911 matches
-
ele se maturează în măduva hematogenă trecând prin stadii similare cu cele ale seriei granulocitare. IL-3 și IL-5 stimulează direct proliferarea și maturarea eozinofilelor. Timpul de maturare la nivel medular este de 5-6 zile; ele se găsesc într-un compartiment intravascular (la marginea vasului) și un compartiment circulant (cu o semi-viață de 8 ore). Eozinofilul matur conține un nucleu bilobat și granule mari, distincte, de culoare roșu-portocaliu; granulele sunt constituite dintr-un material numit proteină bazică majoră (MBP) (cea mai puternică
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
a masei membranei celulare sub formă de tubuli și cisterne care comunică cu exteriorul celulei. Megakariocitele mature sunt celule ameboidale care întind pseudopode printre celulele endoteliale care tapetează sinusoidele medulare; pseudopodele apoi se fragmentează formând plachete. Plachetele rămân în spațiul intravascular, dar în orice moment aproximativ 1/3 din ele este adunat într-un anumit loc (pulpa roșie a splinei). Timpul de viață al plachetelor sanguine este de 3 zile. Când numărul plachetelor circulante scade sub numărul normal este eliberată în
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
prin inhibarea aderării plachetare și anti inflamator prin inhibarea aderării leucocitare, efectul antiproliferativ, precum și o participare complexă în tabloul radicalilor liberi. Interacțiunea NO cu endoteliul vascular determină creșterea permeabilității celulare și favorizează pătrunderea, în și prin intimă, a unor componente intravasculare. Una din cele mai importante implicații funcționale pentru NO este vasodilatația determinată de debit, unde o creștere a debitului crește forța de forfecare (stres tangențial), producând vasodilatație NO-dependentă. Reducerea producției de NO în cadrul disfuncției endoteliale poate contribui la mecanismele patogene
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
implicarea în termoreglare. Capilarele circulației sistemice conțin 5-7 % din volumul sanguin total. Transferul de substanță prin peretele capilarelor asigură aportul de oxigen și nutrimente, precum și îndepărtarea produșilor finali de metabolism. Capilarele permit schimbul permanent de apă și ioni între spațiul intravascular și cel interstițial, având un rol esențial în mecanismele homeostaziei hidro electrolitice. 14.6.1. Organizarea funcțională a capilarelor Particularitățile morfo-funcționale ale circulației capilare sunt subordonate funcției de transfer de substanțe. Astfel, la o lungime individuală de ~0,6 mm
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
care unele vase sunt neperfuzate în condiții de presiune scăzută nu este pe deplin cunoscut, dar probabil aceasta este produsă prin diferențele de geometrie de rețea și prin prezența canalelor preferențiale de curgere a sângelui. Pe lângă deschiderea capilarelor, creșterea presiunii intravasculare poate duce la o creștere a calibrului. Distensia capilară pare a fi mecanismul principal pentru scăderea rezistenței vasculare pulmonare produse de o presiune intra-vasculară crescută. Rezistența vasculară a circulației sistemice este crescută în condiții bazale și prin constricția arteriolelor
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
în funcție de modul în care sunt înțelese. Exemplul descris în continuare este sugestiv în acest sens. În lucrarea [1] s-a descris un studiu care urmărea să determine dacă, pentru pacienții externi (nespitalizați), cateterizarea cardiacă este sigură. Cateterizarea cardiacă presupune introducerea intravasculară percutanată a unui cateter într-o cameră a inimii sau într-un vas mare de sânge, în scop diagnostic sau terapeutic. Cateterizarea cardiacă în scop diagnostic se poate asocia, la pacienții stabili, cu o complicație majoră (atac cerebral, infarct miocardic
Aplicaţii ale statisticii matematice. In: Aplicaţii ale statisticii matematice by Elena Nechita () [Corola-publishinghouse/Science/323_a_639]
-
poziția ortostatică. (Lucille Whaley) O altă complicație ce poate să apară în condiții de imobilizare este reprezentată de formarea edemelor. Acestea reprezintă o acumulare de lichid în zonele declive ale corpului, acumulare favorizată de staza venoasă și de creșterea presiunii intravasculare. Edemele pot genera discomfort din cauza presiunii exercitate asupra nervilor și duc la modificarea schimburilor de nutrienți la nivelul țesuturilor ceea ce favorizează apariția necrozelor. Apariția edemelor poate fi prevenită prin monitorizarea aportului de apă și sare ca și prin realizarea mobilizărilor
III. ÎNGRIJIRILE MEDICALE DE BAZĂ CE TREBUIE ACORDATE PERSOANELOR CU DEFICIENŢĂ FIZICĂ. In: ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Adriana Albu () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_629]
-
poate fi determinată de tumori uroteliale, litiaza urinară, cancerul renal, angiomiolipomul renal, afecțiunile prostatei, tuberculoza urinară, traumatisme renale, malformații vasculare renale etc. Hematuria din cadrul tulburărilor de hemostază se poate datora diatezelor hemoragice (trombocitopenii, hemofilie etc.), tulburărilor de hemostază din coagularea intravasculară diseminată, consumului de medicamente (AINS, anticoagulante). Terapia anticoagulantă nu trebuie considerată cauză, ci doar factor favorizant pentru o sângerare la un nivel la care se află o leziune preexistentă. Cele mai frecvente cauze de hematurie sunt inflamația/infecția vezicii urinare
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
acută apare în special în lunile a 5-a și a 9-a, putând îmbrăca un tablou clinic tipic sau oligosimptomatic. Tratamentul ITU la gravide se face energic, deoarece ele comportă un dublu risc: pentru mamă risc de septicemie, coagulare intravasculară diseminată, ruptură prematură de membrane, pielonefrită cronică, insuficiență renală cronică, iar pentru făt hipotrofie fetală, moarte în uter, moarte neonatală, infecție neonatală, naștere prematură. Se vor administra antibiotice cu mențiunea că vor fi evitate drogurile ce pot afecta fătul (nu
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
realizat prin flexule de calibru mare 14-16 G sau cateter central (de preferință, plasat în vena jugulară internă) inserat prin tehnica Seldinger. • Rata perfuziilor trebuie să fie maximală (dependentă de diametrul accesului venos). • Soluțiile utilizate trebuie să rămână în spațiul intravascular și să fie apropiate de compoziția fluidelor pierdute (care au determinat deshidratarea); se vor utiliza în acest sens: soluții cu putere coloid-osmotică mare (sânge, plasmă, albumină umană) sau soluții izotonice (clorură de sodiu, 0,9 %, sau bicarbonat, 1,4 %); sângele
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
1,4 %); sângele se va administra întotdeauna când Hb < 10 g/dl, iar albumina, când valoarea ei serică este < 25 g/dl; nu se vor administra niciodată soluții glucozate, deoarece prin metabolizarea glucozei, rezultă apă liberă, care scade tonicitatea mediului intravascular; soluțiile bicarbonatate sunt, în mod particular eficiente în prevenția/tratamentul stadiilor incipiente ale IRA datorate mioglobinuriei (de exemplu în sindromul de strivire), hemoglobinuriei (hemoliză intravasculară masivă), hiperuricemiei severe (sindromul de liză tumorală); alcalinizarea urinii reduce semnificativ toxicitatea tubulară a acestor
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
administra niciodată soluții glucozate, deoarece prin metabolizarea glucozei, rezultă apă liberă, care scade tonicitatea mediului intravascular; soluțiile bicarbonatate sunt, în mod particular eficiente în prevenția/tratamentul stadiilor incipiente ale IRA datorate mioglobinuriei (de exemplu în sindromul de strivire), hemoglobinuriei (hemoliză intravasculară masivă), hiperuricemiei severe (sindromul de liză tumorală); alcalinizarea urinii reduce semnificativ toxicitatea tubulară a acestor substanțe, iar în cazul acidului uric previne, în plus, precipitarea cristalelor de acid uric. b) dacă PVC > 8 cm H2O, se oprește aportul sodat și
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
și PVC > 10 cm H2O, se presupune existența unui șoc cu răsunet cardiac și se recurge la droguri cardiotonice sau/și vasoactive. La pacienții cu IRA funcțională (prerenală), diureza și funcția renală excretorie se vor ameliora semnificativ după corectarea volumului intravascular și a TA. La subiectul sănătos, dopamina în doză redusă (1-3 μg/kgc/zi) produce vasodilatație renală, natriureză și creșterea RFG. Pe baza acestor constatări, mult timp pacienții cu IRA de diverse etiologii au fost tratați cu dopamină în doză
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
circulă în contracurent, de-a lungul membranei semipermeabile; hemofiltrarea utilizează un hemofiltru, conținând o membrană cu permeabilitate înaltă, iar substituția lichidiană se face din pungi conținând soluții electrolitice cu concentrații fiziologice. în cazul hemodializei, excesul de lichid trece din spațiul intravascular în baia de dializă prin aplicarea unei presiuni cu ajutorul aparatului de dializă, procesul fiind numit ultrafiltrare. în paralel, datorită gradientelor chimice, produșii de retenție azotată și unii electroliți trec, prin difuzie, din spațiul intravascular în lichidul de dializă. în hemofiltrare
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
excesul de lichid trece din spațiul intravascular în baia de dializă prin aplicarea unei presiuni cu ajutorul aparatului de dializă, procesul fiind numit ultrafiltrare. în paralel, datorită gradientelor chimice, produșii de retenție azotată și unii electroliți trec, prin difuzie, din spațiul intravascular în lichidul de dializă. în hemofiltrare, apa și substanțele solvite trec prin membrana semipermeabilă printr-un process de convecție, ca și în cazul filtrării glomerulare. în mod tradițional, procedeul continuu al hemofiltrării veno-venoase a fost considerat mai avantajos la pacienții
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
Eliminarea apei și a sării se realizează printr-un gradient de presiune transmembranară, cu presiuni mai mici în compartimentul dializatului (gradientul de presiune este realizat de către aparatul de hemodializă). Procesul prin care excesul de apă și sare trece din compartimentul intravascular în lichidul de dializă poartă denumirea de ultrafiltrare. Principiile hemodializei sunt redate schematic în Figura 2. Prin aceste procese se produce epurarea organismului de toxinele acumulate și reechilibrarea hidro-electrolitică și acido-bazică. Hemodializa trebuie instituită la un pacient cu BCR stadiul
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
trebuie să fie ≥1,4 Complicațiile acute ale hemodializei sunt reprezentate de: hipotensiunea intradialitică - favorizată de: estimarea greșită a greutății uscate (vezi mai jos); neuropatia vegetativă autonomă; o rată de ultrafiltrare mare (îndepărtarea unei cantități mari de apă din spațiul intravascular per unitate de timp); centralizarea circulației (de exemplu vasodilatație splanhnică datorită unei mese abundente intradialitice); aparate de dializă primitive, cu rată de ultrafiltrare inconstantă; utilizarea ca bază tampon în lichidul de dializă a acetatului în locul bicarbonatului; embolia gazoasă - este o
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
un bărbat adult de 70 kg, apa totală este de aproximativ 40 l, dintre care apa intracelulară reprezintă 25 l, apa extracelulară 15 l; în condițiile în care Ht este 40 %, volumul plasmatic total este 2,75 - 3 l. Apa intravasculară se găsește în proporție de 85 % în teritoriul venos și capilar și 15 % în teritoriul arterial. De acest volum arterial depinde presiunea arterială, reglarea volumului fluidului extracelular, retenția de sodiu și apă. 16.1.1. Fiziopatologia sodiului și apei Sodiul
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
stern, frunte, umăr (dificil de interpretat la vârstnici). Rinichiul intervine pentru echilibrarea bilanțului sodat prin: 1. Mecanisme glomerulare - intervin în procesele fine de autoreglare a debitului filtrării glomerulare: a. Arteriola aferentă își modifică tonusul vascular în fața oricărei variații a presiunii intravasculare și astfel menține constant debitul filtrării glomerulare (DFG). Arteriola aferentă va suferi o vasoconstricție în fața creșterii presiunii intravasculare și vasodilatație în caz de scădere a presiunii intravasculare. Mecanismele de autoreglare asigură constanța debitului sanguin renal și a filtrării glomerulare pentru
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
intervin în procesele fine de autoreglare a debitului filtrării glomerulare: a. Arteriola aferentă își modifică tonusul vascular în fața oricărei variații a presiunii intravasculare și astfel menține constant debitul filtrării glomerulare (DFG). Arteriola aferentă va suferi o vasoconstricție în fața creșterii presiunii intravasculare și vasodilatație în caz de scădere a presiunii intravasculare. Mecanismele de autoreglare asigură constanța debitului sanguin renal și a filtrării glomerulare pentru un interval larg de presiuni arteriale sistolice sistemice (80-200 mmHg). b. Balanța glomerulo-tubulară permite adaptarea reabsorbției de sodiu
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
glomerulare: a. Arteriola aferentă își modifică tonusul vascular în fața oricărei variații a presiunii intravasculare și astfel menține constant debitul filtrării glomerulare (DFG). Arteriola aferentă va suferi o vasoconstricție în fața creșterii presiunii intravasculare și vasodilatație în caz de scădere a presiunii intravasculare. Mecanismele de autoreglare asigură constanța debitului sanguin renal și a filtrării glomerulare pentru un interval larg de presiuni arteriale sistolice sistemice (80-200 mmHg). b. Balanța glomerulo-tubulară permite adaptarea reabsorbției de sodiu în tubul proximal la variația sarcinii filtrate. Astfel, o
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
glucoză, uree, manitol); • insuficiență mineralocorticoidă; • nefrita care pierde sare. Când rinichiul este sursa pierderilor care antrenează hipovolemia, concentrația sodiului urinar este > 20 mEq/l. în orice situații clinice asociate cu pierderi renale sau extrarenale de apă și sodiu, când volumul intravascular scade suficient, se eliberează vasopresina. Dacă se asociază cu aport excesiv de apă, limitarea excreției renale de apă va fi urmată de retenție de apă și hiponatremie. Folosirea diureticelor este una din cele mai obișnuite cauze de hiponatremie hipovolemică asociată cu
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
crescut) Reprezintă aproximativ 20 % din pacienții hiponatremici spitalizați. Se întâlnește în următoarele situații: • insuficiența cardiacă congestivă; • ciroza hepatică; • sindromul nefrotic. în hiponatremia hipervolemică sunt crescute sodiul total și apa în organism. Edemul este prezent constant. Elementul comun este scăderea volumului intravascular „eficace” care stimulează eliberarea de vasopresină, ducând la retenția de apă, în ciuda creșterii globale de sodiu și apă. Ca și în alte cauze de hiponatremie cu hipotonicitate, excreția insuficientă de apă la nivel renal, acompaniată de aport continuu de apă
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
CAL devine pozitivă, hiponatremia se va ameliora net, sub influența efectului aquaretic al antagonistului de vasopresină). Rapiditatea dezvoltării hiponatremiei este mai importantă decât valoarea actuală a concentrației de sodiu. a) Pacienții hipovolemici vor primi soluții saline izotonice pentru înlocuirea volumului intravascular, corectând astfel cauza eliberării de vasopresină. Atât hiponatremia, cât și depleția de volum, răspund la înlocuirea volemică cu soluție salină izotonică cu normalizarea concentrației de sodiu și restaurarea volumului fluidului extracelular. Corecția excesivă, rapidă poate duce la sindromul de demielinizare
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
mare și având capacitate vasoconstrictoare diminuată. La femeile care dezvoltă preeclampsie această modificare este mai redusă, sau absentă. Rezultă o vasoconstricție care determină ischemie utero-placentară - mecanismul fiziopatologic major în preeclampsie. Aceasta se asociază cu: eliberarea de tromboplastină (sursă de coagulare intravasculară diseminată), producerea de agenți vasoconstrictori (endotelina, tromboxanul A2), defect de producere a substanțelor vasodilatatoare (PGI), NO, afluxul local de citokine pro-inflamatorii (TNF α, IL 1). Afectarea renală în preeclampsie constă în: proteinurie glomerulară și tubulară, scăderea ratei filtrării glomerulare (datorită
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]