49,761 matches
-
celorlalți, cu gândul de a schimba/ameliora lumea și oamenii)? R: Am făcut un pariu cu viața: să mă înțeleg pe mine prin munca mea, care în cazul meu este literatura. Când pariezi pe tot, cunoști adevărata senzație de libertate interioară, și nu trăiești din temeri, ci din atitudini concrete în funcție de ceea ce ai ales. Ideea de a scrie îmi vine din adolescență. La început, fiind foarte singuratic, socoteam că unicul mod de a reuși să comunic cu lumea era poezia; a
Paulo Coelho - academician by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14610_a_15935]
-
ne e dor." Prezența lui Horia Bernea în volumul de față nu se rezumă însă la câteva aluzii textuale; versurile Marinei Dumitrescu sunt însoțite contrapunctic de treisprezece acuarele semnate de acesta. Când și când poeta pășește afară din lumea sa interioară invitând cititorul să-i fie părtaș în "aceste reverberații romane": "Uite, ți-am pregătit/ și un ceai," îl îmbie ea într-o formulare cu ecouri barbiene, formulare care îndreaptă atenția către unul din aspectele inedite ale acestui volum de poezii
Feminitate tihnită by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14618_a_15943]
-
Anatomia melancoliei. În "Le Monde des Livres" din 27 septembrie, Patrick Kéchichian admiră fără rezerve edificiul în construcție al lui Pascal Quignard, recunoscînd că e dificil de descris despre ce e vorba în cele 241 de capitole cu o unitate interioară de profunzime: "Parcurgînd epocile și civilizațiile, oprindu-se acolo unde lucrurile și persoanele, operele și peisajele îl rețin, Quignard își invită cititorul să-i împărtășească motivele invizibile de bucurie siderantă sau de angoasă fără leac. Nu pentru "o trăire împreună
Premiile toamnei franceze by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14611_a_15936]
-
săptămînal, ale cronicilor de carte sau de artă, devin astfel vizibile cîteva teme: cultura ("numai stabilitatea axiomelor permite cultura" scrie într-un articol din 1969, articol totuși de reabilitare), omul, poezia (arta). Eseul valorează prin "mărturia omenească inclusă", prin "încercareșaț interioară" a celui care scrie și ispitirea, încercarea celui care citește. Și în întreprinderea sa de a deschide cuvîntul, scrisul săptămînal e la fel de important ca studiile academice: "nu va ezita să aleagă articolul, cuvîntul țîșnit spontan și capricios, gîndul devenit autonom
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
artistic și moral în același timp, posibilitatea reinvestirii lumii reale cu transparențele și cu puritatea spațiului imaginar. Proiectîndu-se pe sine, întrucît majoritatea uleiurilor sunt autoportrete, în ipostaze cvasificționale, extrăgîndu-se dintr-un contingent ostil spre a-și proteja în absolut ființa interioară atît de fragilă în fața amenințărilor mundane, pictorița experimentează de fapt posibilitatea reinstaurării în pictură a misterului imaginii și a idealității privirii. Un romantism exilat cu ipocrizie din reveriile noastre asumate public, și anume acela care ne angajează funcțiile contemplației, aspirația
Între mãrturisire și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14660_a_15985]
-
Jung, dat fiind că orice biografie succede inevitabil propriilor memorii (îngrijite, ce-i drept, destul de "creativ" de către Aniela Jaffé). Or, Jung precizase din capul locului că viața sa nu abundă în fapte exterioare, fiind determinată aproape exclusiv de un traseu interior. Nu altul este prin urmare programul de redactare pentru Amintiri, vise, reflecții - ceea ce face, cu atât mai mult, ca o biografie "exterioară", precum cea a lui McLynn, să îmbogățească spectaculos și decisiv sursele despre Jung, inclusiv pe latura interpretărilor cu
Vremurile autorilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14646_a_15971]
-
de tîrgoveț, îndrăgise drumurile și cămilele cu mersul lor domol și sincopat, care de fapt ascunde o incredibilă capacitate de înghițire a spațiului, repeziciune și eficiență și pe care încercă să și le însușească, deghizîndu-și făptura din născare, timpul său interior, iuțeala sa, în mișcări molatice, blînde și îndelungi. Repeziciunea înveșmîntată în lentoare, ăsta era scopul lui. Știind că ăsta era cel mai bun mijloc de a se proteja, întotdeauna a ascuns pînă unde îi pîlpîia lumînarea și a trecut sub
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
de vedere, seara Galei a fost lungă, ternă, cu trei momente care au sculat în picioare Sala mare a Naționalului: premiile pentru întreaga activitate acordate lui Victor Rebengiuc, Jean Constantin și Miriam Răducanu. Sentimentul de neîmplinire, de tristețe, de alarmă interioară vine din incoerența nominalizărilor, care se reflectă în mod logic și imediat în palmaresul Galei. Au fost voci care au comentat "curajul" și "inovațiile" operate de juriu. Sînt surprinsă și caut să localizez zona de manifestare a acestora. Întotdeauna au
Trăiască teatrul! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14046_a_15371]
-
între cele două așa-zise extreme: adaptarea ostentativă ce implică o autonegare etnică, și inadaptarea dureroasă, cu consecințe eliminatoare. America lasă fiecăruia spațiul trebuitor opțiunii nestînjenite și derulării destinului personal. Din păcate însă, diaspora românească din Statele Unite înfățișează și dificultăți interioare, deloc neglijabile. Securitatea s-a străduit să-i dezbine pentru a-i stăpîni și pe copămîntenii noștri transoceanici, "mîna ei lungă ajungînd chiar să împartă «bucatele» diversiunii și în comunitățile românești din America, semănînd neîncrederea, egoismul, invidia, răutatea, învrăjbind pe
Românii din Lumea Nouă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14059_a_15384]
-
încuiate și stupide), și combinații între aceste două categorii. Din această ultimă categorie face parte, în mod bizar, Mona însăși - o prezență importantă doar prin cantitate, căci altfel, ea se prostituează cu diverși "clienți", pare ciudat de opacă la "chemarea interioară" a scriitorului, și, evident, nu poate lua niciodată parte la discuțiile intelectuale, rezervate bărbaților - chiar dacă, în fapt, Mona e cea care, prin metodele pe care Miller le poate intui, face rost de bani pentru a-și întreține soțul. Deși romanul
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
christic; ea își asumă durerea unei lumi aservită răului, acceptîndu-și martiriul pînă la capăt. Este multă supunere și mult orgoliu în acceptarea acestui sacrificiu. Două cuvinte despre construcția cărții care poartă sugestiv subtitlul Glasuri. Romanul este alcătuit din șase monologuri interioare aparținînd Medeeii, lui Jason, Agamedei, lui Akamas, lui Leukon și lui Glauke. Procedeu întîlnit des în literatură, prezentînd același fenomen văzut prin prisma mai multor martori (Cvartetul Alexandria, Rashomon ș.a.). Individualizarea acestor glasuri prin respectarea unor registre și tonalități variabile
Cine e această Medee? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14074_a_15399]
-
în același loc, de Mihai Măniuțiu. Limbajul său actoricesc își adaugă acum o valență în plus, importantă și riguros elaborată în această lamentație vizuală care se numește Experimentul Iov. Măniuțiu a mizat pe resursele lui Marian Râlea, pe resortul său interior pregătit pentru orice inovație, pe tipul de energie care se iscă de aici în modul cel mai benefic. Nu este doar protagonistul absolut, dar și pilonul dominant al edificiului regizoral. Poate cel mai emoționant moment este chiar dansul cu Satana
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
cer - înalt ca preotul într-un altar, sufletul și Dumnezeu în reciprocă atracție, delfinul și spectatorul său, căprioara și nemurirea, pasagerul și fericirea lui umilă că trece iubind, nu altfel. Atunci se-ntâmplă ca o nostalgie, și ca un tremur interior, începutul unui dialog cu toate câte sunt și cu propriul suflet încântat de descoperire: "În fața mea, albastră imensitate Atlanticul, de casă mă desparte./ Mă rog de apă(...)/ Mă rog să sece și o punte să clădească/ Și sufletul de dor
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14095_a_15420]
-
parte, culturală și etică, pe de altă parte", e ilustrată, între altele, grație unor texte, precum Melodramaticul Bérenger pe urmele lui Ruy Blas, Donquijotismul unui postromantic, Teatrul neogotic și «fantomele» sale. Punctul de pornire biografic îl alcătuiesc cele două etnii "interioare", "concurente", ale scriitorului, română și franceză, cărora le corespund două categorii de spiritualitate religioasă, ortodoxă și catolică, la care putem adăuga - deși niciodată comentată în public de purtătorul său - conștiința unei parțiale origini iudaice. Rezultatul cel mai expresiv al acestei
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
Constanța Buzea CĂ lucrurile trebuie făcute la vreme știți și dvs. Și chiar și așa, sub pecetea unei îndrăzneli teribile, insistând până nu se stinge tremurul stelei interioare. Mă întreb, care v-ar fi fost locul acum, după 25 de ani de la prima încercare, dacă atunci, demult, ați mai fi făcut un drum, două, și l-ați fi întâlnit pe redactorul de poezie care vă ceruse fotografia și
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14152_a_15477]
-
să participe pe «ceilalți», a dobîndit la noi, înainte, ca și după eliberare, violența unui stimulent imediat, la fel de imperios ca și celelalte nevoi elementare; am scris cartea, ca să răspund unei astfel de nevoi; este scrisă, înainte de toate, în vederea unei eliberări interioare". Puțin mai sus, în prefață, Primo Levi afirmă că scopul său a fost mai degrabă să "furnizeze documente pentru un studiu lipsit de pasiune al anumitor aspecte ale sufletului uman". A vrut să lanseze în primul rînd, tuturor, un "semnal
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
L'écriture ou la vie (Scrisul sau viața). Complexitatea literară a mărturiei Așa cum am scris mai sus, intenția inițială a lui Imre Kertész este asemănătoare cu a lui Primo Levi: să mărturisească, să comunice celorlalți o experiență inumană și eliberarea interioară, adică întreaga latură "utilitară" a povestirii. Totul se complică însă la Imre Kertész din moment ce a ales romanul pentru a se exprima, ceea ce s-a dovedit o capcană. În timpul scrierii romanului a apărut o incompatibilitate între viață și scriitură, între ce
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
resimți eșecul mariajului legat de modul său de a-și concepe viața și opera (tema principală a romanului autobiografic Kaddish pentru copilul nenăscut), pe scurt, prin faptul de a se simți singur pe lume. Nu-i rămîne decît lumea sa interioară care a prins formă în roman, și pentru care este în același timp și părinte și copil. Psihic, experiența de la Auschwitz este trăită din punctul de vedere al unui adolescent de cincisprezece ani, a copilului care și-a păstrat sufletul
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
și copil. Psihic, experiența de la Auschwitz este trăită din punctul de vedere al unui adolescent de cincisprezece ani, a copilului care și-a păstrat sufletul de poet, minunîndu-se în fața frumuseții lumii. Era vorba, în mijlocul nenorocirii, de a prezerva lumea sa interioară, această imaginație despre care Baudelaire a spus că este "singura provincie a adevărului", această șansă, de fapt, de a putea transforma negativitatea în pozitivitate prin "aripile imaginației noastre", căreia, așa cum scrie Imre Kertész în Fără destin, "zidurile strîmte ale închisorilor
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
persoanei) pentru a face viața mai bună și mai bogată? (Totalitarismul modern ca imitație a unei culturi uniforme.) Și calitatea morală a vieții - efortul de a deveni mai bun - este încă o categorie la care merită să reflectăm - sau cultura interioară a omului a luat sfîrșit cu Tolstoi?" Imre Kertész se simte incapabil de a da un răspuns la această întrebare pe care nu poate decît să o trăiască: "Romanul meu nu este altceva decît un răspuns dat lumii, singurul tip
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
deputații că le strîmbă nasul sînt de fapt resturi și lăsături rămase de pe urma constructorilor Casei Poporului. Resturi de tip moloz, materiale de construcție uitate sau abandonate, fiindcă, după căderea lui Ceaușescu, la construcția acestei clădiri, care ajunsese în stadiul lucrărilor interioare, nu s-au mai alocat bani. Din cîte știu, Revoluția a însemnat printre altele și că persoane cu inițiativă au transplantat la ele acasă candelabre, marmoră destinată finisajelor și chiar clanțe de uși, pentru a-și manifesta astfel revolta împotriva
Tricolorul și gunoaiele Parlamentului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14155_a_15480]
-
scandalurile nu-și au protagoniști noi care să aducă imprevizibilul în dimensiunile existențialului, tensiuni proaspete în confruntări. De aceea, miza spectacolului este adusă parcă de misterul însuși al mării, al timpului real în care pare să se întîmple totul: ritmul interior al reacțiilor fiecăruia, tăcerile, revolta, așteptarea, agitația, păruiala. Construcția din lemn pe care a realizat-o regizorul (el semnează și decorurile), pontonul propriu-zis, concentrează și acțiunea, și misterul - sîntem chiar pe malul mării - dinamizează ritmul succesiunii faptelor. Ideea aceasta de
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
diseară excitația o să o apuce iar. Nu care cumva să se lase îmbrobodită în discuții despre iubire, asta o stoarce de tot, o face lividă și goală ore în șir, jumătăți de zile. Să-l citească pe Dostoievski! Deși neliniștea interioară a lui Raskolnikov se îmbină într-a ei ca o roată zimțată. De nesuportat. Să citești în tren. Fiind în tren să-ți ridici ochii din cartea lui. Își imaginează cum ar fi, dacă, să spunem că nu l-ar
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
foarte multe conștiințe traumatisme, drame, tragedii chiar, fiindcă a trăi ani de zile cu speranța că se vor schimba lucrurile și că vor veni eliberatorii din alte părți înseamnă a te consuma sufletește și intelectual și a-ți pierde echilibrul interior. Într-adevăr, trăirea pe două planuri a produs o ruptură în spiritul și în existența foarte multor oameni, dintre care unii nu și-au mai revenit iar alții au sfîrșit prin a face compromisuri pentru a-și salva existența și
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
scriitori (structural, probabil, clarificarea este valabilă și pentru perioadele anterioare, chiar dacă nu întotdeauna cei în cauză s-au putut manifesta în funcție de adevărata lor natură). Prima categorie este aceea a ";vizionarului literar, specialistul în universuri imaginare, fabricantul de fantasme, exploratorul labirintului interior. Dacă vreți scriitorul cu capul în nori" (p. 123). Este vorba de o categorie de scriitori esteți, adesea onorabili, respectați de toată lumea, care fac abstracție de realitatea politică a vremii și de dramele care se petrec adesea chiar sub ochii
Scriitorul în secolul totalitarismelor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14220_a_15545]