272 matches
-
să debiteze sloganuri, și nu stări de spirit. Seducția ambiguitățiitc "Seducția ambiguității" Poate că totul a început cu relativismul nominalist al modernității. Filozofii au renunțat la căutarea înțelepciunii, pariind faustic pe cunoașterea orizontală. De aceea suntem astăzi entuziasmați de aporiile intersubiectivității în opera lui Husserl fără a înțelege o boabă din fenomenologia donației, recapitulată duminical în fiecare Euharistie. Compătimesc aici nu patima bibliofilă, ci doar neputința livrescului de a indica nordul justei noastre orientări existențiale. Logocentrismul își deploră condiția profană și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de silogistică, în timp ce maratonul descoperirilor geografice anunță o altă victorie în fiecare decadă. În eseu se găsește ecoul diletantismului primelor receptări ale noului sau bizarului. Cel puțin în Occident, o mult mai severă economie a temporalității creditează alt metabolism al intersubiectivității. Drept dovadă, arta portretisticii este una dintre cele mai importante beneficii ale noilor deschideri spre anonimatul atâtor continente. Eseul are în primul rând capacitatea de a redea importanța paradoxului în imensa parabolă a istoriei umanității, făcând-o vizibilă nu doar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sondaj într-o mină de perplexități fără să ne asumăm riscul destabilizării propriei noastre conștiințe. Firește, participarea livrescă la drama alterității poate fi înșelătoare și nu este niciodată suficientă pentru a dobândi cunoașterea Vieții și accesul la inclasabila geometrie a intersubiectivității. Cine dintre noi va putea spune, alături de Sf. Pavel, „mor în fiecare zi”? Ca orice alt fapt de cultură, cunoașterea istorică poate deveni un pelerinaj care ne oferă șansa ascuțirii minții și a lărgirii inimii. Istoria umanității este un tezaur
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
puternică rugăciune, care îmbrățișează întreaga creație. Compătimirea universală este aici mult mai mult decât un sentiment spontan, asociat cu repulsia față de eterna injustiție socială. Atunci când depășește sfera psihologică, compătimirea nu se realizează de la om la om, într-o relație de intersubiectivitate asimetrică. Hristos este cel care, ca Făcător și Mântuitor al omului, născut din Tatăl și pătimind pe cruce, mijlocește compasiunea pentru suferința trupească și ignoranța duhovnicească în care atâtea ființe își poartă zilele. Prin urmare, această compasiune este cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lui Socrate sau Hristos. Ideea de sistem a fost discreditată de către Kierkegaard așa încât filozofia secolului XX a debutat cu o preocupare pentru concret - și mai puțin cu obsesia modernă pentru coerență. Fie prin proiectul fenomenologiei - care a pus în centru intersubiectivitatea (Husserl), moartea (Heidegger) sau corporalitatea (Merelau-Ponty) -, fie prin școala analitică, guvernată de principiile pozitivismului (Schlick, Neurath, Carnap), vechile aspirații ale metafizicii au dispărut de pe firmamentul preocupărilor filozofice. În acest context de profund scepticism față de metafizica occidentală a avut loc descoperirea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Sèméiôtiké-Recherches, pour une sémanalyse (Paris, Seuil [1969]), Kristeva revine asupra conceptului de intertextualitate, trasând elementele de filiație bahtiniană. Psihanalista împărtă șește viziunea conform căreia o pagină ascunde un mozaic de texte, absorbție și transformare a altui text. Locul noțiunii de intersubiectivitate este luat de intertextualitate. Mihail Bahtin nu pomenește de intertextualitate, însă termenul își are germenii în dialogismul cercetătorului rus: Poetica lui Dostoievski (Moscova [1963]), mai târziu, Estetica și teoria romanului (Moscova [1975]). În accepțiunea lui, romanul dispune, structural, de predispoziția
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în raport cu obiectul artistic. Din aceste raporturi putem extrage esența operei de artă care este însăși originea ei. Orice interogarea a operei de artă presupune în general o istorie a originii ontologice a artei și, în particular, o hermeneutică în limitele intersubiectivității reprezentării și a manifestării sale. Prin intermediul istoriei ontologice a artei se vor interoga condițiile de existență a operei de artă, iar prin intermediul hermenuticii se va analiza experiența conștiinței estetice în raport cu cea a conștiinței istorice. Astfel, opera de artă este determinată
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
și politice. McEwen adăuga și ceea ce a numit „geografia intențională”119. Max van Manen a admis această completare, pe care Husserl și Heidegger nu au avut-o în vedere 120. După van Manen, geografia intențională generează și accentuează subiectivitatea și intersubiectivitatea, în special la nivelul atitudinilor, valorilor și credințelor. Acest proces este evident în mediul școlar; e) participarea poetică: cercetarea fenomenologică capătă adesea calități poetice. John Ciardi observase că pentru înțelegerea unui poem nu ajunge o sinteză de câteva propoziții care
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
imperiale romane pentru creștinism, porturi și navigație pentru Renaștere, drumuri și fluvii din Europa pentru Reformă, poduri și drumuri pentru răspîndirea Luminilor în Franța și în Europa etc. Citim, de exemplu, eseuri foarte plăcute despre arta epistolară ca exercițiu de intersubiectivitate între un scriitor și un destinatar, ca artificiu retoric, ca subterfugiu etc., care nu spun un cuvînt despre expedierea scrisorilor și despre serviciile de mesagerie existente. Trebuie să amintim că acest uz cultural modern presupune o rețea poștală, adică atît
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Seria Știin]ele educa]iei Coordonatorul seriei Științele educației este EMIL STAN Angelica Hobjilă este doctor în filologie, asistent universitar la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" Iași. Domeniile principale de interes sunt: comunicare subiectivitate/intersubiectivitate/contextualizare, lingvistică, didactica abordării comunicării la nivel preprimar și primar. Dintre lucrările publicate amintim: Microsistemul deicticelor în limba română vorbită neliterară actuală (2003), Teste de limba și literatura română pentru gimnaziu (coautor, 2005), Elemente de didactică a limbii și literaturii
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
a doua, care presupune ancorarea într-un sistem minim de compatibilități care să optimizeze (deși în măsură diferită de la caz la caz) actul comunicativ acestea inclusiv ca modalități de adaptare/readaptare permanentă a acestui act la valențele contextului. (b) Comunicarea-subiectivitate/intersubiectivitate Actul comunicării reflectă, în general, o modalitate de concretizare a subiectivității, respectiv intersubiectivității comunicative în diferitele componente ale mesajului codificat/transmis de către locutor, receptat/decodat de către interlocutor. Astfel, subiectivitatea, abordabilă pluridimensional ca subiectivitate a locutorului, ca subiectivitate a interlocutorului, a
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
optimizeze (deși în măsură diferită de la caz la caz) actul comunicativ acestea inclusiv ca modalități de adaptare/readaptare permanentă a acestui act la valențele contextului. (b) Comunicarea-subiectivitate/intersubiectivitate Actul comunicării reflectă, în general, o modalitate de concretizare a subiectivității, respectiv intersubiectivității comunicative în diferitele componente ale mesajului codificat/transmis de către locutor, receptat/decodat de către interlocutor. Astfel, subiectivitatea, abordabilă pluridimensional ca subiectivitate a locutorului, ca subiectivitate a interlocutorului, a ,,spectatorului" la un act comunicativ etc. (primele două fiind avute în vedere cu
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
de către interlocutor. Astfel, subiectivitatea, abordabilă pluridimensional ca subiectivitate a locutorului, ca subiectivitate a interlocutorului, a ,,spectatorului" la un act comunicativ etc. (primele două fiind avute în vedere cu precădere în capitolul de față) implică, în logica oricărui demers relațional/comunicativ, intersubiectivitatea, rezultat al coroborării coordonatelor ,,individuale" ale situației de comunicare. Subiectivitatea este înțeleasă în context comunicativ ca atribut al subiectului locutor, respectiv interlocutor, atribut impregnat în mesajul codificat/transmis, respectiv receptat/decodificat într-o anumită situație de comunicare; relevante sunt, în
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
subiectivității elevilor cum învață, cum gândesc, ce simt constituie, în mare măsură, o cutie neagră pentru cadrele didactice"7, didactica actuală ,,nu intră în gândurile elevului"8 etc. Avem în vedere aici, așadar: subiectivitatea locutorului/interlocutorului, implicit corelată conceptului de intersubiectivitate 9 și, la un nivel mai general, supraordonat primelor elemente vizate, contextualizarea (vezi mai jos, comuni-carea-contextualizare); de altfel, însuși jocul acestor atribute este interesant de urmărit, în condițiile în care raportul subiectivitate ← intersubiectivitate ← contextualizare este unul mereu redimensionabil în realitatea
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
subiectivitatea locutorului/interlocutorului, implicit corelată conceptului de intersubiectivitate 9 și, la un nivel mai general, supraordonat primelor elemente vizate, contextualizarea (vezi mai jos, comuni-carea-contextualizare); de altfel, însuși jocul acestor atribute este interesant de urmărit, în condițiile în care raportul subiectivitate ← intersubiectivitate ← contextualizare este unul mereu redimensionabil în realitatea comunicativă). Subiectivitatea locutorului (ca și cea a interlocutorului) este reprezentată atât la nivelul conținutului, cât și la cel al formei. La primul nivel, subiectivitatea locutorului reiese din însăși alegerea subiectului de prezentat, a
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
transmis de către educator, fie din rațiuni de ordin subiectiv care trimit către sfera interlocuto-rului-copil, fie ca urmare a subiectivității locutorului-educator, care nu a adaptat corespunzător mesajul contextului personal, relațional, circumstanțial etc. Rezultat al coroborării subiectivității locutorului și a subiectivității interlocutorului, intersubiectivitatea este corelată în primul rând contextului personal, respectiv relațional 10 al situației de comunicare în general, unde contextul personal este avut în vedere preponderent prin prisma elementelor care individualizează locutorul și interlocutorul, premise ale subiectivității acestora, iar cel de-al
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
educației subiectivitatea receptării mesajului (nivel de așteptare; nivel aperceptiv/pre-comunicativ: cunoștințe asimilate anterior, aptitudini, deprinderi etc.; stare de spirit contextuală deschidere către informație, interes, perspectivă critică de un anumit grad; nivel de concentrare; grad de atenție; motivație extrinsecă/intrinsecă etc.); intersubiectivitate; obiectivitate conferită (în cele mai multe cazuri) de conținutul ce trebuie transmis (corespunzător planului de învățământ, programei etc.); contextualizare (vezi mai jos, comunicarea-contextualizare). (c) Comunicarea-contextualizare În calitate de concept (și termen) supraordonat celor prezentate supra, contextualizarea se constituie într-o modalitate de interpretare a
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
ce trebuie transmis (corespunzător planului de învățământ, programei etc.); contextualizare (vezi mai jos, comunicarea-contextualizare). (c) Comunicarea-contextualizare În calitate de concept (și termen) supraordonat celor prezentate supra, contextualizarea se constituie într-o modalitate de interpretare a unui mesaj prin raportare la valențele subiectivității/intersubiectivității/obiectivității, respectiv la coordonatele diferitelor tipuri de context în care actul comunicativ este ancorat. Contextualizarea este cea care oferă, în realitatea comunicării, cheia de descifrare a mesajului, în principiu în conformitate cu intenția comunicativă a locutorului, și implicit premisele analizei pluriperspectiviste a
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
de tip spațio-tem-poral, modal, cauzal, ,,obiectual" etc. care diferențiază o situație de comunicare de alta; * contextul (a)locutorial (subiectiv) componentele subiective care se constituie în mărci ale locutorului, respectiv interlocutorului (subiectivitatea locutorului și subiectivitatea interlocutorului); * contextul relațional (intersubiectiv) reflectare a intersubiectivității, ansamblu de relații stabilite între persoanele implicate în constituirea/derularea unui act comunicativ 13; * contextul lingvistic cotextul: elementele anterioare, respectiv ulterioare unei anumite componente a unui mesaj; * contextul idiomatic caracteristicile sistemului de semne în care se concretizează idiomul ales drept
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
evenimentelor prezentate, a unor structuri incorecte pentru a evidenția/sugera anumite caracteristici ale unui personaj/ale unei persoane etc. (f) Comunicarea-proces Subsumându-și dimensiunile interpretative prezentate supra, ca formă de reflectare a relației (în accepțiune cel puțin dihotomică), a subiectivității/ intersubiectivității, a contextualizării, a interacțiunii (inclusiv a elementelor enumerate anterior), a normei/abaterii de la normă etc., comunicarea-proces se constituie într-o realitate supraordonată, caracterizată prin aspecte pozitive și negative, variabile ca pondere și ca repercusiuni de la o situație de comunicare la
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
în proces) ale implicării într-o comunicare de tip didactic, ancorate însă în cadrul care diferențiază acest tip de comunicare de altele așadar, derivatele instituționale, curriculare etc. asociate nivelului avut în vedere. (b) Ca manifestare a subiectivității locutorului/interlocutorului, respectiv a intersubiectivității, comunicarea de tip didactic presupune cunoașterea particularităților subiecților educației (vezi capitolul 2, pentru caracteristicile copilului preșcolar), precum și conturarea unui profil al educatorului capabil să pună în valoare aceste particularități, să faciliteze dezvoltarea (pe multiple planuri) a subiecților, cu precizarea că
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
vezi capitolul 2, pentru caracteristicile copilului preșcolar), precum și conturarea unui profil al educatorului capabil să pună în valoare aceste particularități, să faciliteze dezvoltarea (pe multiple planuri) a subiecților, cu precizarea că reala optimizare a procesului se constituie ca reflectare a intersubiectivității, a compatibilizării, a adaptării permanente 26 a celor două coordonate subiective/personale implicate în actul comunicării. (c) Contextualizarea, ale cărei valențe aplicative au fost deja anticipate prin unele dintre exemplificările de la 1.1., presupune raportarea la multiplele coordonate ale tipurilor
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
colectivului de copii prin prisma regulilor pe care valorificarea unei anumite metode le implică (de exemplu, procesul literar pe grupe: a acuzatorilor, a apărătorilor, a juraților etc.); caracteristicile de ordin subiectiv ale copiilor, ale cadrului didactic, ale relației dintre aceștia (intersubiectivitatea) condiționează alegerea unei metode/a unui anumit procedeu în cadrul acesteia în măsura în care se are în vedere optimizarea procesului și tratarea diferențiată a aspectelor care-l individualizează (vezi, de exemplu, utilizarea brainstorming-ului în cazul unor copii care inițial se simt inhibați
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
comunicativ vezi, de exemplu, un copil care manifestă dificultăți în pronunție, exprimare vs. un copil la care acestea apar doar accidental), între copiii preșcolari și părinți/alți adulți/copii de vârste mai mari etc. (cu nuanțarea elementelor prezentate supra); sfera intersubiectivității reflectă raportul dintre subiectivitatea locutorului și cea a interlocutorului, trimițând în același timp către valențele contextului relațional tipurile de relații stabilite între cadrul didactic și copiii preșcolari, între copiii din aceeași grupă sau de la grupe diferite, între copil și membrii
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
în general, în cadrul activităților desfășurate în grădiniță și în alte situații de comunicare pentru care este pregătit astfel copilul; valențele contextului conferă individualitate fiecărei manifestări în planul comunicării; se remarcă, în acest sens, implicațiile contextului personal (vezi supra subiectivitatea), interpersonal (intersubiectivitatea), circumstanțial (repere spațio-temporale, cauzale etc. contextualizarea), social (ancorarea într-un plan mai general; socializare), cultural/cutumal (mentalități, tradiții, sărbători religioase/laice etc.), idiomatic (codul lingvistic folosit aici, limba română, fără a exclude posibilitatea relaționării acesteia cu alte coduri lingvistice, în
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]