1,001 matches
-
depăși codurile verbale înspre cele vizuale prin transpunerea numeroaselor opere clasice sau moderne în filme, seriale TV și jocuri pentru computer, transpunere ce dinamizează rețeaua intertextuală și o lărgește dincolo de granițele discursului literar. Semioticienii anilor 1970 - 80 au dovedit că intertextualitatea este provocatoare și din punct de vedere teoretic, indiferent de direcția abordării lor. Julia Kristeva, Roland Barthes, Umberto Eco, Gérard Genette și mulți alții au definit fenomenul, l-au analizat, în profunzime, au demonstrat cum se negociază înțelesurile și se
Cărțile lui Prospero by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/7508_a_8833]
-
și a rezonanțelor. S-au inventat noi concepte, precum cel de "rețea", dezvoltat de Michel Foucault (Archeologie du savoir, 1969) sau cel de "rizom", aparținând lui Gilles Deleuze și Felix Guattari (Mille plateaux. Capitalisme et schizophrénie, 1980). S-a abordat intertextualitatea din punct de vedere politic, cibernetic și postcolonial, pentru ca la un moment dat discuțiile să se rărească și centrul de interes al semioticii și al naratologiei să se mute înspre alte concepte. Intertextualitatea părea că a alunecat înspre o fundătură
Cărțile lui Prospero by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/7508_a_8833]
-
Capitalisme et schizophrénie, 1980). S-a abordat intertextualitatea din punct de vedere politic, cibernetic și postcolonial, pentru ca la un moment dat discuțiile să se rărească și centrul de interes al semioticii și al naratologiei să se mute înspre alte concepte. Intertextualitatea părea că a alunecat înspre o fundătură teoretică, fără să se fi acordat însă suficientă atenție fenomenelor care apar la întretăierea textelor, în spațiul intersemiotic, acolo unde se activează, printr-o pendulare continuă, relația dintre autori și se stabilește legătura
Cărțile lui Prospero by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/7508_a_8833]
-
la Furtuna, Indigo sau Neguțătorii de sclavi, am avea, desigur, multe alte lucruri de adăugat. În plus, tehnologia complexă folosită de Greenaway, bazată pe animația computerizată, violarea granițelor imaginii, transgresarea spațiilor vizuale și transformarea lor în suprafețe scriptibile inaugurează o intertextualitate mai largă, în care suprapunerea fotografiei, filmului și a tehnicile video, adică ceea ce Yvonne Spielman numește "intermedia" (Intermedia in Electronic Images, 2001), să se lege și ea de intertextualitatea literară și picturală. Viitorul, desigur, ne mai rezervă multe alte surprize
Cărțile lui Prospero by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/7508_a_8833]
-
transgresarea spațiilor vizuale și transformarea lor în suprafețe scriptibile inaugurează o intertextualitate mai largă, în care suprapunerea fotografiei, filmului și a tehnicile video, adică ceea ce Yvonne Spielman numește "intermedia" (Intermedia in Electronic Images, 2001), să se lege și ea de intertextualitatea literară și picturală. Viitorul, desigur, ne mai rezervă multe alte surprize în această direcție. Expansiunea intertextualității nu poate fi oprită, iar pendularea între literatură și artele vizuale se va amplifica cu atât mai mult cu cât ea imprimă spațiului intersemiotic
Cărțile lui Prospero by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/7508_a_8833]
-
suprapunerea fotografiei, filmului și a tehnicile video, adică ceea ce Yvonne Spielman numește "intermedia" (Intermedia in Electronic Images, 2001), să se lege și ea de intertextualitatea literară și picturală. Viitorul, desigur, ne mai rezervă multe alte surprize în această direcție. Expansiunea intertextualității nu poate fi oprită, iar pendularea între literatură și artele vizuale se va amplifica cu atât mai mult cu cât ea imprimă spațiului intersemiotic o forță stranie și subtilă, latentă și concentrată, de ale cărei unde este bine să
Cărțile lui Prospero by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/7508_a_8833]
-
atunci când scrie poeme de amplă respirație, unele în evidentă cheie postmodernă. De altfel, poetul șaptezecist a fost, pe bună dreptate, considerat unul dintre precursorii textualismului românesc din anii '80. Excelentul poem O călătorie cu Fernando Pessoa este o sărbătoare a intertextualității, adevărat material didactic pentru explicarea principiilor textualismului. Simbioza de imaginar, dar și de expresivitate poetică dintre Fernando Pessoa și Constantin Abăluță este formidabilă. Ca doi pianiști care interpretează o partitură la patru mâini, cei doi poeți se armonizează perfect, sonurile
Vernisaj liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7269_a_8594]
-
fără căinți"; Ana Blandiana se închipuie cum, atunci când va îmbătrâni destul, o să se "întindă" "printre grămezi / Fără dorințe, fără gând" (...), " În dulcele coșciuge de boabe / Voi sta zâmbind cu ochii-nchiși". Nu-i vorba de ceea ce se va numi "pastișă", intertextualitate, fiindcă lipsește orice semnal de asemenea strategie. Prin excepție, contemplația ar trebui să se reducă la gradul extatic, ca o scufundare în mitologie, fără a mai încerca transcenderea ajunsă în impas metafizic. Mișcările sunt domoale, vocea în surdină, "ochiul de
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
o Alice în țara minunilor sau, de ce nu, o Berezina ori un Gulag. Dacă Tournier a mărturisit că e dator acestei imaginații, iar alții nu, e, poate, și pentru că face parte dintr-o generație care s-a format în spiritul intertextualității lui Genette. Astăzi nu mai e un secret că scriitorii își trec unii altora ștafeta, mai ales că o fac conștienți de valoarea schimburilor și împrumuturilor reciproce. Când l-am descoperit cu decenii în urmă pe Márquez și am fost
Marquezianul Thomas Mann by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6146_a_7471]
-
rutină, problemele personale, vîrsta, alcoolul etc.), cu date reale, unele chiar din autobiografia autorului. La un alt nivel prevalează conținutul de factură metaliterară și intertextuală: „saltul irlandez” al protagonistului în geografia imaginară a unui Dublin joycean deschide un spațiu al intertextualității. În ciuda menținerii unor detalii reale, întreg contextul este vădit ficțional, contururile se pierd, figurile se încețoșează și se multiplică, percepția sa este nesigură și schimbătoare, concretul se topește în abstract, materialitatea devine imaterială. Într-o asemenea zonă, a irealului, în
Literatura după era Gutenberg by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4829_a_6154]
-
nu pare stimulat de conceptul de literatură, ci complexat. „Deosebindu-se de Borges, scrie I. Negoițescu, care imagina cărți de dragul cărților, spre a preamări cartea, M. H. Simionescu le inventează spre a descalifica ideea de carte și ideea de autor”. Intertextualitatea, parodia, farsa la care se pretează autorul, analizate atent de către Gabriela Gheorghișor, par să nu reprezinte decît o expresie a ceea ce Jean Starobinski numește „conștiința melancolică”, urmare a unui simțămînt de inferioritate, care încearcă a se sprijini pe textele, fie
Cu toate cărțile pe masă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5305_a_6630]
-
albioana cloană”. Limbajul care refuză constrângerile locului comun („răcirea încălzirii planetei”) e deschis jocurilor plurilingve: Cuțu-cuțu nach Grivei, Pașopt na turbincă!, network de hai-huiști, laptopiseț, poatever, Jemandea, apropo de by the way. Un mecanism esențial de dezvoltare a discursului e intertextualitatea: Caragiale, desigur, e omniprezent (bobor, nacafa, rezon, moft, vițăvercea, C’eș’copil?), dovedindu-se chiar reproductibil în engleză: „Te doare la inimă, Johnny, mamă? - Whatever!”. I se adaugă clișee literare mai cunoscute, eminesciene la origine, dar intrate în uzul comun
„Tangajul langajului“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5468_a_6793]
-
și a opiniilor. Între Biblioteca reală și cea imaginară se produc numeroase translații sau glisări parodice și ludice, astfel încât Bacovia, de exemplu, autorul volumului Plumb ne-ar oferi, în această carte, „informații interesante despre intoxicația cu plumb la muncitori”. Dimensiunea intertextualității e dominantă aici, pentru că se constituie, în spațiul cărții, o rețea de trimiteri și de referințe, unele reale, altele fictive, de autori și de cărți, de citate sau fragmente ilustrative pentru una sau alta dintre speciile literaturii. Interesantă e tentativa
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
Pia Brînzeu S-au scris nenumărate cărți, studii și eseuri dedicate intertextualității. În mod ciudat, însă, nu există aproape deloc investigații serioase cu privire la intratextualitate, o formă restrânsă de intertextualitate, dar definită ca o rețea de opere aparținând unui singur autor, opere în care se repetă aceeași poveste sau aceleași personaje. Intratextualitatea e
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
Pia Brînzeu S-au scris nenumărate cărți, studii și eseuri dedicate intertextualității. În mod ciudat, însă, nu există aproape deloc investigații serioase cu privire la intratextualitate, o formă restrânsă de intertextualitate, dar definită ca o rețea de opere aparținând unui singur autor, opere în care se repetă aceeași poveste sau aceleași personaje. Intratextualitatea e provocatoare mai ales prin formele sale specifice de proliferare ilustrate de un singur autor. Deși există numeroase
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
rețea de opere aparținând unui singur autor, opere în care se repetă aceeași poveste sau aceleași personaje. Intratextualitatea e provocatoare mai ales prin formele sale specifice de proliferare ilustrate de un singur autor. Deși există numeroase asemănări între intra- și intertextualitate, intratextualitatea are anumite caracteristici proprii care o diferențiază și o fac să merite a fi investigată separat. Două celebre afirmații despre intertextualitate pot fi considerate fundamentale și pentru intratextualitate, reprezentând un punct de plecare pentru analiza de față. Una îi
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
prin formele sale specifice de proliferare ilustrate de un singur autor. Deși există numeroase asemănări între intra- și intertextualitate, intratextualitatea are anumite caracteristici proprii care o diferențiază și o fac să merite a fi investigată separat. Două celebre afirmații despre intertextualitate pot fi considerate fundamentale și pentru intratextualitate, reprezentând un punct de plecare pentru analiza de față. Una îi aparține lui Charles Grivel (Thčse préparatoire sur les intertextes, 1982), care susține că nu există texte, ci doar intertexte, ceea ce presupune că
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
Thčse préparatoire sur les intertextes, 1982), care susține că nu există texte, ci doar intertexte, ceea ce presupune că nu putem găsi niciun text izolat, ci doar texte care aparțin unui 'univers de texte'. Uneori, însă, acest univers mai larg al intertextualității, unde autorii citează, copiază, parodiază, împrumută sau fac aluzii la alți scriitori, se reduce la universul mai restrâns al intratextualității, unde autorul se imită doar pe sine, repetând aceleași evenimente sau personaje din scrierile sale anterioare. A doua afirmație importantă
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
povestea sau personajele să fie reciclate într-o manieră mereu nouă și așteaptă să fie surprinși de originalitatea repetiției. De aceea autorii nu se pot limita doar la o simplă reluare, ci caută să evite monotonia prin abordări imprevizibile. În timp ce intertextualitatea este considerată de Roland Barthes (Image-Music-Text, 1977) o țesătură care reduce arta scriitorilor la un simplu proces de amestecare a textelor, intratextualitatea le cere scriitorilor să găsească noi strategii literare pentru a-și plasa reluările în zona fecundă a originalității
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
a fi original", punct de vedere ce, în timpul unui modernism obsedat de „noutate", exploziv, aduce o adiere clasică. Așadar Gabriel Tarde devine o figură majoră a ideii de relație între inovație și tradiție, mergînd pînă la aspectele sale recente de intertextualitate sau metaliteratură. Nu l-am putea omite nici referitor la dezbaterile din țara noastră, caracteristice ultimilor ani, despre canon și canonizare, provocate de eseul lui Harold Bloom, Canonul occidental. În ochii unor comentatori, canonizarea ar fi cu preponderență o formă
Melancolia cunoașterii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6437_a_7762]
-
totul remarcabilă, două criterii - cel cronologic și cel al genurilor literare, consubstanțiale gândirii creatoare a lui Borges însuși, urmărind procesul de universalizare a acesteia, Universul complex al poeziei marelui argentinian este impregnat de aluzii culturale, profesând un veritabil cult al intertextualității. Până și marea din poemul omonim este una culturală, memorie a faptelor lui Ulise și Sindbad. Paradoxal, uitarea este, și ea, o temă preferată. Derizoriul ei, acceptat cu o anume seninătate, exprimă graba omului de a reconfigura semantica lumii: „Ușor
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
fie folosite - cu sens peiorativ, ironic, sarcastic, umoristic etc. - de mai toată lumea vorbitoare de limbă română. Cu atât mai mult, personajele caragialiene înseși vorbesc ca în... Caragiale, cum este cazul în lucrarea de față, care are un anumit raport de intertextualitate cu Scrisoarea pierdută . Faimoasa sintagmă „ai puțintică răbdare”, caracteristică lui Trahanache, este un exemplu în acest sens. Cititorul va recunoaște, de bună seamă, și alte exemple asemănătoare, fără ca ele să fie indicate ca atare în text. Totuși, dacă între replicile
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]
-
concluzii sau o analiză comparată a prozelor lui Carlos Fuentes și Mircea Eliade descoperă că „spațiotemporalitatea alternativă” se lărgește printr-o „nouă dedublare a misterului”; sunt descifrate semnele lăsate de Kavafis în palimpsestul lui Lawrence Durrell ori convergența, până la o intertextualitate amoroasă, a poemelor lui Odysseas Elytis și a predecesorului (și mentorului său) Andreas Calvos; Sem Tob de Carrión, rabin și poet sefard, ilustrează un pluralism cultural autentic în Spania sec. 14. Extraordinar apare un erou al lui Vargas Llosa, care
Hermeneutică postmodernă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4616_a_5941]
-
încă din prima copilărie/ pe care ai uitat-o de mult” (să uiți). Dar în la pierderea speranței (altă firmă, același „La Mongolu’” din Clujul de demult), Nicolae Prelipceanu scrie și o poezie a poeziei, nu în registrul cunoscut al intertextualității, ci în acela al transferului, al transpunerii în vremea surpată a fiecărui poet pe care îl substituie azi pentru a-l renaște și, deopotrivă, pentru a-l face să dispară din nou: Apollinaire, „la al cărui mormînt de piatră cenușie
Sufletul mărunțit pe un tocător by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4559_a_5884]
-
în 1989, cît și după această dată, ea se caracterizează printr-o adevărată apatie hermeneutică. Practic, toate monografiile dedicate scriitorului se opresc la o prezentare descriptivă, de suprafață, trecînd cu indiferență, seduse de transparența scriiturii sebastianice, peste nenumărate intenționalități și intertextualități secrete ale operei. Acest fapt se vede foarte bine și în cele două dosare dedicate lui Sebastian, care conțin o multitudine de tablete, articole și eseuri, ocazionate de apariția, în 1996, a Jurnalului său. Mare parte dintre intervențiile antologate devin
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]