272 matches
-
în același timp, de a-și atribui ceea ce există în afară de sine. Valorificat pe terenul teoriei limbii de către Eugen C oș e r i u, conceptul "alteritate" reprezintă capacitatea vorbitorului de a-și atribui propria conștiință interlocutorului, prin manifestrea limbii ca intersubiectivitate în actele de comuni-care363. Se poate constata că există o anumită afinitate de conținut între "alteritate", în această accepțiune, și "intropatie" (Einfühlung), care constituie autoobiectivarea eului în lumea externă, în care proiectează propriile puteri, tensiuni și stări sufletești pentru a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
269, 331, 367 funcțiile limbii 83-85 general nedistinct 64 gîndire 241-249, 255, 304 glosocosmos 64, 149, 253, 255, 256, 261, 272, 273, 278, 286, 350, 351 imaginar lingvistic 213 imagine acustică 58, 60 instituirea normei 193, 195, 198 intensiune 60 intersubiectivitate 45, 66, 116, 328 intuiție 56, 57, 106, 107 lecția limbii 46, 286, 325, 327, 331 lege 172, 181-186 libertate lingvistică 32, 163-268 limbaj 11-18, 31, 66, 102, 114, 115, 150, 222, 169, 287; limbaj filozofic 331-334 limbă 11-17, 19
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
se transceandă pe el însuși fără să-și piardă identitatea? Unii cred că subiectul se poate depăși creînd, alții că o poate face iubind, iar alții că o poate face în și prin relația cu celălalt, în ceea ce Husserl numea intersubiectivitate. Transcendența se bucură de privilegiul lui Unu. Ea este libertate în formă pură, deși eu o văd implicată în împlinirea istoriei, în marile opere, în realizările concrete. Ea își află principiul în ideea identității cu Ființa. Mai mult, transcendența nu
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
l-am intitulat "tărîmul celor trei Amin". Desigur, ipoteza mea are nevoie de un studiu mai vast, chiar dacă ar reuși probabil să supere pe toată lumea, deși nu este vorba despre "o nouă barbarie" (Michel Henri). Este o metodă bazată pe intersubiectivitate, în căutarea obiectivității, dar care nu crede în "imaculata concepție" a științei. Imperialismul mistic, ca și cel științific ar primi astfel o grea lovitură, s-ar pu-tea evita cele trei forme de extremism: relativist, scientist și religios. Pe baza acestei
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
cale atunci când este vizibil că ea nu duce nicăieri, să nu condiționăm consistența tuturor consecințelor în mod univoc de efectul raționalității economice. Sau să nu transformăm Economia dintr-un mijloc al existenței (mai întâi al subzistenței) într-un scop al intersubiectivității sistemelor sociale. Sau... sau..., până la... lipsirea de sens a alternativei. Vocația nevrotică a cogniției Economiei de a se fixa în extremitatea parcimoniei numită abuzul de ceteris paribus (pe care matematica prestigiditează cunoașterea ca reducere la absurd!) legitimează externalitățile drept opțiuni
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
trece de la piața care exclude, la piața care compensează, de la piața aumană la piața incluzivă naturii umane. Știința economică, în era globalizării, face saltul de la iluzia de știință fizică a obiectelor ce compun condiția umană, la certitudinea de știință a intersubiectivității care testează raționalitatea motivației ca parte și resort ale naturii umane. Teoria pieței concurențiale, ca reper de consistență a Economiei, are o problemă insolubilă în a se asigura de validitatea, cel puțin, a efectului generic cu care s-a demarcat
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
ideologiile de tip neoconservator, între altele, o funcție de autoritate inflexibilă și unanimă care legitimează la modul absolut soluțiile interesate. Simplificarea procedurilor de acceptanță a strategiilor centrate pe câștigul nelimitat presupune o înaltă instanță din care să se reverse credibilitatea. Eliminarea intersubiectivității tranzacțiilor constituie un vis al triumfului creării de avuție. Așa s-a ajuns la ceva care s-a vândut ca o concesie făcută de fundamentalismul pieței, și anume la legea obiectuală a autoreglementării pieței. Limitele intersubiectivismului erau din nou trasate
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
procese eminamente materiale și complet deterministe. Ele nu ar trebui să aibă legătură cu voința tranzacțională, cu înclinația pentru schimb și nici chiar cu diviziunea muncii. Pe aceste aliniamente mecaniciste este evident că ajungem la credința în infailibilitatea mecanicii pieței. Intersubiectivitatea ar fi total exclusă (ceea ce încă se întâmplă) din modelul explicativ al proceselor specifice pieței. Partea cea mai dubioasă a acestei viziuni este că piața se autoorganizează și este ea însăși producătoare de ordine economică. Și, așa cum vom vedea în
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
pentru opțiunile umane. Or, libertatea pieței este în viziunea fundamentaliștilor o formulă de limitare a libertății de acțiune a omului, adică supunerea voinței acestuia forței oarbe, anularea liberului arbitru, oricum nerecunoașterea discernământului uman în proiecția șanselor de câștig în complexul intersubiectivității. Din perspectiva logică este absurd să se investească un instrument, un mecanism cu capacitatea umană de a face. Acel instrument „face” un lucru dacă este programat pentru aceasta, dacă este încărcat cu softul adecvat, dacă este verificat că respectă algoritmul
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
concretizează relativ la context și au sens doar în acel context. Economia stăruie doar asupra faptelor contextuale și nu asupra faptelor în general pentru că substanța faptelor economice este de natură procesuală complexă (și cu conținutul complexității de natură matematică) conferite de intersubiectivitate. Originarea inefabilă a faptelor Economiei explică incertitudinea recurenței acestora, ele sunt consecința unor acte cu intenție (ce au tendința linearității cauzale), dar și consecințe care nu sunt o reflectare a actelor intenționate (Popper, 1998a), se constituie ca incertitudini, uneori (poate
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
umane, adică bunul-simț, laboratorul unde se întâmplă excluderea exceselor de rațional și irațional, unde se moderează consecințele intenționate și neintenționate, adică exact unde și cum se produc faptele economice. Rezultatul vizat de Economie are relevanță ca algoritmizare a discernământului specific intersubiectivității și nu al logicii lineare a faptelor fizice. Astfel, explicația nu evadează din reperele situației concrete, ale logicii situaționale cu scopul de a limita consecințele, de natură psihică, neintenționate, de a substanțializa așteptările raționale de o manieră optimă, oferind suportul
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
operează în logica Economiei înainte de toate ca regulatorul naturii umane în calitatea ei de mediu de cristalizare (de configurare) a condiției umane. Discernământul structurează, la rândul lui, propensiunea omului de a se situa între căile minimale ale supraviețuirii și infailibilitatea intersubiectivității (știindu-se că omul este o ființă socială). Pentru Economie a explica este funcția de a da expresie bunului-simț, pe care am putea să o considerăm ca prima limită operațională în acțiunea economică. Cea de-a doua limită constă în
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
contexte nerecursive, irepetabile. Aserțiunile în Economie sunt deferite de cele din fizică pentru că în Economie nu vorbim despre identitate substanțială, ci de probabilitate de instanțiere a faptelor ca suport al adevărului. Cheia decelării obiectului specific al Economiei este ascunsă în intersubiectivitatea contextelor (în structurarea lor intersubiectivă), și nu în instanțierea intrărilor și ieșirilor. Ca să aplici reguli raționale de ordin matematic, ca optimizarea, nu se obțin prea multe cunoștințe relevante (decât de natură mecanică, deterministă), optimizând intrările sau ieșirile. Optimizarea, dacă ar
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
structura și structurarea relațiilor sociale, ajutată de sociologie, și nici de impulsul și consecința intențiilor, ca și a altor procese subtile, ajutată de psihologie. Dar, și acest aspect este definitoriu, nu absolutizează relevanța structurii și structurării ca desubiectivare a proceselor intersubiectivității și nici nu rămâne la stadiul relativizării și relativismului operatorilor gândirii emoționale. Conceptualizarea Economiei are sensul de raționalizare a consecințelor neintenționate care exced Rațiunii și de antropizare a obiectivizării ca proces cognitiv centrat pe certitudini în contexte sociale și societale
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
Economiei dorită de fizicieni s-ar ajunge la automatismul prezicerii a ceea ce se știe că urmează să se întâmple în manieră deterministă (la fel ca și datarea precisă de-a lungul anului a orelor când răsare și apune soarele) a intersubiectivității care subîntinde contextele sociale, pe orice latitudine și longitudine a adevărului care se autoconfirmă. Ar fi și prea mult și prea degeaba această realizare dacă nu ar fi periculoasă prin reducerea la absurd (sau inducerea absurdului ca stare normală) pe
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
prea degeaba această realizare dacă nu ar fi periculoasă prin reducerea la absurd (sau inducerea absurdului ca stare normală) pe care o presupune. Ciclicitatea economică nu este un fapt natural, un dat de natura proceselor fizice, ci este consecința configurării intersubiectivității contextelor mai aproape sau mai departe de regula bunului-simț și consistent sau inconsistent cu lucrul bine făcut. Raționalitatea comportamentelor subiective este o presupunere întemeiată pe ceteris paribus ca să se asigure de coincidența enunțurilor cu faptele în sensul logicii tarskiene și
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
ales enunțurile predictive trebuie să cunoască o reducere a adevărului obiectiv la certitudini subiective, deci, și într-un caz, și în celălalt fiind vorba de desconsiderarea logicii pure. În măsura în care Economia trebuie să fie predictivă, ea spune cu certitudine că dacă intersubiectivitatea contextului încalcă regula minimală a bunului-simț și se urmărește cu prevalență și altceva decât ceea ce bunul-simț este destinat să facă (lucrul bine făcut) este inevitabilă criza, intervenția în forță a bunului simț pentru a se centra energiile pe dimensiunea lucrului
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
și fără noi în context, se arată o provocare în fața unei alternative ieșite din legea bifurcației, în care ceea ce contează este alegerea căii către fapt, și nu faptul în sine. Alegerea perspectivei originării faptelor obiectuale în subiectivitate (mai precis în intersubiectivitate), sau alegerea perspectivei clădite pe datul faptelor obiective (în fața cărora nu avem decât să consemnăm realitatea), constituie drama cunoașterii în Economie, în orice știință umanistă. Dar această provocare este și capcana unde ieșirea revelează nu doar originea crizei, ci și
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
faptele ca borne ale dinamicii complexe a subiectivității ce construiește viziunea drept optim al cunoașterii în ambele componente ale ei, și raționale, și emoționale. Economia conceptualizează originea subiectivă a faptelor obiectuale ca și obiectivarea subiectivității în contexte complexe structurate prin intersubiectivitate. Dacă se produce bifurcație în Economie, aceasta nu poate fi înțeleasă decât ca cezură în intersubiectivitate, echivalentă cu deteriorarea substanței ei, căci intersubiectivitatea nu sporește prin sciziparitate. Criza este, astfel, un accident în intersubiectivitatea substanțială a Economiei care durează până
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
ambele componente ale ei, și raționale, și emoționale. Economia conceptualizează originea subiectivă a faptelor obiectuale ca și obiectivarea subiectivității în contexte complexe structurate prin intersubiectivitate. Dacă se produce bifurcație în Economie, aceasta nu poate fi înțeleasă decât ca cezură în intersubiectivitate, echivalentă cu deteriorarea substanței ei, căci intersubiectivitatea nu sporește prin sciziparitate. Criza este, astfel, un accident în intersubiectivitatea substanțială a Economiei care durează până se refac rupturile provocate de forțarea prin concept a performanțelor. În felul acesta, criza obiectului este
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
emoționale. Economia conceptualizează originea subiectivă a faptelor obiectuale ca și obiectivarea subiectivității în contexte complexe structurate prin intersubiectivitate. Dacă se produce bifurcație în Economie, aceasta nu poate fi înțeleasă decât ca cezură în intersubiectivitate, echivalentă cu deteriorarea substanței ei, căci intersubiectivitatea nu sporește prin sciziparitate. Criza este, astfel, un accident în intersubiectivitatea substanțială a Economiei care durează până se refac rupturile provocate de forțarea prin concept a performanțelor. În felul acesta, criza obiectului este și criza reflexivității, în esență, orice fluctuație
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
subiectivității în contexte complexe structurate prin intersubiectivitate. Dacă se produce bifurcație în Economie, aceasta nu poate fi înțeleasă decât ca cezură în intersubiectivitate, echivalentă cu deteriorarea substanței ei, căci intersubiectivitatea nu sporește prin sciziparitate. Criza este, astfel, un accident în intersubiectivitatea substanțială a Economiei care durează până se refac rupturile provocate de forțarea prin concept a performanțelor. În felul acesta, criza obiectului este și criza reflexivității, în esență, orice fluctuație în intersubiectivitatea contextuală a Economiei având la origine ceea ce a gândit
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
sporește prin sciziparitate. Criza este, astfel, un accident în intersubiectivitatea substanțială a Economiei care durează până se refac rupturile provocate de forțarea prin concept a performanțelor. În felul acesta, criza obiectului este și criza reflexivității, în esență, orice fluctuație în intersubiectivitatea contextuală a Economiei având la origine ceea ce a gândit omul că s-ar putea să schimbe ca ritm și direcție în dinamica intersubiectivității complexe. Criza teoriei stă la originea Economiei ca fapte economice. Omul este cauza crizei. Fluctuațiile care duc
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
concept a performanțelor. În felul acesta, criza obiectului este și criza reflexivității, în esență, orice fluctuație în intersubiectivitatea contextuală a Economiei având la origine ceea ce a gândit omul că s-ar putea să schimbe ca ritm și direcție în dinamica intersubiectivității complexe. Criza teoriei stă la originea Economiei ca fapte economice. Omul este cauza crizei. Fluctuațiile care duc la bifurcație se întâmplă în viziunile sale teoretice, iar când le aplică aidoma realității reacția de respingere este firească și această reacție o
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
practic, ceva nu doar pe dos, ci și ilogic, adică să ieșim din efecte rămânând în cauză, noi înșine și ideile noastre despre faptele economice fiind adevărata cauză. Dihotomiile din teorie aplicate distinct, cu pretenție de autonomie explicativă, agresează complexitatea intersubiectivității, o simplifică excesiv, o îndeamnă să se fixeze în material (uitând astfel de origini) sau îndeamnă complexitatea să se îndrepte spre origini, ca obsesie a echilibrului (rupând-o astfel de substanța ei inefabilă). Între aceste stări nefirești se întâmplă reacția
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]