393 matches
-
totalitară. Firește, procesul de „decodificare” a esenței noului regim a luat timp. Unii dintre evrei s-au lăsat Înșelați de cântecul de sirenă al noii Puteri. Cu atât mai mult cu cât aceasta se prezenta ca expresie a unei ideologii internaționaliste, deci opuse exceselor naționaliste ce Însoțiseră dureros istoria poporului evreu, În special În ultima perioadă. Trezirea va fi dureroasă, dar definitivă. Și ea era una de ruptură. Însumarea acestor vectori a creat baza istoriei postbelice a populației evreiești. Sigur, răspunsul
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
că răspunsul va ajuta la deslușirea caracterului comunismului, ca sistem politic și ideologic. Dacă parcurgem principalele teze ale Partidului Comunist Român de la Înființare, nu vom găsi luări de poziție explicite față de tematica evreiască. Purtător, la Începuturile sale, al unui mesaj internaționalist, Partidul Comunist a fost nevoit să combată xenofobia, și implicit antisemitismul. Dar declarațiile sale În această direcție sunt date „În treacăt” și lipsite de vehemență. Astfel, nu găsim o condamnare a acceselor antisemite ale Gărzii de Fier, a pogromului de la
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
lucrare academică, poate să ducă la eliminarea unor clișee, nu puține, care au Însoțit tema respectivă. Prezența notabilă a evreilor În Partidul Comunist are o sumă de cauze. În primul rând, acest partid se prezenta ca purtător al unei ideologii internaționaliste, deci opus naționalismului și rasismului, care au fost Întotdeauna un izvor de opresiune pentru evrei. Mai mult, comuniștii declarau că vor construi un nou tip de societate, În care nu vor mai exista diferențieri bazate pe naționalitate sau rasă. Părea
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
O ideologie veche În haine noi\: antisemitismul comunist " Cercetarea fenomenelor de antisemitism În societatea comunistă a fost multă vreme victima unor clișee. În primul rând, era problematic de identificat fenomene antisemite Într-o societate ce se baza pe o ideologie internaționalistă, opusă ideilor naționaliste și rasiste ce au constituit Întotdeauna infrastructura antisemitismului. În al doilea rând, s-a considerat că existența unui număr de evrei În eșaloanele superioare ale Puterii era o garanție Împotriva antisemitismului. În al treilea rând, a existat
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
elite politice care se ridică și este În curs de preluare a puterii o accentuată lipsă de sensibilitate la destinul populației evreiești. Este foarte interesant că aceste procese Își au baza Într-un interval definit de toți analiștii ca „perioada internaționalistă” a P.C.R. Ne punem Întrebarea dacă puternicul filon antisemit nu neagă chiar autenticitatea internaționalismului comunist și, În același timp, Însuși caracterul de „stânga” al ideologiei comuniste. Subliniem că aceste dezvoltări premerg puseurile antisemite ale lui xe "Stalin"Stalin, deci nu
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
a schimbărilor interne din Japonia întâmpină o limitare crucială: susținerea unei strategii a puterii civile oferă direct avantaje conservatorilor care se opun schimbării fundamentale din politica externă japoneză. După cum notează Pyle, diplomații postbelici au pus accent pe angajamentul față de scopurile internaționaliste, ca pretext pentru preocuparea lor reală față de naționalismul economic (Pyle, 1996, p. 122). Într-adevăr, prezentarea unei imagini mai respectabile pentru lumea din afară face parte din diplomația realistă mercantilă. Oficialii japonezi au dat în mod intenționat o interpretare pozitivă
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
MST, ca fiind răul mai mic (Drifte, 2003, pp. 162-173). Astfel, o interpretare instituționalistă a direcției de evoluție a politicii externe japoneze este contradictorie în sine. Orice încercare de a dezvolta Japonia ca putere civilă descurajează activ adoptarea unei orientări internaționaliste, pe care o astfel de strategie urmărește să o realizeze. A treia interpretare posibilă a schimbării interne din Japonia ar putea fi oferită de neorealism. Neorealiștii au interpretat schimbările interne drastice din Japonia ca semnalând că țara este împinsă spre
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Easton (vezi capitolul 3). Relațiile internaționale sînt adesea considerate ca fiind inevitabil interdisciplinare, adică bazîndu-se în același timp pe mai multe discipline, sau, mai ambițios, ca o disciplină integratoare care combină intuițiile și metodele. Dar nu există încă o metodă internaționalistă - nu există nici măcar acest concept - care să poată fi delimitată la nivel metodologic. Totuși, cei care se ocupă de relațiile internaționale au folosit două metode de a defini o astfel de abordare internaționalistă independentă și ambele sînt legate de tradiția
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
metodele. Dar nu există încă o metodă internaționalistă - nu există nici măcar acest concept - care să poată fi delimitată la nivel metodologic. Totuși, cei care se ocupă de relațiile internaționale au folosit două metode de a defini o astfel de abordare internaționalistă independentă și ambele sînt legate de tradiția realistă. O definiție derutantă a relațiilor internaționale: cea după obiectul cercetării Modalitatea cea mai obișnuită de a compartimenta activitatea academică se baza pe împărțirea lumii socialului în sfere distincte. Deosebirea dintre aceste sfere
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și pe gestionarea militară a conflictelor, ori de cîte ori e necesar. Critica sceptică făcută de Carr realismului Teoria materialistă a ideologiilor propusă de Carr nu este lipsită de neajunsuri. Unul din ele este modul în care el tratează ideologiile internaționaliste. Urmînd ideea uzuală realistă (și materialistă) conform căreia legile, principiile și toate ideologiile sînt determinate de condițiile sociale, Carr susține că toate ideologiile internaționaliste sînt simple raționalizări operate de puterile dominante, cu scopul de a-și proteja poziția lor privilegiată
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Carr nu este lipsită de neajunsuri. Unul din ele este modul în care el tratează ideologiile internaționaliste. Urmînd ideea uzuală realistă (și materialistă) conform căreia legile, principiile și toate ideologiile sînt determinate de condițiile sociale, Carr susține că toate ideologiile internaționaliste sînt simple raționalizări operate de puterile dominante, cu scopul de a-și proteja poziția lor privilegiată. Dar, așa cum vom vedea imediat, această teză este contradictorie: chiar dacă acceptăm că toate ideile provin din interese particulare, nu toate interesele hegemonice sînt automat
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de puterile dominante, cu scopul de a-și proteja poziția lor privilegiată. Dar, așa cum vom vedea imediat, această teză este contradictorie: chiar dacă acceptăm că toate ideile provin din interese particulare, nu toate interesele hegemonice sînt automat însoțite de o ideologie internaționalistă bazată pe o armonie a intereselor. În concepția lui Carr, guvernul nazist german ar trebui înțeles doar ca un alt tip de forță revizionistă, ale cărei pretenții de schimbare a ordinii internaționale sînt la fel de bune sau de rele ca și
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
calitative între aceste legitimări. Pentru liberali și pentru cei care acceptă o potențială armonie a intereselor, internaționalismul reprezintă realizarea unei filosofii universaliste care îi poate constrînge, și îi constrînge, inclusiv pe ei. Pentru naționaliștii sau rasiștii care urmăresc o legitimare internaționalistă, aceasta nu se justifică în ultimă instanță pe baza unei cerințe universale: ea nu este altceva decît o impunere pe plan internațional a unei ideologii particulariste. Neglijînd diferența dintre ideologii și sistemele interne ale statelor, Carr nu a reușit să
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
populației din cele două state românești, cum nu stârnește prea multe frisoane nici în rândul intelectualilor, cei care ar putea să inducă, prin statutul lor, o anume stare de spirit în societate. Dacă regimul comunist sovietic a interzis, din rațiuni „internaționaliste”, abordarea subiectului, la nouă ani de când se poate spune (s-a permis!) ce credem despre trecutul, prezentul și viitorul națiunii române, tema unirii rămâne la fel de marginală. Ea este din nou evitată, dar de data aceasta din alte considerente, mai complexe
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
reviste. O confuzie generală menținută cu bună știință, în care profesioniștii delațiunii și spionajului se simt destul de comod. În aceste condiții nu ne rămâne decât să observăm și să inventariem noile tipuri de colaboraționism. Gama este foarte bogată. De la modelul internaționalist „apostolic”, până la „patrioții de meserie”, care își schimbă adeziunile după variațiile metronomului politic și interesele de moment. Și totuși, este utopică ideea unei discuții privind responsabilitatea intelectualilor acum și aici? Câtuși de puțin. Atâta doar că această inițiativă trebuie să
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
profilul fascistului de rând. El e un vizionar, chiar dacă, de cele mai multe ori, viziunile sale sunt proiecții distructive, fantasme satanice. Raportându-se, În plan politic, la posibilele modele induse de forțele beligerante, Drieu respinge cu violență orice variantă venind dinspre stânga internaționalistă: „Evreii și francmasonii nu vor fi capabili să conceapă un imperiu danubiano-baltic. Atunci Europa va fi o Elveție condusă de un stat-major evreiesc? Prea puțin pentru mine”. Insatisfacțiile lui Drieu la Rochelle se centrează, Însă, asupra Franței. Incapabilă să se
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de mai bine de două secole. modelează narațiunea istorică după tiparul statului-națiune conferindu-i, chiar cu ajutorul școlii, rațiuni identitare inalterabile. De altfel, nostalgia istoriilor glorioase a sedus toate țările proaspăt eliberate de restricțiile propagandei socialiste și de falsele sale constructe internaționaliste, voit insensibile la vechile dispute între vecini. După dispariția fragilei pax Sovietica, sentimentul demnității naționale a erupt, modelând retroactiv și reprezentările publice despre regimului comunist. Bulgaria Propaganda comunistă a cultivat cu destulă asiduitate ideea unei solidarități istorice și a bunei
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
n-ar constitui decît o etichetare peiorativă pe care fiecare este gata să o atribuie adversarului? Și aceasta fără a aminti gaullismul sau alte realități naționale cum ar fi populismul irlandez sau naționalismul basc. Desigur, numeroase partide au un trecut "internaționalist" și s-au implantat în întreaga Europă, dar ele au suferit evoluții adesea divergente și, dincolo de asemănarea denumirilor, realitatea este alta. Faptul că aparțin aceleiași Internaționale reușește oare să întărească suficient legăturile dintre Partidul Socialist Francez și Partidul Socialist German
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
de progresul de integrare europeană în Vest. Intuițiile lui Luigi Sturzo Ca și în multe alte domenii, Luigi Sturzo a jucat aici un rol de pionierat. Chiar de la nașterea sa, Partidul Popular a dorit să se angajeze pe o cale internaționalistă, propunînd la primul Congres de la Bologna, din 1919, o coordonare internațională între organizațiile sindicale creștine. Apoi, a fost elaborat un program de Acord interparlamentar al grupurilor populare pentru a stabili legăturile între partide și aleșii lor în parlamentele naționale. În
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Varșovia era generată de existența Basarabiei și a Bucovinei nordice, în care elementul românesc trebuia eradicat cu program. Nici o altă țară din pact nu avea, din acest punct de vedere, situația României. La început, lupta s-a dat între aripa internaționalistă dominantă a triadei Ana Pauker Vasile Luca Teohari Georgescu și aripa națională Gheorghiu-Dej Lucrețiu Pătrășcanu, la care era raliat și Petru Groza. Pătrășcanu, fiind și cel mai "naționalist" (de unde și legenda 243 declarației de la Cluj că înainte de a fi comunist
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
cu "naționalismul" său, în fața căruia internaționaliștii și-au luat cele mai abile măsuri. Devine tot mai clar (ceea ce am susținut demult, și în A doua schimbare la față, carte proiectată încă din 1991) că Elena Ceaușescu a fost o fanatică internaționalistă, de unde și vulnerabilitatea ei în fața agenților Moscovei, care îi cunoșteau și unele păcate mai vechi, de ordin erotic (ar fi cochetat cu ofițeri nemți), dar și de ordin matrimonial, care ar fi dus la moartea celui implicat, medicului familiei Ceaușescu
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
ar fi dus la moartea celui implicat, medicului familiei Ceaușescu, un anume Shahter. Watts ajunge la o concluzie similară: spre deosebire de Nicolae Ceaușescu, "Elena nu a avut și nu a apărat pozițiile "naționaliste". Din contră, ea era cunoscută ca o puternică "internaționalistă", categorisire care se aplica multora din cercul ei, spre exemplu ca agenta sovietică și adjunctă a șefului secției externe, Ghizela Wass, sau Ana Toma și Tatiana Bulan, ambele măritate cu ofițeri GRU, care au condus Poliția Politică și Academia Militară
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
în 1989 a constat tocmai în incapacitatea de a distinge acest adevăr limpede ca lumina zilei, dar rămas obscur pentru ei. Dar să ne întoarcem, încă pentru o clipă, la noaptea de la Blair House. Secretele odată dezvăluite Moscovei de aripa internaționalistă a partidului și a serviciilor secrete, ezitarea și refuzul mâinii întinse de principala putere economică și militară a lumii au înlesnit reintrarea României în ceața groasă a "legendei negre", cum nu mai fusese niciodată în istoria modernă. Refuzul lui Ceaușescu
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
și etnice de care se temea Mircea Eliade în 1953. Acum lucrurile erau coapte pentru saltul stadial al comunismului din doctrina kaghebistă a lui Valter Roman și Iuri Andropov. Dubla natură a "revoluției din decembrie": națională, prin revolta populației, și internaționalistă, prin cei care au acces la putere, copie fidelă a bicefalismului celor două cabinete din conducerea la vârf, arată toată grozăvia antitezei surprinse de Eminescu în versurile citate. A lovi în tine însuți cu o mână și a te apăra
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
22, Editura Politică, București, 1965, pp. 28-29. 261 Larry L. Watts, op. cit., p. 245. 262 Ibidem, p. 248. 263 Ibidem, p. 259. 264 E vorba de cunoscuta declarație a lui Lucrețiu Pătrășcanu, făcută la Cluj, prin care preciza, împotriva ideologiei internaționaliste a ocupantului, că înainte de a fi comunist, este român. Biografi al cunoscutului om politic au încercat să reducă întâmplarea la o simplă legendă. Iată însă că Dimitrie Vatamaniuc depune garanție asupra autenticității declarației lui Lucrețiu Pătrășcanu, ca martor ocular. (A
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]