357 matches
-
cronicarului, CRC, 1989, 19, 2003, 2, 3; Valeriu Cristea, Cei treisprezece, RL, 1989, 20; Mikó Ervin, Întâlnire cu anul 2000, Cluj-Napoca, 1989, 130-135; Ioan Lascu, Biografii apocrife, R, 1990, 6; Dan Petrescu, Tentațiile anonimatului, București, 1990, 107-110; Viorel Gheorghiță, Un intermezzo literar, F, 1993, 7-8; Ulici, Lit. rom., I, 344-347; Victor Neumann, Dreyfus și dreyfusismul, O, 1996, 8; Gheorghe Mocuța, La răspântia scriiturii, Arad, 1996, 126-132; Micu, Ist. lit., 505; Gheorghe Mocuța, Viziunea istoriei prin antieroii săi, VR, 2001, 1-2; Popa
SCHWARTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289560_a_290889]
-
public românesc doritor să știe ce se petrece în lume și în țară”. Se publică sau se reiau versuri de Tudor Arghezi (Mărturisire pe vioară și arcuș), Ion Pillat (Poetul), Ion Minulescu (Aquarelă), G. Bacovia (Amurg violet), Ștefan Aug. Doinaș (Intermezzo), Virgil Șotropa (Galerele aleargă, Vremile, În goană), Mihai Beniuc (Vulturii doborâți), Victor Ilieșiu, Francisc Păcurariu, prezent în redacție și marcându-și acum începuturile literare (Înviforată creștere, Împrimăvărare, Stanțe, Stih tânăr, Un zar, Ursita ș.a.), Iosif Moruțan, Valentin Strava, Ion Cherejan
TRIBUNA ARDEALULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290247_a_291576]
-
cu prilejul constatării neputinței de a rosti o judecată critică universal valabilă, reacție din care izvorăște un minunat eseu asupra faptului de a scrie critică. Puține pagini din literatura lumii întregi ating nivelul unora din paginile celui de-al doilea intermezzo, sub raportul lucidității, adâncimii, amărăciunii și stringenței. Eugen Ionescu constată, deci, amărât, că actul critic, judecata literară și artistică, nu izvorăște dintr-o constrângere interioară, adică dintr-o evidență lăuntrică, intuitivă, a predicatelor critice; ci este, teoretic, un act gratuit
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
Țărm pierdut), până la lirica marcată de influențele expresionismului german, ilustrată de poemele foarte tânărului Ștefan Baciu. Tot aici se manifestă și doi viitori exponenți ai Cercului Literar de la Sibiu: Radu Stanca (Fantezie) și Ștefan Aug. Doinaș (Stea tristă de aur, Intermezzo). Mai publică versuri Emil Giurgiuca, Vlaicu Bârna, Virgil Carianopol, Mihai Beniuc, autori ce pendulează încă între expresia tradițională, pornind de la teoria spengleriană a orașului care ucide, și o atitudine marcată de un pregnant prozaism „militant”. Versuri mai semnează Emil Isac
PAGINI LITERARE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288615_a_289944]
-
literară”, cu un articol de critică, iar ca poet la „Amfiteatru”, în 1966. Editorial, începe cu placheta de poezie Cumpănă (1968) și cu o culegere de eseuri Critice (I, 1969). Ca romancier, va fi prezent cu primul volum din ciclul Intermezzo în 1984. Colaborează la mai toate revistele literare din țară (rubrici permanente în „Amfiteatru”, „Luceafărul”, „România literară”, „Viața românească” ș.a., la pagina culturală a ziarului „Cotidianul”, din 1999) și la reviste italiene, precum „Alfabeta” (Milano), „La fiera letteraria” (Roma), „Strumenti
MINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
de interfețele realului, înțelegându-se prin asta atât existentul, cât și realitatea poetică, surprinse în contiguitatea lor esențială. Publicat în 1980, volumul Pradă realului marchează un viraj decisiv în direcția metatextualului. Ca prozator, M. este autorul unui ciclu numit generic Intermezzo. Cărțile seriei pun în dispozitiv, din perspectiva unei conștiințe romanești bine articulate și armate teoretic, o provocare adresată tradiției literare intimiste și mimetice, țintind redefinirea unor concepte ca sinceritate, autenticitate sau experiență. Paralel cu ambiguizarea relației dintre viață și scris
MINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
pun în dispozitiv, din perspectiva unei conștiințe romanești bine articulate și armate teoretic, o provocare adresată tradiției literare intimiste și mimetice, țintind redefinirea unor concepte ca sinceritate, autenticitate sau experiență. Paralel cu ambiguizarea relației dintre viață și scris, romanele ciclului Intermezzo se remarcă prin ineditul tehnicii de dramatizare a scriiturii. Rezultatul e un text cu identitate incertă, greu de atribuit fără rezerve fie ficțiunii, fie comentariului ei. În cărțile de critică, M. s-a ocupat intermitent de diferitele momente ale devenirii
MINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
2000; Premiul Uniunii Scriitorilor) continuă acest demers, oferind o încercare de sinteză asupra poeziei românești postbelice, văzută din punctul de vedere al succesiunii „generațiilor de creație” și urmărind „momentele de ruptură” în evoluția ideii de poeticitate. Și romanele din ciclul Intermezzo pot să fie revendicate de acest sistem planetar filotextualist. M. se numără printre cei care au limpezit la noi semnificațiile și filiațiile textualismului, intervenind într-un spațiu al echivocului și al improvizațiilor. Pentru critic, în perspectivă sincronică, textul devine una
MINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
romena d’avanguardia (în colaborare cu Marco Cugno), Milano, 1980; Ion Barbu. Eseu despre textualizarea poetică, București, 1981; Proba de gimnastică, București, 1982; La semiotica letteraria italiana, Milano, 1982; ed. (Semiotica literară italiană), București, 1983; Lucian Blaga comentat, București, 1983; Intermezzo, I-IV, postfață Octavian Soviany, București, Constanța, 1984-2002; Pradă realului, postfață Laurențiu Ulici, București, 1985; Eseu despre textul poetic, București, 1986; In agguato, îngr. Alfredo Giuliani, Milano, 1986; Mito-fiaba-canto narrativo. La trasformazione dei generi letterari, Roma, 1986; Despre fragilitatea vieții
MINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
culoarea locală și de forța unică a peisajului. El nu cade, firește, într-un panteism ieftin. Natura nu se metamorfozează într-un participant activ. Ea nu este un complice al detectivului. Pur și simplu, autorul simte nevoia să presare niște intermezzouri de acest gen, așa cum prozele desfășurate în peisajul urban al Los Angeles-ului excelau în descrierea marelui malaxor de vieți, mașini și ambiții: Drumul aluneca de-a lungul unei terase înalte de granit și cobora în poieni de iarbă sălbatică în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
elementele care definesc arta lui de povestitor este și predilecția pentru melodramă. O parte dintre situațiile epice imaginate conțin ireductibilități în exces, cel puțin ca premisă. Dar scriitorul știe să le domolească, punând o surdină adesea exagerată, câteodată printr-un intermezzo umoristic, pășind în tragicomedie (Microbul). Evenimentele cruciale au o anume noblețe dramatică (Din carnetul unui judecător) ori o liniște prevestitoare de furtună (Neamul Udreștilor). De o însemnătate aparte în arta lui de scriitor este stilul. Fraza are o limpezime ireproșabilă
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
tr. Jean Poncet, București, 1997; Trilogia cosmologică, București, 1997; Corespondență de familie, îngr. Dorli Blaga, București, 2000. Vasile Băncilă - Lucian Blaga. Corepsondență, îngr. Dora Mezdrea, București, 2001. Antologii: Antologie de poezie populară, îngr. G. Ivașcu, București, 1966. Traduceri: H. Marti, Intermezzo românesc, București, 1930; J. W. Goethe, Faust, pref. Tudor Vianu, București, 1955; Din lirica universală, București, 1957; Lessing, Opere, I-II, pref. Paul Langfelder, București, 1958; Din lirica engleză, București, 1970. Repere bibliografice: I. Al. Brătescu-Voinești, [Lucian Blaga], AAR, partea
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
paharul pe care vecina lui îl pusese pe jos. Izbucni în râs, scuzându-se, vecina îi întinse un șervețel de hârtie cu care își tamponă partea de jos a pantalonilor stropiți, toată lumea începu să se foiască, eliberată parcă de acest intermezzo. Și îmi aruncă, aproape pe un ton certăreț, ursuz și persiflant: — Bine, bine, numai că pe mine mă doare-n cot de toată istoria asta oficială, de Stalin, de Jukov și de toată trăncăneala. Eu deschid o arhivă ca pe
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și condamnare fără de sfârșit. Termenii krisis, krima, kolasis, variante care apar În alte manuscrise, În loc de hamartia, merg spre aceeași idee, ba chiar o Întăresc. Într-un fel, se poate spune că păcatul coincide cu judecata și condamnarea. Nu există nici un intermezzo Între cele două stări, nici o posibilitate de a anula condamnarea, de a șterge păcatul, de a reînvia sufletește. Păcatul veșnic atrage automat după sine condamnarea veșnică. Păcat veșnic, adică imposibilitate de a mai reveni asupra deciziei tale, de a te
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
reabilitării unor „eretici” ori „semieretici”, precum Origen, marele chouchou al lui De Lubac, Urs von Balthasar, Daniélou sau Evagrie Ponticul, editat cu profesionalism și pasiune În „Sources chrétiennes”. Pentru Stăniloae, În special, și pentru ortodoxie, În general, nu există nici un intermezzo, nici o Întrerupere, nici o diferență de percepție și de viață Între epoca patristică și noi Înșine. Această perspectivă anistorică, dacă o putem numi „perspectivă”, merge mână În mână cu o ideologie paseistă, pe care cei trei „mușchetari” lyonezi o resping categoric
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
vestigii”, „relicve”, „imagini decolorate”. Ecouri din M. Eminescu, D. Anghel și G. Bacovia sunt lesne de recunoscut. Aceleași stări lirice formează substanța celorlalte două plachete, în care se apelează mai mult la valențele melodice ale cuvintelor (poeziile se intitulează Preludiu, Intermezzo, Ton minor etc.) și la un sincretism mai larg (Imagini muzicale). La acestea se adaugă și câteva metafore și tablouri insolite, chiar șocante, dar lirismul rămâne, în cele din urmă, lipsit de relief. SCRIERI: Vestigii, București, [1933]; Irizări, București, 1937
BONTAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285814_a_287143]
-
Stih, Har, Duh, Fast, Panteism monahal. Nu de puține ori se recurge însă și la tehnica barbiană a ermetizării. În mai mare măsură trimit la Joc secund, dar și la versurile lui Stéphane Mallarmé și Paul Valéry, Hamlet, Ofelia, Revizuiri, Intermezzo, Destin, Semne șa. Ultimele poezii din Game, precum și cele publicate ulterior indică orientarea spre un lirism direct, într-o formulă mai personală. Deși puține, traducerile lui B., mai ales cele din Baudelaire, sunt notabile. SCRIERI: De minimis. Libelă, Târgoviște, 1919
BOTTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285842_a_287171]
-
În ceea ce privește traducerile literare, nesemnate, dar aparținând mai toate lui Grandea, sunt de semnalat tălmăcirea parțială după Don Quijote de Cervantes și două articole despre H. Heine (unul al lui Gérard de Nerval), însoțite de o traducere în proză din creația poetului (Intermezzo). Mai apar scurte recenzii la cărți străine și o cronică la spectacolul cu piesa lui B. P. Hasdeu Trei crai de la răsărit. L.V.
BUCEGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285888_a_287217]
-
Sfânta Agură", bisericește repezite, ea completează textul luîndu-și o figură sastisită și făcîndu-și o cruce mare, cu o grăbită aplecare a bustului înainte - închinăciune adâncă în fața schivnicilor plini de solicitudine pentru tinerețea călugăriței de la Văratic. Problema e simplă. Cu tot intermezzoul stupid, de care nu vorbește niciodată, ea a păstrat, încă din adolescență, simpatie și admirație pentru "maestrul" ei. Acum, de când e femeie, e curioasă să știe cum mă port în atitudinea de soupirant 1 și câtă putere are asupra mea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
-se pe nesimțite în sălcii cu capetele plecate, în timp ce el se perpelește și se întoarce în somn. Visul acesta îl face să se trezească asudat și obosit, iritat că pădurile sale au căpătat așa o alură comercială, neghioabă. Ca un intermezzo. O comedie muzicală cu copaci. Înainte de-a apuca să se bărbierească, urme închise de sudoare amestecată cu praf i se ivesc pe frunte. Numai el e de vină pentru asta, știe prea bine. Toți i-au spus că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
strecură totuși mâna sub haină și apucă bine arma. Sluga, însă, încălecă și luă grăbită urma perechii, îndemnându-și tare calul și stârnind ecouri aspre în valul pașnic de ninsoare. Nu era slugă. Era Babic, omul de încredere, „umbra” prințului. Intermezzo informativ: Despre ciudate comunicări dintre cer și pământ. 1. Un semn plutea deasupra Europei. Poate că era un semn al cerului pentru schimbările ce abia urmau să vină. Dar despre asta doar marea cometă care își etala, noapte de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
stăpânei sale. Iar vizitatorii, după o reconstituire rapidă a ordinii inițiale, trecură pe rând prin fața jilțului, sărutând, așa cum cerea obiceiul, mâna doamnei Ledoulx sau poala rochiei care purta din plin urmele unui moment fermecător de apropiere dintre Franța și țara Românească. Intermezzo informativ. Părerea competentă a valetului, exprimată cu satisfacție deplină în patul... (nu contează numele și nici măcar sexul) plăcerii sale: ― Dacă Franța a câștigat ceva în seara asta, la acel ceva n-a contribuit - nu, în nici un caz - căposul, scorțosul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
frigea la inimă. Dar... dacă-mi este permis, madame... Manuc va muri... nu-i așa? Ledoulx zări tresărirea voalului. Dar nu auzi râsul ei plin de sarcasm, ci doar răspunsul sibilic aruncat din mers: ― Excelență, vom trăi și... vom ști! Intermezzo informativ: Doi oameni diferiți gândesc diferit despre același personaj și despre multe alte lucruri. 1. În timp ce se strecura în patul conjugal, nedorind, chiar nedorind deloc să-și trezească soția, consulul Franței la București emise o părere pe cât de înciudată, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Marioritza. O privea peste umăr, cu mâna pe inimă. Prin pielea umezită de zăpadă, degetele dibuiau bătăi puternice. De fapt, o zbatere. Carne însângerată. Inima devenise o pradă. Acolo, înăuntru, se simțea de-a dreptul înșfăcat de șoimul feminității ei. Intermezzo informativ. Despre cel puțin două lucruri ciudate petrecute la acea vânătoare cu șoimi. 1. Un spin tăie pantalonul prințului puțin deasupra genunchiului stâng și, prin acea despicătură, albeața pielii luă deodată conturul unei guri ademenitoare. În acel moment, Marioritza trăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
limba. Nu mai simțea gaura, nu mai simțea nici o durere. Plutea. Aproape de miezul nopții, încă plutind, păși în îmbelșugata casă a zarafului filofrancez. Și, în aromele bucatelor fine, convorbirile se dovediră cu totul însuflețitoare pentru viitorul colaborării în beneficiul Franței. Intermezzo informativ: Părerea competentă a indispensabilului valet Julien, după plecarea medicului Guibert. ― Strașnic doctor, pe onoarea mea! În timp ce îmi droga stăpânul, el a cules, din mers, încă un client în persoana stăpânei. Într-un stil savant, abil, cu totul indescifrabil pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]