1,269 matches
-
și albume de artă. Acasă erau atenți unul cu altul, iar eu credeam că între ei era altceva decât ura, o obișnuință blazată în chiar mijlocul unei furtuni pătimașe. Speram să mă fi înșelat liniștea sau vreun cuvânt cu o intonație străină, sau poate că Emil fusese aruncat în brațele rutinei, iar Laura nu putea ieși din starea de nepăsare, de început de toamnă murdară care creștea între ei. — De ce vrei să pleci? — Dacă aș rămâne ar fi doar pentru câteva
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
spunând: „Ai venit? Desfă-ți fularul de la gât!“ Vocea ei își regăsise timbrul plăcut din vremea copilăriei și rezona precum cuvintele pe care le rostești inconștient, când dormi. Mai auzisem vocea asta, într-un somn profund. Oare visa? Avea o intonație voalată, răgușită, ca a unei fetițe care s-ar juca de-a v-ați ascunselea pe malul Surenului: Pentru un moment, rămăsesem nemișcat. Spuse din nou: „Vino, desfă-ți fularul de la gât!“ Am pătruns încet în obscuritate. Mi-am scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
un valet inutil”. După 20 de ani de la primul articol, iată ceva despre Lubeck: “Când spunem că decorul unui oraș este arhitectura lui, mă gândeam și la limba pe care orașul o vorbește, limba lui ca atmosferă, sunet al vocii, intonație, dialect, vocabulă a țării de origine, muzică a ei”. Totuși, lecturile mele din Thomas Mann. Și Doamna General, așa cum o vedeam eu prin ’76: “Karin tante verișoara dinspre mamă a bunicii mele-sau doamna General, cum era cunoscută, pentru că era
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
locul lui și a umplut ulcelele cu vin, începând cu cea a lui Pâcu. Râsul nu se mai oprea. Era o voie bună ca la o petrecere în lege. Pâcu parcă se întrecea pe sine... Privea într-un fel hazliu, intonația vocii era alta sau trăgea din lulea într-un anume fel... Toată purtarea lui provoca valuri de râs. Pe lângă asta îi trăgea și pe cei din jur pe povârnișul vorbei de duh. Când și ultima plăcintă din chersân a dispărut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cercetare închinată lui Ion D. Sîrbu, Antonio Patraș e departe de-a ocoli cu pudibonderie, așa cum se mai întîmplă și în prezent, chestiunile delicate ale subiectului, ci, dimpotrivă, le aduce la suprafață, cu un aer constant de naturalețe. Fără o intonație polemică pronunțată, criticul le tratează cu o apreciabilă probitate, sine ira et studio. Drept care le punctăm și noi, cu precizarea preliminară că, în cvasitotalitate, sîntem de acord cu propozițiile d-sale. Intelectual de obîrșie minerească, I. D. Sîrbu s-a
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9162_a_10487]
-
verbine./ Ele răspund că știe pătlagina mai bine". Două sînt mărcile caracteristice creației argheziene pe care Lazăr Popescu le detașează și asupra cărora insistă în demersul d-sale. Prima este cea a violenței care se asociază dispoziției lăuntrice ca și intonației discursului arghezian, trădînd relația sa primitivă cu transcendentul, precum și aparenta sa subordonare la ordinea acestuia, grație actului sacrificial pe care-l presupune orice creație. Girard vorbea despre o violență întemeietoare: Afirmăm că violența fondatoare este matricea tuturor semnificațiilor mitice și
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
din care Își amintea doar melodia, fără cuvinte. Pentru a fi și mai preciși: Își amintea totuși niște cuvinte, dar dintr-o limbă străină, pe care nu o Înțelegea. La fel, din ce-i spusese Michel, Îi rămăseseră În memorie intonația, timbrul vocii sale, cadența frazelor, sau amănuntul că, În timp ce conversau, se stinsese felinarul, dar nici un element din care să poată extrage vreun Înțeles, ori pe care să-l poată reproduce În propriile cuvinte. În schimb, Își amintea cu ușurință cum
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
picioarele pe pămînt, mica ta comoară s-a tras în tiraje de zeci de mii de exemplare. Și mai gîndește-te încă o dată dacă lucrurile s-au petrecut exact așa. Atmosfera devine tot mai încărcată, începe să citeze Bătrînul cu o intonație de actor, de parcă s-ar fi aflat în mijlocul acțiunii. Ora 14, marșuri militare pe calea undelor, cîntece patriotice, Radioul își face încă datoria, se aud pîrîiturile discului intitulat sugestiv „Apărăm pămîntul țării“. Pe Magheru apar primele pancarte, milițienii sînt băgați
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
an cît alții în zece, dar ca să ți-o spun pe aia dreaptă să știi că și pe mine m-au cam lăsat balamalele, noroc doar cu drăcușorul de care-ți ziceam că mă îndrumă peste tot pe unde calc. Intonația asta călită, unde o mai auzise? Și dacă nu e doar o farsă? începe să se teamă pentru micul lui secret. — A meritat toată tevatura? Hai că mie poți să mi-o spui, despre ce tevatură era vorba? O nimica
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
acoperire de sus, că făcea parte din scenariu, și rămîneam doar noi între noi, ți-o repet, deși știu că veneai des pe acolo, Roja, nu te mai preface, te gineam de fiecare dată, de la început ți-am remarcat vocea, intonația, punctul tău forte, calmul. Am simțit că o să mă bagi în bucluc, am simțit că adulmecai către ceva care era al meu, chiar de sus de la amvon, citeam ce aveam eu pe hîrtiile mele, dar nu te aș fi scăpat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
eu, rînjindu-mi dinții la el. E seara devreme. Aud o voce dinăuntru. — Cine e Ray? S-a Întîmplat ceva? — Nu, nimic! țipă el Înspre apartament. Vocea aia. Sună ca a lui Drummond. Presupun că o grămadă de curve au o intonație din asta smiorcăită și iritantă. Poate că-i puicuța aia Trudi. — Ai companie Ray? rînjesc eu. Așteaptă aici un minut, spune el, clătinînd din cap Înainte de a intra În casă. Afară pe friguăsta? Pula mea. Pășesc În hol. Dispare preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
mereu În termeni metaforici - de parcă n-ar fi avut cum să spună lucrurilor pe nume, oricât ar fi dorit. Atitudinea asta mă Înfuria, și când Îl presam, Anton Îmi spunea doar atât: — Cine știe, cine știe. Ca de obicei, fără intonația interogativă. În doar câțiva ani amicul meu a distrus un Întreg imperiu al iubirii făcut din câteva trotuare tocite din vestul Vienei. Luând În considerare indiciile sale, doamnele din zonă trebuie să-l fi ajutat și ele. Pe calea patului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
categoriei din urmă. De-a lungul anilor talentul lui de a da răspunsuri evazive s-a dezvoltat atât de mult Încât mă făcea să regret că l-am Întrebat ceva. „Cine știe, cine știe“, Îmi răspundea de obicei, bineînțeles, fără intonația interogativă. Totuși n-o făcea din răutate, doar că nu vroia ca oamenii să se apropie de el. Majoritatea lucrurilor le păstra „doar pentru femei“. Cu toate acestea, cred că n ici măcar ele nu reușeau să stabilească o relație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
știa foarte bine că le va regreta la lumina zilei. — Te poți Întoarce cu mine. Îți voi lua un apartament În oraș. Tăcerea ei păru să accentueze lipsa de realism a promisiunilor lui. Nu mă crezi? — Oh! spuse ea cu intonația unei Încrederi absolute. E prea frumos ca să fie adevărat. El se simți mișcat de absența completă a cochetăriei la fată și Își aminti iarăși, cu Înnoită putere, că fusese primul ei iubit. — Ascultă, spuse el, o să vii și mâine? Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
atât de aproape de aparat. — Alo, alo, alo, spuse maiorul ursuz. Soldatul recrut aplecă puțin capul În direcția telefonului. Distanța de mulți kilometri ce se Întindea de la Belgrad până la frontieră fu străbătută de duhul unei voci insolente și cultivate, cu o intonație atât de clară, că până și Ninici, aflat la jumătate de metru de aparat, putu să-i prindă silabele măsurate. Acestea cădeau ca dintr-o cutie cu ace, unul câte unul, pe fondul unei tăceri profunde. Lukici și funcționarul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
în jur, zicând: — Ce paștele mă-sii? Ușa se închide în spatele lui. Și Nash bagă bărbia în piept; scormonește cu două degete în buzunarul din față. Scoate un cartonaș alb mânjit cu mâncare roșie și galbenă și citește blestemul, cu intonație ritmică și plată, ca și cum ar număra. Ca Helen. Omul din ușă dă ochii peste cap. I se taie genunchii și se prăvălește într-o parte. Eu stau și nu fac nimic. Nash vâră cartonașul la loc în buzunar și zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cursul: vântul modelând munții, sedimentele mareelor, cercurile anuale în lemnul trunchiului; dar erau metafore ale creației literare în general, în timp ce imaginea dovleacului se referea direct la mine. — Ești supărată pe sora dumitale? am întrebat-o, simțind în vorbele ei o intonație polemică, de persoană obișnuită să-și susțină propriile păreri în opoziție cu alții. — Nu, pe altcineva pe care-l cunoașteți, a spus ea. Fără prea mult efort, am reușit să arunc lumină asupra motivului real al vizitei sale. Ludmila e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
vrea. "Vin de la gară și aș vrea să mă găzduiți. Sînteți domnul Ali, proprietarul hotelului, nu?" Turcul mormăi ceva și pînă la urmă deschise. În mînă nu ținea nimic primejdios, era tocmai cheia. Vorbea curat românește, poate doar avea o intonație mai ciudată, parcă se răstea, parcă lătra. "Eu sînt proprietarul, numai că nu prea știu ce mai țin. Aici la Medgidia în afara zilelor de tîrg nu vine nimeni. Iar hotelul devine atunci tractir. Știți ce-i aia tractir?" Nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dispoziție! Margaret s-a ținut bine să nu-și piardă cumpătul. Voia să pară in teresată, nu tulburată, Încerca să nu i se vadă obrajii Îmbujorați și să Își stăpânească bătăile repezi ale inimii, care o făcuseră să gâ fâie. Intonația vocii băiatului, alegerea cuvintelor (or, mai precis...), politețea lui, care avea ceva din manierele de pe vremuri, adresarea cam abruptă, tusea lui nervoasă, pe toate le auzise cu mulți ani În urmă. Nu putea s-o Înșele felul acela de a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Părea să fie de o vârstă cu el, dar Întreaga ei făptură, prestanța, părul Îngrijit, scurt, cu bucle moi de o parte și alta a capului, ca un star de cinema, altceva decât pieptănătura simplă a celorlalte fete de acolo, intonația ei firească, felul În care stătea picior peste picior, cu cotul așezat pe masă, toate astea Îi dădeau Înfățișarea unei persoane mature. Orfanii nu-s fericiți niciodată, a adăugat careva și dintr-odată s-au apucat toți să dea din
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Închipuise mereu că era o limbă care i se potrivește, dar nu mai era la fel de sigură. Soldații s-au pus pe râs fără să fie limpede din ce cauză. — Baricada aceasta ne oprește să Înaintăm, a continuat Bill cu o intonație impozantă de membru de ambasadă. Avem dreptul să continuăm imediat. Unul dintre soldați s-a apropiat de mașină. Își ținea automatul În brațe cu atâta naturalețe, de parcă făcea partea din corpul lui. — American, a zis. Margaret n-a priceput dacă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
aceea. Nu mai știa când Își spusese prima oară s-a terminat cu mine. De obicei ținea minte asemenea amănunte, clipele când i se Întâmpla ceva important. Fusese o vreme când putea să Își amintească o conversație Întreagă, timbrul și intonațiile glasului cuiva, felul În care pronunța fiecare vorbă. Felul În care i se spunea, aproape În șoaptă: N-am să te uit niciodată. A Închis ochii și a Încercat să Își aducă totul aminte. A Încercat să nu mai audă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ar putea să fie altfel, cu oameni ca Din În jurul nostru? N-ai fost doar prost ținându-te după el, nu, nici măcar nu te-ai gândit ce faci! Ce ciudat, și-a zis Adam, se simțea alinat de dojană, de intonația egală a mustrărilor. N-ar fi vrut să tacă, deși era jenat de vorbele ei. Simțea că adoarme, că e gata pentru prima oară după multă vreme să cadă Într-un somn lung și adânc. Z Își schimbase poziția pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lectură clară și convingătoare. Metodologia școlară acordă în ultimul timp o atenție tot mai mare formării deprinderii de a vorbi în public, iar lectura unei compoziții este o modalitate eficientă de utilizare a elementelor compensatorii, cum ar fi gesturile, mimica, intonația, debitul verbal. Pentru ca vorbitorul să fie urmărit cu atenție, el va trebui să știe să se facă ascultat, prin adoptarea unei anumite poziții, prin adaptarea vocii la conținutul discursului, printr-o dicțiune corectă, prin supravegherea debitului verbal și, mai ales
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
niciodată inoportună. Propuse chiar o nouă aranjare a camerei, În interesul chiriașului, dar și al mobilei. Zâmbea mulțumită. În privința lui - arătă spre cort ridicând tonul pentru a o obliga să Îl asculte - lucrurile H mai complicate... Nu zău! Nu credeți? Intonația de zeflemea joasă și poziția provocatoare În contre-pied pe care o adoptase Îl derutară complet. Să vă explic... Tăcu. Nu știa cum să continue și Își dădu seama că nu avea cui să vorbească. În genunchi, strângea cortul cu repeziciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]