1,350 matches
-
aproape sigură victimă, intuiește profitul de după război, pe care angajarea conformistă față de o „cauză” politică anume (de exemplu, cea comunistă, a unui Aragon) - „adeziuni imediate la niște doctrine precise” - îl poate aduce. Refuză totuși orice altă angajare decât aceea, profund interogativă, a unei conștiințe libere. Nu și-a dorit, cum spune într-un loc, aureola de „martir al unei cauze”, dar aceeași Istorie cu majusculă va face din el un martir. Ultimele pagini ale cărții, încărcate de un patos autentic, evoca
Cu Benjamin Fondane dincolo de Istorie by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/5570_a_6895]
-
autoritatea epistemică dominantă, de aroganța epistemică, de poliția secretă etc.), capacitatea de mirare în fața știutului și neștiutului, în fața obișnuitului și neobișnuitului este o trăsătură a celor care provoacă, dezvoltă și duc la transformări paradigmatice. În plus, această vitalitate include potențialul interogativ, dinamica nesfârșită întrebareră spuns, inclusiv auto-întrebare și contraîntrebare, care formează nucleul „modelului oracol-sfinx” la nivel individual și cultural, așa cum am discutat cu alte ocazii (1970, 1985, 1996, 2010). Paradigme universale acoperă un teritoriu enorm nu doar prin bogăția temelor, ci
„Jocul cel mare” și joaca surprinzător creatoare by Cătălin Mamali () [Corola-journal/Journalistic/3439_a_4764]
-
că, dincolo de miza pe autenticitatea trăirii, scrisul e și transfigurare, muncă asupra cuvântului, rigoare și ordine, încurajate de o nevoie acută de puritate, care să nu fie doar masca unor „josnicii omenești” inavuabile. Preferă acestei superficiale „purități” dimensiunea problematică, profund interogativă a creației. 1943 Poezia este un act de credință. Dar, în același timp, ea este, poate, și altceva. Măsor o operă după eficiența, și nu după intențiile ei. - E un fel de a mărturisi puțina mea încredere în poezia din
Claude Sernet – inedit – () [Corola-journal/Journalistic/3703_a_5028]
-
foarte bine, un scriitor necontestat este ca și cum n-ar fi!), pe care el declară că-i ignoră („îmi ignor compatrioții la fel de mult cum mă ignoră și ei pe mine”)? Să recunoaștem, argumentația lui Gellu Dorian, chiar și sub forma aceasta interogativă, se dovedește a fi solidă. O enormitate În același număr al revistei HYPERION ne-a mirat să întâlnim (cu atât mai mult cu cât revista, repetăm, se distinge prin echilibru și grijă față de scara adevărată de valori!) o enormitate pusă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3154_a_4479]
-
intervenția din 1948 a lui Croce), la noi abia dac-a fost menționat în tot acest interval. Am folosit, din prudență, cuvântul „studiu”. E, într-adevăr, o problemă, aceasta a încadrării. O sesizează și Mircea Martin (p. 21), care avansează interogativ, pentru a-i respinge pe rând, termeni ca studiu, eseu, critică genetică, critică tematică, critică de profesionist, critică de poet. Cel mai la îndemână ar fi (dacă faptul n-ar constitui o blasmemie) să vorbim, în cazul lui Baudelaire și
Linia Fondane? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3135_a_4460]
-
un gând rostit, mai tarziu, de Lucian Blaga privind paradoxul acestor flori: "Ei sorb în ploaia de lumini/ cu însetate rădăcini /(...)/ noroiul cel adânc din care/ hrănesc de mult zăpadă lor." La Blaga, constatarea similară e bine reliefata de tonul interogativ: Nu știi/ că numai în lacurile cu noroi la fund/ cresc nuferi?" Prin 1969-1970, am citit o întinsă culegere din poeziile publicate de Alice Călugăru în placheta Viorele (1905) și în marile reviste din preajma Primului război mondial; n-o am
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
La arme de Mihai Eminescu. Se evidențiază astfel că Șt. O. Iosif este un eminescian nu numai în elegia erotică, ci și în aceste puține accente poetice de imn patriotic. Din imnul eminescian împrumută cuvintele cheie ale refrenului și cuvintele interogative de mânie la adresa năvălitorilor. Mai aproape sunt însă versurile refrenului din imnul lui Iosif de poezia lui Mureșanu. Căci în versurile - legământ:„Când patria ne cheamă sub drapel/ Datori sunt toți copiii ei s- alerge,/ Să-l apere, să moară
Doi „soli ai Ardealului”: Șt. O. Iosif și Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3263_a_4588]
-
valorilor estetice contextuale. Oricât de sobre și riguroase - în datele construcției interne - ar fi, oricât de echilibrate în fermitatea opțiunilor ar părea, cronicile, studiile și eseurile lui Ion Simuț nu părăsesc cu totul o anume îndoială metodologică, o anumită fervoare interogativă, prin care sunt relativizate concluzii sau rezultatele unor interpretări, sau, dimpotrivă, prin care sunt tatonate noi orizonturi ale interpretării. Astfel, în finalul unei recenzii la cartea Eminescu și mutațiile poeziei românești de Ioana Em. Petrescu, după o circumscriere a mizei
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
copilărești de percepție încântată a lumii, Arghezi ,devine poetul creației permanente. În veșnică înnoire, universul său permanentizează momentul genezei"(p. 123). Jubilația afirmă ,miracolul eternei geneze"și ,puterea harului". Centrul de foc al poeziei argheziene este, pentru Dumitru Micu, lirismul interogativ și vizionare din psalmi și alte câteva poeme. Mergând spre periferia universului arghezian și străbătând în același timp vârstele creației poetice, criticul constată nu doar o disimulare, ci și o diminuare a lirismului în poezia epică, didactică și satirică: ,Idol
Relectură, revizuire, rescriere by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11232_a_12557]
-
expresia poetica în limba română. Să nu credeți că ajungeți așa ușor la înțelegerea textului dacă nu stăpâniți cunoștințe ce țin de identificarea unicității stilului poetului prin bogăția lexicala, prin intuirea celor mai subtile asociații contrastante, prin frazarea amplă, uneori interogativa, alteori exclamativa, prin elemente ce țin de cultură tuturor timpurilor și popoarelor, si toate trecute prin inima reginei - POEZIA! Poetul crede cu toata ființă în CUVÂNT, îl simte cum simți o ființă cu toate ale vieții, crede în forță lui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
înlocuirea literelor ș și ț cu sh sau tz e pe cale de dispariție în mesaje, dar văd că a trecut în mediul real la numele unor poeți. Semnele de punctuație nu preocupă interlocutorii și de aici unele confuzii între propozițiile interogative și cele afirmative. Multe ar mai fi de zis, dar ,tr sa plc mai vb"! În final, ,ms pt atenție, vă sal al dvs?"
În țara lui copy-paste by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10774_a_12099]
-
alte și alte semne de întrebare. Când interlocutorul răspunde prea ,apăsat", cu certitudini interioare pe care le observăm și în linia stilistică a frazei, el este adus imediat în zona dubiului, a dilemei, printr-un nou și bine plasat accent interogativ. Tehnica aceasta e vizibilă în dialogul cu Johnny Răducanu, trecut prin toate apele îndoielii de către un demon jucăuș cum Tita Chiper știa să fie. În cele din urmă, pitorescul artist, pus în încurcătură de propria biografie (cum să cânți jazz
Felii de viață (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10925_a_12250]
-
bine tânărului critic tocmai în măsura în care ea vine să-i credibilizeze discursul prin excelență polemic, pus permanent să înfrângă prejudecăți, când nu să caute de-a dreptul noduri în papură. Cel mai apropiat model al lui Mihai Iovănel, din unghiul corozivității interogative, dar și din încercarea de placare a științificului pe umoral, e Eugen Negrici. În cartea sa de debut, criticul de la „Cultura” încearcă să deconstruiască însăși ideea de monografie esențialistă, centrată în jurul unei personalități providențiale pentru o literatură. Dacă se constituie
Corozivitatea interogației by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3947_a_5272]
-
Sămânța unui infern posibil * Viața este un vis * Schimbarea identității* Insinuarea tragicului * Necesitatea nebunilor * Destinul Minotaurului * Orgoliul zeilor vs. orgoliul oamenilor * Punctul în care „converg toate punctele” * Deșertul * Uitarea * Sacrificiul * Inspirația și voința divină * Imposibilitatea oricărei originalități. * Muzica misterioasă și interogativă a Lumii A doua convorbire Despre convergența ideilor și a miturilor din „Prima convorbire” văzute în „Coloana nesfârșită” a lui Brâncuși și auzite în muzica naiului lui Gheorghe Zamfir: * Nimeni nu este ceea ce este * Trădăm și suntem trădați * Misterul prieteniei
CONVORBIRI IMAGINARE CU JORGE LUIS BORGES- PROF. PETRE ISACHI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373715_a_375044]
-
cu un alt dozaj al culorilor. Nouă signaletica tonala urmărește provocarea unui sentiment de anxietate dus până în pragul spaimei, organizând iconografia sub imperiul culorii exaltate. La capătul încercării de a descifra motivația, semnificația și mesajele unei opere picturale neliniștite și interogative, rămâne certitudinea unei opțiuni unice, ca un fel de a privi și înțelege lumea în sens filosofic, dincolo de propriile experiențe și metamorfoze. Este substanță omului și pictorului Nicolae Groza, personaj al carui destin stă sub semnul sentinței eminesciene : « Cerul deasupra
Arthis – Casa de Cultură Belgo-Română organizează Expoziţie de pictură [Corola-blog/BlogPost/93394_a_94686]
-
istoria?. De atunci vă urmărim cu maximum de interes activitatea științifică. Când, la Amsterdam, ați surprins pe toată lumea cu studiul Accidente ale istoriei sau...?, ne-am convins că nu pierduseram timpul degeaba. Apropo, observ că În titluri vă plac formulele interogative... - E ceva rău În asta? - Deloc, era o simplă constatare. Cele două studii ne-au pus foarte serios pe gânduri, dar nu ne-au decis să vă contactăm, ceea ce a fost, din partea noastră, o greșeală. Am aflat târziu că la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
orice Îți trece prin cap, eventual, pune-mi Întrebări, oricare ar fi ele și oricât ți s-ar părea de aiuristice, poți să știi? Nu era invitația de natură să-mi stimuleze În cel mai Înalt grad imaginația și elanul interogativ, dar... - Spune-mi, te rog, În câte bănci sunt depuși banii? Câte conturi avem În total? - Nici nu e nevoie să număr, am mai făcut-o de o sută de ori până acum. Fix șaisprezece. De ce? - Nu știu, mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu tine. —De ce? Abia dacă ne cunoaștem. Voia să vorbiți despre Lee. —Lee? —Și Claire. —Lee și Claire? M-am întors cu fața la el, ridicasem vocea. —Ești sigur? Vrei să spui împreună sau separat? Privirile între patru ochi combinate cu tonul interogativ erau prea mult pentru Tom. S-a încruntat și părea că mai are puțin și izbucnește în plâns. M-am uitat la ceasul din pub; era două și jumătate. Dacă m-aș fi dus chiar atunci, ar fi fost probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pe întreaga mea colaborare, domnule, Comisar, domnule comisar, spuse agentul, Domnule comisar, repetă bărbatul, și domnul, Sunt doar un agent, nu vă faceți probleme. Bărbatul se întoarse spre al treilea membru al grupului, înlocuind întrebarea printr-o ridicare de sprâncene interogativă, dar răspunsul îi veni de la comisar, Domnul acesta e inspector și vice-comandantul meu, și adăugă, Acum duceți-vă să încălțați pantofii, vă așteptăm. Bărbatul ieși. Nu se aude altă persoană, totul pare să arate că e singur în casă, șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fel - până În cele mai mici amănunte. Gura-i era dintre cele despre care se spune că exprimă sinceritate și avea ochi cenușii, fermi, care se mișcau lent de la un membru al grupului la altul, cu doar o părere de expresie interogativă. Amory i-a observat mâinile: nu erau deloc fine, dar păreau Îndemânatice, extrem de puternice. Erau mâini nervoase, care se odihneau ușor pe perne și se mișcau necontenit, deschizând și Închizând spasmodic pumnii. Pe urmă Amory i-a observat brusc picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Vasile, dacă promiți că nu spui nimănui, a șoptit ea prinzându-l de braț, îți spun cea mai tare bombă. Promiți? - Hai că m-ai făcut curios. Bine, bine promit, poți să spui, a adăugat imediat sub presiunea privirilor ei interogative. - E ultima săptămână pentru mine aici. De luni... nu mă mai vezi și vreau să las... - Măi fată, pierzi vechimea. N-ai anunțat. Nu-l văd eu pe patron să înghită jignirea asta. Te dă afară, jigodia, fără... - Nu! Nu
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
fir de voce. Hai să mergem acasă! Cristian îl prinse de un braț și Maria de celălalt, ajutându-l să se ridice cu povara-i prețioasă, pe care nu voia să o lase dintre brațele lui protectoare. Ignorară intenționat murmurele interogative ale mulțimii curioase și se îndepărtară încet, uniți și hotărâți să nu se mai despartă niciodată. În urma lor, viața își reluă cursul tulburat și întrerupt pentru câteva clipe din goana lui teribilă, de o dramă neconsumată, din fericire. Pașii lor
DILEME 23 de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362886_a_364215]
-
lui Leonard Cohen un cizelat medalion, o veritabilă bijuterie. În „Concert de zi” este un inspirat poet al cotidianului străzii. Se poate vorbi îndelung despre virtuțile stilistice ale scrisului lui Roni Căciularu. Practică, mai ales, un stil colocvial, convivial, familiar, interogativ, exclamativ. Monologal, dialogal. Auto-interogativ. Recurge la interviuri imaginare, dialoguri ficționale, formule de adresare către cititor și, uneori, chiar către sine însuși. Stilul abstract-conceptual conviețuiește de minune cu cel concret, hiperdescriptiv, senzual, obiectual. Stilul e străbătut de afectivitate, dar niciodată sentimentaloid
UN DAR DE LA RONI CĂCIULARU de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362509_a_363838]
-
harfa mea s-a prefăcut în instrument de jale și cavalul meu scoate sunete plângătoare. ...Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea pe ramurile mele“.(Cartea lui Iov). Întregul fond liric este dominat de un spirit interogativ, care filtrează medierea paralelismului gândirii gândurilor la temperatura travaliului re/creator. În opoziție cu tragismul lumii exterioare, poeta caută răspunsuri, certitudini lămuritoare. Gândurile „slăbite“ sunt întrebate sub presiunea imaginarului: „cum să opresc timpul acesta /ce curge haotic? Să-ți pot
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
Fiul Omului/ căzând prima oară sub cruce./ Închise ochii și, oftând, tot largul/ se prăbuși alături, în genunchi,/ apoi amândoi se ridicară/ să-nalțe peste lume/ catargul.//” (Iov - fratele Domnului, 41-42). Erudiția teologului, stilul biblic, când solemn, când smerit, permanent interogativ și meditativ și talentul poetului cuprins de cele sacre păstrează inefabilul și paradoxul revoltelor lui Iov, dar mai ales enigma faptului că în cele din urmă Dumnezeu proclamă că nici unul din interlocutorii săi din Cartea sfântă „nu a vorbit despre
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]