175 matches
-
Ion Cristoiu ar fi fiind discutabile. Indiferent dacă dăm cuvântului sensul prim sau cel secund, declarațiile cu pricina numai discutabile nu sunt. Sunt, pur și simplu, eronate și tendențioase. Nu e absolut nimic de discutat în privința lor. Iar faptul că interlocutoarea nu le-a dat replică nu are nicio legătură cu interzicerea dreptului lui Ion Cristoiu la opinie. Nu pot rămâne nesancționate apologia fascismului sau aceea a comunismului. O astfel de apologie nu e doar profund imorală, dar și ilegală. Trebuie
Ce nu e voie nu e voie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5819_a_7144]
-
fusesem încîntată de dialog, dar cînd îl trecusem în pagină mi se părea neîndemînatec și crispat. Cred că dacă ar fi fost distantă sau plictisită m-aș fi ambiționat s-o provoc și, poate, interviul ar fi căpătat nerv, dar interlocutoarea era fermecătoare, expresivă, lucidă în amintiri și plină de nuanțe în cuvînt. Încercam o senzație necunoscută pînă atunci: parcă devenisem, dintr-odată o străină care înțelege limba română dar nu stăpînește vocabularul necesar dialogului. Evocările doamnei Logadi nu aveau nimic
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
nu alerge prin camere, să nu se cațere pe mese și pe dulapuri, să nu sară de pe șifonier, să nu umble la combina muzicală sau la pendula din perete. Ce mai, este un copil obraznic, neastâmpărat și neascultător - a concluzionat interlocutoarea mea cu năduf. Curiozitatea m-a îndemnat s-o întreb cum ar dori ea să se comporte Andrei. La această întrebare răspunsul ei a fost mai incoerent și îngăimat. Am înțeles totuși din spusele ei că ar vrea ca băiețelul
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Cu toate astea, nu renunță a se informa și puse pe soția sa să vorbească cu Hangerliu. Acesta, auzind de Dan Bogdan, încercă și el incertitudini, justificate de conflictul între Bogdan și Mișcare, nu mai puțin în considerație pentru naționalitatea interlocutoarei și, fiind și el un monden, o trimise mai departe, dîndu-i numărul de telefon și adresa exactă a amatorului formal. Soția lui Bogdan, tenace, merse până la capăt și avu o întrevedere cu personajul german repartizat la această chestiune și care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
În când la București nu era mare. Pereții Încărcați de tablouri. Pictură modernă, mobilă veche, stilizată. Scaune Înalte, un birou masiv. Maestrul mă primise În chiloți de baie! M-a chestionat: familie, profesie, literatură. Mereu suna telefonul. Pe una dintre interlocutoare, o actriță despre a cărei frumusețe vorbea cu vizibilă plăcere, a invitat-o pentru prânz la Capșa, celebrul loc pentru vedete. Galanteria seniorială găzduia neastâmpărul lui Rică, fante de obor, dar rafinat de lecturi și urbanitate. Am ieșit Împreună. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ale Împleticitei conversații, am convenit asupra unei scurte, da, scurte Întâlniri de limpezire. A fost scurtă, Într-adevăr, și Îmi amintesc exact felul În care am rezumat fostei mele prietene ceea ce se Întâmplase. Am citit o anume stupoare În tăcerea interlocutoarei, a cărei replică nu Îmi contrazicea argumentele. În final, mi-a propus să reiau, oricât de sporadic, colaborarea. N-aș fi putut promite nimic, mi se părea că greșelile publice trebuie corectate public. Aveam să aflu, imediat după aceea, Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
asupra celor care selecționau bursierii Programului literar din Yowa. Așteptam nerăbdător revederea, În acel moment atât de Încărcat pentru toți cei din Est. Lungile convorbiri telefonice dintre New York și Yowa mă plonjaseră Într-un trecut de care mă despărțeam greu. Interlocutoarea accelerase tangajul meu reluat Între acolo și aici, atunci și acum. Mă bucuram, fără reținere, de această voce vie, prietenă, risipitoare cu umorul, sensibilă, sceptică, nu te săturai s-o asculți. Întâlnirea de câteva zile la New York, În modestul hotel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
tu... Personajul Ilie (îi dau cu sîc și hohotesc de rîs). BUNICUL: Nu, că-l omor!! SONIA: Ai văzut cum e cu literatura? Sună telefonul. Bătrînii nu aud. Răspunde mama. GETA (la telefon, depărtînd din cînd în cînd receptorul pentru că interlocutoarea urlă la ea și încercînd să traducă celorlalți prin gesturi ce aude): Alo...Da...Bună ziua, doamnă Ivan...Ce nuvelă? A soțului meu? Vai! Dar de unde știți că e a lui? Ștefan Mihail e un nume comun...A, i-ați văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
în imediată apropiere, doamna Marinescu întreține dezinvolt o conversație amabilă în italiană cu soția unui partener de afaceri, o brunetă drăguță de vreo treizeci de ani. Martoră involuntară a dialogului care amenință să evolueze nedorit, profită de faptul că atenția interlocutoarei sale e îndreaptă spre tava cu prăjituri a unui servitor oprit lângă ele și caută cu privirea pe sub borul pălăriei cochete prin mulțimea invitaților după fiul ei, Paul. Îl zărește imediat, la numai câțiva pași de ea. Poartă tunica ofițerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pur și simplu incompetenți? Bart deabia se stăpâni să nu râdă, totuși tastă plin de sobrietate: Prea bine, mi-am notat totul. Și acum aștepți de la mine un răspuns sincer, direct și la obiect, îmi închipui. Normal, citi el răspunsul interlocutoarei matinale, pe care firea o înzestrase cu atâta energie și aplomb, „altfel ce rost ar avea conversația asta? Era momentul cel mai potrivit ca să dea cărțile pe față. Continuând să zâmbească, Bart tastă cu dexteritate: Ei bine, ai greșit puțin
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
A, dar ce voce ai azi, dragule, vai, nu te-am recunoscut!... Ce-ai pățit? Nimic, am răgușit puțin, dar o să-mi treacă, răspunse Bart, oarecum atins la coarda sensibilă de grija deosebită pe care părea să i-o arate interlocutoarea. Fără să-i lase nici o clipă de răgaz, ea îi dădu de știre că în seara aceleiași zile, la orele 19,40 precis, avea să facă o emisiune specială, cu invitați speciali din Topul celor 300, despre urmările miraculoase ale
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
lesne le percepeți. Poate că am vrut să beau un pahar de sifon sau poate am vrut să-mi repar greșeala și să-i ofer târzilnica apă spre trezire, fapt este că am mai făcut o gafă, și ultima pentru interlocutoarea mea, sărmana! Sifonul a țâșnit, jetul a izbit în paharul de plastic pe care-l țineam în mâna dreaptă și de acolo a stropit manuscrisul, proiectând-o pe domnia sa, musca, jos, pe parchet, la vreo doi metri. Când am ridicat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
importantă pentru noi, muzeografii, și doi, că n-am înregistrat-o pe mama matale cu aceasta. Ar fi fost piesa de rezistență, aș fi scris despre ea și în “Revesta muzeelor”! Păcat, am pierdut o șansă mare! - Lasă, mă liniști interlocutoarea, lasă, dom' profesor, nu-i nimic, să scrii despre noi și casa noastră când n-oi mai fi nici eu și lumea o să afle că Ion Creangă a avut vecini buni, și atunci am să mă bucur și eu și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
o auzea pe Teona. Pentru aventuri își dorea alt fel de femei, genul "gata coapte", femei care aveau întotdeauna drame conjugale și le făcea plăcere spovedania. Privirea calmă, inspirînd încredere și candoarea primei tinereți, asociate unei înalte științe a ascultării interlocutoarei, peste care trona un spirit viu, gata să găsească cele mai potrivite vorbe de îmbărbătare sau motive de discuție pentru ieșirea din atmosfera instalată i-au asigurat mereu succesul unor prietenii durabile. Nu-și amintește să fi jignit vreodată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
când timpul îi îngăduia, ci și pentru că ea avea o mare dragoste pentru copii, se face că Minodora și Vasili au avut multe de învățat de la Marina. Nu mai spun că și eu găsisem în dânsa o prietenă și o interlocutoare neprețuită. Marina avea o sumedenie de cunoștințe din domenii diferite : limbi străine, literatură, științele naturii, istorie și geografie, matematică... Mai avea darul de a-și organiza timpul ca să se poată consacra și celor doi elevi de care a știut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
analfabetul Tase Lumânăraru din Patul lui Procust: poetul George Demetru Ladima ar fi atît de patetic în jurnalistică deoarece „nu-i dus la dame”! (Camil Petrescu și-a creat eroul după „modelul” Eminescu, după cum au speculat criticii). Mă tem că interlocutoarea de la care am împrumutat titlul acestui eseu nu este impresionată de elanul meu introductiv, drept care mă cheamă, scurt, „la cestiune”: totuși, a fost fericit Eminescu? Aș putea răspunde enigmatic-filosofic: și da, și nu! Omul nu a obținut (ori nu a
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
eforturi uriașe pentru a-și descoperi (și depăși) „menirea” sa de ființă imperfectă într-o lume imperfectă. Creația este mod de asumare a destinului, având ca finalitate „eterna pace”, „veșnicul repaos”, topirea conștiinței individuale în Unitatea originară a lumii. Aici interlocutoarea mea ar putea să-mi atragă atenția că întrebarea ei cerea un răspuns mai simplu. Iar eu aș răspunde că orice întrebare vizează o filosofie, ca etapă obligatorie spre cunoaștere, așa cum și fericirea dragostei trăită în cuplu, pe care știm
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
și neliniști ce agită publicul în ultima vreme. De pildă, marea manipulare cu medicamentele, pusă la cale de companii internaționale care nu ar urmări decât profitul. Nu neg unele nereguli și exagerări în acest domeniu de mare interes; îi comunic interlocutoarei mele propriile întrebări și nelămuriri. Mai întâi, sunt reticent față de orice afirmație absolutizantă, făcută la modul patetic și apocaliptic. Drept care o întreb: medicamentele au fost inventate numai în scopul câștigului financiar? Se poate uita de binefacerile penicilinei, de exemplu? Câți
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
analfabetul Tase Lumânăraru din Patul lui Procust: poetul George Demetru Ladima ar fi atît de patetic în jurnalistică deoarece „nu-i dus la dame”! (Camil Petrescu și-a creat eroul după „modelul” Eminescu, după cum au speculat criticii). Mă tem că interlocutoarea de la care am împrumutat titlul acestui eseu nu este impresionată de elanul meu introductiv, drept care mă cheamă, scurt, „la cestiune”: totuși, a fost fericit Eminescu? Aș putea răspunde enigmatic-filosofic: și da, și nu! Omul nu a obținut (ori nu a
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
eforturi uriașe pentru a-și descoperi (și depăși) „menirea” sa de ființă imperfectă într-o lume imperfectă. Creația este mod de asumare a destinului, având ca finalitate „eterna pace”, „veșnicul repaos”, topirea conștiinței individuale în Unitatea originară a lumii. Aici interlocutoarea mea ar putea să-mi atragă atenția că întrebarea ei cerea un răspuns mai simplu. Iar eu aș răspunde că orice întrebare vizează o filosofie, ca etapă obligatorie spre cunoaștere, așa cum și fericirea dragostei trăită în cuplu, pe care știm
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
și neliniști ce agită publicul în ultima vreme. De pildă, marea manipulare cu medicamentele, pusă la cale de companii internaționale care nu ar urmări decât profitul. Nu neg unele nereguli și exagerări în acest domeniu de mare interes; îi comunic interlocutoarei mele propriile întrebări și nelămuriri. Mai întâi, sunt reticent față de orice afirmație absolutizantă, făcută la modul patetic și apocaliptic. Drept care o întreb: medicamentele au fost inventate numai în scopul câștigului financiar? Se poate uita de binefacerile penicilinei, de exemplu? Câți
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
și o întreb pe Mariana Drăgescu dacă este adevărat că în anii '40 circula zvonul că Veturia Goga era amanta Mareșalului. "Nu, nici vorbă. Veturia era o femeie oribilă. Lui Antonescu nu-i plăcea lipsa ei de caracter" îmi răspunde interlocutoarea mea. Elena Zelea Codreanu era în schimb o femeie blândă și bună, care avusese toată viața de suferit din cauza politicii, fără să fi avut niciun amestec. La Lătești l-a cunoscut pe Bébé Praporgescu, fiul generalului Praporgescu, cu care s-
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
Pokolina) a raportat lui Jienescu faptul că noi aveam acest regim de viață privilegiat, iar ministrul a luat măsuri". Despre Maria Nicolae, Stela își amintește că nu zbura prea grozav. Asta era de altfel și părerea generalului Cristescu, cu care interlocutoarea mea era în relații amicale în anii '40. "Mary" începuse să zboare în 1941. Era protejata unui ofițer superior din Statul Major, care a adus-o pe frontul din Rusia, la Escadrila Albă. În schimb, Virginia Duțescu era o aviatoare
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
dar acestea au fost identificate ca fiind legate mai ales de familie. Membrele sale consideră O.F.-P.D. drept o sursă care contribuie la înlăturarea marginalizării femeilor în politică și care promovează egalitatea de șanse. „...a doua organizație...” Imediat ce interlocutoarele mele au înaintat pe scara ierarhică, și coordonatele discuțiilor s-au schimbat fundamental. Din întrevederile avute cu Maria Moța, Cornelia Cazacu și Anca Boagiu, profilul O.F.-P.D. s-a schimbat radical. Am descoperit o organizație cu un istoric
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
politic. Așadar, din discuția cu Cornelia Cazacu am aflat că Organizația de Femei are o „istorie veche” și că a apărut în 1995 la inițiativa Marianei Stoica, la vremea aceea deputată. În 1997, imediat ce a devenit membră a Partidului Democrat, interlocutoarea mea a intrat și în O.F.-P.D., considerând că „e bine că există organizație de femei pentru că sigur acolo voi putea să mă manifest, să fac ceva, având experiența mea profesională, de familie, de afaceri dacă vreți. Pot
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]