334 matches
-
Violenței regimului, intelectualii i-au răspuns diferențiat: unii cu lașitate, alții cu viclenie și, în fine, alții cu tăcerea. Lașitatea, cu deosebire, a făcut o nemeritată carieră. Nume prestigioase ale intelighenției s-au înregimentat entuziast, ori numai după un scurt interludiu. Lista lor, din nefericire, este generoasă. Viclenia a fost o metodă care a făcut, la rândul ei, epocă. Purtătorii ei s-au mișcat cu abilitate în spațiul delimitat de fanatismul mărginit al mulțimilor și lichelismul adaptării la orice condiții istorice
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
antiliberală a majorității reprezentanților intelighenției a generat adaptarea în registru meschin și minor la rigorile comunismului. Fundamentarea discursului public pe valorile etniciste și autohtoniste tradiționale a predispus intelighenția la o carieră de obediență față de regimurile autoritare. Când regimul comunist, după interludiul internaționalist din anii „obsedantului deceniu“, a reabilitat, parțial și trunchiat, naționalismul, la sfârșitul anilor ’50, iar ulterior l-a metamorfozat în doctrină legitimatoare, în anii ’70, intelighenția s-a aruncat cu arme și bagaje în brațele falșilor profeți. Ea s-
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Anul 1968 a fost o uriașă capcană întinsă de regimul comunist intelectualilor. În acel an fatidic regimul a reușit adunarea la un loc a elitelor vechi și a celor noi, într-o formulă naționalistă ecumenică, restabilită cu acest prilej, după interludiul internaționalist din anii ’50. Opera unor istorici importanți, precum A.D. Xenopol, N. Iorga, I. Lupaș, a fost repusă în circulație, iar cărțile autorilor interziși au fost reeditate. Textele unor autori „burghezi“ aflați în viață au primit drept de tipar. Printre
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de capitole, numită de unii - fără temei - „istorie secretă”, poruncită de un Brâncoveanu care se certase cu unchii săi Cantacuzini. Pe fondul unei epicități generale, ce izvorăște din înseși faptele povestite, în cronică pot fi individualizate povestiri autonome și secvențele interludiu, vide sub raportul epicității, formalizate prin reluări și transformate în intervale de repaus. Scriind sub presiunea sarcinii sale, ce impunea „zidirea” laudei, G. nu poate alege, spre săvârșirea țelului, decât o structură dihotomică, ai cărei termeni sunt construcția (elogiul avându
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
cuprinde medii cât mai diverse, Ș. aglomerează tot felul de întâmplări, care nu totdeauna își găsesc semnificația în economia cărții, astfel încât impresia finală este a unui text produs prin aglutinare. Un episod secundar din acest roman devine nucleul „suitei cu interludii” În căutarea Isoldei (1967), o poveste de dragoste eșuată din cauza modului absolut în care fiecare partener concepe acest sentiment. Nu iubirea pentru o anumită persoană, ci nevoia de iubire, căutarea ei este, în fond, tema cărții. Cele mai reușite nuvele
STEFANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289903_a_291232]
-
dar și - mai lucid decât mulți alții - convins că nimic nu se va schimba în România, să nu se mai întoarcă în țară. Are șansa de a fi sprijinit de personalități precum Pierre Emmanuel sau Vintilă Horia. După un scurt interludiu spaniol se stabilește definitiv în Franța, la Paris. Aici urmează timp de un an cursurile Institutului Catolic și lucrează ca paznic de muzeu; începe să picteze, din nevoia de a se face cât mai repede înțeles, reușind să expună, să
KIROPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
posibile, dense, din perspectiva unui intelectual avid să informeze, totuși cu o anume timiditate în afirmarea opiniilor proprii. Foarte interesant sub raport documentar este volumul Paul Celan. Dimensiunea românească (1987), referitor la popasul poetului, între 1945 și 1947, la București, interludiu considerat de S. „o răspântie a destinului” lui Celan. Mai bine de un an martor al evenimentelor, autorul reconstituie, într-o autentică proză memorialistică, atmosfera efervescentă a epocii, prieteniile lui Celan în capitală, păstrate și peste decenii, aducând și o
SOLOMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289787_a_291116]
-
regresia schizoidă are finalitate curativă. Volumele de povestiri Maximele, minimele (1984) sau Castelul albastru (1986), cumulând „exerciții de imaginație în stil borgesian sau în stilul fantasticului romantic, ba chiar și în stil urmuzian”, au în scrisul lui S. caracter de „interludii” (Laurențiu Ulici). Un al doilea ciclu epic, Cei o sută, în care parabola părăsește trecutul apropiat pentru a se instala în spațiul mult mai confortabil al miticului și ulterior al istoriei vag documentate, este deschis prin Anabasis (1988) și continuat
SCHWARTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289560_a_290889]
-
Academiei Române, după absolvire va rămâne aici cercetător până în 1966 (și din nou în 1968-1969); între 1954 și 1965 a îndeplinit și funcția de secretar al comitetului de redacție la revista „Studii și cercetări de istorie literară și folclor”. După un interludiu de doi ani (1966-1968), petrecut ca director adjunct al Muzeului Literaturii Române și o bursă de studii de trei luni în Franța, în vederea pregătirii tezei de doctorat Dimitrie Bolintineanu și epoca sa, pe care o va susține în 1971, este
VARGOLICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290430_a_291759]
-
Oricum, textul a fost înrâurit de dramele școlare maghiare, în care anumite întâmplări grave din istorie erau parodiate - pretext pentru spectacole de divertisment, organizate cu ocazia unor serbări sau carnavaluri. În manieră de farsă, momente cu rezonanță dramatică alternând cu interludii grotești (cântece, scamatorii, dansuri), este evocată uciderea domnului moldovean Grigore III Ghica de către turci, în anul 1777. După un Praeambulum ce anunță subiectul, acțiunea începe printr-o scenă în care domnul plănuiește împreună cu sfetnicii săi o alianță cu puterile creștine
OCCISIO GREGORII IN MOLDAVIA VODAE TRAGEDICE EXPRESSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288505_a_289834]
-
în sumarul culegerii Poeme (1963), unde predomină totuși lirica peisagistică și de dragoste, adăugându-i-se exploziile expresioniste ardente, în descendența lui Lucian Blaga. Impietatea desacralizatoare de conjunctură - nemăsuratul orgoliu al creatorului (Cântecul drumețului de zi), suficiența (Vase comunicante, Trei interludii de pace, Despre poezie), oportunismul - nu periclitează sensul nobil al versului: își găsesc loc și aici vechi simboluri (inima - amforă pentru lumină este unul recurent atunci când sunt invocate cunoașterea și creația). Parabola focului (1967) marchează schimbarea modalității lirice. Emoția expresionistă
NICOLESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288449_a_289778]
-
înfipse în scrisoare și-l azvîrli, astfel încărcat, pe corabie, drept la picioarele lui Ahab. Apoi Gabriel le strigă camarazilor lui să vîslească de zor, ceea ce ei și făcură, încît ambarcațiunea rebelă se depărta grabnic de Pequod. Cînd, după acest interludiu, marinarii își reîncepură lucrul la pielea balenei, multe vorbe ciudate fură rostite în legătură cu sinistra întîmplare. Capitolul LXXI SAULA DE MAIMUȚĂ Freneticele munci legate de tranșarea și prepararea unei balene prilejuiesc un necontenit du-te-vino în rîndurile echipajului. E nevoie de marinari
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dar chestia asta cu Hemingway mă depășește. - E o poantă, am spus. O poantă veche. - Cine naiba e Hemingway ăsta? - Un tip care spune la nesfârșit același lucru, până începi să crezi că trebuie să fie ceva bun. Astfel de interludii au menirea să sublinieze controlul perfect al autorului asupra textului. Crisparea sesizabilă în The Big Sleep, teama (întemeiată, de altfel) că cele două mari secvențe ale romanului nu se vor articula perfect nu-l preocupă de data aceasta. Chandler simte
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
implicații semnificative asupra întregii narațiuni. Al doilea volum, Poezii, e tipărit după un sfert de veac, în 1970. Viziunea neoclasică, înțesată de referințe la Antichitate, este dublată de incursiuni bogat imagistice în lumea vikingilor, transpuse fluid în versuri melopeice. După interludiul poetic din 1970, autoarea se dedică unor ample construcții epice, publicând câteva romane și un volum de Nuvele fantastice (1984), ce fac dovada unei deosebite predispoziții imaginative, capabilă să domine intrigi arborescente și planuri paralele, dar nu și în măsură
CABA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285980_a_287309]
-
stil retoric, cu multe hiperbole și repetiții. Ea este cântată de obicei de lăutari cu acompaniament de instrumente muzicale (cimpoi, fluier, vioară, cobză sau țambal). Pasajele cântate pe o melopee liberă, silabică, deschisă improvizației, alternează cu versuri recitate și cu interludii instrumentale. Sub această formă, specia este încă vie în Oltenia și Muntenia, iar în secolul al XIX-lea a fost atestată și în sudul Moldovei. B. nuvelistică, de o mai mică întindere, are un caracter liric mai pronunțat și este
BALADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285563_a_286892]
-
Și oricum, sunt și eu curioasă, vreau să știu și eu cum e să te întinzi lângă un tip atât de frumos. Vreau să știu cum e pielea lui, ce gust ar avea, cum ar fi. Să recunoaștem că scurtele interludii din trecut n-au fost tocmai ceva despre care să scrii acasă. Dar asta, ar fi mai mult decât un moment despre care să scrii acasă, e ca-n filme, e atât de ireal încât mă simt ca și cum aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
am probat costumul. Dar se pare că mă îngrășasem de când îl purtasem ultima oară, pentru că încercând să-l închid pe talie, unul din nasturi a sărit și s-a rostogolit în întunericul plin de praf de sub dulap. A urmat un interludiu mai degrabă rușinos de furie feminină, în timpul căruia mi-am smuls fusta de pe mine și m-am urcat pe un scaun șubred, în mijlocul camerei, încercând să mă văd în întregime, dezbrăcată, în oglinda care atârnă deasupra șemineului. Propria reflexie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
acest păcat nu-l pot pune pe seama lor. Falsificarea istoriei e începută de cei care participă la realizarea ei de pe margine și vor să apară mai în centru; abia apoi e continuată și desăvârșită de interpretările delirante ale istoriografilor oficiali. Interludiu. Pe vremea lui Ceaușescu circula un banc care suna cam așa. La o reuniune a ONU se ia hotărârea că, începând din acea zi, să nu se mai arunce hârtii pe stradă. Informația se transmite pe posturile TV din: Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
i-am vedea pe istorici prin piețe strigând „Luuumee, luumee, politicieni de toate culorile! Poftiți la noi în prăvălie! Vă oferim justificări pentru orice! Avem variante scurte și lungi, într-o nouă prezentare! Aceeași aromă și gust sublim. King size!”. Interludiu încheiat. Istoricește justificat! Așa că n-am mai plecat din oraș în 22 decembrie, cum plănuisem, mai ales că am aflat că cei de la CUG într-adevăr porniseră spre centru, unde noi îi așteptam, dar fuseseră și ei opriți de armată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
l-am lovit a fost una din cele mai tâmpite idei pe care le-am avut vreodată. Acum îi va face Martinei exact ce are chef - da, după ce-și va fi spălat cuțitul în mutra mea. Dar după acest interludiu, după această acalmie vexată, a făcut un salt lateral spre perete, unde l-am urmat imediat, dându-i un alt pumn în cușca pieptului. Capul îi căzu, deși cuțitul continua să i se miște în mână. Reculul m-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
care-și mijea ochii prin ceață, bărbatul numit Piatră, ghemuit pe drumul pietruit, și femeia cea palidă, călare pe măgarul ei ascultător. Ochii Elfridei îi întâlniră pe cei ai lui Vultur-în-Zbor. își trase sufletul. Stop. TREIZECI ȘI TREI Cât durează un interludiu al ființării? Sincopa temporală trecuse - sau așa li s-a părut celor care au trăit-o - parcă înainte să fi avut timp să se întâmple. Și totuși se întâmplase, iar Elfrida a fost cutremurată de un fior. S-a trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a zis ea. Sunt foarte ocupată. Lângă Elfrida stătea un patefon vechi, poate chiar de epocă. Femeia i-a fixat acul pe o placă. S-a auzit muzică. Muzică - ceva ce Vultur-în-Zbor nu mai auzise de secole. Flaute și viori: interludiul unei liniști aproape uitate. I s-a pus un nod în gât. — Hai în biroul meu, domnule Vultur, a spus Ignatius Gribb. Bei ceva cu mine? Dezlipindu-și cu greu ochii de la această scenă încântătoare, Vultur-în-Zbor l-a urmat pe omulețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nu face vreo reducere pentru clienții speciali. Cu toate că vocea lui este atât de distorsionată încât femeia abia pricepe ce vrea să spună, înțelege în cele din urmă că englezul mai „vrea o rundă“, cu ea de data asta. Un alt interludiu punctat de exclamațiile inconfundabile ale Mariei. Femeia se întrece pe sine, scoțând gemete spectaculoase, cu schimbări de tonalități care fac impresie în salon. Ura, exclamă Tereza, cu rezonanțele unei sirene de fabrică. După o vreme, se face liniște. Fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pentru lampă. În zilele acelea, puteau vedea cât de bine o duceau vecinii lor după lumina care strălucea noaptea la ferestre. „Această femeie e o soție cu nimic mai prejos de Nene a mea,“ își spuse Hideyoshi. În timpul acelui scurt interludiu de meditație, însă, soția lui Inuchiyo terminase de pregătit două sau trei feluri. Îl conduse afară din bucătărie, ducând ea însăși tava. În regiunea deluroasă care se întindea spre fortăreața de la apus, se înălța un mic pavilion într-un desiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
repede, pentru a mă scoate din încurcătură. Cele câteva minute trecute până să le zăresc cozile fluturând prin iarba coaptă mi s-au părut veacuri. Am alergat repede în întâmpinarea lor, prelungind cât am putut jocul cu ele. După acest interludiu, am revenit lângă bătrân, căruia ochii îi mijeau cu mai mare căldură ca altădată. Păreau ai unui tată care și-a revăzut fiul după ani și ani petrecuți în cine știe ce bătălii... “Oare ce gândește despre mine?” - mă întrebam eu, fără
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]