490 matches
-
cuvintele cu foarte mare grijă, ticălosule! Pentru că s-ar putea să fie ultimele, i-am spus. James s-a albit și mai tare, dacă așa ceva era posibil, și nu a mai scos nici un cuvânt. — Niciodată n-o să mă mai las intimidată, l-am anunțat cu hotărâre. Îmi place să cred că am avut ceva din curajul lui Scarlett O’Hara atunci când a livrat discursul cu „Dumnezeu mi-e martor, niciodată n-o să-mi mai fie frig sau foame“. Întotdeauna am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cea mai urâtă rană? A urmat o scurtă dezbatere. —Un euro. —Dați-mi-l, i-a somat Maggie. Cel mai mare - spusese că îl cheamă Hedwig, dar nu putea să fie așa - i l-a înmânat, uitându-se la ea intimidat. Maggie a mușcat moneda ca să se asigure că era autentică, apoi mi-a zis: — Zece la sută pentru mine, restul pentru tine. În regulă. Arată-le. Așa că le-am arătat - nu pentru bani, desigur, ci pentru că am realizat că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
În fundul autocarului, ca Într-un fel de autoexil. La rândul ei, Marlena rumega la cele spuse de Harry. Detesta să se țipe la ea, mai ales de către figuri autoritare. Tatăl ei făcuse la fel și acum nu se mai simțea intimidată, ci doar paralizată de furie. Wendy era complet neafectată de cele Întâmplate. Sprijinită de umărul lui Wyatt, chicotea la gândul că fuseseră prinși În flagrant. În mod ciudat, găsea acest lucru excitant. Îi comunică acest gând și lui Wyatt, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
becuri, radiouri. — De unde știi toate astea? spuse ea zâmbind. El ridică din umeri, dar În sinea lui se simțea flatat. Sunt un băiat simplu de la țară. Am remarcat că o privi intenționat pe Heidi În ochi până când ea cedă chicotind intimidată. Cel care rupse vraja fu bărbatul de pe bicicletă care se dădu jos și-l invită pe Moff să-i ia locul. — Și-așa n-am fost la sală aseară, Îi spuse Moff lui Heidi În timp ce se urca pe bicicletă. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fără nici o însemnătate pentru Iași, nereprezentând nimic decât favoarea puterii centrale, ei și nimenea sunt espresii identice. Acest soi de alegeri în care toată puterea guvernului central se exercită asupra a o mână de oameni, parte atârnați de buget, parte intimidați, când amenințați, când lingușiți, ne aduce aminte procedările analoge din alte țări, în cari parlamentarismul formează asemenea pretextul pentru exploatarea populațiunii. În Ungaria bunăoară mamelucii guvernului se aleg în comitatele cele mai nemulțumite, locuite de naționalități, deși guvernul e cel
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
află aci, sub un guvern și o legislațiune demagogică, un teren de esploatare cum nu-l mai aflaseră undeva; mai mult, ei află în Grădiștenii noștri, în vânătorii de aur ai noului Byzanț, niște aprigi apărători înaintea unei justiții amovibile, intimidate, compuse adesea din tineri cu puțină esperiență; află într-o administrație incultă, venală, plină de vicii și necesități, un sprijin activ întru esploatarea claselor noastre producătoare, a țăranului, a meseriașului, a muncitorului. Deprinși a se organiza repede și lesne, ca
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
se vede, să nu observăm că, prin înclinarea aceasta atât de accentuată pentru un grup compus din două puteri apusene, pierdem bunavoința egal de necesară a celorlalte puteri, precum și a unuia dintre vecinii noștri care nu credem să se lase intimidat nici prin onorile ce ni se fac, nici prin laudele ce ni le durăm cu o așa ieftină munificență, fără a cheltui materie cerebrală, ci numai hârtie și cerneală neagră. În fond călătoria M. Sale nu ni se pare deloc
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
clauzele contractuale etc. etc. Cred că erau disperați să aibă drăcia de traducere, cine știe câte milioane dorea să depună în cont românul nostru după un weekend de vis petrecut la Geneva. Români, aici sunt banii Dumneavoastră, îmi șoptesc amar în barbă. Intimidat, cedez. Iau cei 800 de franci și plec scârbit. La colțul străzii, simt că acei bani îmi ard buzunarul. Vreau să mă întorc să-i dau înapoi. Nu o fac, am nevoie de ei. Mănânc și plâng, dar mănânc de pe urma
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pe moment, aproape m-am speriat, crezând că o să-mi sară de gât, să mă îmbrățișeze; dar, mi-am dat seama, la timp, că nu voia decât să-mi strângă mâna cu putere și să mă felicite. M-am fâstâcit, intimidat și abia am apucat să-i sărut mâna și să catadicsesc: Mulțumesc!... Mulțumesc!... Iată, așadar, și primul "beneficiu" al șederii mele cu Ea în birou. Voi pleca în Suedia? Dar, ăsta e un lucru formidabil! Numai să fie așa! N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
sau la Paris!" (Expresie valabilă, totalmente, și pentru autorul romanului .) Ajuns în Varvara, tânărul profesor este marcat de un fenomen misterios, descoperind că "satul din mine amenința să nu se oglindească în cel dinafară". Ambițiosul maximalist însă nu se lasă intimidat: "Mi-am înțeles menirea: trebuia să rămân și să scormonesc la rădăcinile primejdiei ce plutea deasupra Varvarei și, de-acolo, asupra lumii întregi". Nici mai mult, nici mai puțin! În ce consta, totuși, pericolul iminent care amenința atât satul Varvara
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
e cu noi, și-a cumpărat pantofi noi pentru ocazia asta. Masă superbă, Eva e plină de farmec, ne spune despre fratele ei, Karl Otto, cu care nu vorbește. Rivalitate în care sora cea mică a învins? Boni se simte intimidat, dar până la urmă totul e bine. La întoarcere am găsit un buchet splendid de la N.R. la ușă și felicitări de la vecini pentru recenziile foarte bune. Toată lumea spune că e cartea mea cea mai bună. Din cauza succesului, dar eu cred că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
militară, ținea arma neîncărcată, scoasă pe geamul din față a mașinii, într-o poziție militărească. Uniforma și arma impuneau respect în acele momente de derută și confuzie totală. Mulțimea nu l-a recunoscut și s-a dat la o parte intimidată, iar „revoluționarii”care acum câteva ore mai, mai să mă omoare, salutau militărește abia ținându se pe picioare, după ce își mai făcuseră curaj la restaurantul din centrul comunei cu niște băuturi tari. Tovarășa primăriță, haideți cu noi să mărșăluim prin
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
și jumătate, iar cea de la Kumano are un metru și jumătate. Inima mea dansează printre acele flori de glicină. E copilul cuiva. Trăiește. Logică... inevitabil... este dragostea de logică. Nu e dragoste pentru o ființă umană. Bani și femei. Logica, intimidată, o ia la sănătoasa. Și declarația plină de curaj a lui Faust: zâmbetul unei fete este mai prețios decât istoria, filosofia, educația, religia, legea, politica, economia și toate ramurile științei la un loc. Învățătura nu-i decât un alt nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
acolo, mare și supradimensionat. Până și papagalii pictați pe abajururi erau cât găinile roșii de Rhode Island. Și cei din familia Magnus erau uriași; aveau oase mari, de Neanderthal. Cumnata mea era masivă și ea, și era ori conștientă ori intimidată de faptul că nu e delicată, strângându-mi mâna de parcă a ei era prea mare. Nu era cazul. E o situație dificilă când oamenii supradimensionați își fac griji în legătură cu cum arată, mai ales femeile, căci ele au o groază secretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de un gînd, Mihai uită să mai răspundă. Bea toată cafeaua din ceașcă, apoi privește lung ceasul de la mînă, scoțînd un fluierat tărăgănat, ca un vaiet: Dumnezeule! E aproape opt... Lasă slobode cîteva înjurături, spre stupefacția tînărului din fotoliu, care, intimidat, roșește tot, stingher. Nu pe tine te înjur spune Mihai în graba lui de-a se îmbrăca. Trebuia să fiu la teatru, am vizionare oficială. Ptiu! exclamă, uitîndu-se în oglindă, să-și aranjeze cămașa și cravata nu prea am față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mine..., apoi traistele cu alimente, lemnele de foc..., primul om pe care l-a căutat cînd am fost dată afară din facultate a fost Theo, cel cu care rămăsese să se certe un tînăr frumos, înalt, cu o privire ageră, intimidat, roșu tot, gata să facă un gest violent, după care să-și ceară mii de scuze...genul acela de bărbați care plac femeilor bovarice... Mama n-a crezut niciodată în ideile tatei, dar i-a plăcut să-i stea alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mult mai Înaltă decât Naomi, iar asta spori efectul atitudinii ei. — Oricine ar părea slabănog În comparație cu tine, Îi aruncă ea. Eram impresionată, căci nu mă așteptasem de la Lesley nici măcar la o Încercare palidă de ripostă. Dar Naomi nu arăta nicidecum intimidată. — N-ai nici cea mai vagă idee ce le place bărbaților, așa-i? replică ea. Sunt foarte fericită că fundul meu nu e plat ca o scândură! — Știu doar că nu le plac târfele! strigă Lesley, coborându-se iute la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
scoată vreo vorbă, pentru că era mult mai discretă în privința problemelor familiale decât o socotea Alex. Tânărul Seanu nu luase parte la „dezmăț“. Cum răspundea la gazetă de știrile privitoare la spectacol, ajunsese, împreună cu gașca, până la Omul Verde, dar se simțise intimidat și nu rămăsese prea mult acolo, preferând să se ducă la cârciuma Dihorul din Țara Pustie, în vecinătatea locuinței lui. (O cârciumă în care, pe vremuri, se făcea trafic de droguri, dar care a devenit acum un local inofensiv, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
s-au tăiat țiganii, cu cuțitele, conchisese înțelept nenea Sandu, după ce răspunsese apelului telefonic de la dispecerat și-și notase amănuntele, într-un bloc-notes ferfenițit. Iar copilul, cine știe ce șteoarfă alcoolică ori drogată, l-o fi lepădat. În biserică?! nu se lăsase intimidat Mânecuță. Mă rog, mă rog, mă depășește... Uite, ne trimit pe noi la muzeu, bre, fiindcă nu mai au oameni disponibili, iar acolo se pare că e vorba numai despre furăciune curată, fără violență, oftase nea Sandu. Acum, Avocatul își
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nu se vedeau decât doi pereți ce păreau să se apropie În depărtare, până la a se atinge. O șerpuire de cabluri electrice și de tuburi, și apoi nimic. Negru absolut. — Vino, o invită Zero, Întinzându-i mâna. Maja privi Împrejur intimidată, ca și cum dintr-o clipă În alta trenul putea să țâșnească din galerie și să-i lovească. Dar nu era nici un tren. Ultimul se Îndreptase spre depou cu mai bine de jumătate de oră În urmă. Atunci Își spuse că dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mă străduisem din răsputeri să fiu politicoasă cu el, iar apoi i-am comunicat îndoielile mele lui Jennifer, în cea mai delicată manieră cu putință. Așa că era de neînțeles de ce adoptase el acea postură agresivă împotriva mea. Ca să nu par intimidată, i-am susținut privirea cu o expresie de gheață. Atunci, evident înfuriat, s-a întors spre Jennifer, a luat-o de umeri și a sărutat-o. Scopul, mi-am dat seama, era să-și marcheze dreptul de proprietate asupra prietenei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
te dai cu capul de-un copac, ca să-ți sară dopurile din urechi. — Aha. Alunecăm la vale În Întuneric, pe poteca Îngustă, rîzÎnd reținut. E duminică. Îl găsesc pe taică-meu la poartă, vorbind cu locotenentul bateriei noastre. Militarul pare intimidat de aerul lui de artist. Nu știu cum vine asta, pentru că nu e ceva evident, ține mai degrabă de atitudine. Îi iese fără să vrea. Și dacă tot l-a intimidat, Îl roagă să-mi dea drumul din unitate. Locotenentul mă lasă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
în mișcare, ea își flutură de la fereastră mica batistă albastră; după zece minute mă întorceam acasă, unde doamna Pavel aștepta să-i povestesc amănuntele plecării. În aceeași zi, spre seară, profesoara Marga Popescu, aflată în București pe perenul Gării de Nord, ușor intimidată, se urca în expresul de Paris, dar când trenul își mișcă roțile nu mai avu cui să mai fluture batista ei albastră. 5. Era moină; zi posomorâtă, și în după-amiaza aceea, când mă întorceam de la tribunal, în timp ce adăstam în fața vitrinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ceva. Ce s-a Întâmplat? Ai o voce ciudată rău, ca aseară la telefon. Ce e? — Stai să fac niște cafea, spuse ea. El Își târî bagajul până pe hol și Închise ușa de la intrare În urma lui. —Ruby, vorbește. Mă simt intimidat. Am făcut ceva greșit? Ea stătea la chiuvetă și umplea ceainicul cu apă. Nu știu de unde să Încep. —Cu Începutul. Apăsă pe butonul de la ceainic și Îi dădu hârtia pe care o furase. — Aruncă o privire pe asta. —Ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
exact cum bănuise Ruby, era singurul doctor implicat În afacere, avusese tupeul și nesimțirea de a nega totul și amenințase spitalul că-l dă În judecată pentru calomnie, dar Jill și cele două moașe implicate au fost mult mai ușor intimidate și au spus totul la interogatoriul mai marilor spitalului. Desigur, l-au incriminat și pe Hardacre. El, Jill McNulty și moașele au fost concediați pe loc pe motiv de „gravă violare a conduitei spitalului“. Primiseră toți interdicții de a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]