308 matches
-
universului celuilalt) devine "non-sensibil" și "non-inteligent". Ea enunță principiul "relației inclusive" care presupune că nici observatorul, nici actorul nu trebuie să se retragă din relație, ci trebuie să "simtă împreună" sau să "trăiască împreună" interacțiunea și să descopere astfel realitatea intersubiectivă și nucleul de esență spirituală, noologică, primordial și "anterior exprimărilor empirice pe care le face posibile"38. O dovadă remarcabilă pentru susținerea acestei idei, a trăirii împreună a realității intersubiective, noologice, a adevărului comunitar, o furnizează "tribunalele comunității" din Rwanda
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
sau să "trăiască împreună" interacțiunea și să descopere astfel realitatea intersubiectivă și nucleul de esență spirituală, noologică, primordial și "anterior exprimărilor empirice pe care le face posibile"38. O dovadă remarcabilă pentru susținerea acestei idei, a trăirii împreună a realității intersubiective, noologice, a adevărului comunitar, o furnizează "tribunalele comunității" din Rwanda numite gacaca, care judecă cauze legate de conflictele interetnice dintre tutsi și hutu; condamnarea sau absolvirea se fac în baza memoriei colective a sentimentului de ofensă, cu alte cuvinte, a
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
noologice. Perspectiva noologică adaugă la dimensiunile identității colective, indicate în capitolul anterior, un nou palier, cel al orizonturilor profunde, inconștiente, latente. De aici vine și postularea permanenței, pe acest nivel, a unor cadre spirituale, activabile prin trăire la nivelul realității intersubiective. Identitatea colectivă se fixează în aceste cadre în cursul momentelor de trăire intersubiectivă profundă, spirituală, precum sărbătorile, opera eponimă, rugăciunea ș.a. Odată fi-xată pe nivelul latențelor, se descarcă apoi în planul realului imediat, doar prin și în trăire autentică. Deși
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
nou palier, cel al orizonturilor profunde, inconștiente, latente. De aici vine și postularea permanenței, pe acest nivel, a unor cadre spirituale, activabile prin trăire la nivelul realității intersubiective. Identitatea colectivă se fixează în aceste cadre în cursul momentelor de trăire intersubiectivă profundă, spirituală, precum sărbătorile, opera eponimă, rugăciunea ș.a. Odată fi-xată pe nivelul latențelor, se descarcă apoi în planul realului imediat, doar prin și în trăire autentică. Deși aproape imposibil de empirizat, vom reține, pentru construcția modelului teoretic al identității socioculturale
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
aici că noologia adaugă la dimensiunile identității dezvăluite deja un nou palier, cel al latenței, al spiritualității. De aici și noutatea sa, și anume postularea permanenței identității, pe palierul latențelor, a unor cadre spirituale activate prin trăire la nivelul realității intersubiective. Ținând cont de toate teoriile identității colective parcurse, am urmărit să găsim răspunsuri la întrebările: "Ce este identitatea la nivel colectiv?", " Cum putem să stabilim un profil identitar la nivel colectiv?" și "Ce este identitatea socioculturală?". Am arătat că identitatea
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
întrebarea: Cum ar arăta o asemenea îndoială? și că aceasta nu se înțelege așa, fără nimic în plus.“41 Wittgenstein nu contestă, desigur, că există experiențe subiective. Ele nu sunt însă ceva de felul acelor stări și procese care sunt intersubiectiv accesibile. În § 304 al Cercetărilor se afirmă că ele nu sunt „un ceva“, dar nici „nimic“. Nu sunt „un ceva“ în sensul că despre ele nu se poate enunța nimic. Dacă ne uităm mai bine, vedem că rolul expresiilor despre
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
lungul secolelor, Coșeriu 7 a ajuns la concluzia că două aspecte au fost, în general, avute în vedere: mai întîi, faptul că limba spune ce sînt lucrurile, numindu-le, făcîndu-le reprezentabile pentru om, și, apoi, faptul că limba este întotdeauna intersubiectivă, este comună mai multor persoane, deoarece este mijlocul de comunicare între ele. De fapt, cele două aspecte ale filozofiei limbii relevate de Coșeriu reflectă problematica legată de două dintre funcțiile de bază ale limbii, nominația și comunicarea, iar modul de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
De-a lungul timpului, s-au atribuit limbii mai multe funcții determinate de scopul folosirii ei, numărul lor variind după diferite teorii lingvistice. În general, s-a acceptat ca fiind de primă importanță funcția denominativă, denotativă, referențială sau cognitivă. Manifestarea intersubiectivă a limbii presupune comunicarea sau funcția comunicativă, considerată deseori ca fiind funcția esențială a limbii. Prin funcția expresivă, locutorul transmite nu numai informații, ci și sentimente și atitudini, iar prin funcția metalingvistică se asigură explicarea și corelarea elementelor limbii cu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
mod efectiv, comunicarea este schimbul verbal dintre un subiect vorbitor (un locutor), care produce un enunț destinat unui alt subiect vorbitor, și un interlocutor căruia i se solicită (implicit sau explicit) să asculte și, eventual, să răspundă. Comunicarea este, așadar, intersubiectivă, însă situația comunicațională nu depinde numai de protagoniștii ei, ci și de o serie întreagă de factori externi de natură spațio-temporală și fizică. În linii generale, comunicarea presupune un sistem alcătuit din următoarele elemente: codul, canalul, emițătorul, receptorul, decodorul, recodajul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
realizarea altor activități de aceeași natură 291. Dar, arată Eugen C o ș e r i u292, limbajul și categoriile lui interne nu se relaționează în mod direct cu facultatea de gîndire, ci cu facultatea de cunoaștere, limbajul ca activitate intersubiectivă a omului istoric fiind o entitate autonomă care antrenează manifestarea gîndirii nu numai sub latura ei logică, ci și sub cea poetică și practică. Ca atare, precizează Coșeriu, nu este greșit să se admită prezența logicului în limbaj, ci este
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
lecția limbii este cea care apropie filozofia și poezia, acestea fiind aspecte ce survin prin continuarea unor fenomene care caracterizează limba ca instituție socială, ca mijloc de asumare a cosmosului de către om prin reconstrucție permanentă și ca bază a relațiilor intersubiective, prin comunicare. Specificul limbajului filozofic Problema limbajelor specializate, a compartimentării limbii în funcție de domeniile profesionale, intră mai puțin în sfera de cercetare a filozofiei limbii. Cu toate acestea, există unele situații în care asemenea limbaje necesită abordări din perspectivă filozofică, iar
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
parte, Între membrii acestuia ca urmare a acțiunii liderilor, pe de altă parte. Structura informală se caracterizează prin aceea că interacțiunea dintre membrii grupului nu este impusă și reglementată din exterior; ea este rezultatul firesc, spontan și natural al relațiilor intersubiective ce se stabilesc Între membrii grupului și care fac să apară așa numiții lideri informali (persoane preferate. Dacă liderii formali ocupă diferite funcții În virtutea unor norme și reguli prestabilite și impuse de organizarea internă a clasei, liderii informali câștigă
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
a priva această terapie de una dintre bogățiile sale majore: calitatea unei relații interpersonale activatoare, care permite adesea să se stabilească și să se adapteze tehnica de masaj. în plus, această atitudine ar însemna o cunoaștere greșită a unei situații intersubiective care nu poate fi nicidecum asimilabilă actului efecuat în sens unic, de la cel care dă la cel care primește, de la un subiect care acționează la un obiect asupra căruia se acționează. Acest tip de raport ”lucrătorlucrat” conduce la structurarea concepției
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
decât insatisfacțiile. Norii negri vin din altă parte. Suportăm mai ușor suferințele generate de consumul obsesiv decât pe cele care-și au originea în viața afectivă, intimă, profesională. Frustrările legate de consum sunt limitate, cele relative la existența subiectivă și intersubiectivă se agravează, neîmplinirile cel mai frecvent exprimate referindu-se la comunicare, iubire, realizare profesională, recunoaștere, respect, stimă de sine. În vremurile hipermoderne, Penia se caracterizează nu atât prin setea inalterabilă de obiecte, cât prin dificultatea de a fi, nu atât
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
sociale, reculul sentimentelor de apartenență la o comunitate, sporirea incertitudinii, fragilizarea vieții profesionale și afective, slăbirea legăturilor familiale. Toți acești factori au accentuat, în cursul fazei III, sentimentul de izolare a ființelor, insecuritatea interioară, experiențele eșecului personal, crizele subiective și intersubiective. Într-un cuvânt, dificultatea de a trăi. O semnalează, mai ales, înmulțirea cazurilor de sinucidere, creșterea toxicomaniei, a consumului de substanțe psihotrope și a tulburărilor psihiatrice. Dar și pasiunea exagerată a francezilor pentru animalele de „companie”41, cluburile de celibatari
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
imperativ sexual: în plus, acesta nu trebuie asimilat pur și simplu cu un narcisism operatoriu închis simțului celuilalt. În fapt, imaginarul excelenței tehniciste și imaginarul relațional merg mână în mână: triumfă nu sexualitatea monadică, ci un model fondat pe dimensiunea intersubiectivă, care integrează alteritatea dorinței celuilalt. În cadrul vieții sexuale, individualismul contemporan nu coincide cu preceptul „fiecare pentru sine”, ci, dimpotrivă, cu un ideal al schimbului de plăceri, de ascultare a dorinței celuilalt, de atenție la ritmurile și la preferințele sale. A
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Paris, 1979. 2. Jean Baudrillard, op. cit., p. 107. 3. Ernest Dichter, Handbook of Consumer Motivations, McGraw-Hill, New York, 1964. 4. Vance Packard, Les obsédés du standing, Calmann-Lévy, Paris, 1960. 5. Este momentul în care consumul se despovărează de dimensiunea sa antagonistă intersubiectivă, când, în Statele Unite mai ales, se înmulțesc procesele intentate de consumatorii care, nemulțumiți și considerându-se victime, depun plângeri denunțând vicii de fabricație pentru a obține importante compensații financiare. În fiecare an, în Statele Unite sunt depuse circa două milioane de plângeri
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
înghițind delimitările sistemului, sistemul ca atare fiind forțat să devină o societate de piață. Globalizarea însă este concordantă cu alt sistem, cu textură radical diferită. Dependența devine orizontală, în spațiul acțional astfel creat, piața transformându-se în nod de multiplicare intersubiectivă a dependenței. Lumea redevine ceea ce este în fond, un sistem relaționar cu autocorecție, adică încărcându-se cu ceea ce definește specificul omului: învățarea, sub forma ei interesată, care alimentează cooperarea în rețea. Piața nu mai este înțeleasă ca un mecanism cu
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
Economie sunt deferite de cele din fizică pentru că în Economie nu vorbim despre identitate substanțială, ci de probabilitate de instanțiere a faptelor ca suport al adevărului. Cheia decelării obiectului specific al Economiei este ascunsă în intersubiectivitatea contextelor (în structurarea lor intersubiectivă), și nu în instanțierea intrărilor și ieșirilor. Ca să aplici reguli raționale de ordin matematic, ca optimizarea, nu se obțin prea multe cunoștințe relevante (decât de natură mecanică, deterministă), optimizând intrările sau ieșirile. Optimizarea, dacă ar fi posibilă, ar trebui să
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
de cunoaștere concordante cu capriciile obiectului său de studiu. Recomandarea de a-și schimba Economia uneltele este nu doar lipsită de temei (în afară de temeiul ignoranței), ci și periculoasă, în adevăratul sens al lucrurilor contrare naturii. Golirea situațiilor de conținutul lor intersubiectiv cristalizat înseamnă scoaterea omului din ecuația economică sau cel mult menținerea lui ca resursă consumabilă. Fizicalizarea cunoașterii în Economie echivalează cu anularea diversității ca stare a naturii, cu producerea de cunoștințe după un tipar unic, pe motivul că unitatea se
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
Popper, 1981), se împlinesc în contexte. Reflexivitatea conceptelor economice creează conținuturi în mod direct contextelor, le configurează în repere situaționale de natura certitudinilor subiective. În timp ce științele experimentale explică natura, Economia, ca și alte științe nonexperimentale, explică mediul social, substanțierea sa intersubiectivă ce cristalizează în contexte. Explicit spus, Economia nu explică fapte, în mod direct, iar în măsura în care explică faptele acest lucru se datorează împrejurării că acestea sunt procese subiective în curs de substanțializare în contexte intersubiective. Când face acest lucru, Economia nu
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
nonexperimentale, explică mediul social, substanțierea sa intersubiectivă ce cristalizează în contexte. Explicit spus, Economia nu explică fapte, în mod direct, iar în măsura în care explică faptele acest lucru se datorează împrejurării că acestea sunt procese subiective în curs de substanțializare în contexte intersubiective. Când face acest lucru, Economia nu uită nici de structura și structurarea relațiilor sociale, ajutată de sociologie, și nici de impulsul și consecința intențiilor, ca și a altor procese subtile, ajutată de psihologie. Dar, și acest aspect este definitoriu, nu
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
primele aspecte enumerate esențializează sisteme cu structură stabilă, cu structură în sine, pe când următoarele aspecte trimit la ceea ce face să apară structura, adică la structurare ca stare tendențială a fixării în structură printr-o convecție specială a subiectivității (în context intersubiectiv) în obiectualizare fie tangibilă, fie intangibilă. Păstrând în conceptualizare preocuparea pentru parcimonie, putem spune că sistemele economice cuprind, într-o formulă combinatorie a stărilor reproductive și convective, pe de o parte, structura tehnică (a mijloacelor) și, pe de altă parte
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
principial de natură disipativă (Prigogine, Stengers, 1984), având o comportare nonentropică pentru că are una antropică, prin care stările sistemului rămân deschise ca posibilitate tendențială până când își configurează un sens, o direcție, prin mecanismele discernământului specific alegerilor subiective negociate în contexte intersubiective, de finalitate consensuală. Sunt, cu alte cuvinte, sisteme transformațional-convective, cu sens coeziv și nu disjunctiv, în care ordinea funcționează și pe verticală și pe orizontală și se autoreproduce prin învățare (unitatea creșterii organice și cantitative și calitative, și materiale și
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
imperiul clar al așteptărilor și le aruncă în perimetrul crepuscular al acceptărilor (Taleb, 2008). Mecanismele care se pun în funcțiune în cazul acceptării sunt nu doar specifice termenului lung, duratei lungi, ci și greoaie, costisitoare, pentru că au conținut de tranzacție intersubiectivă, nivelul și orizontul așteptărilor individuale se negociază sau mediază (inclusiv statistic, ca medie) cu nivelul și orizontul celorlalți luați ca indivizi. Intersecția așteptărilor individuale definește spațiul de raționalitate care dă conținut acceptării rezultatului, oricum extrem de diferit de așteptări, pornite din
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]