nu sînt atinse de o intenționalitate politică. Istoricii români care s-au ocupat de epoca amintită au știut să păstreze neatinse spațiile de cercetare independentă, chiar în perioada cînd lucrările lor serveau o cauză politică. Unele rezultate ale studiilor istoricului Condurachi sînt publicate la București, în
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
continuată de doi călugări, Eftimie și Azarie, care îl vor sluji pe domnitorul Alexandru Lăpușneanul, respectiv Petru Șchiopul, primul fiind numit țar în cronica lui Eftimie. Studiul izvoarelor amestecate cronici hagiografice și hărți ale prinților, spre exemplu ajută la perceperea intenționalității politice și ideologice a dinastiilor și a cancelariilor acestora și la luarea unor măsuri într-o conjunctură geopolitică ce impune realitatea unei puteri mult mai modeste. Cazul lui Petru Rareș este interesant: el revendică faptul că ar fi fiul lui
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
-ți inducă maladivă blazare, ci în această așezare de legendă civilizatoare. Chiar dacă una încă dramatică, după căderea Zidului. E ca și cum, la marele oraș al lumii ar trebui să privim cu ochii deformați ai încărunțitei condeiere. Aici, de fapt, în această intenționalitate negativă, trebuie găsită explicația: cum să-i atribui unui atare spațiu, oricum fascinant, vinetele tale angoase (probabil temporare)? Cu ce e de vină Berlinul că Nora Iuga, în trecere prin el, se află în pasă neagră. De reținut, oricum, acribia
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fiind obiectul ca atare al discursului său filosofic, de unde observația că am avea de-a face, prin această filosofie, cu prima realizare în modelul antropologiei filosofice. Apoi, Aristotel în Etica nicomahică propunea termenul antropologos "ceea ce se spune despre om" probând intenționalitatea gândului filosofic ocupat cu problema omului. Nu putem vorbi în nici unul dintre cele trei cazuri precum nu o putem face nici în legătură cu alte momente ale filosofiei vechi despre cercetarea omului ca întreprindere autonomă, nesubordonată unor intenții de construcție filosofică pe
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de existență a omului. De asemenea, prin această expunere, am recunoscut modalitatea în care Kant regândește umanul. Mai departe va fi vizată numai însușirea fundamentală a omului, anume faptul că el este scop final al existenței lumii. Abia prin această "intenționalitate" putem dezvălui structura formală a finalității în modelare kantiană; și, mai departe, putem regândi personalismul energetic în legătura sa formală cu filosofia lui Imm. Kant. I.2.c. Structura formală a conceptului kantian al finalității 79 Este finalitatea, la Kant
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
consideră după funcția sa cognitivă (oarecum, universală) și după contextul genezei facultăților sale, adică în raporturile ei genetice cu mediul cosmic și cu cel cultural. Legitimitatea filosofică a problemei identității structurale dintre macrocosmos și microcosmosul uman este argumentată pornind de la intenționalitatea cunoașterii. Pe de o parte, omul vizează, prin cunoaștere, unitatea lumii; el tinde să construiască o cunoștință corespunzătoare acesteia. Dar, din perspectivă kantiană, unitatea lumii, întrucât trebuie să reprezinte o unitate în timp și spațiu, imposibilă potrivit presupozițiilor proiectului critic
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Este, până la urmă, una din fațetele monedei, aceea de a se afla în centrul conducerii și influențării unor procese economice și politice. Cert este că este foarte greu în analiza fenomenelor economice să ne dăm seama ce este politică (adică intenționalitate, în vederea influențării unor procese) și ce nu este politică, având caracterul unor fapte și acte cu un caracter neutru. La prima vedere există tentația de a spune că mai ales inflația monetară (dezechilibrele rezultate prin manevrarea masei monetare) este una
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
nivel de organizație”<footnote Nica, Elvira, Managementul performanței. Perspectivă umană, Editura Economică, București, 2006, p. 11. footnote>. Elementele generale pe care le-am expus în paragraful precedent capătă o serie de particularități semnificative atunci când ne referim la managementul resurselor umane. Intenționalitatea strategiei managementului resurselor umane vizează, în primul rând, pregătirea resurselor umane pentru asigurarea performanțelor organizației și satisfacerea necesităților membrilor săi. Atribuțiile cuprinse în activitățile managementului resurselor umane capătă o ierarhizare, corelare, evaluare în cadrul strategiilor managementului resurselor umane. În primul rând
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
diverse asupra locului și rolului omului în activitatea unei instituții, se elaborează politici deosebite față de structura pe posturi. Să ne amintim (capitolul 1) de ceea ce spunea Alfred D. Chandler, și anume, că „structura urmează strategia”. Ce înseamnă aceasta? Strategia (exprimând intenționalitatea, criteriile de selecție a oportunităților și de decizie asupra tipului de activitate) va implica un anumit rol acordat oamenilor și - prin aceasta - o poziționare diferită a lor, ceea ce va fi exprimat prin structura de posturi. Vom întâlni, de-a lungul
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
a lor, ceea ce va fi exprimat prin structura de posturi. Vom întâlni, de-a lungul cursului nostru, experiențe foarte diverse în ceea ce privește concepția și practica în domeniul posturilor. Ele ni se vor prezenta ca firești, în măsura în care vom descifra factorii, criteriile de intenționalitate, interesele care le-au generat. Postul și problema puterii Structura pe posturi a unei instituții exprimă, în esența sa, relațiile de putere reciprocă dintre diferitele grupuri socio profesionale. Fiecare tip de management se elaborează în conformitate cu o viziune (intențională) asupra sistemului
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
posturilor, dar acestea nu pot fi folosite ca niște „instrumente” (tehnici), ci doar ca un ajutor practic de aplicare a unei concepții despre ponderea diferiților factori luați în considerare și a conținutului social real al fiecărora. Evident, odată stabilită viziunea (intenționalitatea) asupra sistemului de posturi, necesitatea unei bune pregătiri profesionale privitoare la elaborarea practică a acestuia se impune cu siguranță. Sunt o serie de definiții asupra postului care se rezumă la evidențierea strictă doar a aspectelor formale. Dintre acestea, amintim formulări
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
seama de un principiu fundamental: nu există o soluție unică, necesară și bună în sine, ci doar în raport cu anumite situații se poate decide ce ar fi util, dacă activitatea noastră este astfel concepută și condusă încât să se desfășoare în conformitate cu intenționalitatea avută. Postul sau locul de muncă este definit în general prin ansamblul obiectivelor, sarcinilor, autorității și responsabilităților ce revin spre exercitare, în mod permanent, unei persoane din cadrul organizației; reprezintă adaptarea unei funcții la particularitățile fiecărui loc de muncă și la
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
referă în realitate la un tip de comunitate, unul care realizează în întregime valorile istoricității și reciprocității, făcând aceasta chiar la un cost considerabil raportat la mobilitatea și autonomia personală" (Selznick, 1992: 365). La Tönnies, lumea socială este creată de intenționalitățile oamenilor acționând în concert cu alții. Suportul acestor acțiuni este reprezentat de două tipuri de voință, iar funcție de tipul de voință predominant la un moment vor apărea diferite tipuri de societăți. Forma primordială de gândire, simțire și acțiune o numește
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
de șanse. Din punctul de vedere al criticilor marxiști și neoweberieni, asistăm, în fond, doar la sofisticarea proceselor de reproducere a inegalităților sociale, în a căror legitimare școala joacă un rol deosebit de important. Astfel de atacuri sugerează existența unei anumite intenționalități în desfășurarea inegalitară a fluxurilor de mobilitate socială, presupoziție viguros respinsă de gânditorii liberali. Inovatoare au fost, în contextul secțiunii de față, analizele lui Raymond Boudon (n. 1934), expuse mai ales în L’inégalité des chances (1973). Spre deosebire de analiza lui
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
de monopolurile poziționale bazate pe calificări culturale indiscutabile. Diplomele educaționale sunt în mod esențial construcții cultural-politice ale competenței și ale loialității organizaționale și au puține legături cu cerințele tehnice ale muncii moderne. „Brevetele profesionale” au instituționalizat, cu variate doze de intenționalitate, mândria legată de status specifică unor categorii profesionale - precum medicii, ziariștii sau psihologii - sau funcționale - cum sunt directorii de școală sau funcționarii publici. Dintr-o simplă privire devine evident că anumite categorii profesionale - medicii sau juriștii - dețin un mare control
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]