491 matches
-
noi avem legături personale strânse cu ceilalți oameni și acelea în care nu avem asemenea legături. În acest sens, în sociologie și psihologia socială se face distincția dintre grupul primar și cel secundar. În cadrul grupului primar sau de contact relațiile interindividuale sunt directe, la fel și relațiile de comunicare, ceea ce înlesnește cunoașterea reciprocă, apariția raporturilor afective, a normelor și proceselor de grup. Relația prioritară este cea "față în față", lucru ce permite ca membrii grupului să poată stabili o relație personală
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
gen, configurate în virtutea rolurilor de gen asociate bărbaților și femeilor, se regăsesc în imaginea lor socială, mai avantajoasă pentru unii și mai dezavantajoasă pentru alții. Reprezentările de gen sunt reprezentări sociale în măsura în care, desfășurându-se în societate, surprind raporturi și relații interindividuale și sunt politice în măsura în care transmit relații de putere. Reprezentările de gen se regăsesc la nivelul vieții cotidiene, în modul cum este înțeleasă și explicată realitatea socială, cum sunt definite problemele comune, cum sunt formulate măsurile de politici publice. Reprezentarea socială
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
acesteia cu alte rude (bunici, unchi, mătuși, veri etc.), ori chiar cu alte persoane, sau chiar separarea copiilor de familia patogenă (Arieti, 1974). 1.4.2. Intervenții asupra microgrupului social Iau în calcul influența pozitivă sau negativă, exercitată de relațiile interindividuale asupra sănătății psihice. Impactul unor asemenea relații a fost observat din cele mai vechi timpuri (ritualurile colective, de exemplu, de exorcizare au constituit o modalitate de scădere a tensiunilor psihice). 1.4.3. Intervenții asupra unor factori sociali 1. Migrația
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
viziunea procesuală Cu toate că din perspectivă sistemică schimbarea presupune o modificare ce apare între două stări, sau presupune momente de stabilitate, ea este și trebuie înțeleasă ca un proces permanent, continuu și nefragmentat (vezi Sztompka, 1993:3-12), pentru că realitatea socială este interindividuală, relațională, dinamică, și se prezintă ca un flux continuu al schimbărilor de diverse viteze, intensități, ritmuri și pe diferite nivele. Noua perspectivă (constructivistă) a devenit în ultima vreme din ce în ce mai populară în explicarea proceselor de schimbare, de globalizare sau regionalizare, pentru că
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
există ca suprastructură posesoare de simțire și "rațiune", ce își are propria viață și își impune cadrele asupra generațiilor, deci ca instanță socializantă și moralizatoare. Din punct de vedere genealogic, conștiința colectivă are atât o latură individuală, cât și una interindividuală, fiind produsul "uniunii" credințelor 18 (raționale) și totodată a sentimentelor membrilor unei societăți și fiind actualizată în și prin fiecare din aceștia. Cu alte cuvinte, conștiința colectivă este în același timp subiect și obiect; există în afara conștiinței individuale, dar are
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
niciodată singur În momentele lui dificile, că are rolul și rostul său În cadrul colectivului de elevi - de aici valorizarea unității și unicității elevilor, a colectivului și a fiecărui elev-persoană ca model de Învățare și dezvoltare deplină. Tratarea diferențiată - Înțelegerea diferențelor interindividuale În Învățare - constituie o sursă de sprijin, iar nu o barieră În procesul instructiv educativ. Lucrul În grup, cu respectarea stilului personal de Învățare și cunoaștere, constituie un bun prilej pentru ca fiecare copil să trăiască bucuria succesului. Sensul tratării individuale
MODALITĂȚI DE INTEGRARE A COPIILOR CU C.E.S. ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR DIN MEDIUL RURAL. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Nana POPESCU, Marcela ȚÎRU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2170]
-
niciodată singur În momentele lui dificile, că are rolul și rostul său În cadrul colectivului de elevi - de aici valorizarea unității și unicității elevilor, a colectivului și a fiecărui elev-persoană ca model de Învățare și dezvoltare deplină. Tratarea diferențiată - Înțelegerea diferențelor interindividuale În Învățare - constituie o sursă de sprijin, iar nu o barieră În procesul instructiv educativ. Lucrul În grup, cu respectarea stilului personal de Învățare și cunoaștere, constituie un bun prilej pentru ca fiecare copil să trăiască bucuria succesului. Sensul tratării individuale
MODALITĂȚI DE INTEGRARE A COPIILOR CU C.E.S. ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR DIN MEDIUL RURAL. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Nana POPESCU, Marcela ȚÎRU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2169]
-
valorile umane de bază ale lui Schwartz și religiozitatea subiectivă a fost, la rândul ei investigată succesiv în diferite contexte culturale și religioase și constatările acestor studii arată că religiozitatea constituie unul din cei mai importanți factori care determină diferențele interindividuale în ceea ce privește preferințele valorice (Schwartz, Huismans, 1995). Schwartz și Huismans (1995) și mai târziu, Roccas (2005) au dezvoltat o serie de ipoteze în legătură cu asocierea dintre cele zece valori de bază și religiozitate. Dintre valorile conservatorismului, religiozitatea ar trebui să fie cel
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
preocupările și credințele religioase ale românilor, atitudinea față de propria religie și de alte culte și comportamentul religios individual și de grup. Rezultatele studiului au evidențiat rolul religiei ca factor de stabilitate în societatea românească în contextul tranziției, dar și variații interindividuale semnificative ale intensității religiozității, de la "nivelul minim de religiozitate" până la credința activă. Studiul a realizat o analiză comparativă a diferitelor comunități religioase din România din punct de vedere al principalelor preocupări, obiceiuri, credințe și atitudini religioase (Cuciuc, 2005). Abordarea globală
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
de siguranță a personalului. Dimensiunea informală a organizării îndeplinește următoarele funcții: - de securitate, de protecție a membrilor organizației față de exigențele prea ridicate și depersonalizate ale organizării de tip formal; - de integrare a indivizilor umani în organizație; - de reglementare a relațiilor interindividuale, permițându-i fiecărui individ să privească în „oglinda socială a grupului” din care face parte și să confrunte această imagine cu imaginea despre sine, cu scopul de a-și reîntregi confortul psihic. Comparația dintre cele două tipuri de structuri evidențiază
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92270]
-
de siguranță a personalului. Dimensiunea informală a organizării îndeplinește următoarele funcții: - de securitate, de protecție a membrilor organizației față de exigențele prea ridicate și depersonalizate ale organizării de tip formal; - de integrare a indivizilor umani în organizație; - de reglementare a relațiilor interindividuale, permițându-i fiecărui individ să privească în „oglinda socială a grupului” din care face parte și să confrunte această imagine cu imaginea despre sine, cu scopul de a-și reîntregi confortul psihic. Comparația dintre cele două tipuri de structuri evidențiază
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92279]
-
sociale și prin instabilitate, iar, uneori, prin izolarea unor grupuri ale comunității. De altfel, însuși Coșeriu precizează că "toate inovațiile lingvistice sînt în mod necesar individuale; dar inovațiile care se adoptă și se răspîndesc corespund, cu siguranță, unor exigențe expresive interindividuale"193. Acest lingvist nu precizează însă de unde pornesc aceste "exigențe expresive" și nu specifică faptul că, dacă sînt "interindividuale", înseamnă că, de fapt, ele sînt sociale. Dacă s-ar avea în vedere cele două condiții generale amintite (vezi supra), slăbiciunea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
inovațiile lingvistice sînt în mod necesar individuale; dar inovațiile care se adoptă și se răspîndesc corespund, cu siguranță, unor exigențe expresive interindividuale"193. Acest lingvist nu precizează însă de unde pornesc aceste "exigențe expresive" și nu specifică faptul că, dacă sînt "interindividuale", înseamnă că, de fapt, ele sînt sociale. Dacă s-ar avea în vedere cele două condiții generale amintite (vezi supra), slăbiciunea (instabilitatea) tradiției lingvistice și coexistența unor principii contrarii la nivelul tipului lingvistic, acestea nu ar putea explica manifestarea unor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de fapt, ele sînt sociale. Dacă s-ar avea în vedere cele două condiții generale amintite (vezi supra), slăbiciunea (instabilitatea) tradiției lingvistice și coexistența unor principii contrarii la nivelul tipului lingvistic, acestea nu ar putea explica manifestarea unor "exigențe expresive interindividuale". În ultimă instanță, Coșeriu admite deci că, din mulțimea inovațiilor individuale, numai acelea care reușesc să se impună prin adoptare produc schimbarea în limbă. Sub acest aspect al modului de producere a schimbării, și Alexandru Philippide 194 afirma că în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
potrivit opiniei sale, un simplu accident, în vreme ce schimbarea lingvistică propriu-zisă ține de esența limbii și nu începe cu această manifestare individuală (de la nivelul vorbirii), care poate rămîne fără nici un efect la nivelul limbii (al normei și al sistemului) dacă acceptarea interindividuală a fenomenului lingvistic nou nu dă inovației statut de schimbare efectivă. De aici ar decurge faptul că, în epocile-salt, adoptările se fac mai repede și în număr mai mare, lucru greu de explicat numai prin factori mentali, într-o epocă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limba literară are alt statut decît cea populară, Eugen C o ș e r i u observă, cum era firesc, că, în general, finalitatea se manifestă în mod spontan și inedit, iar nu ca intenție deliberată de modificare a limbii interindividuale, dar finalitatea poate fi și intenționată în "activitatea normativă a unei instituții academice, crearea convențională a unor limbi literare, convențiile terminologice etc."217 Așadar, poate exista o activitate normativă a unei instituții academice, dar Coșeriu nu ajunge la constatarea că
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
educațional presupune a poseda un minim volum de informații despre această realitate complexă referitoare la: definirea grupului, condițiile În care acesta s-a constituit, avantajele pe care grupul le oferă membrilor săi (integrare, socializare, securizare, reglementare a relațiilor Întra și interindividuale, particularițățile structurale ale grupului (structura de comunicare, structura formală și cea informală, procesele care au loc În interiorul grupului (de realizare a sarcinii, de comunicare, afectiv -apreciativ, de influență, relațiile și interacțiunile dintre membri, climatul psihosocial al grupului (preferințe, intenții
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
simte singur și părăsit. Aceste constatări atrag atenția asupra complexității conceptului de grup, mult utilizat, chiar suprasolicitat În literatura sociologică și psihologică din ultimele decenii. În sociologie, termenul de grup are un sens mai larg, semnificând o relație socială sau interindividuală, o unitate socială, o legătură, o clasă de indivizi cu atribute comparabile și care Întrețin anumite relații. Notele esențale ale grupului social sunt: - este o entitate particulară; - grupează membrii după criterii funcționale; - dezvoltă interacțiuni În limitele unor reguli prestabilite. Interacțiunile
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
influență mutuală interpersonală. Pierre De Visscher (1996 de la Universitatea din Liège, unul dintre cei mai avizați specialiști În domeniu, definește grupul ca: - o unitate de timp și spațiu, un "aici și acum" comportând o anumită proximitate, dar și o distanță interindividuală minimală; - o semnificație; o rațiune de a fi și a rămâne În ansamblu, fără a se impune obiective identice sau experiențe comune; - un mod de a fi comun, Împărtășirea În comun a evenimentelor sau a experiențelor; - o durată suficientă de
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
grupului. Pentru ca un grup să se integreze În categoria grupurilor psihosociale este necesar ca dimensiunile acestuia sa permită fiecărui membru posibilitatea de a avea o percepție indiviuală asupra altor membri, deci să fie suficient de restrâns pentru a facilita raporturi interindividuale și chiar apariția subgrupurilor. După Arbousse-Bastide¹, grupul nu trebuie să conțină mai mult de 12 membri. Cercetările experimentale de laborator nu folosesc grupuri mai mari de 15 membri, din două rațiuni: a una psihologică, potrivit căreia numai În grupurile restrânse
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
comună pentru toți membrii, ritmurile individuale de lucru sunt variate, iar performanțele sunt diferite, În funcție de posibilitățile personale. 2 Procesul de comunicare: clasa ca grup este un mediu de comunicare (elev - elevi; educator - elevi care facilitează realizarea sarcinii comune, stimuleză relațiile interindividuale. O comunicare deschisă, fără restricții, formalisme și ritualuri inutile sporește Încrederea membrilor În virtuțile grupului și, implicit, productivitatea. Blocarea comunicării prin răcirea relațiilor, prin birocratism, conduce la scăderea randamentului membrilor. Funcționând corect, pe principiul feed-back-ului, procesul de comunicare asigură coeziunea
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
fără inhibiții păgubitoare și stresante. - În grup, copilul Își reprimă anumite manifestări / conduite, mai ales pe cele care pot fi ținta ironiilor sau blamului și Își impune conformarea la normele grupului, la exigențele celorlalți. Cu alte cuvinte, grupul reglementează relațiile interindividuale prin aprobarea / dezaprobarea mutuală. - Trăind alături și Împreună cu alte persoane, stabilind raporturi interpersonale, copilul descoperă imginea altora despre el Însuși; are ocazia să compare propria imagine cu imaginea altora despre sine. Pentru copil, grupul este un adevărat "semafor" care prin
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
ales eliberarea tensiunilor afective În viața individuală și a grupurilor mici"². J.L.Moreno, pe numele său adevărat Jacob Lévy, evreu de origine română, s-a născut la București În 19 mai 1892. El a dat un elan decisiv studiului relațiilor interindividuale și a impus În limbajul curent neologisme ca: sociometrie, sociogramă, sociomatrice, atom social, tele- sentimente. A pus bazele unei științe noi - sociometria - ea utilizează metodele testului sociometric, a sociogramei și a psihodramei ca modalități de cunoaștere a grupurilor mici și
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
subiectivă constituie, în parte, baza furiei consumative, aceasta facilitând posibilitatea oamenilor de „a-și satisface o plăcere”, de a-și oferi mici bucurii presupuse a compensa lipsa afecțiunii, a legăturilor sau a recunoașterii statutului social. Cu cât legăturile sociale și interindividuale devin mai fragile sau mai frustrante, cu cât crește insatisfacția, cu atât consumerismul de dezlănțuie ca un refugiu, evaziune, mică „aventură” care compensează singurătatea și sentimentul neîmplinirii. Destinat să „remonteze moralul”, să încurajeze „iubirea de sine”, consumul din faza III
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ineluctabile, întrucât rezultă din însăși dinamica individualizării. De îndată ce indivizii se autoguvernează, ei sunt niște subiecți decizionali, dar și, fatal, niște victime supuse legilor dragostei și ale întâmplării, ale atracțiilor și ale respingerilor, ale legăturilor și ale despărțirilor. Legi ale concurenței interindividuale, libere înclinații și aversiuni ale indivizilor, iată ce anume poate duce și la apariția unor inevitabili „perdanți”. Este și ceea ce poate fi mai logic în ideea de „extindere a domeniului luptei” (Michel Houellebecq). Dacă revoluția sexuală a dus la demolarea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]