705 matches
-
sonet, povestire, roman, dramă etc. (transgresarea formelor canonice este o trăsătură inerentă discursului postmodern). Tot în spațiul literaturii însă se dezvoltă și se valorifică în maniere diferite stereotipiile semantice, concretizate în recurențe tematice, multiplicări de motive, în general, în preluări intertextuale, generatoare de dialog între epoci și culturi. Mai mult, constituirea unor texte marcate de oralitate presupune și valorizarea unor fapte de limbă vorbită, la nivelul căreia se manifestă automatismele, ticurile verbale etc. Stereotipii de accesibilitate (clișee) Dacă în stilurile juridic-administrativ
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de inscripții, un text. Textul-obiect, în calitate de rezultat și sursă a cunoașterii, conservînd tot ceea ce s-a scris într-o limbă sau în mai multe limbi în succesiune cronologică, obiectivă, revendicîndu-se în sine de la o anumită tradiție și exemplaritate, în comunicare intertextuală, generează, în abordările noi, aprofundări complexe, focalizate pe traseul determinării mecanismelor procesului de comunicare/ cunoaștere care fundamentează producerea, dar și receptarea de sensuri. Se admite, în general, că textul se caracterizează printr-o coordonată constantă - fixitatea, ca atribut al expresiei
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de discursuri specifice, de genuri și de sub-genuri, doctrine și ideologii, iar orice analiză discursivă sectorială trebuie să surprindă cu precădere funcțiile și valorile obiectului discursiv izolat, înainte de a evalua un potențial hermeneutic global, generat de rolul său de dispozitiv intertextual. În aceeași perspectivă, o stare a discursului social devine similară unei diviziuni de sarcini discursive, adică un ansamblu coexistent, marcat și arbitrat de discursuri specifice (genuri, sub-genuri, doctrine și ideologii) regrupate în domenii sau cîmpuri, între care dispozitivele interdiscursive asigură
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
unor parametri, care permit descrirea comunităților discursive, precum ierarhiile discursurilor produse / receptate într-o comunitate discursivă, caracterul (sau lipsa) pieței textelor puse în circulație, forma relațiilor dintre cei care scriu și auditori, accesul restrîns sau caracterul public al documentelor, relațiile intertextuale etalate sau efective (de exemplu, lanțul intertextual al constituirii informației mediatice). Examinarea acestor caracteristici permite localizarea discursurilor în interiorul sau în afara comunităților originare și prin raportare între ele. Astfel, comunitățile discursive predominant economice (întreprinderi sau administrații), organizate pentru producția de bunuri
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
precum ierarhiile discursurilor produse / receptate într-o comunitate discursivă, caracterul (sau lipsa) pieței textelor puse în circulație, forma relațiilor dintre cei care scriu și auditori, accesul restrîns sau caracterul public al documentelor, relațiile intertextuale etalate sau efective (de exemplu, lanțul intertextual al constituirii informației mediatice). Examinarea acestor caracteristici permite localizarea discursurilor în interiorul sau în afara comunităților originare și prin raportare între ele. Astfel, comunitățile discursive predominant economice (întreprinderi sau administrații), organizate pentru producția de bunuri și pentru servicii, prezintă o strictă ierarhizare
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Cîmpul mediatic și de editare, unde se face comerț cu texte, a creat genuri care-i sînt specifice (reportaje, editoriale, interviuri etc.), dar comunitățile mediatice și editoriale produc discursul în alte comunități și, astfel, realizează o circulație și o poziționare intertextuală complexă. În general însă, se poate constata că topologia cîmpurilor discursive permite opunerea descrierilor lingvistice, bazate pe regularități, plasărilor, care nu sînt nici ideologice și nici sociologice, dar permit problematizarea descrierii discursului, fiindcă sînt în măsură să clarifice selecțiile enunțiative
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fost interpretate la Cernăuți de Societatea „Armonia”. Povestirile din volumele Trei suveniri (1890), Caleidoscop literar (1895) și Răsunete din Basarabia, fantezii, amintiri, episoade din viața românilor basarabeni, sunt scrise într-un stil elegant și erudit. Autorul favorizează digresia cu trimiteri intertextuale, arătându-se mereu interesat de etnografie, istorie, religii, filosofie. O vânătoare în Basarabia, cu modele declarate în proza lui N. V. Gogol și I. S. Turgheniev, începe printr-o amănunțită descriere etnografică a regiunii. Astfel de intarsii informative sunt specifice lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]
-
remarcabile, din care să se poată scoate oricând câteva pagini corecte, curgătoare”. În Trenul de noapte (1989) balanța înclină vizibil către viață. Trei dintre cele patru povestiri, de dimensiuni variabile, cantonează în satul ardelenesc postbelic. O lume care păstrează aderențe intertextuale vizibile, coborând în timp până la Ioan Slavici. De mai mari proporții - aproape o nuvelă -, Spovedania are în centru un destin epic de tip romanesc. În acest text autorul dovedește că a trecut pe la școala de proză ardelenească a schițelor lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287369_a_288698]
-
pornind de la romanul omonim al lui Mario Puzo din 1969. Filmul începe cu o scenă pașnică de Crăciun dintr-un centru comercial, acum răscolită de o crimă. Scena a dat tonul pentru numeroase imitații, formînd o adevărată rețea de ralații intertextuale, dacă nu chiar un discurs cu totul nou. A fost preluată într-un serial de televiziune, Picket Fences, ca recunoaștere a modului cum Nașul a instalat o tradiție populară. Efectul va reveni din nou, într-un caz de discursuri eterogene
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Dar aceste relații între sexe formează fundalul pentru alte elemente care devin supradimensionate în film. Astfel, figura Sophiei, care trimite la Cassie, alter ego-ul feminin și mai combativ al lui Tom, apare dramatic modificată în film față de roman. Fără relația intertextuală cu Tom pe de o parte, și contextul contemporan al punerii sub semnul întrebării a relațiilor dintre sexe pe de cealaltă, nesupunerea Sophiei devine o țintă ușoară pentru efecte vizuale ieftine. Spielberg o prezintă ca pe o femeie de proporții
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
în evaluarea estetică a "fidelității" față de sursă. Mai degrabă, considerînd romanul și filmul ca elemente inserate în mod egal în cultura unde funcționează, comparația permite articularea mesajului adresat audienței prin intermediul propriei construcții narative. Relația dintre ele este una de natură intertextuală, dar și interdiscursivă (vezi Cap. 1). Viziunea în limbă În final, aș dori să arăt importanța atenției în cazul vizualului, în special în cazul focalizării ca motor al narațiunii. În vreme ce romanul secolului al XIX-lea poate fi caracterizat ca făcînd
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
făină vie. Îți spun, catalogul Îngerilor lăuntric fard RÎsul se rupe În două ca un gard Se apropie noaptea: despletire albă, troică În nebunie. (Cloroform) Al doilea exemplu, cel din Sfîrșit, e poate și mai edificator permițînd, pe deasupra, o raportare intertextuală la cunoscutul Lamento al lui Ion Vinea, În care „personajul” apărea În final suferind, nevăzut, „sub țilindrul inutil”: „N-auzi? RÎd pentru reprezentația de sfîrșit”. În volumele următoare, și mai cu seamă În Ulise, Brățara nopților, Plante și animale, codul
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
începutul copilăriei eroului din romanele lui Dickens sau Thackeray, cu un anumit grad de extensiune în prezenterea scenelor de dragoste și de moarte, a crimelor, astfel încît percepțiile noastre despre durată să fie nu numai intratextuale dar în parte și intertextuale (ținînd cont de autor, perioadă și gen literar). Iar din punct de vedere intratextual, precum în cazul discontinuității narative din Fiesta, citată mai devreme, acceptăm toate tipurile de elipse legate de tabu-uri culturale sau de lizibilitate: nimeni nu face
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
prăvălește crolla nestăvilit, arătând, încă o dată felul rebel în care sicilianul își însușește rimele maestrului. Metodă cantitativa de cuantificare a termenilor-pol leopardieni din opera lui Quasimodo a prilejuit câteva observații referitoare la arta acestuia, ce a dovedit o bună relaționare intertextuală diacronica. Din această perspectivă, cuvintele predilecte și motivele literare leopardiene, ce se insinuaseră în peisajul literaturii de la începutul secolului XX pentru a contracara vocea unui D'Annunzio au fost integrate de Quasimodo în opera să originală nu ca atare, ci
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
regăsește și la Ovidiu, In Liviam, 359, "Tendimus huc omnes: metam properamus ad unam; Omnia sub leges mors vocat atra suas.") este un text ce se înscrie în aceeași serie a poemelor ale căror titluri funcționează ca ancore pentru referințe intertextuale. De data aceasta, tema morții este afirmată categoric, din titlu. Textul se construiește ca o incantație, ca un text legendar, aspectul este al unui text epic, dar nicio acțiune nu e prezentată, totul se reduce la o acumulare de elemente
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
spre modernismul interbelic (promoțiile '60, '70) fără însă a-l reface identic. Neomodernismul însemna o recuperare a lirismului după o perioadă de sterilitate în plan literar. Totuși unii dintre reprezentanții săi anunță prin recurgerea la ironie, la demitizare, prin jocul intertextual sau prin autoreferențialitatea postmodernismul din anii '80. Așa cum generația albatrosistă se opusese exceselor literaturii moderniste, tot așa cei ai generației ‛80 operează o distanțare polemică față de ceea ce a însemnat literatura anilor '60. E interesant că cel mai adesea teoreticienii postmodernismului
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
of the absolute), the self-reference, the transformation of the world in text, the poetic act is perceived as an exercise of honesty, everyday occurrences become worthy of poetry, the poets express their inner feelings in a more authentic manner, the intertextual references, the less frequent use of metaphors (descriptions feature less figures of speech, narrations seem to permeate the poems and confer the latter the characteristics of a diary) the preference for the ludic and the irony. All in all, the
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mai puțin elitiste" de scriitori și critici literari contemporani. Aranjate alfabetic, articolele care îl alcătuiesc creează un caleidoscop al societății americane, pe cât de divers, pe atât de frumos colorat. Impresionantă este nu numai varietatea spectrului socio-politico-istorico-cultural, dar și excelentele legături intertextuale, trimiterile la concepte similare, conexe, comparative sau antitetice. Ori trimiterile la bibliografie. În felul acesta, Dicționarul este mai mult decât un simplu instrument de lucru; el devine o modalitate rapidă de informare și de formare a unor repere culturale fundamentale
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Lowell, marcând o trecere spre o viziune mai largă, un angajament și mai clar cu actualitatea și istoria americană decât cele schițate doar în unele poezii din volumul central al "școlii" nășite de M.L. Rosenthal. Poezia invită la un dialog intertextual, în care vestita "Ode to the Confederate Dead" a mentorului său din sud, Allen Tate, trebuie luată ca punct de reper. "For the Union Dead" pleacă de la un prezent nedemn, în care afacerile sunt mai importante decât trecutul chiar în
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
prin transformările societății în care un produs cultural specific, The Sopranos, este conceput, distribuit și consumat. În cultura contemporană, influența, receptarea și negocierea unor texte dintre cele mai variate și mai neașteptate a devenit un lucru normal, în care relațiile intertextuale duc la configurații caleidoscopice neprevăzute. Astfel, serialul The Sopranos este considerat de câștigătoarea Premiului Pulitzer pentru literatură în 2011, scriitoarea Jennifer Egan, una din influențele fundamentale asupra romanului său, A Visit from the Goon Squad, alături de proza lui Marcel Proust
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
o reputație pozitivă unor animale care reprezentau, conform aceluiași sistem simbolic, atribute negative. Riști, de fapt, să nu detectezi contextul care este obligatoriu pentru a putea interpreta potrivit un anumit simbol. Sau, în fine, riști să piezi foarte multe semnale intertextuale, foarte multe aluzii sau chiar să răstorni cu totul sensul pe care textul îl construiește conform codurilor, valorilor, prejudecăților epocii care l-a generat. O problemă spinoasă, pe care încerc să o discut într-un extins capitol aparte, este și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
arată că, potrivit lui AnthonyNewcomb , muzica instrumentală a lui Schumann este o manifestare expresivă și o formă de comunicare care reflectă experiența compozitorului și care explorează modalități ale comunicării muzicale cum ar fi metamorfozele tematice, implicațiile formei și genului sau aluziile intertextuale. Pentru Newcomb cultura este purtătoarea unor arhetipuri narative: și care favorizează înțelegerea și interpretarea liturghiilor, picturilor, filmelor și întâmplărilor din existența umană. Considerând importanța relației dintre aceste modele mentale, așa cum apar în muzică, și modelele care favorizează înțelegerea evenimentelor din
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
de la linearitate: . În Narrative Cartography Ryan se referă și la situația în care textul tinde spre condiția hărții sau poate chiar să devină hartă. Este cazul cărții A Humument: A Treated Victorian Novel de Tom Phillips care constituie un palimsest intertextual, o revizuire picturală a romanului A Human Document . J. Paginile cărții lui Mallock sunt modificate de Phillips prin eliminări, raturi sau adaosuri picturale. În această formă de negociere, în acest gen de mixted-media text cuvintele rămase vizibile după intervenția pictorului
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
ca dispunere, aranjare, ca mapping . Această extensie care poate oferi audienței un suport vizual suplimentar în înțelegerea relațiilor spațiale se reflectă într-un fel inedit în comentariul din Narrative Cartography. Aici A Humument: A Treated Victorian Novel,înțeles ca palimsest intertextual este o revizuire picturală a romanului A Human Document, modificat de Tom Phillips prin eliminări, raturi și adaosuri picturale, este o formă de negociere, un mixted-media text în care cuvintele rămân vizibile după intervenția pictorului, condensează narațiunea originală și spun
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
domeniul textual-discursiv. 2.2.3. Aceasta nu înseamnă, totuși, că domeniul respectiv nu a stat deloc în atenția frazeologiei sovietice/ruse. Un exemplu concludent în această privință îl reprezintă demersul lui Boris Gasparov, care are drept obiect construcțiile de factură "intertextuală" afirmate ca "discurs repetat" nu în planul "istoric" al vorbirii, ci doar în anumite texte concrete 54. Mai mult, spre deosebire de Dobrovol'skij și Piirainen, profesorul de la Columbia se arată rezervat față de premisele cognitivismului, precizând că, în ultimă instanță, "crearea și
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]