596 matches
-
mediatizați sunt Mihai Grămescu, Marius H. Luca, Constantin D. Pavel. În 1996, Voicu Bugariu publică o suită de articole dedicate tinerei literaturi SF autohtone, sub titlul generic Autori români. Nu este uitată nici literatura SF străină. Cornel Robu tipărește cu intermitență un serial pe tema literaturii SF europene și americane, intitulat Premii, topuri, clasamente. Într-un singur număr (516/1994), publicația găzduiește nu mai puțin de trei autori străini, cu proze reprezentative: Frederik Pohl, Mituri ale creației la rasele dispărute (fără
ANTICIPAŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285381_a_286710]
-
ARHIVA RURALĂ, periodic apărut la București, săptămânal, între 16 aprilie și 21 decembrie 1872 și, cu intermitențe, între 1 ianuarie 1873 și august 1876. Una dintre primele publicații românești dedicate exclusiv mediului rural, A.r. avea un conținut foarte variat. Scopul mărturisit de redactorul și editorul Demetriu N. Preda într-un articol editorial intitulat Muncă și lumina
ARHIVA RURALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285445_a_286774]
-
în timp ce scriitorii evidențiau faptul că rezultatul emiterilor a fost dublarea prețurilor în ultimii 20 de ani, deprecierea bancnotelor și dispariția argintului spaniol prin aplicarea legii lui Greshara. Din acel moment, Massachusetts. forțat și de Casa Regală britanică, a încercat cu intermitențe, să reducă cantitatea de bancnote din circulație și să se reîntoarcă la moneda metalică, dar a fost încetinit de obligațiile sale asumate de a menține la paritate bancnotele celorlalte colonii-surori din New England. În 1744. o nouă expediție eșuată împotriva
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
de patruzeci și patru de ani. Că în toată această vreme a scris și a fost preocupat de literatură o probează și faptul că, odată intrat în arenă, se va strădui să-și facă simțită prezența, publicând, fie și cu intermitențe, versuri originale și traduceri în „Gazeta literară” și, ulterior, în „România literară”, în „Secolul 20”, „Viața românească”, „Steaua”, „Familia”, „Ramuri”, „Ateneu”, „Astra”, „Orizont”, „Neue Literatur”. În 1982 va pleca din țară și se va stabili în Germania. O perioadă va
CONSTANTINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286369_a_287698]
-
și Filosofie și la Facultatea de Drept ale Universității din București. Nu termină însă decât cursurile Facultății de Litere și Filosofie, în 1919, după ce aproape un an, în timpul războiului, este mobilizat. Student preferat al lui Mihail Dragomirescu, face parte, cu intermitențe, între 1921 și 1934, dintre asistenții Catedrei de estetică. Totodată, este profesor secundar la Liceul „Sf. Sava” (1919-1920), la Râmnicu Sărat (1921-1923), la Liceul „Spiru Haret” din București (1923-1924), la Oradea Mare (1925-1930 și 1943-1946), Câmpulung (1930-1931) și la Liceul
CONSTANTINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286370_a_287699]
-
Alexiu, căruia i se alătură H. A. Mărgineanu. Colaborează cu poezie Simion Stolnicu, Al. Tudor-Miu, Șt. V. Ionescu, Nichita Coman, Ștefan Nerva, George Tăslăoanu, Vanica Călugăru, iar cu proză - F. Voican, Șt. A. Luca. Aici, P. Șt. Lorian susține cu intermitență cronica dramatică, comentând Meșterul Manole de Lucian Blaga și Fratele păgân de N. Iorga, reprezentate la Teatrul Național din București. Pentru că revista imită formatul „Biletelor de papagal”, Tudor Arghezi „încearcă o lecție de punere în genunchi”, acuzând gruparea de la C.
CRAINICUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286474_a_287803]
-
sunt deschise în mușchiul scheletic în repaus. In general, în comparație cu arterele, curgerea în capilare este lentă, nu prezintă fluctuații sistolo-diastolice de presiune și debit, și este separată într-un șir central de hematii și un strat circular periferic de plasmă. Intermitența perfuziei unui anumit capilar este determinată de vasomoția de la nivel arteriolar, care condiționează tonusul sfincterului precapilar. Datorită proceselor de vasomoție are loc o închidere și deschidere ritmică a capilarelor, astfel încât numărul de capilare deschise (irigate) depinde de activitatea țesutului perfuzat
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
de coerciție, ci doar afirmă că o comunitate este necesară dacă oamenii trebuie să trăiască fără stat. O abordare deosebit de aprofundată a disputei analizate aici o oferă Michael Walzer (1996). Comunitatea a devenit o prezență ideologică în societatea modernă. Cu intermitență, comunitarismul apare în față deseori comparat cu o modă dar fiind de fapt mult mai profund. Critica de tip comunitarist a liberalismului are două argumente diferite și puternic contradictorii. Unul se îndreaptă spre practica liberală, celălalt spre teoria liberală, dar
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
au și argumente teoretice de natură economică, ceea ce ar fi fost de așteptat de la un economist de formația lui Porter. Cele cinci familii de determinanți sunt (Porter, 1980): 1. Determinanții rivalității, manifestați în industrie: • creșterea industriei; • costurile fixe/valoarea adăugată; • intermitența supracapacității; • identitatea de marcă; • diferențierea produsului; • costurile de transfer; • concentrarea și echilibrul dintre concurenți; • complexitatea informațională; • diversitatea competitorilor; • barierele de ieșire. 2. Determinanți ai puterii furnizorilor: • diferențierea intrărilor; • costurile de transfer de furnizor; • prezența intrărilor de substituție; • concentrarea furnizorilor; • importanța
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
liceale la Năsăud și Blaj, A. se stabilește, în 1912, la București, unde urmează cursurile Conservatorului de Muzică și Declamație, luându-și totodată licența în drept. Participă la luptele de la Mărășești, unde este rănit. Între 1914 și 1940, funcționează, cu intermitențe, ca angajat la Ministerul Instrucțiunii și la Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale. După primul război mondial, poetul se întoarce în Ardeal, implicându-se în viața literară clujeană, mai întâi ca redactor-șef al gazetei „Glasul libertății” și apoi ca simplu redactor
AL-GEORGE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285210_a_286539]
-
tip Eugène Sue, cu recurs la elemente caracteristice: violența, delincvența, fatalitatea, dramele pasionale etc.), cu deznodământ pilduitor, uneori prea vizibil „adus din condei”. Se degajă din scrierile lui I. un anumit mesaj demofil, populist, de justiție socială, însă susținut cu intermitență, nu în mod tezist-sâcâitor. Abia din volumele anilor ’60-’70 răzbat încercări - înduioșătoare prin naivitate - de „adaptare” la ideologia autorității comuniste, încercări care rămân, totuși, fără urmări dezastruoase, schemele realismului socialist fiind biruite de verva lexicală, aceeași ca în primele
IOVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287615_a_288944]
-
Turnu Măgurele, unde se mutase tatăl său, și la liceele „Gh. Lazăr” și „Matei Basarab” din București. Se înscrie în 1895 la secția de filosofie a Universității din capitală, fără să frecventeze, și reia, între anii 1902 și 1905, cu intermitențe, cursurile Facultății de Litere și Filosofie. E corector la „Epoca” (1897), custode la Muzeul Aman (numit de Spiru Haret) și la Biblioteca Fundației Universitare „Carol I” (timp de treisprezece ani). Este unul dintre fondatorii revistei „Floare albastră” (1898-1899); face parte
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
spre care nu îl atrăgea nimic. O vreme s-a îmbarcat, potrivit propriilor mărturisiri, pe o navă comercială. Subjugat însă de farmecul Dunării și, mai ales, de al Deltei, obține un post de profesor la Tulcea, unde va locui, cu intermitențe, până după primul război mondial. Tot aici, îl cunoaște pe scriitorul rus V. G. Korolenko. Va fi rănit grav în timpul luptelor de la Mărășești. Din 1920, este pentru o perioadă de timp șeful serviciului activității extrașcolare din Directoratul Instrucțiunii Publice al
DUNAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286919_a_288248]
-
îi apar poeziile Felinarul, Scrisoare de ftizic, Păr blond, George A. Petre (Ciripire de primăvară, Apus), Nuși Tulliu ș.a. Publică poeme în proză Emil Isac (Poem în proză, Căderea frunzelor, Toamna) și I. Peltz (Nopți vechi). „Cronica teatrală” apare cu intermitențe (semnează T. Albani și P. Coroiu), o frecvență mai mare având rubrica „Cronica literară”, susținută de George A. Petre (semnează cu pseudonimul Emin Asan) și G. M. Samarineanu (sub pseudonimele Misa și M. San-Marino). Aici nu se afirmă un spirit
FAMILIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286945_a_288274]
-
, almanah de literatură universală apărut la Chișinău, cu intermitențe, între 1967 și 1987, sub egida Secției de traduceri a Uniunii Scriitorilor din RSS Moldovenească. A fost alcătuit de Alexandru Cosmescu, Igor Crețu, P. Starostin, Ion Gheorghiță, redactori fiind Eugenia David, Pavel Darie, Leonida Iorga (Lari), Ion Vatamanu. Sunt publicate
MERIDIANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288092_a_289421]
-
n. Ghiu), biochimistă, și al lui Nicolae Groza, avocat. Urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității din București, secția română-franceză (1978-1982). În 1992 susține la Paris o teză de doctorat sub îndrumarea lui Jacques Derrida. Până în 1989 a fost, cu intermitențe, profesor, preferând însă condiția de liber profesionist. După 1989 lucrează ca redactor la Editura Humanitas, la revistele „Contrapunct” și „22”, înființează și conduce publicația „Cartea” a Editurii Nemira (1995-1996), este comentator de televiziune la „Epoca”, „22” și „Dilema”, în care
GHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287276_a_288605]
-
a scriitorului emigrat. Exemplul cel mai la Îndemână aici este cel al lui Eugen Ionescu, dar nu este singurul. În ciuda adoptării limbii literare franceze și chiar a originii sale În parte franceze, Ionescu a fost o prezență (fie și cu intermitențe) În exilul românesc, si nu doar una pasivă. În nici un caz nu poate fi „exclus” din exil. Pornind de la exemplul lui Ionescu/Ionesco și de la situația scriitorilor israelieni de origine și de limbă română, nu cred că criteriul limbii literare
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
sintezei, CRC, 1989, 31; Nicolae Busuioc, Oglinzile cetății. Dialoguri ieșene, Chișinău, I, 1994, 95-107; Busuioc, Scriitori ieșeni (1997), 233-235; Dicț. scriit. rom., II, 739-740; Daniel Dimitriu, Cititorul, cercetătorul și interpretul Liviu Leonte, CRC, 1999, 8; Z. Ornea, Istorie literară cu intermitențe, RL, 1999, 44. D.D.
LEONTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287780_a_289109]
-
LIBERTATEA ROMÂNEASCĂ, revistă apărută la Madrid, cu intermitențe, din august 1951 până în mai 1955. Redactor este Horia Stamatu. În spatele gerantului indicat, Mihai Fotin Enescu, se găsesc, probabil, fondurile principelui Nicolae, al cărui secretar particular era acesta. În Cuvânt înainte Horia Stamatu precizează menirea și obligația morală a exilului
LIBERTATEA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287798_a_289127]
-
loc oarecum în răspăr față de tendințele dominante în rândul promoției poetice optzeciste căreia, prin vârstă, îi aparține. Debutând la nici douăzeci de ani, afirmat la începutul anilor ’80, R. întruchipează - se poate spune - opusul spiritului optzecist. Nicidecum ludic, cultivând, cu intermitențe, (auto)ironia, dar într-o cheie cu totul diferită de cea canonic optzecistă, de loc postmodernist, poet reflexiv, învederând o miză filosofică, preocupat de transcendență și de problemele etice, el pare să fi fost - în generația sa - ultimul modernist, dar
ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289304_a_290633]
-
REVISTA LITERARĂ-ȘTIINȚIFICĂ A SOCIETĂȚII „MIHAI EMINESCU”, periodic editat la Chișinău, bilunar, cu intermitențe, din 1931 (luna nu este precizată) până în octombrie 1931 și din noiembrie 1934 până în aprilie 1938. Redactori sunt elevi ai Liceului „Mihai Eminescu” din Chișinău. Pentru partea literară și critică în primul comitet de redacție răspund Valentin Gr. Chelaru și
REVISTA LITERARA-STIINŢIFICA A SOCIETAŢII „MIHAI EMINESCU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289228_a_290557]
-
ai postmodernismului românesc și unul din artizanii (re)sincronizării cu orientările novatoare ale literaturii universale. Citind cărțile lui Mircea Horia Simionescu, vom avea tot timpul senzația prezenței, în spectacol, a artistului, a marelui scamator care se ia în serios cu intermitență, se convinge o clipă, chiar pe sine, de savoarea fanteziei sale, pentru ca să-și deconspire brusc mitomania ori să-și comenteze, lucid și detașat, reprezentația. Artistul parodiază [...] și se autoparodiază [...]. Împingând foarte departe jocul cărților pe față, scriitorul lasă să se
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
Lahore, unii dintre purtătorii acestor inele au afirmat că difuzau căldură În degetul pe care erau purtate - În fapt, am observat un fel de erupție apărând pe partea pe care au purtat inelele, fiind astfel obligați să le poarte cu intermitențe câteva zile sau să le pună la cealaltă mână. Un inel e cu totul suficient pentru o singură persoană, chiar dacă purtarea mai multora n-ar face nici un rău. Cataramele și lanțurile produc un și mai mare efect, și sunt de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pentru că „vremea asprelor cuvinte / s-a cuibărit în noi cuvinte moi”. Libertatea se dovedește neputincioasă. Vag bacoviană, tonalitatea unor versuri din Testament (1991) evoluează spre Georg Trakl și Gottfried Benn (nu fără a trece și prin Lucian Blaga), devenind, cu intermitențe, un vehicul al grotescului terifiant. Imaginația edifică un spațiu de coșmar, de lume întoarsă pe dos. Dacă tonul elegiac al unor versuri scrise în țara natală emană dintr-o neputincioasă exasperare a individului și a istoriei, mesajele poemelor ulterioare comunică
SCHENK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289550_a_290879]
-
butucănoși și tari / care au robotit pentru altul / și palmele astea crăpate și aspre / care-au împins coarne de plug / pe brazdele altuia, / s-au înfrățit / și parcă susțin cerul / și-l mângâie azi”. Ideea structurantă a discursului (doar cu intermitențe și poetic) e contrastul radical, marcat maniheist, între viața de altădată a mulțimilor muncitoare și cea din momentul răsturnărilor postbelice. Până deunăzi pentru cei mulți cerul era negru, murdărit „cu tină”, era neagră chiar și lumina, căci „o astupa boierul
TORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290230_a_291559]