705 matches
-
textelor, în spațiul intersemiotic, acolo unde se activează, printr-o pendulare continuă, relația dintre autori și se stabilește legătura între opere care inițial nu se "înrudesc" deloc, dar care ajung, din aproape în aproape, să facă parte din aceeași serie intertextuală. Ne propunem să continuăm discuțiile în această direcție din perspectiva fizicii cuantice, în special din cea a teoriei indeterminării dezvoltată de Heisenberg și a perspectivei complementare asupra electronilor ca fiind în același timp particule (închise, bine delimitate) și unde (deschise
Cărțile lui Prospero by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/7508_a_8833]
-
Și textele literare sunt materie și energie, și ele au un statut dublu: abordate izolat, sunt o entitate închisă, bine delimitată material, încărcată, asemenea electronului, cu o energie statică potențială. În momentul însă în care sunt incluse într-o rețea intertextuală, se încarcă de energie cinetică și, asemenea materiei în mișcare, activează probabilitățile de interconectare, fiind mereu deschise implicării într-un nou lanț intertextual. Dinamica textelor dintr-o rețea intertextuală se aseamănă cu mișcarea particulelor într-un atom, statutul lor fiind
Cărțile lui Prospero by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/7508_a_8833]
-
asemenea electronului, cu o energie statică potențială. În momentul însă în care sunt incluse într-o rețea intertextuală, se încarcă de energie cinetică și, asemenea materiei în mișcare, activează probabilitățile de interconectare, fiind mereu deschise implicării într-un nou lanț intertextual. Dinamica textelor dintr-o rețea intertextuală se aseamănă cu mișcarea particulelor într-un atom, statutul lor fiind la fel de imprevizibil și inegal pentru diferiții observatori ca și electronii percepuți fie ca particule, fie ca unde. Observatorii informați activează rețeaua țesută în jurul
Cărțile lui Prospero by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/7508_a_8833]
-
potențială. În momentul însă în care sunt incluse într-o rețea intertextuală, se încarcă de energie cinetică și, asemenea materiei în mișcare, activează probabilitățile de interconectare, fiind mereu deschise implicării într-un nou lanț intertextual. Dinamica textelor dintr-o rețea intertextuală se aseamănă cu mișcarea particulelor într-un atom, statutul lor fiind la fel de imprevizibil și inegal pentru diferiții observatori ca și electronii percepuți fie ca particule, fie ca unde. Observatorii informați activează rețeaua țesută în jurul unui text și declanșează alte strategii
Cărțile lui Prospero by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/7508_a_8833]
-
un atom, statutul lor fiind la fel de imprevizibil și inegal pentru diferiții observatori ca și electronii percepuți fie ca particule, fie ca unde. Observatorii informați activează rețeaua țesută în jurul unui text și declanșează alte strategii decodificatoare decât cititorii necunoscători ai relațiilor intertextuale. Primii percep intenționalitatea textului mereu altfel, dizolvând gradual semnificațiile în chiar teritoriul dintre texte, pentru ca ulterior să reafirme unitatea "atomului" în funcție de particulele ce îl constituie. Ceilalți rămân pe loc, alegând un singur model de lectură, articulat doar pe varianta închisă
Cărțile lui Prospero by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/7508_a_8833]
-
romanul Indigo (1992) al Marinei Warner și filmul lui Peter Greenaway, (1991). Cei care știu că primele două au fost sursa de inspirație pentru romanul Marinei Warner și că filmul lui Greenaway pornește tot de la Furtuna lui Shakespeare stabilesc legăturile intertextuale și provoacă o mișcare ondulatorie care, desigur, nu se oprește aici. Textele enumerate mai sus sunt doar câteva din punctele nodale al unei rețele mult mai largi, cuprinzînd numeroase lucrări ficționale și nonficționale aparținând unor autori celebri ca NgńgĚ wa
Cărțile lui Prospero by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/7508_a_8833]
-
subiectului dintr-o cu totul altă perspectivă decât cea inițială. Texte colaterale, precum tabloul lui Turner, care nu se leagă de opera inițială ci doar de alte noduri ale rețelei, sunt incluse și ele prin dinamica interacțiunilor propusă de citirea intertextuală. Oricare particulă a seriei intertextuale, văzută în evoluția ei de undă, își redesenează granițele și se inscripționează altfel decât atunci când a fost scrisă inițial. Actul rescrierii face mai mult decât să parafrazeze ceea ce s-a spus deja odată. El găsește
Cărțile lui Prospero by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/7508_a_8833]
-
altă perspectivă decât cea inițială. Texte colaterale, precum tabloul lui Turner, care nu se leagă de opera inițială ci doar de alte noduri ale rețelei, sunt incluse și ele prin dinamica interacțiunilor propusă de citirea intertextuală. Oricare particulă a seriei intertextuale, văzută în evoluția ei de undă, își redesenează granițele și se inscripționează altfel decât atunci când a fost scrisă inițial. Actul rescrierii face mai mult decât să parafrazeze ceea ce s-a spus deja odată. El găsește tăcerile textului și le transformă
Cărțile lui Prospero by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/7508_a_8833]
-
chiar potențialitățile sale, prin încercarea de a surprinde secretele acțiunii originale, prin răsturnarea unghiului de înțelegere a unei povestiri narată inițial dintr-o anume perspectivă și respusă ulterior în nenumărate alte feluri posibile. Elementele noi oferite cititorului rămân în spațiul intertextual și afectează, desigur, atât opera de la care se pleacă, cât și toate celelalte opere ce au fost sau ar urma să fie scrise. Astfel, povestea magicianului Prospero, fostul duce al Milanului, exilat de fratele său, Antonio, care i-a uzurpat
Cărțile lui Prospero by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/7508_a_8833]
-
furtună, îi face pe Antonio, Alonso și fiul acestuia, Ferdinand, să naufragieze. După mai multe întâmplări, piesa se încheie cu iertarea vinovaților, căsătoria lui Ferdinand cu Miranda, fiica lui Prospero, și reîntoarcerea tuturor acasă. Fiecare nouă producție din această serie intertextuală amplifică povestea lui Prospero și creează un spațiu unde Prospero se conturează mereu altfel, ca o sinteză a variatelor ipoteze textuale oferite de fiecare autor. Povestea inițială este extinsă și nuanțată, îmbogățită cu detalii care îi susțin travaliul figural în
Cărțile lui Prospero by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/7508_a_8833]
-
culoarea indigo, culoarea mării în furtună, a hainei lui Prospero și a cernelii cu care Prospero scrie piesa Furtuna, adică textul în care apare el însuși ca personaj. Descrierea cărților lui Prospero luate cu el pe insula exilului, precum și complicațiile intertextuale la care recurge Greenaway îi par regizorului o soluție salvatoare în revolta sa împotriva producătorilor americani de filme. Aceștia, în opinia sa, sunt buni doar în a face filme narative, care, simple în linearitatea lor, distrează de minune, dar nu
Cărțile lui Prospero by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/7508_a_8833]
-
întreruperile, suprapunerile și digresiunile, care contrastează evident cu dezvoltarea lineară a narațiunii și duc la un efect brechtian de înstrăinare. Suprapunerea dintre Prospero și Shakespeare în film și suprapunerea dintre Prospero, Sycorax, Christopher Everard, Thomas Warner și Shakespeare în spațiul intertextual dintre Furtuna, Indigo și Cărțile lui Prospero delimitează un teritoriu al instabilității și eterogeneității, provocând o meditație mai amplă asupra semnificațiilor alegorice ale acestor personaje, asupra comunicării diferite prin cărți, teatru sau film, a conflictului între textul clasic shakespearean și
Cărțile lui Prospero by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/7508_a_8833]
-
a conflictului între textul clasic shakespearean și adaptările sale moderne, a surplusului semantic și retoric atunci când imaginile se leagă de cuvinte sau când semnele simbolice devin iconice și a multor altor aspecte iscate de inserarea filmului lui Greenaway în seria intertextuală a Furtunii. Cărțile lui Prospero, fie că sunt cartea apei, a oglinzilor, a plantelor sau oricare alta dintre cele douăzeci și patru de variante, simbolizează atât puterea politică a lui Prospero de a-i ține pe nativii insulei în supunere, cât și
Cărțile lui Prospero by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/7508_a_8833]
-
pe nativii insulei în supunere, cât și puterea cuvântului vizualizat. Iar culoarea indigo a robei lui Prospero, asemănătoare cu apa furtunii și corpul vrăjitoarei, face ca scrierea piesei, precum și citirea cărții ce o conține sau proiectarea sa într-un context intertextual să devină un proces de o înaltă forță spirituală. Prospero-creatorul este divinitatea care scrie, Shakespeare însuși, personajul trecut dincolo de limitele propriei sale lumi ficționale și devenit autorul lumii în care se învârte. Cuvintele scrise cu cerneală indigo, cu lichidul puterii
Cărțile lui Prospero by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/7508_a_8833]
-
se descompun în litere și picură precum stropii de apă, dar în acelși timp se extind de la simple picături la un întreg ocean, de la un singur cuvânt la un întreg sistem comunicațional, de la un simplu text la o întreagă linie intertextuală și, desigur, de la o simplă imagine de film la o întreagă civilizație imagocentrică. Cărțile lui Prospero generează în ultimă instanță un text fluid, cu semne lipsite de materialitate, dar încărcate din plin de energia binecuvântată a harului creator. Întorcându-ne
Cărțile lui Prospero by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/7508_a_8833]
-
timp vin din Europa Centrală și de Est, din Ungaria, și sunt foarte legat de istorie. Pentru această situație e foarte elocventă o dată care apare foarte des în cărțile mele, e vorba de 16 iunie. 16 iunie e o sugestie intertextuală foarte fină. Este ziua în care are loc romanul lui Joyce, Ulysses. Aș putea spune puțin exagerat că e ziua în care se petrece fiecare roman modern. În același timp, pe 16 iunie 1958 a fost executat prim-ministrul maghiar
Peter Esterházy „Eu nu am probleme umane, ci probleme de elaborare“ by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7141_a_8466]
-
reia marile adevăruri și mituri ale umanității, refuzându-și orgoliul invenției și asumându-și doar acel ingeniu oarecum exterior, formal, al remodelării, rescrierii, refacerii unor modele originare. Această concepție despre poezie ca rezultat al interferenței unor texte preexistente, ca produs intertextual poate fi, după Marian Papahagi, un argument decisiv al modernității lui Doinaș. Pe de altă parte, între poetica și poietica lui Ștefan Augustin Doinaș corespondențele, ba chiar echivalențele sunt cât se poate de explicite și revelatoare. Astfel, unei concepții despre
Eseistica lui Ștefan Aug. Doinaș by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7176_a_8501]
-
fac analize de texte. Nu e vorba de „close reading” a criticii americane din anii 1930. Disecarea textului sub raport lingvistic, identificarea sensurilor și formelor, a rădăcinilor, relevarea topicii, a excepțiilor care confirmă regula și creează originalitatea și a raporturilor intertextuale, iată tot atâtea filologicale uitate. Îmi amintesc că făceam astfel de analize în facultate (care se chema pe atunci Facultatea de Filologie, devenită la începutul lui 1990 Facultatea de Litere), nu neapărat la literatură română, cât la latină, cu Iancu
Filologicale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4926_a_6251]
-
redevin viața de toate zilele. Nebuni în loc de înțelepți, crime în loc de judecăți corecte, minciuni, transformări de psihologii (în haina „prefacerilor” puse la cale mai ales de doi ginni răutăcioși, Qamqam și Sinjam), duplicări de personalitate, dialoguri alerte și pline de referiri intertextuale probabil nu ușor de urmărit pentru un necunoscător al tradiției arabe, toate acestea fac din O mie și una de nopți și zile o densă viziune comparativă a realității, care stă în relativitatea adevărului. „Nu există cale de a ajunge
Două chipuri ale Egiptului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4939_a_6264]
-
fac analize de texte. Nu e vorba de „close reading” a criticii americane din anii 1930. Disecarea textului sub raport lingvistic, identificarea sensurilor și formelor, a rădăcinilor, relevarea topicii, a excepțiilor care confirmă regula și creează originalitatea și a raporturilor intertextuale, iată tot atâtea filologicale uitate. Îmi amintesc că făceam astfel de analize în facultate (care se chema pe atunci Facultatea de Filologie, devenită la începutul lui 1990 Facultatea de Litere), nu neapărat la literatură română, cât la latină, cu Iancu
Filologicale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4944_a_6269]
-
despre scris lui Topîrceanu îi stă bine. Relativismul, disimularea, faconda, răsfățul, poza îl prind" (p.21). Așadar, nu atât umoristul, cât manieristulGeorge Topîrceanu mai poate stârni interesul cititorului actual de poezie, cititor antrenat de deceniile post-optzeciste în a descifra jocurile intertextuale și autoreferențiale. Poetul poate stârni, cum spune și Nicolae Manolescu, atât emoțiile autentice ale începătorilor într-ale poeziei, stârnite de meșteșug și de facilitate, cât și pe cele indirecte ale cititorului experimentat, ce regăsește în ele o anume nostalgie pentru
Topîrceanu, azi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6168_a_7493]
-
Jean Luc Godard, Film Socialisme, un colaj imens de replici care trimit fiecare la un citat sau la o altă reflecție care trimite la o altă reflecție și tot așa. Trebuie să fii cu adevărat Godard ca să descurci toate ițele intertextuale. Pe de altă parte, scurtcircuitele sunt interesante, socialismul nu este o doctrină în filmul lui Godard și nici capitalismul care apare ca față a monedei, ci constante antropologice, forme de justificare a unor paradoxuri. Aici mă despart intelectual de filmul
Festivalul de la Wroclaw by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6142_a_7467]
-
-i lăsăm pe toți fără suflare", „uite că arunc cu banii, dau fără număr să pice dușmanii", „o ploaie de bani, ca pentru dușmani" etc. Se pare că textele în cauză au ajuns să fie cunoscute de mulți, devenind sursă intertextuală de aluzii ironice. Este evocat, mai întâi, mediul social al consumatorilor de manele - „Maneliștii, în concert «fără număr» la Salcea" (Monitorul de Suceava, 30.06.2008); „[cocalar = ] Unu' care își pune lanțuri de aur la gât, fără număr, fără număr
Fără număr by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6309_a_7634]
-
realist, protagonistul este văzut în ipostaza sa cotidiană (ambianța barceloneză, casa, familia - soția, părinții, conversațiile de rutină, problemele personale, vîrsta, alcoolul etc.), cu date reale, unele chiar din autobiografia autorului. La un alt nivel prevalează conținutul de factură metaliterară și intertextuală: „saltul irlandez” al protagonistului în geografia imaginară a unui Dublin joycean deschide un spațiu al intertextualității. În ciuda menținerii unor detalii reale, întreg contextul este vădit ficțional, contururile se pierd, figurile se încețoșează și se multiplică, percepția sa este nesigură și
Literatura după era Gutenberg by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4829_a_6154]
-
lui Joyce. În Dublinesca, Enrique Vila-Matas rămîne în sfera sa tematică de predilecție, literatura, cu tot ceea ce presupune ea ca tradiție, act creator (scriere și scriitură), lectură, receptare și interpretare. Tentația metaliterară și jocul realitate/ficțiune în forme autoficționale și intertextuale sunt constante în romanele și eseurile acestui scriitor care, fiind interesat nu de scriitura aventurii, ci de aventura scriiturii, își situează protagoniștii, ca și pe sine însuși, printre bolnavii de literatură, consemnați într-o imaginară listă inaugurată de celebrul personaj
Literatura după era Gutenberg by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4829_a_6154]