172 matches
-
are mai multe defecte decât virtuți, că este o persoană dificilă, isi reproșează că, din cauza sufletului sau zbuciumat, a produs multă nefericire în jurul său, mai ales persoanelor dragi, cărora ar fi vrut să le ofere fericire, insă i se confesează interlocutoarei sale, Isabel Allende, ca "este incapabil să fie fericit, permanent torturat și sfâșiat între multiplele personaje care trăiesc în el"109. În ciuda faptului că omul, din punctul său de vedere, este "animalul cel mai sinistru al creației", crede cu tărie
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ei lingvistică, ci ea trimite la meteorologia unei patrii uitate 92. În primăvara anului 1889, Mite Kremnitz l-a întâlnit pe Eminescu într-un teatru bucureștean. Între altele, Eminescu îi spusese că pe vremea aceea traducea din sanscrită. Întrebat de interlocutoare, cu mirare, de când știe sanscrita, poetul a răspuns: "O, am știut-o dintotdeauna". A doua zi, Eminescu a fost internat la ospiciu (Bhose: 2010 a, 43). Independent de întâmplarea biografică, Zoe Dumitrescu Bușulenga propune o altă citire a ultimelor rânduri
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
mascând de fapt un monolog interior rostit cu voce tare. Ușurința cu care la un moment dat Ștefan Viziru îi mărturisește Stellei Zissu marile sale frământări interioare este tocmai rezultatul ieșirii la suprafață a unui astfel de monolog interior. Deși interlocutoarea nu îl ascultă și nu este interesată de problemele sale metafizice, Ștefan Viziru insistă să termine ceea ce are de spus. și asta nu din necesitatea de a o convinge de ceva pe Stella Zissu, ci tocmai pentru că sub masca dialogului
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
condus la acea cotitură a istoriei a avut la ba ză întâmplări foarte stranii, rămase ascunse înțelegerii umane până în zilele noastre. Totul a început într o grădină din satul francez D omremi; acolo tânăra Jeanne D’Arc a devenit subit interlocutoarea unor ființe miraculoase, care aveau să o contacteze în dife rit e momente dea lungul mai multor ani. ... Scânteietoarele personaje care veneau dintr o „altă lume” îi spuneau că erau hotă râte să ajute poporul francez să și recâștige pământurile
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
lesne le percepeți. Poate că am vrut să beau un pahar de sifon sau poate am vrut să-mi repar greșeala și să-i ofer târzilnica apă spre trezire, fapt este că am mai făcut o gafă, și ultima pentru interlocutoarea mea, sărmana! Sifonul a țâșnit, jetul a izbit în paharul de plastic pe care-l țineam în mâna dreaptă și de acolo a stropit manuscrisul, proiectând-o pe domnia sa, musca, jos, pe parchet, la vreo doi metri. Când am ridicat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
importantă pentru noi, muzeografii, și doi, că n-am înregistrat-o pe mama matale cu aceasta. Ar fi fost piesa de rezistență, aș fi scris despre ea și în “Revesta muzeelor”! Păcat, am pierdut o șansă mare! - Lasă, mă liniști interlocutoarea, lasă, dom' profesor, nu-i nimic, să scrii despre noi și casa noastră când n-oi mai fi nici eu și lumea o să afle că Ion Creangă a avut vecini buni, și atunci am să mă bucur și eu și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
adevăr a fi singura grijă a autohtonilor. Încă de la primele noastre vizite, curioși ca orice proaspăt debarcat, întrebam ce se face la București și cum se folosește timpul aici. Se face dragoste sau se vorbește despre asta", îmi răspunse o interlocutoare vestită pentru vorbele sale de duh. Acest răspuns dat fără menajamente e categoric și îndrăzneț, dar exact. Fiecare își face aici o datorie din a justifica și susține numele și reputația orașului 69. Lungile nopți de iarnă nu sunt decât
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
amplifice farmecele pe care Dumnezeu i le-a dat cu generozitate. Apropiați-vă de ea și veți fi uimit de asprimea vocii sale, de absența ideilor înalte, de lipsa culturii intelectuale, astfel încât e foarte rar să începi cu această frumoasă interlocutoare o conversație de oarecare valoare. La oamenii de lume se observă numeroase calități, o adevărată distincție a atitudinii, o eleganță naturală și simpatică, o inteligență vie, o uimitoare ușurință în a vorbi toate limbile. Când vor să-și dea osteneala
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Am rămas tot timpul prieteni. Solistul amuțește. — Iată, deci, reia glasul repezit al animatorului, suntem aici, atâția, cu justificări felurite. Politica și arta, când rămân un protest, nu pot fi decât apropiate. — Și iubirea, probabil... îl întrerupe, de data asta, interlocutoarea. Zâmbetul sarcastic pe care l-a tot amânat doar mijește, privirea rămâne obturată de ventuzele negre ale ochelarilor. Dar iată, cu totul surprinzător, nu-i dă răgaz. — Așa sunt trenurile. Duc tot felul de răzvrătiți. De la neveste sau slujbe, de la
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
imprudențele, câte, pregătite, ascunse ! Aerisirea cotloanelor unde se păstrează tristețea, molozul minciunilor, tainele tulburi, intențiile vinovate, ipocrizia și frica, amânatele ranchiune. Pune sângele în mișcare, încălzește și ustură sufletul, pneuma aceea gingașă, s-o tot ocrotești în otravă și cântece. Interlocutoarea simte repede despre ce e vorba : n-ai decât să-i vinzi primul cuvânt, recunoaște prompt parola. Te ascultă cu sfințenie, ehe, prin câte n-a trecut fiecare, câte nu știe, îți răspunde numai când trebuie și la chestiune. Înțelege
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
am spus, aduci, da' nu-s ca a me! Poți să aduci douăzeci da' dacă nu-s ca asta, cu folos." Scoaba a fost găsită în curtea bisericii. Locul bun și curat al bisericii îi conferă obiectului calități deosebite, spune interlocutoarea noastră. Atributele locului care se transferă asupra obiectelor, lucrurilor și ființelor care intră în contact cu el sunt o constantă în credințele românilor. Ernest Bernea, în Spațiu, timp și cauzalitate la poporul român..., prezintă relatări cu privire la acest lucru. Locul bun
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
drăgălașa mea bluziță În stil rustic, cea care primise complimente de la două - nu de la una, ci de la două - asistente de modă, avea acum pete de sudoare la subraț. Cui Îi păsa? Eram pe cale să mă scutur de țăcănita asta de interlocutoare internațională din spinarea mea și eram Încântată. — Ahn‑dre‑ah? A sunat ca o Întrebare, dar eu mă concentrasem doar pe aflarea motivației care o determina să ne Încurce permanent numele. La Început crezusem că o face deliberat, În tentativa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
în imediată apropiere, doamna Marinescu întreține dezinvolt o conversație amabilă în italiană cu soția unui partener de afaceri, o brunetă drăguță de vreo treizeci de ani. Martoră involuntară a dialogului care amenință să evolueze nedorit, profită de faptul că atenția interlocutoarei sale e îndreaptă spre tava cu prăjituri a unui servitor oprit lângă ele și caută cu privirea pe sub borul pălăriei cochete prin mulțimea invitaților după fiul ei, Paul. Îl zărește imediat, la numai câțiva pași de ea. Poartă tunica ofițerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nu alerge prin camere, să nu se cațere pe mese și pe dulapuri, să nu sară de pe șifonier, să nu umble la combina muzicală sau la pendula din perete. Ce mai, este un copil obraznic, neastâmpărat și neascultător - a concluzionat interlocutoarea mea cu năduf. Curiozitatea m-a îndemnat s-o întreb cum ar dori ea să se comporte Andrei. La această întrebare răspunsul ei a fost mai incoerent și îngăimat. Am înțeles totuși din spusele ei că ar vrea ca băiețelul
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
îmi place „Inel, inel de aur“ cu Fărâmiță Lambru. Dar adaug că nu mă simt deloc vinovat. Melodia e, în genul ei, foarte bună, iar cântărețul e excelent. Ar fi ofensator pentru toată lumea să mă socotesc vinovat pentru opțiunea mea. Interlocutoarea mea vrea însă mai mult; vrea, mă-nțelegi, ceva picant, vreo indiscreție buclucașă, un mic iz de telenovelă: „De ce vă place? Vă amintește ceva? Se leagă de vreo trăire inavuabilă? De vreo persoană? De vreo împrejurare anume?“ Simt că devin
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
viu, elaborat din mers, cu bâlbâielile și ÎÎÎ... urile de rigoare care umplu pauzele de gândire, ori frazele retezate. Poate sunt eu deformat de o viață În care m’am exprimat În scris. Dar, odată trecută experiența aflu - eu nemulțumit, interlocutoarea mea fericită, chiar felicitată -, uzând de intuiția mea pisicească, că așa se poate smulge - nu pentru ea, dar pentru ascultător și, desigur, pentru „subconștientul colectiv“ În care ajunge În cele din urmă - mai multă informație și, desigur, sinceritate. Nu de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
măcar nu cerea un leu de la oameni”. Rândul face pelerinul ? Femeia regretă că anul acesta „nu am putut să țin canonul. Am venit cam târziu, rândul era pe terminate și am așteptat puțin, doar jumătate de oră, o nimica toată !”. Interlocutoarea mea îmi mai spune că a ajuns chiar și până la Iași, la sărbătoarea Sfintei Parascheva, numai că anul acesta nu și-a mai permis acest lucru. A făcut un calcul, iar „trenul și șederea acolo, patru zile cu totul, m-
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cele două terține subiectul enunțării lirice este foarte prezent. Trecătoarea, situată morfologic la distanță față de catrene prin persoana a treia (voalurile-i, ochiul ei, privind-o) este situată, prin numele calității (Făptură fără drum) apoi prin apostrofă, în postura unei interlocutoare imaginare (tu, te, o, tu!). La aceste mărci trebuie adăugate modalitățile sintactice ale interogației (v. 11) și ale exclamației care saturează versul 9 și mai ales ultima terțină. Interogația și exclamația subliniază emoția care marchează deja începutul versului 9 cu
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
la exprimarea unui gând, ci la o vorbă adresată sinelui: ceea ce confirmă conținutul monologului care stabilește un fel de plan de bătaie. Ultima frază (Et coetera, vechea placă) ridică unele întrebări. Este imposibil ca Solal să i-o fi spus interlocutoarei sale, deoarece face eforturi ca să pară patetic. Prin urmare, acest comentariu cinic trebuie să i se atribuie naratorului. Cu toate acestea, el nu introduce o ruptură față de ceea ce precede, pentru că reflectă punctul de vedere al personajului. ▪ 6.1 (1)-(2
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
funcționeză mai dihai decât hârtia de turnesol. Ion Iliescu tresare și azi în somn, înroșindu-se, când își aduce aminte de interviul dat Alinei Mungiu la TVR, când toată abilitatea lui de aparatchik comunist a fost plesnită sonor de o interlocutoare care nu a ezitat să-l trateze așa cum merita. Năstase s-a învinețit, zice-se, făcând o criză și a dat chiar cu pumnul în masă, riscând să-și rupă o unghiuță, când a fost informat că nu are ce
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
analfabetul Tase Lumânăraru din Patul lui Procust: poetul George Demetru Ladima ar fi atît de patetic în jurnalistică deoarece „nu-i dus la dame”! (Camil Petrescu și-a creat eroul după „modelul” Eminescu, după cum au speculat criticii). Mă tem că interlocutoarea de la care am împrumutat titlul acestui eseu nu este impresionată de elanul meu introductiv, drept care mă cheamă, scurt, „la cestiune”: totuși, a fost fericit Eminescu? Aș putea răspunde enigmatic-filosofic: și da, și nu! Omul nu a obținut (ori nu a
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
eforturi uriașe pentru a-și descoperi (și depăși) „menirea” sa de ființă imperfectă într-o lume imperfectă. Creația este mod de asumare a destinului, având ca finalitate „eterna pace”, „veșnicul repaos”, topirea conștiinței individuale în Unitatea originară a lumii. Aici interlocutoarea mea ar putea să-mi atragă atenția că întrebarea ei cerea un răspuns mai simplu. Iar eu aș răspunde că orice întrebare vizează o filosofie, ca etapă obligatorie spre cunoaștere, așa cum și fericirea dragostei trăită în cuplu, pe care știm
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
și neliniști ce agită publicul în ultima vreme. De pildă, marea manipulare cu medicamentele, pusă la cale de companii internaționale care nu ar urmări decât profitul. Nu neg unele nereguli și exagerări în acest domeniu de mare interes; îi comunic interlocutoarei mele propriile întrebări și nelămuriri. Mai întâi, sunt reticent față de orice afirmație absolutizantă, făcută la modul patetic și apocaliptic. Drept care o întreb: medicamentele au fost inventate numai în scopul câștigului financiar? Se poate uita de binefacerile penicilinei, de exemplu? Câți
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
analfabetul Tase Lumânăraru din Patul lui Procust: poetul George Demetru Ladima ar fi atît de patetic în jurnalistică deoarece „nu-i dus la dame”! (Camil Petrescu și-a creat eroul după „modelul” Eminescu, după cum au speculat criticii). Mă tem că interlocutoarea de la care am împrumutat titlul acestui eseu nu este impresionată de elanul meu introductiv, drept care mă cheamă, scurt, „la cestiune”: totuși, a fost fericit Eminescu? Aș putea răspunde enigmatic-filosofic: și da, și nu! Omul nu a obținut (ori nu a
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
eforturi uriașe pentru a-și descoperi (și depăși) „menirea” sa de ființă imperfectă într-o lume imperfectă. Creația este mod de asumare a destinului, având ca finalitate „eterna pace”, „veșnicul repaos”, topirea conștiinței individuale în Unitatea originară a lumii. Aici interlocutoarea mea ar putea să-mi atragă atenția că întrebarea ei cerea un răspuns mai simplu. Iar eu aș răspunde că orice întrebare vizează o filosofie, ca etapă obligatorie spre cunoaștere, așa cum și fericirea dragostei trăită în cuplu, pe care știm
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]